Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Statistica

GARANTIILE NECESARE APROBARII CREDITELOR BANCARE

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




GARANTIILE NECESARE APROBARII CREDITELOR BANCARE

1 CONTINUTUL GARANTIILOR




Necesitatea garantarii creditelor decurge din existenta riscului imprumutului. Deci banca trebuie sa se asigure ca agentii economici care trebuie sa se imprumute, au capacitatea restituirii creditelor si ofera posibilitatea recuperarii acestora si a dobanzilor aferente, cand nu isi achita aceste obligatii.

Posibilitatile de rambursare sunt determinate pe baza analizei financiare si economice a unor indicatori, date, studii si avizari. Se pune accent pe indicatorii economico - financiari si pe proiectele de investitii prezentate la banca si pentru care se solicita credite. Studiul de fezabilitate constituie documentul principal.

Recurgerea la asigurarea prin stabilirea de garantii constituie o practica generalizata in materie de credit. In stabilirea unei garantii sunt luate in calcul doua categorii de riscuri: riscuri de rambursare si riscuri de imobilizare. Prevenirea riscurilor este strict legata de procedurile de garantare a imprumutului.

Pentru a fi incheiate valabil contractele trebuiesa indeplineasca conditiile cerute da articolul 48 din Codul Civil. Aceste conditii de fond sunt:

- capacitatea (aptitudinea) persoanei fizice sau juridice de a-si asuma drepturi si obligatii;

- consimtamantul valabil al partilor (manifestare libera a hotararii de a incheia acte juridice);

- obiectul contractului;

- cauza (arata obiectul urmarit la incheierea unui contract).

Totodata trebuie sa existe certitudinea ca asupra lucrurilor ce servesc drept garantii, clientul exercita fie un drept de proprietate liber de orice sarcina, fie dreptul de cesionare a proprietatii. In schimbul garantiei oferite, banca fie pune la dispozitie clientului fondurile necesare, fie isi ia un angajament in acest sens.

Inainte de acceptarea garantiei, banca va trebui sa se asigure ca dreptul de care beneficiaza asupra bunurilor respective ii asigura preferinta in fata unor drepturi similare. Acest drept poarta denumirea de drept de garantie si este obtinut prin intermediul unui contract scris de garantie.

O etapa importanta a garantarii unui credit o constituie verificarea faptului ca, in eventualitatea lichidarii, garantiile pot fi vandute pentru un pret care sa acopere integral ratele de rambursare ramase pana la scadenta , dobanda si cheltuielile de lichidare. De aceea , se impune ca in primul rand, garantiile sa fie corect evaluate, iar in caz de neexecutare a obligatiilor sa se evite lichidarea garantiilor daca valoarea acestora este relativ scazuta in momentul lichidarii.

Din punctul de vedere al bancii, valoarea de garantie este tocmai valoarea de lichidare, si nu costul sau valoarea de piata actuala a activului respectiv. Ofiterul de credit va trebui sa aiba in vedere ca rareori se intampla ca garantiile sa se vanda in conditii optime, la valoarea curenta de piata. De aceea trebuie sa se porneasca de la prezumptia ca lichidarea garantiilor se va face in conditii nefavorabile de piata, si pentru acest motiv, evaluarea garantiilor ar trebui sa se faca mai degraba de o maniera pesimista, decat de una optimista .

Disponiblitatile banesti, titlurile de valoare, creantele, stocurile, echipamentele, bunurile imobiliare si alte active bancare pot fi acceptate drept garantii. Exista insa riscul ca evaluatorul sa faca o supraevaluare a bunului respectiv, de aceea ofiterul de credit ar trebui sa calculeze propria sa evaluare de lichidare pentru acel bun, iar acest lucru solicita intelegera conceptelor de lichiditate, depreciabilitate, vandabilitate si controlabilitate a garantiilor.

Lichiditatea este o masura a timpului solicitat de un bun pentru a fi convertit in bani. Cu cat un activ este mai lichid, cu atat este mai mare valoarea sa ca si garantie.

Actiunile, obligatiunile si alte titluri negociabile se vand usor si de aceea, reprezinta surse atractive de garantii. Creantele prezinta lichiditate, insa volumul si scadenta lor precum si capacitatea debitorilor de a plati trebuie sa fie cat mai corect evaluate. Stocurile sunt mai putin lichide deoarece trebuie vandute, iar incasarea vanzarilor solicita timp mai mult sau mai putin indelungat. Activele necirculante ca echipamentele, cladirile si trenurile sunt insa si mai putin lichide.

Atunci cand se atribuie o valoare unei garantii,trebuie luate in considerare si marimea si potentialul pietei pe care bunul lichidat se poate vinde.Astfel,stocurile ce trebuie vandute pe o piata foarte restransa sunt mai mai putin atractive ca si garantii decat cele care au un numar mare de potentiali cumparatori .

Un aspect important in ceea ce priveste evaluarea unui bun in vederea garantarii unui credit pe termen lung il constituie posibilitatile de vanzare (vandabilitatea) pentru bunul respectiv.Pentru bunuri ca autoturisme ,camioane sau tractoare exista,de regula, certitudinea ca banca va putea vinde repede vehiculul respectiv, intrucat pentru aceste bunuri exista o cerere constanta.

Banca va trebui intodeauna sa aiba posibilitatea de control asupra garantiei.

Posibilitatile de control asupra creantelor depind de capacitatea banciide a afla care sunt debitorii clientului ei,respectiv posibilitatea da a incasa sumele datorate de debitorii respectivi .

Odata ce valoarea existenta a garantiilor a fost stabilita ,ofiterul de credit trebuie sa scada din acesta costurile ce pot aparea in cazul lichidarii garantiilor respective.Cheltuielile de judecata,taxele de evaluare,costurile de intretinere si cheltuielile cu vanzarea trebuie recuperate de banca inainte de vanzarea efectiva si incasarile aferente.Valoarea ramasa dupa scaderea tuturor acestor costuri reprezinta valoarea neta care poate ramane la dispozitia bancii in urma lichidarii .

Pe scara lichiditatii,activele se clasifica in:

a)disponibilitati banesti

b)creante

c)stocuri

d)plasamente in titluri financiare

e)utilaje

f)terenuri si cladiri

Pe scara stabilitatii,activele se clasifica astfel :

-terenuri si cladiri

-utilaje

-plasamente in titluri financiare

-stocuri

-creante

-disponibilitati banesti

Pentru acoperirea riscului si a cheltuielilor de functionare se percepe un comision de garantare.

Creditele care se acorda ,de regula,prin banci,angajeaza fonduri ce nu apartin bancii.de aici necesitatea ,in scopul unei forme gestiuni a fondurilor ce ii sunt incredintate,ca bancherul sa-si intareasca pozitia sa de creditor prin garantii reale sau personale.

TIPURI DE GARANTII

In practica internationala (si cea romaneasca), exista urmatoarele tipuri de garantii pentru credite si anume:

*garantii reale

*garantii personale

*alte garantii

In materie de garantii bancare ,exista o mare diversitate de reglementari care contin intodeauna anumite elemente.Cand se solicita o garantie ,de regula se disting trei parti importante:

-ordonatorul garantiei,care este de fapt debitorul principal:este cel caruia partenerul de contact(caz in ,care poate fi banca )ii solicita o garantie .In concluzie ,ordonatorul fie ofera o garantie din propriul sau patrimoniu(sub forma de gaj sau ipoteca)fie solicita unui garant sa ofere o garantie in locul lui.

-beneficiarul garantiei este cel in favoarea caruia s-a constituit garantia,in acest caz fiind banca.Beneficiarul executa garantia,adica incaseaza banii care rezulta din vanzarea bunului,daca debitorul principal nu si-a indeplinit obligatia asumata de a rambursa banii.Din punct de vedere al beneficiarului ,garantia este un titlu negociabil,deci pe care nu-l poate transfera in favoarea unui tert;

-garantul este debitorul secundar,care in anumite cazuri ,poate fi insusi debitorul principal, cind garanteaza cu bunurile sale ,sau poate fi un tert (o alta banca,o alta firma)care garanteaza ca, in cazul neindeplinirii obligatiilor debitorului principal, va indeplini obligatia de plata sau de rambursare asumelor;

Garantiile constituie deci un privilegiu pentru banca in raport cu alti creditori.Garantiile pentru credite sunt asigurari si sunt oferite ,atat de agentii economici care imprumuta,cat si de alte persoane fizice sau juridice,care devin in acest fel , giranti.

Garantia este asa de importanta ,incat exista si o clasificare a creditelor acordate de bancile comerciale .Astfel,exista creditul garantat sau acoperit si creditul negarantat cu valori materiale.Creditul negarantat poate fi individual cand se acorda unei persoane fizice fara nici o obligatie sau formalitate ,creditul cu gir personal pentru fiecare operatiune si creditul prin scont de polite.In acest din urma caz, mai multe persoane ,prin obligatii luate anterior,garanteaza rambursarea la scadenta.

Garantii reale

Garantia reala reprezinta un activ acordat de catre un debitor unui creditor,astfel incat datoria sa fie insotita de o anumita siguranta.Deci o garantie reala este intodeauna un element de activ imobiliar sau mobiliar.

Garantia reala consta in rezervarea unor bunuri individualizate in scopul garanterii creditului .



Garantiile reale cuprind:retinerea,gajul,ipoteca si privilegiul.

Pentru a nu fi contestate,garantiile reale trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

-renuntarea debitorului si punerea gajului in posesia creditorului(bancii)sau a unei terte persoane convenite de cele doua parti;

-garantiile reale impun o responsabilitate din partea celor care le pastreaza ,ei raspund de conservarea bunurilor ipotecate sau luate in gaj;

-este necesar sa se incheieun contract care sa expliciteze creditul si sa precizeze garantiile consimtite.

-bunurile ce constituie garantii,nu se pot elibera decat cu acordul creditorului;

-garantiile sa nu fie luate in perioadele periculoase al unei tari (criza economica,inflatie galopanta,razboi);

-banca trbuie sa fie constienta de faptul ca gajul sau poate fi preluat de catre un alt creditor privilegiat.

Dreptul de retinere asigura creditorului posibilitatea de a retine un bun corporal,proprietate a debitorului atat timp cat el n-a fost achitat integral .Pentru aceasta trebuie indeplinite anumite conditii:bunul corporal detinut de creditor sa aiba o legatura cu creanta;iar creanta trebuie sa fie certa si exigibila.

Gajul este un accesoriu al contractului de credite.Prin el se remite bancii un bun mobil pentru garantarea creditului .Aceste bunuri trebuie sa faca obiectul vanzarii_cumpararii,deci sa fie cuprins in circuitul civil.Gajul este de doua feluri si anume:cu deposedare si fara deposedare.

Gajul cu deposedare se mai numeste si amanet,si presupune depunerea bunului nobil la banca.Obiectele gajului cu deposedare pot fi reprezentate de bunuri de volum mic si valoare mare .

Gajul fara deposedare se aplica numai asupra produselor solului,materiilor prime industriale ,produselor in curs de fabricatie sau deja fabricate si aflate in depozit.Pentru aceste produse sa poata fi luate in garantie, se cere indeplinirea urmatoarelor conditii:

-sa existe posibilitatea reala de obtinere a lor

-sa existe (sa se afle)la agentii economici sau in depozite

-sa existe o piata sigura de valorificare a produselor.

Gajarea se face in ambele cazuri ptintr-un contract incheiat separat de contractul de credite, intre banca si agentul economic care solicita creditul(imprumutul).

Creditorul titular al gajului are,in virtutea gajarii,anumite drepturi:de preferinta (de a fi platit inaintea altora,in cazul vanzarii bunului ce reprezinta garantia),de urmarire (daca se schimba proprietarul),de retinere (pastrarea obiectului gajului) si de vanzare (vanzarea in justitie a bunului gajat).

Ipoteca reprezinta o garantie care nu presupune deposedarea celui ce o prezinta in vedera obtinerii creditului.Cel care contine ipoteca poate fi debitorul sau un garant.Drept obiect al ipotecii se pot lua in consideratie numai bunurile imobile actuale,nu si cele viitoare.Aceste bunuri trbuie sa fie incluse in circuitul civil si sunt formate din terenuri si cladiri de orice fel.Bunurile ipotecate pot fi luate in garantie numai la valoarea de asigurare cand ele apartin persoanelor fizice,sau numai la valoarea de inregistrare in contabilitate daca apartin agentiilor economice.Persoanele fizice pot cere reevaluarea bunurilor ipotecate,daca considera ca valoarea reala a acestora este mai mare decat cae de asigurare.Bunurile imobile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii pentru a fi luate in consideratie la garantie:

-sa poata fi vandute sau cumparate

-sa permita amenajari si adaptari

-sa fie asigurate

-sa existe uninscris la notariat prin care sa se specifice valoarea bunului garantat

-cel ce constituie ipoteca sa aiba deplina capacitate de exercitiu asupra bunului ipotecat.

Ipoteca trebuie inscrisa in registrul special de transcriptiuni si instructiuni sau in cartea financiara de la judecatorii.

Stingerea ipotecii are loc ,in general,odata cu plata ultimei rate scadente la creditul garantat prin ea.

Ipoteca confera creditorului dreptul de preferinta si dreptul de urmarire.

Ipoteca poate fi legala (prevazuta de lege),convenita (consimtita prin contract) sau judiciara (acordata de orgnele judecatoresti).

Privilegiul este dreptul conferit prin lege unor creditori,de a avea prioritate in a fi platiti atunci cand dispun de o garantie asupra unei parti,sau asupra totalitatii patrimoniului debitorului.

Creditorul privilegiat dispune de dreptul de preferinta si de dreptul de urmarire. Privilegiile pot fi generale si speciale,respectiv mobiliare si imobiliare.

Oricare ar fi garantiile oferite,creditorul nu poate sa piarda din veder ca o buna garantie nu trebuie sa fie decat o precautie suplimentara,si nu un suport al unui risc mai mult decat probabil.

Transformarea garantiilor in bani presupune pentru creditor eforturi si cheltuieli suplimentare si implica imobilizari indelungate ale fondurilor.

Garantiile personale

Garantiile personale reprezinta angajamente ale agentilor economici si persoane fizice prin care acestia se obliga sa suporte datoriile debitorilor catre banca pentru creditele acordate.Acest tip de garantie mai poarta denumirea de cautiune sau filejusiune si este valabil daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

-sa existe un contract separat prin care o persoana fizica sau juridica se obliga sa garanteze agentul economic imprumut in intregul sau patrimoniu

-cel ce garanteaza sa aiba deplina capacitate de decizie (18 ani pentru persoanele fizice sau sa fie legal constituita pentru persoanele juridice)

-garantul sa fie solvabil

-garantul sa domicilieze sau sa aiba sediul in judetul unde functioneaza banca ce acorda creditul

-patrimoniul ce se constituie garantie sa nu fie afectatde alte datorii sau obligatii.

In cazul garantiei simple,garantul are dreptul de a discuta asupra indeplinirii obligatiei sale,de a cere executarea primordiala a debitorului si,in cazul in care exista mai multi giranti,sa raspunda numai pentru partea sa.

In cazul garantiei solidare,grantul poate fi tras la raspundere pentru a plati,concomitent,sau chiar inaintea debitorului,daca aparent prezinta conditii preferabile de solvabilitate.

Garantiile personale regrupeaza toate garantiile de plata a curentilor care ii dau un drept asupra unei persoane ca debitorul .Printre garantiile personale,

distingem:

-contractele de garantie (de cautiune),care pot fi msimple sau solidare,in care creditorul obtine dincolo de angajamentul debitorului principal si pe cel al mai multor debitori secundari (garantii)

-garantiile autonome (caiet de sarcini,garantiile de bun renume ,garantiile de restituire a avansului)in care creditorul beneficiaza cu ocazia angajamentelor debitotoruluisau de drepturi asupra altor debitoria carui exercitare era automata in aplicarea principiului impozabilitatii exceptilor(abaterilor).

Contractele de garantie constituie un tip de garantie actualmente in plin progresavand in vedere avantajele sale ,care prezinta inca eficacitate nefiind afectat de limitele certitudinilor si incertiittuudinilor.

Putem distinge trei tipuri de garantii autonome :delegatia incompleta,garantiile primei cerere ,scrisorile de intentie.

Cautiunea sau garantia personala poate fi materializata si prin scrisoarea de garantie bancara.Aceasta este garantia data de o banca in favoarea unui agent economic sau persoana fizica care contracteaza un credit bancar.Scrisoarea de garantie bancara poate avea o diversitate de forme,dar trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente obligatorii:

-sa precizeze clar suma creditului pentru care se emite garantia

-titularul creditului

-beneficiarul garantiei

-termenul de valabilitate al garantiei



-sa fie data si semnata de banca ce emite scrisoarea.

Alte garantii

Gajul general este un gaj comun la dispozitia tuturor creditorilor avand o pozitie egala fata de bunurile debitorului impotriva caruia se deruleaza executarea silita.Deci acest gaj nu confera bancii privilegiul de a-si recupera singura datoriile,ceea ce inseamna ca riscurile ei sunt mult mai mari.

Gajul general cuprinde intregul patrimoniu al debitorului,deci atat bunurile mobile,cat si cele imobile.El reprezinta o garantie prin efectul legii.

O alta forma de garantie o reprezinta depozitele in lei si valuta.Este vorba numai de disponibilitatile banesti constituite in depozite distincte,create special in scopul garantiei creditelor .Aceste depozite se constituie pe baza unor contracte de gaj cu deposedare.

3 GARANTIA, FACTOR AL REDUCERII RISCULUI BANCAR DE CREDIARE

Banca trebuie sa se asigure ca riscurile sale de creditare sunt diminuate pe cat posibil,iar acestea inseamna ca,de regula,trebuie sa obtina garantii reale sau personale pentru creditele acordate.

Garantarea unui credit sau a orcarei alte obligatii este o masura destinata sa asigure faptul ca obligatia va fi executata sau ca,creditorul va fi compensat in eventualitatea ca debitorul nu va fi apt sa execute obligatia la termenul convenit.

O banca ce a acordat credit unui client dispune de un alt drept care nu trebuie sa fie constituit printr-un contract special de garantie.Aceasta poarta denumirea de drept de retentie al bancii,decurgand in mod automat dintr-un contract de creditare prin care o banca acorda un imprumut unui client.

Un creditor garantat este cel care dispune, pe langa dreptul de retentie al bancilor, de un contract de garantie valabil din punct de vadere legal, cum ar fi ipoteca sau alte garantii reale sau personale.Creantele creditorilor garantati au prioritate fata de cele ale creditorilor negarantati in cazul lichidarii patrimoniului debitorului.Creditele cu contracte de garantie se numesc credite garantate .Astfel de contracte de garantie ofera bancii un grad mai mare de siguranta decat gajul general sau dreptul de retentie al bancii .

In cazul ipotecii, de pilda ,bunurile ipotecate pot fi revendicate de banca creditoare inainte ca bunurile ramase sa fie distribuite intre alti creditori.

In orice situatie de acordare a unui credit substantial ofiterul de credit din banca trebuie sa se asigure de incheierea unui tip de contract de garantie ,valabil din punct de vedere legal.

Garantia reala reprezinta un mijloc legal de garantare a obligatiilor prin luarea unor bunuri (mobile si imobile)drept garantie a executarii obligatiilor.

Garantia personala impune executarea obligatiei de catre un tert ,in cazul in care debitorul nu o poate face.

O etapa importanta in cadrul procesului de creditare o constituie decizia de acordare sau nu a creditului garantat.Singurele mijloace in virtutea carora se poate cere executarea silita a obligatiei sau compensarea pentru neexecutare,sunt dreptul de gaj general si dreptul de retentie al bancii,dar acestea nu pot fi exercitate in anumite circumstante.In absenta garantiei,in acordarea creditului se porneste de la prezumptia ca riscul atasat acelui credit aproape nu exista(risc zero).Cu alte cuvinte,probabilitatea de nerambursare a creditului la scadenta sau de neplata a dobanzii cand acestea devin exigibile este foarte mica.De aceea,un astfel de credit fara garantii esre indicat numai atunci cand marimea creditului este relativ mica si cand datele referitoare la client atesta capacitatea acestuia de a-si fi onorat obligatiile la creditele contractate si, respectiv ,de a fi rambursat aceste credite la scadenta.

In ceea ce priveste creditele fara garantii,criteriul de risc zero nu sta la baza creditelor pe termen lung ,deoarece creditele fara garantii se acorda numai clientilor cu o situatie financiara solida.Astfel,pe masura ce termenul de creditare depaseste un an,creste proportional si riscul asociat acestor credite.De aceea,in mod firesc,creditele fera garantii sunt destinate numai finantarii activelor circulante care sunt convertite in lichiditati banesti in mai putin de un an.Din contra,rambursarea unui credit destinat finantarii de acxtive fixe depinde profitabilitatea activitatii in timp,side aceea,exista intodeauna riscul ca situatia financiara a clientului sa se inrautateasca inainte de scadentarea creditului.Astfel,in luarea deciziei de acordare a unui creditcu sau fara garantii reale,ofiterulde credit va lua in calcul urmatorii factori:

-relatiile anterioare client-banca

-fluxul de fonduri si profitabilitatea existenta

-perioada de existenta a socetatii

-experienta si stabilitatea la nivel de management

-previzionarea situatiei financiare

-certitudinea rambursarii

-perioada de creditare

-marimea creditului

-obiectul creditarii

Atunci cand clientul nu indeplineste conditiile pentru acordarea unui credit fara garantii,executarea garantiei compenseaza o parte din riscul asociat creditului.

Chiar in lipsa unui contract scris de garantie,banca creditoare poate executa dreptul de retentie.Dreptul de retentie al bancii confera bancii dreptul ca,in anumite imprejurari ,sa retina toate bunurile apartinand clientului sau care intra in posesia bancii pe perioada desfasurarii activitatii acesteia,daca aceste bunuri nu fac obiectul unui contract in care sa se arate expres cabunurile respective nu sunt supuse vreunui drept de retentie.Totusi,simpla posesie a bunurilor depozitate nu da dreptul bancii da a folosi sau de a dispune de bunurile respective.Dreptulde retentie se pierde odata cu pierderea posesiei bunurilor depozitate de catre banca.

Bunurile constituie garantia ca sunt asigurate pe toata durata creditarii.

Asigurarea se face la valorile cu care bunurile respective sunt luate in calcul la fixartea garantiei.Daca totusi asigurarea se face doar pe un singur an ,ea trebuie reinoita annual de catre agentii economici imprumutati.Imobilele sunt luate in garantie la valoarea de asigurare inscrisa la administratia financiara.Toate drepturile cu titlu de despagubiri din asigurarea bunurilor sunt acceptate de banca drept garantie a creditelor acordate bancii creditoare.

Imprumutatiisunt obligatisa predea bancii politele de asigurare ,care se pastreaza la acestea pana la rambursarea tuturor creditelor si dobanzilor.

La acordarea creditelor ,bancile urmaresc ca solicitantii sa prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenta.In acest scop bancile cer solicitantilor garantarea creditelor in conditiile stabilite prin normele lor de creditare.

Valoarea bunurilor corporale si necorporale care constituie obiectul garantiei creditelor acordate de banca ,se va stabili pornind de la valoarea din evidenta contabila,actualizata in functie de valoarea reala,de piata a acestora ,pe baza expertizelor efectuate de organele specializate sau de personalul bancii(ingineri,econmisti),conform prevederilor Normelor Tehnice ale BanciiComerciale Romane nr.2/1996 privind evaluarea activelor fixe.Creditele acordate de BCR si dobinzile aferente trebuie sa fie acoperite integral cu garantii asiguratorii . Valoarea luata in calcul a bunurilor corporale si necorporale acceptate de banca in garantia creditelor acordate se va determina prin aplicarea unei marje variabile ( coeficient ) , in functie de marimea riscului in valorificarea acestora ,astfel:

TIPUL DE GARANTIE

VALOAREA DE

PIATA

VALOAREA

ACCEPTATA

Garantii neconditionate primite de la Guvernul Romaniei



100

Garantii bancare irevocabile primite de la banci romanesti si

straine de prim rang

100

Depozitul bancar

100

100

Ipoteca

100

80

Cesiunea de creanta(in lei si valuta)

75

Gajul cu deposedare

100

70

Gajul fara deposedare

100

60

Fidejusiunea(cautiunea)

100

Gajul general

Alte garantii

_

*)NOTA: Valoarea acceptata de banca in cazul fidejusiunii(cautiunii) se situeaza la nivelul procentului corespunzator tipului de garantie pentru care s-a constituit(depozit bancar,ipoteca,gaj,etc.).

Constituirea garantiilor se efectueaza avand in vedere functiile pe care acestea le indeplinesc:

-stimuleaza si asigura respectarea disciplinei contractuale prin executarea in mod corespunzator si la termen a obligatiilor asumate de catre imprumutat;

-asigura securitatea creditului prin faptul ca garantia poate fi valorificata de banca in vederea acoperirii creditului nerestituit si a dobanzilor neachitate de catre debitori;

-asigura economisirea de lichiditati ,in sensul ca imprumutatul dovedeste ca dispune de lichiditati potentiale.

In , concluzie garantia este importanta in diminuarea riscului , dar acesta constituie doar un aspect luat in considerare de creditor. Daca activitatea pentru care se solicita creditul este suficient de profitabila si riscul este scazut, garantia ar putea sa nu mai fie necesara sau valoarea ei sa fie relativ scazuta.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 784
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site