| CATEGORII DOCUMENTE |
| Statistica |
1. ROLUL BANCILOR IN ECONOMIA ROMANEASCA
Bancile au aparut in Romania, inca din a doua jumatate a secolului al XlX-lea. Ele au fost ajutate, atat prin contributia capitalului roman, cat si a celui strain.
Imediat dupa Unire (incercari au fost si mai devreme) au aparut: Casa de Depuneri si Consemnatiuni, Creditul Funciar Rural, Banca Romaniei, Casa de Economii, cat si un sistem monetar national.
Banca Nationala a Romaniei a luat fiinta in 1881, avand capital de stat si privat.
Sectorul bancar romanesc s-a dezvoltat foarte mult intre cele doua razboaie mondiale. A aparut bursa, au fost create mii de banci, moneda nationala avea acoperire in aur.
Cele mai multe din aceste institutii financiar-monetare-bancare au fost constituite pentru a fi un sprijin in modernizarea economiei romanesti. Astfel, bancile si alte institutii de credit au capatat cea mai mare dezvoltare in sectorul agricol, aceasta ramura fiind predominanta in economia romaneasca. O data cu dezvoltarea industriei si comertului, au fost infiintate banci si pentru aceste sectoare, ori alte institutii financiare si-au infiintat departamente pe aceste ramuri. Infuzia de capital era si autohtona si straina, atat de stat, cat si privata. Mica productie (agricola, industriala, mestesugareasca si comerciala) era sustinuta in mod deosebit, mai ales prin credite preferentiale, dar si prin alte produse, servicii si facilitati bancare si fiscale. Au fost preluate astfel de catre stat unele datorii agricole si industriale (prin conversii) oferindu-se in acest fel posibilitati de lansare in economia capitalista, pentru care Romania era un pretendent serios inca in perioada dintre cele doua razboaie mondiale.
O data cu inceperea perioadei de tranzitie in 1990 si cu restructurarea economiei romanesti, s-a incercat in primul rand revirimentul economic al sectorului bancar, considerandu-se in mod firesc ca acesta trebuie sa actioneze ca un "varf de lance' in infaptuirea tranzitiei.
Pentru a creste rolul bancilor in economia de piata, printre primele sectoare restructurate se numara si cel bancar. Aceasta restructurare a vizat urmatoarele aspecte:
desfiintarea monopolului statului asupra sectorului bancar;
reorganizarea bancilor de stat ca societati pe actiuni;
capitalizarea bancilor;
privatizarea bancilor de stat sau cu capital majoritar de stat;
infiintarea unui numar foarte mare de banci;
diversificarea tipurilor de banci;
diversificarea produselor si serviciilor bancare;
extinderea retelei teritoriale;
realizarea unui management performant, participativ si eficient;
desfasurarea activitatii bancare dupa strategii si statute proprii fiecarei banci;
informatizarea bancara;
deschiderea catre colaborarea cu bancile straine;
sprijinirea activitatii de investitii si de creditare, ca instrumente majore ale constructiei economiei de piata;
perfectionarea relatiilor cu clientii.
Desigur ca unele din aceste obiective nu au fost realizate in totalitate, dar au fost facute unele progrese si toti factorii de raspundere (politici, economici, specialisti etc.) sunt de parere ca rolul sectorului bancar va fi hotarator pentru intrarea in economia de piata.
ORGANIZAREA SECTORULUI BANCAR ROMANESC
IN ECONOMIA DE TRANZITIE
La noi a existat o reorganizare graduala a sectorului bancar. Principalele laturi si trasaturi ale activitatii sectorului bancar vor face obiectul unor capitole separate in acest manual.
Reorganizarea declansata in 1991 a fost necesara nu numai ca urmare a schimbarilor fundamentale in teoria si practica economica, ci si pentru faptul ca trebuia valorificat un potential mare al activitatii bancare, mai ales sub aspectele:
pregatirii foarte bune a specialistilor bancari existenti;
retelei teritoriale relativ dezvoltate;
nevoii de continuitate mai ales in creditarea economiei nationale, dar si in efectuarea platilor, inlaturarea blocajului financiar, diversificarea produselor si serviciilor bancare.
Modernizarea sectorului bancar nu se putea face in Romania si din cauza vidului legislativ. De aceea, printre primele masuri luate a fost si aprobarea unei legi cu specific bancar. Mai intai, mentionam ca, fiind organizate pe principiile unei societati comerciale producatoare de profit, bancile respecta in primul rand, Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, dar si legislatia specifica.
1. Banca in economia de piata
In economia de piata, sectorul bancar are un rol major, el actionand in promovarea reformei si manifestarea concreta a mecanismului autoreglarii economice. in manifestarea lui permanenta, sectorul bancar este o parte componenta de baza a sistemului economico-financiar.
Si in perioada de tranzitie, bancile sunt de mai multe tipuri si organizate pe mai multe niveluri. Activitatea bancara in tara noastra de exemplu, este mult mai complexa fata de perioada de dinainte de 1990. In primul rand, sectorul bancar este organizat pe doua niveluri si anume, bancile comerciale si Banca Nationala. In cadrul bancilor s-au dezvoltat foarte mult produsele si serviciile bancare. Insasi esenta activitatii bancare s-a imbunatatit, prin organizarea lor ca societati pe actiuni si prin demararea procesului de privatizare. S-a dezvoltat foarte mult numarul bancilor comerciale, mare parte din acestea avand capital privat sau mixt. Au fost elaborate politici si strategii ale bancilor care sa contribuie la dezvoltarea produselor si serviciilor bancare noi si diminuarea riscului, in special a riscului de creditare. Am pus accentul pe riscul de creditare, intrucat bancile romanesti sunt - actualmente -in primul rand, banci de credit, ponderea creditului in total produse si servicii variind foarte mult.
Activitatea bancilor este constituita dintr-o multitudine de operatiuni bancare, care conduc la conceperea, realizarea si inregistrarea produselor si serviciilor bancare. Un grup de operatiuni omogene legate de un produs bancar, un segment al activitatii bancare, o metodologie, strategie etc. constituie tehnicile bancare. Deci tehnicile bancare cuprind in primul rand, operatiunile si tehnicile ca parti ale activitatii bancare in ansamblu.
In esenta, se poate afirma ca activitatea bancara este constituita din operatiunile bancare, evidenta bancara si controlul bancar propriu. Pe langa aceste componente de baza se poate aprecia ca activitatea este puternic influentata de strategiile si politicile bancilor si de politica si normele Bancii Nationale a Romaniei. De asemenea, analiza fenomenului bancar influenteaza foarte mult tehnicile bancare, produsele bancare.
La randul lui, fenomenul bancar influenteaza strategiile, produsele si serviciile bancare si ofera noi date managementului bancar si analizei bancare. Deci, banca inseamna si organizarea si desfasurarea operatiunilor bancare, a evidentei bancare si controlului bancar in concordanta cu strategiile si managementul bancilor. Dat fiind rolul cu totul special al Bancii Nationale, ca banca centrala de emisiune, supraveghere si control, in curs nu se fac referiri la operatiunile si tehnicile acestei banci, decat in masura in care ele influenteaza direct activitatea bancilor.
Activitatea bancara este un sector mai deosebit, mai greu al economiei. De aceea, se poate aprecia ca toate operatiunile bancare au un caracter tehnic. Ca atare, tehnicile bancare influenteaza foarte mult dezvoltarea si modernizarea sectorului bancar romanesc.
Activitatea bancara este extrem de complexa. Ea cuprinde concepte, principii, reguli, decizii, dar mai ales o intensa activitate practica. in mare masura, practica bancara este o activitate concreta, inclusiv cu partenerii de afaceri.
Trecerea la economia de piata face ca nici sectorul financiar-bancar sa nu mai poata functiona ca inainte. Marile schimbari intervenite in sistemul de produse si servicii bancare, in structura partenerilor de afaceri, in legislatia si reglementarile cu privire la intreaga activitate din economie, impun ca bancile sa-si adapteze strategiile la "provocarile' noului mediu.
Ca orice societate comerciala, banca trebuie sa se intrebe cat cheltuieste, ce venituri realizeaza, cat de eficienta este activitatea. Pentru aceasta trebuie sa foloseasca la maximum toate optiunile partenerilor de afaceri, sa stabileasca cat de puternica este identitatea sa proprie (a bancii), cea a clientilor sai sau a altor parteneri de afaceri. Alte probleme si intrebari cruciale pentru banci ar trebui sa fie:
cum alegeti?
unde incepeti?
ce imbunatatiri puteti aduce?
in ce mediu lucrati?
ce metode optime ati identificat pentru a obtine cele mai bune rezultate?
. ce metode utilizati pentru selectia si evaluarea clientilor si a altor parteneri de afaceri?
cum va modernizati structurile functionale?
ce obiective strategice majore va propuneti?
cum folositi publicitatea?
cum stimulati marketingul produselor si serviciilor bancare?
aveti strategii alternative?
Luarea in consideratie a intrebarilor de mai sus si a altora, poate oferi o intelegere mai clara a naturii si sferei de cuprindere a activitatii bancare. Prezentata pe capitole usor de urmarit, problematica activitatii si strategiei bancare poate fi cunoscuta si considerata ca esentiala. De exemplu, banca trebuie sa cunoasca nevoile de baza ale clientilor. Aceste nevoi ale clientilor trebuie sa fie intretesute in intreaga structura bancara, pentru a crea o noua banca - banca managementului serviciilor.
Sistemul bancar sta in centrul oricarei economii de piata, pentru ca el trebuie sa asigure cadrul care sa dea posibilitatea mobilizarii tuturor fondurilor banesti din economie si dirijarii lor in scopul desfasurarii normale a activitatii social-economice. Banii, circulatia baneasca, creditul, procesele valutare in general, incep sa devina si la noi instrumente active in stimularea activitatii economice. Parghiile sistemului financiar-bancar stimuleaza orice fenomen economic pozitiv si descurajeaza activitatile ineficiente.
Spre deosebire de situatia dinainte de decembrie 1989, sistemul financiar-bancar pune mai mare accent pe realizarea unor rezultate financiare favorabile, concretizate in primul rand in profit. In aceasta privinta se poate afirma chiar ca, economia de piata admite si unele activitati speculative, dar intemeiate pe organisme specializate, cum ar fi speculatiile de bursa (de valori si, mai rar, de marfuri).
Din elemente de servire a unor structuri social-economice, bancile devin parteneri activi, in principal ai agentilor economici. Bancile stimuleaza si mentin treaza atentia agentilor economici spre probleme majore, si anume resursele si utilizarea acestora, gestiunea intreprinderii, eficienta utilizarii resurselor, modul de utilizare a profitului. Bancile comerciale au chiar obligatia de a-i opri pe agentii economici sa angajeze activitati nerentabile si riscante. Acest lucru se poate realiza cu ocazia acordarii creditelor, a avizarii studiilor de fezabilitate, a efectuarii platilor prin cont. Prin interventia bancilor (ca parteneri, nu ca autoritate) se pot evita unele implicatii, care ar comporta riscuri in gestiunea agentilor economici. Deci nu este vorba de o tutela a bancilor asupra agentilor economici, ci de un sprijin in realizarea unei flexibilitati in adaptarea la cerintele pietei, in functie de perspectivele ce se intrevad in dezvoltarea economica. Realizarea unei astfel de flexibilitati si cu ajutorul bancilor comerciale, are menirea de a actiona continuu, astfel incat sa-si poata reorienta oricand activitatea. Bancile sunt implicate si interesate in realizarea acestei flexibilitati in activitatea agentilor economici, intrucat prin acestia, mecanismul pietei poate actiona din punct de vedere al riscului si asupra institutiilor si organismelor bancare. Dar, in cazul bancilor, extensia si efectele negative ale riscului au consecinte mult mai nefavorabile, intrucat greutatile se repercuteaza si asupra economiei in general, dar mai cu seama asupra unui mare numar de agenti economici ce formeaza clientela bancii respective.
In economia de piata functioneaza mai multe feluri de banci, organizate ca societati comerciale, sau pe feluri de produse si servicii bancare. Activand insa intr-un domeniu cu totul special al vietii economice, bancile trebuie sa aiba un regim de organizare si functionare care sa dea drept de indrumare, supraveghere si control bancii centrale, care in Romania este Banca Nationala. In cazul de fata, controlul nu trebuie sa se suprapuna cu monopolul sau centralizarea. In orice tara cu o economie de piata dezvoltata, exista o banca centrala, care dirijeaza procesele si fenomenele financiar-bancare de mare insemnatate pentru tara si natiunea respectiva. In mare parte, bancile (fie ele si comerciale) isi mentin rolul de institutii publice, deci activitatea lor trebuie reglementata riguros si bine coordonata de catre banca centrala. Aceasta din urma, prin imputernicirile pe care le are, precum si prin metodele si tehnicile proprii folosite, dar mai cu seama prin politica monetara si strategia dezvoltarii sectorului financiar-bancar, acorda un sprijin calificat fiecarei banci comerciale.
Intreprinderea de banca a aparut mai tarziu in comparatie cu intreprinderile economice industriale si comerciale. Astfel, primele banci moderne au aparut cu 200 - 250 de ani in urma. Inceputurile intreprinderii de banca se concretizeaza la individul sau grupul de indivizi, care se ocupau cu anumite operatiuni specifice banesti. Operatiunile acestea erau limitate ca forma si volum la comertul cu bani si credit. Dimpotriva, intr-o economie de piata, institutiile bancare practica operatiuni din cele mai complexe si variate. Actualmente si in Romania, campul de activitate a bancilor este mult largit, prin produsele si serviciile realizate pentru cei ce activeaza in domeniul economic, dar nu numai. Bancile au devenit organisme atat de indispensabile, incat o economie nationala fara asemenea institutii nu mai poate fi conceputa.
Dupa evenimentele din decembrie 1989, in Romania bancile au fost organizate ca societati pe actiuni, cu exceptia Bancii Nationale care a devenit Banca Centrala de Stat. Banca Nationala are menirea sa dea un nou impuls activitatii bancare in tara noastra, contribuind la aducerea bancilor comerciale la nivelul standardelor internationale. Aceasta este o necesitate, cu atat mai mult, cu cat in perioada dinaintea celui de al doilea razboi mondial, Romania avea un sector bancar relativ dezvoltat. Astfel, in anul 1934 existau in tara noastra peste 1.200 de banci si multe alte banci-cooperative. Din august 1947 s-a procedat la desfiintarea a 2062 de banci, astfel ca in 1948 a ramas in functiune, practic, o singura banca. Pasul urias inapoi facut prin desfiintarea bancilor comerciale romane in anii 1947-1948 a constat nu numai in "demolarea' aproape in totalitate a institutiilor bancare, ci si in lichidarea a circa 100.000 specialisti de banca, acestia reprezentand un "capital' uman de prima importanta.
Actualmente, se incearca stabilirea unui "dialog' intre Banca Nationala si bancile comerciale. Nu mai este vorba de a accepta un monopol accentuat al Bancii Nationale asupra celorlalte banci, desi acesta isi mai face totusi uneori simtita prezenta Conlucrarea dintre aceste doua sectoare distincte ale sectorului bancar presupune luarea in consideratie a specificului fiecarei banci, a propunerilor facute de banci. Prin Asociatia Romana a Bancilor, se cauta gasirea unor solutii cat mai adecvate in rezolvarea programelor strategice si de modernizare a intregului sistem bancar. Chiar daca se lucreaza pe un domeniu foarte fragil, Asociatia Romana a Bancilor sustine interesele institutiilor bancare, deoarece ele executa toate operatiunile in lei si valuta atat pentru romani, cat si pentru straini, pentru agenti economici si pentru populatie. De multe ori aceasta asociatie reprezinta si apara interesele bancilor pe langa Banca Nationala, pe langa Federatia Bancara a Comunitatii Economice Europene si pe langa alte organisme. De asemenea, aceasta institutie isi aduce o contributie insemnata la pregatirea specialistilor bancari, alaturi de Banca Nationala. Asociatia Romana a Bancilor promoveaza unele principii, care vor contribui la modernizarea intregului sector bancar romanesc. Printre acestea, mentionam: apartenenta la profesie; desfasurarea concurentei loiale; eliminarea centralismului in activitatea bancara; elaborarea unor strategii de dezvoltare pentru intregul sistem bancar; o disciplina severa in interiorul sectorului bancar; asigurarea, in primul rand prin bancile comerciale, a functionarii instrumentelor de reglare a mecanismului monetar si a lichiditatilor banesti necesare.
Avand in vedere rolul lor deosebit in economie, bancile trebuie sa treaca mai devreme la desfasurarea activitatii in conditiile de piata. De fapt, bancile aparute dupa 1989, atat cele mixte, cat si cele de stat sau particulare trebuie sa lucreze in conditii de piata inca de la inceputul activitatii lor.
Actualmente, in Romania a avut loc o schimbare importanta a conceptiei privind activitatea si organizarea bancara. In actuala perioada de tranzitie la economia de piata, se profileaza urmatoarea structura a sistemului bancar roman:
Banca Nationala (centrala si de emisiune);
celelalte banci (de depozite, credit, import-export, ipotecare, garantare, cooperativele mutuale);
in viitor vor fi infiintate si alte banci.
Banca Nationala a Romaniei - banca centrala si de emisiune
In intelegerea conceptului de "intreprindere de banca", Banca Nationala a Romaniei ocupa un loc deosebit.
Banca Nationala este garantul stabilitatii monedei nationale. Ea are atributii aproape exclusive in emisiunea baneasca, in punerea si retragerea banilor din circulatie. Banca Nationala a constituit un sprijin substantial in activitatea de organizare a bancilor. De asemenea, pe parcursul intregii lor activitati, bancile sunt sustinute cu credite si cu alte fonduri de catre banca centrala.
Banca Nationala este o banca cu capital integral de stat. In Legea privind activitatea bancara nr. 58/1998 se stipuleaza: "Ea este organul de emisiune al statului si stabileste reglementarile in domeniul monetar, de credit, valutar si de pret. Banca Nationala a Romaniei refinanteaza societatile bancare si asigura lichiditati sistemului bancar. Banca Nationala a Romaniei asigura supravegherea activitatii tuturor societatilor bancare".
Banca Nationala are multe alte atributii ce deriva din calitatea de banca centrala si de emisiune. Astfel, ea promoveaza, reglementeaza si supravegheaza activitatile de intermediere bancara, poate contribui la formarea veniturilor in mai mare masura decat orice alta institutie sau agent economic, are un rol mai mare in activitatea de curs valutar, este principalul partener in relatiile financiar-valutare cu organismele bancare internationale. Banca Nationala stabileste norme privind volumul minim al capitalului social si cota minima de varsamant in momentul subscrierii, precum si perioada de subscriere. Banca Nationala este singurul agent al statului desemnat sa supravegheze tranzactiile valutare efectuate de societatile bancare. Banca Nationala este sesizata de catre Ministerul Finantelor si Garda Financiara despre eventualele nereguli de ordin fiscal comise de societatile bancare. De asemenea, Banca Nationala, ca banca centrala, stabileste reguli privind intocmirea bilanturilor societatilor bancare si contului de profit si pierderi, precum si tinerea contabilitatii si controlul acestor societati bancare. Conducatorii societatilor bancare raspund pentru activitatea lor profesionala si gestionarea patrimoniului in fata Adunarii Generale a Actionarilor si a Bancii Nationale. Banca Nationala poate stabili si alte norme profesionale si etice pentru calitatea si activitatea unui conducator de banca comerciala, precum si pentru activitatea personalului bancar. In cazul incalcarii grave a normelor de prudenta bancara, Banca Nationala a Romaniei poate decide, de la caz la caz, masuri speciale de supraveghere si conservare a societatilor bancare, pentru a pastra, remedia si restabili pozitia financiara a respectivei banci comerciale. Una din principalele atributii ale Bancii Nationale este mentinerea stabilitatii monedei nationale. In acest sens, ea elaboreaza studii si analize privind moneda, creditul si operatiunile sistemului bancar.
Capitalul propriu al Bancii Nationale a Romaniei apartine in intregime statului. Fondul de rezerva al Bancii Nationale se constituie din profitul evidentiat in bilantul anual, dupa acoperirea altor destinatii.
In calitatea sa de banca de emisiune, Banca Nationala este singura institutie autorizata sa emita bancnote si monede metalice pe intregul cuprins al tarii. Ea administreaza direct rezerva de bancnote si monede metalice, elaboreaza programul de emisie a acestora si asigura emisiunea regulata de bancnote si monede metalice. Acestea reprezinta mijloace monetare, care trebuie acceptate la valoarea nominala, pentru plata tuturor obligatiunilor publice si private. Suma totala a bancnotelor si monedelor metalice in circulatie este evidentiata in contabilitatea Bancii Nationale ca pasiv si nu va include bancnotele si monedele metalice aflate in rezerva ca numerar.
Daca numerarul emis de Banca Nationala se situeaza peste nivelul rezervelor internationale, diferenta trebuie sa fie acoperita prin urmatoarele active:
avansuri acordate de Banca Nationala a Romaniei statului si imprumuturi garantate de acesta;
titluri detinute in portofoliul de investitii al Bancii Nationale;
active rezultate din credite acordate societatilor bancare si altor institutii de credit;
cecuri, cambii si instrumente de credit pe care Banca Nationala le-a scontat sau le detine in portofoliu.
Banca Nationala are dreptul sa resconteze efecte de comert si bonuri de casa, prezente in bancile comerciale, sa acorde credite societatilor bancare, sa deschida conturi curente bancilor, sa efectueze operatiuni de incasari si plati intre acestea. Banca Nationala poate asigura servicii de compensare si decontare intre banci. De asemenea, poate sconta dobanzi, lua in gaj sau vinde creante asupra statului, asupra societatilor bancare si asupra altor societati in scopul realizarii politicii monetare si tinand seama de situatia specifica a pietei.
Banca Nationala stabileste rata oficiala a scontului, conditiile de efectuare a operatiunilor de scont, precum si rata de referinta a bancilor. Ea cumpara, vinde sau accepta in gaj titluri si alte valori si stabileste regimul rezervelor obligatorii si provizioanelor pe care o banca este obligata sa le pastreze in conturi speciale deschise la ea.
Banca Nationala controleaza si verifica registrele, conturile si alte documente ale bancilor si actioneaza ca imprumutator de ultima instanta al acestora.
In evidentele Bancii Nationale este tinut si contul curent al Trezoreriei Statului.
Banca Nationala actioneaza ca agent al statului in domeniul emisiunii obligatiunilor si al altor inscrisuri de stat, vanzarea si rascumpararea acestora. Ea poate acorda bugetului statului imprumuturi pentru acoperirea temporara a decalajului dintre venituri si cheltuieli.
Banca Nationala elaboreaza balanta de plati externe, balanta creantelor si angajamentelor externe, stabileste cursurile de schimb valutar, pastreaza si gestioneaza rezervele internationale ale statului. Acestea pot fi concretizate in aur, active externe, sub forma bancnotelor si monedelor sau a soldurilor conturilor la banci in strainatate, orice alte active de rezerva, cambii, cecuri si bilete la ordin exprimate si platibile in valuta, bonuri de tezaur si alte titluri emise de guverne straine sau garantate de ele.
Banca Nationala cumpara, vinde si face alte tranzactii cu aur, valute si bonuri de tezaur si actioneaza ca un agent sau corespondent pentru institutiile financiare interguvernamentale, banci centrale si guverne straine.
Banca Nationala este condusa de un consiliu de administratie. Conducerea operativa este exercitata de Guvernator. Membrii consiliului de administratie sunt numiti de Parlament la propunerea primului ministru.
Banca Nationala a Romaniei a fost infiintata in anul 1881 ca banca de stat. Ea a avut in multe perioade si sarcini de creditare operativa directa. In toata perioada de functionare, Banca Nationala a actionat si ca sprijin si creditor al economiei, fie acordand credite in mod direct producatorilor, fie prin credite de refinantare pentru bancile specializate in creditarea si finantarea economiei, fie prin garantarea unor credite sau chiar preluarea unor datorii din credite, ceea ce este totusi contrar preceptelor economiei de piata.
Activitatea Bancii Nationale a Romaniei a fost perfectionata permanent, ca urmare a schimbarilor petrecute in economie si societate. Ca urmare a fost necesara inlocuirea Statutului B.N.R. adoptat prin Legea nr. 34/1991 cu noul Statut adoptat prin Legea nr. 101/1998. In acest document de mare insemnatate sunt precizate mai riguros atributiile BNR. ca factor de stabilitate monetara si economica. De exemplu, mult mai precis sunt expuse atributiile bancii noastre centrale in realizarea politicii valutare:
stabileste cursul de schimb al monedei nationale in raport cu alte valute;
infaptuieste politica valutara;
intervine pe piata valutara pentru sustinerea cursului monedei nationale;
obliga bancile sa constituie rezerve minime obligatorii pentru depozitele in valuta;
bonifica dobanzi bancilor pentru rezerve in valuta;
stabileste regimul valutar;
aplica regimul valutar;
organizeaza activitatea valutara pe teritoriul Romaniei;
este agent al statului in operatiunile si tranzactiile valutare ale acestuia;
infaptuieste controlul valutar al statului;
acorda autorizatii persoanelor juridice pentru tranzactii valutare;
solicita si primeste informatii valutare;
primeste si verifica documente ce atesta activitatea valutara;
ia masuri pentru respectarea activitatii cu valute;
avizeaza credite in valuta;
aproba constituirea de sucursale in strainatate ale bancilor romanesti;
efectueaza studii si analize privind situatia valutara si stabilitatea leului in raport cu alte valute;
achita datoria externa a statului (in cazul epuizarii altor cai);
reglementeaza operatiunile cu alte active externe si aur;
elaboreaza balanta de plati externe;
stabileste plafoane si alte limite pentru detinerea de active externe;
participa la stabilirea conditiilor de indatorare externa;
pastreaza si gestioneaza rezervele internationale ale statului;
da autorizatii pentru transferul de valuta in strainatate;
monitorizeaza tranzactii valutare.
Mult mai clare sunt stabilite si atributiile Bancii Nationale a Romaniei in privinta creditarii bancilor:
acorda bancilor credite ce nu pot depasi termenul de 90 de zile;
creditele sa fie garantate cu titluri de stat, cambii, bilete la ordin, warante sau recipise de depozit, depozite constituite la BNR.;
stabileste conditiile de creditare;
stabileste nivelul maxim al ratei dobanzii la creditele acordate bancilor;
stabileste criteriile ce trebuie indeplinite de banci pentru a putea solicita credite pe baze competitive;
stabileste plafoane de creditare si termene de rambursare;
incaseaza dobanzi pentru creditele acordate bancilor;
incaseaza comisioane si alte forme de acoperire a costurilor si a riscurilor asumate;
reglementeaza alte aspecte ale creditarii bancare, descoperiri de cont etc.
A crescut mult preocuparea BNR pentru prudentialitatea bancara, s-a intarit supravegherea activitatii de creditare a bancilor. BNR are competente exclusive in autorizarea bancilor sa desfasoare activitate de creditare. Banca centrala este imputernicita sa emita reglementari si sa ia masuri pentru respectarea acestora, cat si sa aplice sanctiuni, in caz de nerespectare. De asemenea, BNR. controleaza si verifica, pe baza raportarilor si inspectiilor, registrele conturilor si orice alte documente ale bancilor autorizate.
Banca Nationala a Romaniei intocmeste buget de venituri si cheltuieli, bilant, respecta si aplica planul de conturi, reevalueaza activele si pasivele in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate (SIC), repartizeaza profit (80% la bugetul statului, 10% pentru participarea salariatilor, 5% pentru fondul de rezerva si 5% pentru cresterea capitalului propriu).
3. Bancile in etapa tranzitiei la economia de piata
Bancile se pot constitui in Romania numai cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si pe baza autorizatiei Bancii Nationale. Bancile au, in general, un rol operativ. Ele nu au dreptul sa incheie contracte, intelegeri, conventii, care sa le asigure o pozitie dominanta pe piata monetara sau in politica financiar-bancara. Bancile nu pot obtine avantaje pe baza concurentei neloiale.
Bancile sunt obligate sa deschida conturi curente la Banca Nationala si sa mentina la aceasta rezerve minime obligatorii. De asemenea, bancile pot deschide si alte conturi la banca centrala.
Bancile comerciale efectueaza o mare gama de operatiuni printre care: depozite la vedere si la termen, operatiuni in cont, operatiuni cu numerar, fara numerar si cu titluri. Una din activitatile principale ale bancilor comerciale este creditarea. La acordarea creditelor, bancile comerciale urmaresc ca agentii economici sa prezinte credibilitate, in vederea rambursarii la scadenta a imprumuturilor. De aceea, bancile comerciale solicita agentilor economici ce vor sa se imprumute, garantii cu bunuri mobile si imobile. Operatiunile de creditare si de garantii se concretizeaza si in contracte de credite.
Bancile comerciale pot cumpara, vinde, tine in custodie si administra active monetare, pot executa transferuri, operatiuni de virament, clearing. De asemenea, ele pot primi titluri in gaj si in pastrare. Alte operatiuni cu pondere destul de mare in activitatea bancilor se refera la: operatiuni valutare, operatiuni cu metale pretioase, cu alte valori care au un grad mare de lichiditate, plasamente, gestionare, pastrare si comert cu titluri de valoare, consulting bancar, garantii, mandatari, alte operatiuni proprii sau in contul clientilor.
Bancile au larga autonomie in utilizarea profitului. Ele isi constituie provizioane pentru risc, fond de dezvoltare, pot dispune de o mare parte a profitului net, chiar daca sunt societati comerciale cu capital majoritar de stat.
Bancile pot participa cu fonduri proprii la activitatea unor agenti economici, dar fara sa depaseasca 20% din capitalul firmei. De asemenea, creditele acordate de banca comerciala unui singur agent economic nu pot depasi (cumulat) 20% din capitalul si rezervele acestei institutii de credit.
In perioada de tranzitie catre economia de piata atragerea depozitelor si desfasurarea activitatii de creditare constituie functii de interes public; de aceea, bancile comerciale cad sub incidenta regimului institutiilor publice (evident ca doar intr-o anumita masura).
Cu toate ca activitatea bancilor a devenit foarte complexa, totusi esenta acesteia este mijlocirea creditului si efectuarea platilor intre agentii economici sau/si persoane fizice. Deci bancile reprezinta institutii primitoare si distribuitoare de capital. Legea bancara a Romaniei din 1934 defineste foarte bine conceptul de banca, concept care a ramas valabil si de mare actualitate. Prin Legea bancara din 1934 se arata ca "Prin intreprinderea de banca se intelege orice intreprindere comerciala, al carei obiect principal este acela de a savarsi orice fel de operatiuni asupra sumelor de bani in numerar, asupra creditelor, asupra efectelor de comert, asupra diferitelor valori negociabile, precum si alte operatiuni in legatura cu acestea". Sunt si banci care au o activitate mai limitata si anume, de a acorda credit sau de a garanta creditul. Se poate afirma de fapt, ca o banca este institutia care se ocupa de comertul cu bani sub orice forma, cu mijlocirea creditului si cu efectuarea tuturor serviciilor ce se refera la moneda, titluri, creante, deci la orice fel de bunuri mobiliare in afara de marfuri.
Bancile, ca orice alte societati comerciale, au ca scop al activitatii lor, obtinerea de profit, deci castigul sau rentabilitatea capitalului.
In aceste cazuri exista o colaborare, atat in privinta atragerii si utilizarii capitalului, cat si in privinta conducerii, a mijloacelor si intereselor particulare si celor ale statului. Privita din acest unghi de vedere, banca comerciala poate fi considerata ca o asociatie de capitaluri.
In viitor, in tara noastra pot aparea si banci de credit funciar rural si urban. Ele se pot constitui din initiativa si cu ajutorul capitalului particular. Aceste banci se sprijina pe garantia mutuala a proprietatii celor ce compun societatea. Este deci vorba de existenta lor numai ca mijlocitoare de credit prin garantia mutuala, solidara a tuturor membrilor societari.
Statul roman, in primul rand prin guvern, stimuleaza si protejeaza capitalurile bancilor comerciale.
In felul acesta statul poate contribui ca bancile sa se angajeze in rezolvarea intereselor generale ale economiei in care activeaza.
In cei zece ani de tranzitie, activitatea bancara s-a perfectionat continuu, astfel ca Legea nr. 33 s-a perimat.
Incepand din 1998, actioneaza Legea bancara nr. 58/1998, care stipuleaza noi criterii si conditii de desfasurare a activitatii bancare in tara noastra.
Principalele noutati ale reglementarilor prin aceasta lege se refera la urmatoarele:
a disparut termenul de "banca comerciala", fiind inlocuit cu cel de "banca" (in multe privinte);
pot fi autorizate sa desfasoare activitate bancara si alte institutii decat cele bancare, cu respectarea prevederilor acestei legi;
sunt introduse definitii si se precizeaza unele concepte din activitatea bancara (banca, filiala, afiliata, depozit, credit, actionar semnificativ, ordin, capital etc);
se precizeaza mai clar ce cuprinde documentatia de credit;
se pune accent pe sporirea prudentei bancare si supravegherea prudentiala bancara;
se precizeaza mai bine ce fel de activitati sunt permise bancilor;
autorizarea bancilor;
fuziunea si divizarea bancilor;
conflictul de interese;
secretul profesional;
transferul de fonduri;
administrarea speciala a bancilor.
De exemplu, in cele ce urmeaza prezentam precizarile facute in privinta activitatilor permise bancilor:
acceptarea de depozite;
contractarea de credite;
operatiuni de factoring;
scontarea efectelor de comert;
forfetare;
emiterea si gestiunea instrumentelor de plata si de credit;
plati si decontari;
leasing financiar;
transferuri de fonduri;
emiterea de garantii si asumarea de angajamente;
tranzactii in cont propriu sau in contul clientilor cu:
o cambii, cecuri, certificate de depozit;
o valute;
o instrumente financiare derivate;
o valori mobiliare;
o metale pretioase si pietre pretioase.
intermedierea in plasamentul de valori mobiliare si oferirea de servicii legate de acesta;
administrarea de portofolii ale clientilor, in numele si pe riscul acestora;
custodia si administrarea de valori mobiliare;
depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare;
inchirierea de casete de siguranta;
consultanta financiar-bancara,
operatiuni de mandat;
activitati la bursa de valori.
Se poate deja constata ca nu i se mai acorda o atentie speciala creditului, ci el este pus pe acelasi plan cu depozitele. Cu alte cuvinte nu se mai poate afirma ca bancile romanesti sunt numai banci de credit, ci banci care realizeaza o diversitate de produse si servicii.
ANEXA NR. 1
STRUCTURA FUNCTIONALA A UNEI BANCI (CENTRALA)
DIRECTIA GENERALA DE STRATEGIE SI MARKETING
Serviciul Strategie si Politica Bancara
Serviciul Studii si Marketing
Serviciul Publicatii, Publicitate, Relatii cu Presa
Serviciul Recuperarea/Restructurarea Creditelor Neperformante
Serviciul Documentare si Biblioteca
1. Serviciul Creditarii Societatilor Comerciale cu Capital Majoritar de Stat si a Regiilor Autonome
Serviciul Creditarii Societatilor Comerciale si Regiilor Autonome din Constructii-Montaj, Prestari Servicii, Ape si Mediu
Serviciul Creditarii Societatilor Industriale si Societatilor Comerciale cu Capital Privat
Serviciul Creditarii Asociatiilor Familiale si Producatorilor Particulari
Serviciul de Sinteza si Metodologie
Serviciul de Analiza a Proiectelor de Investitii
Serviciul Creditarii Societatilor Comerciale si a Regiilor Autonome din Agricultura
Serviciul Creditarii Societatilor Comerciale cu Capital Privat din Agricultura
Serviciul de Analiza a Proiectelor de Investitii
Serviciul de Sinteza si Metodologie
DIRECTIA GENERALA DE CREDITARE A COMERTULUI,
SERVICIILOR SI ALTOR SECTOARE
Serviciul Creditarii Societatilor Comerciale cu Capital de Stat
Serviciul Creditarii Societatilor Comerciale cu Capital Privat
Serviciul Creditarii Turismului, Transporturilor si altor Sectoare
Serviciul Creditarii Persoanelor Fizice
Serviciul de Analiza a Proiectelor de Investitii
Serviciul de Sinteza si Metodologie
DIRECTIA GENERALA DE ORGANIZARE,
Serviciul de Organizare si Normare a Muncii
Serviciul de Salarizare
Serviciul Personal
Serviciul de Formare si Pregatire a Personalului
Serviciul de Secretariat al Organelor de Conducere
Serviciul de Metodologie Contabila si Buget de Venituri si Cheltuieli
Serviciul Contabilitate Proprie
Serviciul Contabilitate Valutara si Plati Externe
Serviciul Metodologie, indrumare Contabila, Control, Statistica si Balanta de Plati Externe
Serviciul Casierie si Operatiuni cu Numerar
Serviciul Decontari
Serviciul Analiza, Proiectare si Implementare a Pietelor de Capital
Serviciul de Dotare, intretinere si Asigurarea Materialelor pentru Tehnica de Calcul
Serviciul Comunicatii Bancare
10. Serviciul de Exploatare
Serviciul de Control
Serviciul de Programare si Valorificare a Materialelor de Control
Serviciul de Control Operativ
DIRECTIA GENERALA DE RELATII EXTERNE SI COOPERARE INTERNATIONALA
Serviciul Cooperare Internationala
Serviciul Gestionare Credite BIRD/BERD
Serviciul Refinantare Credite in Valuta
Serviciul SWIFT si Comunicatii Postale
Serviciul Protocol
Serviciul Trezorerie si Corespondenta
Serviciul Arbitraj si Licitatii
Serviciul Plati Externe si Control Plati
Serviciul Acreditive, Incasso si Garantii Export
Serviciul Acreditive, Incasso si Garantii Import
Serviciul de Operatiuni pe Piata de Capital
Serviciul de Trezorerie si Resurse
Serviciul Atragere de Depozite de la Clienti, Persoane Fizice
Serviciul de Analiza, Sinteza si Statistica
Serviciul de Titluri si Hartii de Valoare
Serviciul de Aprovizionare si Transport
Serviciul de intretinere si intendenta
Serviciul Protocol-Secretariat
Serviciul de Paza si Pompieri
Serviciul Legislatie si Reprezentare Juridica
Serviciul Contracte si Studii Juridice
Serviciul Executari Creante Bancare
DIRECTIA GENERALA DE MANAGEMENT
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1404
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
