Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Statistica

FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA PARADISURILOR FISCALE

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
TIPURI DE OPERATIUNI CU NUMERAR IN CADRUL SISTEMULUI CEC
MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDIT BANCAR
MASA MONETARA SI AGREGATELE MONETARE
Importanta protectiei intereselor financiare ale Comunitatilor Europene
Sistemul financiar bancar
Organizarea si rolul bancilor centrale
Serviciul e-BCR - Ghid de utilizare
PREGATIREA PROPUNERII DE FINANTARE
Teorii inflationiste
Definitia si gruparea actiunilor



FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA PARADISURILOR FISCALE

Indiferent de motivatie sau natura juridica, atunci cand aceasta decide sa recurga la avantajele oferite de un paradis fiscal, problema primordiala este aceea a obiectivelor de realizat si a costului acestora. Prin urmare este necesara o analiza juridica, financiara si fiscala a situatiei sale precum si consultarea unui specialist in fiscalitate internationala. Factorii care influenteaza alegerea unui paradis fiscal se pot imparti in trei categorii: generali, particulari si specifici.





1 Factorii generali

In lucrarea “Paradisurile fiscale ale lumii”- “una din cele mai complete lucrari de specialitate publicate in domeniu, Walter si Dorothy Diamond”(B et al., 2005) prezinta aproximativ 28 de factori care sunt utilizati in alegerea unui paradis fiscal. Ordinea de importanta a acestor factori a fluctuat de-a lungul timpului. In anii ’50-’60, primul loc era detinut de facilitatile si stimulentele investitionale acordate de guverne acestor state. Astazi, ca urmare a numarului mare de nationalizari si exproprieri realizate de unele state ale lumii, rolul cel mai important este jucat de garantiile guvernamentale in privinta protectiei impotriva exproprierii si nationalizarii. Principalii factori - trebuiesc analizati prin prisma costurilor si riscurilor care le prezinta asupra atingerii obiectivului propus.  Acestia sunt:

  • Garantiile guvernamentale in privinta protectiei impotriva exproprierii si nationalizariii pentru a se proteja impotriva riscurilor, de regula, companiile importante ce doresc sa investeasca intr-un paradis fiscal solicita autoritatilor competente autohtone (Ministerul de Finante, Ministerul Comertului si Industriei, Ministerul Afacerilor Externe) garantii scrise. Scopul il constituie protejarea afacerilor initiate impotriva aparitiei riscului unei atitudini negative fata de straini, contra angajamentelor luate. De asemenea, investitorii se asigura ca regimul fiscal favorabil va fi mentinut, ca vor putea repatria capitalurile si transfera profiturile in caz de nationalizare sau expropriere.
  • Tratament nediscriminatoriu al investitiilor straine - in zonele offshore cu cat restrictiile investitionale sunt mai neinsemnate, cu atat paradisul fiscal este mai flexibil si atragator. Prin acest tratament nediscriminatoriu se urmareste contracararea limitarii libertatii societatii la un moment dat sub un anumit pretext, prin schimbarea brusca a legislatiei fata de capitalul strain. Sunt evitate tarile in care guvernele limiteaza participarea la capitalul strain, in care se detine in intregime controlul asupra unor domenii de activitate sau se stimuleaza investitiile nationale.
  • Stimularea investitiilor straine - aspectele cele mai importante de care tin cont firmele multinationale atunci cand decid sa investeasca sunt: rata impozitului pe profit si modul in care tarile impoziteaza venitul global. Guvernele ofera o serie de scutiri pentru a maximiza profiturile reinvestite in tara de origine. Combinate cu un nivel de impozitare redus, aceasta strategie de stimulare a reinvestirii genereaza pe termen lung mai multe impozite pe venit pentru tara de origine, deoarece determina o dezvoltare economica mai mare si, implicit, profituri taxabile. In anii ’50 au fost acordate tot felul de stimulente comerciale si non-comerciale, au fost garantate scutiri de taxe in cazul productiei de export. Astfel, guvernele care decid sa stimuleze atragerea capitalului strain trebuie sa asigure conditii competitive si costuri rezonabile, iar formalitatile trebuie sa fie simple si usor de realizat.
  • Impozitarea redusa - se aplica urmatoarele principii: in tarile in care compania poate obtine doar venituri din strainatate, acest venit va fi scutit complet de plata impozitului. Compania este obligata sa plateasca insa o taxa anuala fixa, independenta de profitul societatii (Bahamas, Belize); impozitul nu depinde de cifra de afaceri, ci de capitatul inregistrat al societatii (Liechtenstein 0.1%); sunt scutite de impozit numai veniturile obtinute din strainatate (Panama, Hong Kong); impozitarea pe baza unei rate lineare: in Cipru companiile offshore si onshore platesc un impozit de 10% din profitul brut.
  • Stabilitate politica si economica - loviturile de stat, revolutiile, razboaiele si miscarile sociale constituie un important criteriu de apreciere a riscului unei investitii internationale. Evaluarea riscului politic si economic ofera informatii celor care investesc sau exporta in strainatate. Astfel, in urma informatiilor primare, se pot prefera zone in care avantajele fiscale sunt mai mici comparative cu altele, dar in care stabilitatea politica si economica este sigura.
  • Portofoliul de Tratate de Evitare a Dublei Impuneri - existenta portofoliului de garantare a evitarii dublei impuneri contribuie la atragerea investitorilor straini. Astfel, acordurile bilaterale pentru evitarea dublei impozitari pot fi benefice, deoarece pentru anumite tipuri de venit se aplica reguli de impozitare care sunt mai atractive decat acelea care s-ar fi aplicat daca venitul ar fi fost impozitat in doar una sau ambele tari implicate. Exista, in prezent, peste 2.000 de tratate de evitare a dublei impuneri. Avantaje care decurg din incheierea acestor tratate: sunt statutate problemele de identificare a sursei veniturilor, de partajare a dreptului de impunere, de alocare a cheltuielilor, metode de rezolvare a disputelor, posibilitatea de a anexa tratamente fiscale avantajoase relatiilor cu tarile terte. Ca dezavantaje: acest document include prevederi referitoare la schimbul de informatii fiscale, fapt ce incalca principiul confidentialitatii operatiunilor desfasurate.
  • Raspunsul la cruciada globala impotriva evaziunii fiscale - in anul 2000 a fost declansata o ofensiva fara precedent impotriva paradisurilor fiscale. Astfel, OCDE a afirmat faptul ca paradisurile fiscale: priveaza statele dezvoltate de incasarea impozitelor la care acestea ar fi indreptatite; permit o excesiva confidentialitate bancara teritoriul lor; nu instituie masuri eficiente de lupta impotriva spalarii banilor murdari. OCDE a realizat o lista neagra a paradisurilor fiscale sub pretextul ca politicile fiscale ale acestor state determina impozite si taxe neincasate de zeci de mld.USD. Principalele motive ale prezentei pe lista neagra sunt: favorizarea lipsei de transparenta prin permisiunea persoanelor fizice si companiilor offshore de a nu-si face publice situatiile financiare, directorii si actionarii; inexistenta reglementarilor legale privind schimbul de informatii cu autoritatile internationale; tratament fiscal preferential pentru capitalul strain ce desfasoara operatiuni offshore.”(B et al., 2005). Daca in privinta cresterii transparentei si introducerii de masuri legislative de prevenire a spalarii banilor murdari, majoritatea statelor au inregistrat evolutii consistente, la capitolul renuntarii la sistemul fiscal preferential lucrurile nu stau destul de bine, aducandu-se atingere principiului suveranitatii nationale, liberei concurente si dreptului de a-si fixa propria politica fiscala.
  • Evitarea restrictiilor monetare - un rol important il reprezinta convertibilitatea monedei, de aceea multi investitori ocolesc zonele unde controlul schimburilor este prea birocratic si complicat. Guvernele doresc existenta unor monede stabile si a unor structuri bancare conectate la toate centrele financiare ale lumii, iar transferul liber al profiturilor si capitalurilor in devize convertibile influenteaza desfasurarea operatiunilor economice si rezultatele obtinute.
  • Control guvernametal minim paradisurile fiscale au adoptat prevederi legale stimulative privind exceptarea importurilor de la control sau taxe vamale rezultand crearea de zone libere in care ambalarea, reetichetarea, procesarea pentru export se pot face fara plata taxelor vamale sau cu taxe minime.
  • Secretul bancar paradisurile fiscale sunt cunoscute mai ales pentru confidentialitatea bancara. Un motiv pentru pastrarea confidentialitatii il reprezinta pericolul real al rapirilor si asasinarilor.
  • Libertatea repatrierii profitului si a capitalului controlul schimburilor, repatrierii castigurilor, capitalurilor si valutei sunt elemente extrem de sensibile pentru un investitor international.
  • Taxe vamale minimale pentru a compensa impozitarea scazuta a profiturilor societatilor si pentru a asigura echilibrul bugetelor nationale, multe jurisdictii offshore isi sustin o parte din cheltuielile nationale din taxe vamale.
  • Marimea pietei interne ca regula prudentiala, este preferabil sa se ia in considerare o locatie offshore unde este disponibila si o piata locala semnificativa, mai ales in cazul in care societatile se confrunta cu limitarea operatiunilor in exterior, datorate unor evenimente politice, monetare si sociale.
  • Oportunitatile oferite pe termen lung un rol important il constituie oportunitatile oferite pe termen lung. Cei mai multi sunt interesati de speranta de viata a reducerilor fiscale oferite in conditiile schimbarii guvernarii in aceste tari. De exemplu, in Bahamas, anumite zvonuri referitoare la o posibila reforma fiscala a dus la deblocarea masiva a intrarilor de investitii.
  • Resursele umane disponibile atunci cand o societate doreste sa-si stabileasca sediul intr-un paradis fiscal solicita o serie de informatii cu privire la structura juridica, bancara, hoteliera si calitatea vietii din zona, dar si un pronuntat interes pentru existenta unui nivel de educatie ridicat al personalului angajat. Desi multe companii nu necesita forta de munca importanta (in situatia in care nu se orienteaza spre productie), este preferabil sa existe forta de munca locala suficient de bine pregatita. O problema majora in acest caz o intampina tarile in care nivelul de alfabetizare este redus. In cazul in care se realizeaza transferul de personal de la societatea-mama la noua societate offshore, trebuie luate in considerare anumite standarde cu privire la conditiile de locuit, facilitatile medicale, educationale si de recreere.
  • Pozitia geografica, sistemul de comunicatii si de transport localizarea geografica constituie un factor determinat in alegerea paradisului fiscal. Astfel, existenta unui sistem de comunicatii prin telefon, fax este esentiala in desfasurarea afacerilor. Alti factori de atractivitate sunt: proximitatea resurselor naturale, asezarea geografica, utilitatile si sistemele de transport disponibile.
  • Obligatiile managementului - datorita unui management defectuos, a faptului ca nu a fost posibila realizarea unei distinctii intre managementul autohton si cel al operatiunilor desfasurate in afara tarii, precum si faptul ca legislatiile anumitor tari nu permiteau un management adecvat si eficace, o serie de firme au fost nevoite sa inceteze operarea unor entitati offshore. Un alt aspect important al analizei il reprezinta obligativitatea evidentelor contabile. Conform legii, companiile offshore pot fi impartite in doua categorii: companii care nu au nevoie de registre contabile, deoarece impozitul anual este fix si in acest sens cunoasterea cifrei de afaceri anuale si a profitului devine lipsita de scop (Bahamas, Belize) si companii in cazul carora intocmirea registrelor contabile este obligatorie (Anglia, Cipru): impozitul anual este o cota dintr-o anumita baza calculata de contabilitate (profit, venit). In Cipru legea cere nu numai intocmirea registrelor contabile, ci si un raport anual, iar bilantul anual trebuie sa fie revizuit de un contabil. Rezulta faptul ca tinerea evidentelor contabile nu este doar o inconvenienta, ci si costisitoare.
  • Respectarea dreptului de proprietate orice jurisdictie offshore care se respecta ar trebui sa aiba o legislatie de ocrotire a proprietatii, ea este dorita de orice agent economic, Elvetia fiind printre statele cu cel mai mare numar de companii offshore inregistrate, ca urmare a importantei acordate de acest stat drepturilor nerezidentilor in tratarea redeventelor, licentelor si in general a tuturor drepturilor intelectuale.

Alti factori: inflatia si politica de creditare, sistemul legislativ, disponibilitatea capitalului local, respectarea cu sfintenie a intelegerilor contractuale, situatia si istoricul datoriei externe, existenta unor trate internationale, delegatiile oficiale si de afaceri, promovarea guvernamentala.





2. Factorii particulari

Factorii particulari care influenteaza alegerea unui paradis fiscal; sunt determinati de motivatia si situatia individuala a persoanelor fizice si juridice. Acestia privesc:

  • Domiciliul sau rezidenta persoanelor fizice si influenta schimbarii acestora interpretarea fiscala a conceptelor de rezidenta si domiciliu fiscal, difera de la o tara la alta. In principiu statele stabilesc impunerea veniturilor persoanelor fizice in functie de domiciliu sau rezidenta (Marea Britanie, Franta) sau in functie de nationalitate (SUA, Filipine). Obligatiile care revin contribuabililor, stabilite prin legislatia fiscala, depind de rezidenta sau domiciliul acestora in tarile de plecare. Avantajele fiscale pe care contribuabilii urmaresc sa le obtina vor fi deci influentate de prevederile legale si vor influenta deciziile investitorilor. Nivelul obligatiilor fiscale este mai influentat de politica economico-sociala si de nevoile financiare ale statelor. Persoanele care doresc sa-si schimbe rezidenta sau domiciliul, pot avea probleme fiscale atat in tara de unde pleaca, cat si in tara unde se duc. Aceste probleme privesc in special impozitele pe avere, donatii, succesiuni si venit. Cum rezidenta constituie o problema administrativa si fiscala, pot sa apara probleme ca urmare a faptului ca, o persoana poate avea mai multe rezidente fiscale in tari diferite, a caror interpretare fiscala difera.
  • Sediul societatii si transferul acestuia schimbarea sediului unei societati implica riscuri legate de evolutii politice si economice. Transferul sediului social in tari precum Canada si Liechtenstein trebuie aprobata de guvern, in timp ce in Elvetia trebuie acceptul persoanelor creditoare. In aceste tari, transferul se realizeaza prin dizolvarea societatii, cu toate consecintele fiscale prevazute de lege. In multe tari se considera ca transferarea fictiva a sediului social nu are niciun efect asupra impunerii profiturilor societatii. In aceste tari (Marea Britanie, Franta, tari din America Latina) societatile sunt in general impuse daca sunt rezidente, adica daca realizeaza operatiuni economice pe teritoriul lor national.
  • Transferul capitalurilor unele tari (Franta) aproape au lichidat controlul schimburilor pentru societati, mentinand doar o dispozitie privind interzicerea miscarilor de capital pentru persoanele fizice. Alte tari nu aplica nicio interdictie pentru transferul partial sau integral al activelor sau fondurilor de comert. Este cazul Marii Britanii, care accepta transferul sub rezerva platii unui impozit pe cresterile de valoare care nu sunt inca realizate la data transferului. Exista tari (Australia) care nu permit transferul capitalurilor spre paradisuri fiscale, decat dupa obtinerea unei declaratii de la autorul transferului si aprobarii din partea administratiei fiscale.
  • Accesibilitatea paradisurilor complexitatea acestui factor particular este determinata de necesitatea analizarii mai multor elemente. Aceste sunt: posibilitatea obtinerii vizei de intrare; posibilitatea de a inchiria sau de a cumpara o locuinta; conditii de viata convenabile; costul operatiunilor de stabilire; mijloace de transport rapide la preturi care sa nu fie prohibitive; limba vorbita.
  • Asigurarea secretului operatiunilor in general paradisurile fiscale nu publica informatii cu privire la societati. Pentru a proteja identitatea fondatorilor si detinatorilor de actiuni, precum si interesele financiare ale acestora, unele tari accepta emisiuni de actiuni la purtator. Relevante in acest sens sunt: Antilele Olandeze, Insulele Cayman, Costa Rica, Elvetia, Liechtenstein, Luxembourg, Nauru, Panama, Insulele Virgine. Pastrarea secretului bancar constituie obiectul unor vii controverse. Acesta este asigurat in unele tari, contribuind astfel la inflorirea afacerilor.
  • Rezidenta fictiva in biroul unui jurist, contabil, banci sau unei institutii specializate dintr-un paradis fiscal, se pot infiinta societati fictive. Utilizate ca societati releu de tip „cutie de scrisori”, acestea servesc la fixarea beneficiilor realizate in tari unde impunerea nu exista, e slaba sau nu prevad obligativitatea repatrierii veniturilor incasate in strainatate. O societate releu nu este eficienta in cazul in care exista restrictii sau obstacole legate de primirea si transferarea fondurilor. Sub aspect fiscal utilizarea societatilor de tip releu determina diminuarea veniturilor sau profiturilor, deoarece impozitul este retinut la sursa.
  • Restrictii de organizare - exista doua tipuri de restrictii: numarul minim de directori si actionari (in Panama o companie trebuie sa aiba cel putin trei directori) si nationalitatea directorilor - cel putin unul sau toti directorii trebuie sa fie cetatean/cetateni ai statului de inmatriculare - are ca scop principal crearea de locuri de munca.
  • Costuri de operare - costurile de operare inmatriculate intr-un paradis fiscal pot fi structurate astfel: costuri obligatorii ( taxe/impozite guvernamentale anuale-o suma anuala fixa sau un procent din profit; taxe platibile pentru agentul si sediul inregistrat - agentul reprezentant este, in general, o firma de avocatura, care asigura adresa si reprezentanta pentru companiile inregistrate in schimbul unei taxe anuale) si costuri optionale (remuneratii platibile directorilor si proprietarilor nominali - o suma anuala fixa, plus o suma mica pentru fiecare serviciu prestat in numele companiei; cheltuieli de transmitere a corespondentei; costuri de administrare pentru furnizarea spatiului pentru sediu, utilizarea telefonului si faxului; taxe platibile pentru emiterea diferitelor documente).


3 Factori specifici

Factori specifici – se referǎ in special la particularitǎtile extreme a diverselor sisteme fiscale, regimurilor avantajoase si avantajele acordate de guverne, cadrul juridic jucand un rol foarte important. In domeniul bancar unele tari ofera avantaje sau permit crearea de banci-offshore, banci nerezidente care realizeaza activitati in mod unic in afara tarii care le-au dat  autorizatia de functionare, numite “banci captive” cu o activitate mult mai flexibila si cu un capital redus la infiintare. De asemenea, in cazul activitatilor maritime, unele tari stabilesc formalitati de constituire la costuri foarte reduse. 

Factorii analizati, atat cei generali si particulari, dar si cei specifici sunt foarte diversi, ei contribuind la cresterea complexitatii analizei riscurilor care intereseaza pe investitori. Astfel, atunci cand se doreste alegerea unui paradis fiscal este necesara o “analiza si separarea riscurilor pe zone si obiective stabilite.” (C, 1998).



Sunt infiintate de grupuri industriale importante, cu scopul administrarii intregii trezorerii printr-o banca proprie stabilita intr-un paradis fiscal. Ele scapa de controlul schimbului si beneficiaza de un regim fiscal favorabil.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 872
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site