Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Statistica

PREZENTAREA GENERALA A LEASINGULUI - Consideratii generale privind leasingul

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




PREZENTAREA GENERALA A LEASINGULUI

Consideratii generale privind leasingul




Chiar si in tari cu mecanisme financiare extrem de bine dezvoltate, operatiunile de leasing sunt componente relativ noi ale activitatilor financiare, acestea derulandu-se pentru prima data in Statele Unite in 1954, odata cu infiintarea de catre Henry Schonfeld a American Leasing Corporation. In urmatorii ani, leasingul a cunoscut o crestere ampla in tarile dezvoltate ale lumii, devenind o trasatura a economiei de piata.

In Romania, primele reglementari legislative au fost elaborate in anul 1995 in legatura cu regimul vamal al produselor importate in baza unui contract de leasing. In 1997, ca urmare a dezvoltarii rapide a activitatilor de leasing, a aparut prima lege specifica referitoare la operatiunile de leasing - OG 51/1997, fiind adoptata ca atare in 1998.

Incepand cu anul 2002, in functie de indicatorii de la 31 decembrie 2000, circa 900 de societati comerciale aplica Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu Standardele Internationale de Contabilitate.

Cele trei criterii de marime in functie de care societatile vor aplica noile reglementari sunt:

a)      cifra de afaceri a anului anterior peste 9 milioane Euro;

b)      total active pentru anul anterior peste 4,5 milioane Euro;

c)      numarul mediu de salariati ai anului anterior 250.

In cazul leasingului, reglementarea contabila internationala care se aplica este IAS 17. Conform acestui standard, leasingul este definit ca un acord prin care locatoul transmite locatarului, in schimbul unei plati sau serii de plati, dreptul de a utiliza un activ pentru o perioada de timp convenita intre parti. In general, aproape orice tip de contract care satisface definitia inchirierii este acoperit de acest standard, cu exceptia :

contractelor de leasing pentru exploatarea sau utilizarea resurselor naturale, cum ar fi petrolul, gazele naturale, lemnul, metalele sau alte resurse minerale;

contractelor de acordare a licentei pentru bunuri ca: filme cinematografice, inregistrari video, piese de teatru, manuscrise, brevete si drepturi de autor.

Totusi, acest standard nu trebuie aplicat evaluarii :

de catre locatari a investitiei imobiliare detinute in baza unui contract de leasing financiar ;

de catre locatori a investitiei imobiliare inchiriata in baza unui contract de leasing operational ;

de catre locatari a activelor biologice detinute in baza unui contract de leasing financiar ;

de catre locatori a activelor biologice inchiriate in baza unui contract de leasing operational.

Prezentul standard se aplica acelor contracte care transfera dreptul de utilizare a bunurilor, chiar daca, pentru utilizarea sau intretinerea respectivelor bunuri, locatorului i se poate cere efectuarea unor servicii substantiale. Pe de alta parte, acest standard nu se aplica in cazul contractelor de servicii care nu implica transferul dreptului de utilizare a bunurilor intre partile contractante.

Cadrul general al operatiunilor de leasing

In acceptiunea generala a IAS 17 “Leasing”, leasingul include contractele de inchiriere a unui bun ce cuprind o clauza care ofera locatarului optiunea de a deveni proprietarul bunului la indeplinirea conditiilor convenite in contract.

In termeni juridici specifici, leasingul este o operatiune prin care o persoana cumpara un bun spre a-l inchiria altei persoane in schimbul unei “plati sau serii de plati”.

Operatiunile de leasing se clasifica in:

a)      Leasing operational, daca nu transfera, in mare masura, toate riscurile si beneficiile aferente titlului de proprietate;

b)      Leasing financiar, daca transfera, in mare masura, toate riscurile si beneficiile aferente titlului de proprietate.

Aplicarea acestor definitii in circumstante diferite, celor doua parti, poate determina, uneori, ca acelasi leasing sa fie clasificat in mod diferit la locator si, respectiv, la locatar.

Leasingul, in general, si cel financiar, in special, este caracterizat de un limbaj specific, cu implicatii directe si/sau indirecte asupra tratamentului contabil al operatiunilor de leasing, fie in contabilitatea locatorului, fie in contabilitatea locatarului. Acest limbaj comun poate fi surclasat in:

a)      Limbaj comun atat locatorului, cat si locatarului, care vizeaza:

inceputul duratei de leasing reprezinta data contractului de leasing sau, daca au intervenit anterior modificari, data angajamentului partilor de a respecta principalele prevederi ale contractului de leasing.

durata contractului de leasing reprezinta perioada initiala irevocabila pentru care locatarul a contractat bunul in leasing si orice alte perioade suplimentare pentru care locatarul are optiunea de a continua utilizarea bunului in regim de leasing, cu sau fara plata suplimentara, optiune a carei exercitare de catre locatar este certa, intr-o masura rezonabila, la inceputul leasingului.

valoarea justa a bunului contractat in regim de leasing reprezinta valoarea la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie, de bunavoie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv.

durata de viata economica a bunului contractat in regim de leasing reprezinta:

fie perioada de-a lungul careia se estimeaza ca un bun este utilizabil economic de catre unul sau mai multi utilizatori;

fie numarul unitatilor de productie sau a unitatilor similare care se estimeaza a se obtine prin utilizarea bunului de catre unul sau mai multi utilizatori.



durata de viata utila a bunului contractat in regim de leasing reprezinta durata pe parcursul careia se asteapta ca “beneficiile viitoare” incorporate in bunul contractat in regim de leasing sa fie consumate de catre utilizatorul bunului respectiv. Cuprinde cel putin durata contractului de leasing, dar poate fi mai mare decat aceasta.

valoarea reziduala negarantata reprezinta acea parte din valoarea reziduala a bunului in regim de leasing a carei realizare de catre locator nu este sigura sau este garantata numai de o parte afiliata locatorului.

chiria contingenta reprezinta acea parte a platilor de leasing care nu are o valoare determinata, dar este stabilita in functie de un factor, altul decat trecerea timpului (de exemplu, un procentaj din vanzari, gradul de utilizare, indici de pret, ratele dobanzilor practicate pe piata).

b)      Limbaj nuantat in functie de pozitia partilor intr-un contract de leasing, vizeaza:

g platile minime de leasing

pentru locator reprezinta acele “plati” pe care, de-a lungul contractului de leasing, locatarul trebuie sau poate fi obligat sa le efectueze, exceptand chiria contingenta, costurile serviciilor si impozitele pe care locatorul urmeaza sa si le recupereze pe alta cale, la care se adauga valoarea reziduala garantata locatorului, fie de catre locatar, fie de catre o parte afiliata locatarului, fie de catre o terta parte independenta, capabila din punct de vedere financiar sa satisfaca o astfel de garantie. Deci, pentru locator sunt, practic, “incasari minime de leasing”;

pentru locatar reprezinta acele “plati” pe care, de-a lungul contractului de leasing, acesta trebuie sau poate fi obligat sa le efectueze, exceptand chiria contingenta, costurile serviciilor si impozitele pe care locatorul urmeaza sa si le recupereze pe alta cale, la care se adauga si alte sume garantate de locatar sau de o parte afiliata locatarului.

g valoarea reziduala garantata

pentru locator reprezinta acea parte a valorii reziduale estimate a bunului in regim de leasing care este garantata de locatar sau de o terta persoana neafiliata locatarului ce este capabila, din punct de vedere financiar, sa onoreze obligatiile asumate prin garantie;

pentru locatar reprezinta acea parte a valorii estimate reziduale care este garantata de acesta sau de o parte afiliata acestuia, respectiv valoarea maxima care devine platibila la exprimarea optiunii de cumparare a bunului aflat in regim de leasing (la sfarsitul perioadei de leasing).

c)      Limbaj specific locatorului, care vizeaza:

investitia bruta in leasing reprezinta incasarile minime garantate aferente unui leasing financiar, la care se adauga valoarea reziduala negarantata de locatar;

venit financiar nerealizat reprezinta diferenta dintre investitia bruta intr-un leasing financiar si valoarea actualizata la rata implicita a dobanzii contractului de leasing.

investitia neta in leasing reprezinta, pe cale de consecinta, diferenta dintre investitia bruta in leasing si venitul financiar nerealizat.

d)      Limbaj specific locatarului, care vizeaza notiunea de rata a dobanzii marginale a locatarului care este o rata a dobanzii pe care locatarul ar trebui sa o plateasca pentru un leasing similar sau, daca aceasta nu este determinabila, rata pe care, la inceputul leasingului, locatarul ar trebui sa o suporte pentru a imprumuta pentru aceeasi perioada si cu o garantie similara, fondurile necesare pentru achizitionarea bunului.

Determinarea si delimitarea riguroasa a limbajului specific leasingului are o deosebita importanta pentru determinarea ratei implicite a dobanzii din contractul de leasing ce este rata de actualizare care, la inceputul leasingului, face ca valoarea actualizata cumulata a platilor minime de leasing si a valorii reziduale negarantate, sa fie egala cu valoarea justa a bunului contractat in regim de leasing .

Rata implicita a dobanzii din contractul de leasing este elementul “pivot” care asigura delimitarea, atat in contabilitatea locatorului, cat si in contabilitatea locatarului a platilor minime de leasing in “rate” si “dobanzi” aferente leasingului financiar. Teoretic, rata implicita a dobanzii din contractul de leasing (i) se determina potrivit formulei : 

n

Vj= ∑PMt / (1+i)t

i=1

in care:

Vj - valoarea justa a bunului contractat in regim de leasing financiar

n - durata contractului de leasing financiar

PMt - platile minime de leasing in intervalul “t” (luna, trimestru, semestru, an) al duratei contractului de leasing financiar (n)

Clasificarea operatiunilor de leasing

Clasificarea operatiunilor de leasing adoptata in acest Standard se bazeaza pe masura in care riscurile si avantajele aferente titlului de proprietate al unui bun in regim de leasing revin locatorului sau locatarului. Riscurile includ posibilitatea de a inregistra pierderi, ca urmare a unui grad scazut de utilizare a bunului sau a uzurii morale si a unor variatii ale venitului datorate modificarii conditiilor economice. Avantajele pot fi reprezentate de estimarea unei activitati profitabile pe durata de viata economica a bunului si a unor castiguri rezultate din cresterea valorii sau din realizarea valorii reziduale.

Clasificarea operatiunii de leasing se realizeaza la inceputul contractului de leasing. Daca locatarul si locatorul convin, in orice moment, sa modifice clauzele contractului de leasing fara a-l reinnoi, contractul revizuit este considerat un contract nou in afara de durata sa.



Operatiunile de leasing care au ca obiect terenuri si cladiri sunt clasificate ca leasing operational sau financiar, ca si operatiunile de leasing care au ca obiect alte bunuri. Totusi, o caracteristica a terenurilor este ca acestea au, in mod normal, o durata de viata economica nedeterminata si, daca nu se estimeaza ca locatarului ii va fi transferat titlul de proprietate pana la sfarsitul duratei contractului de leasing, atunci locatarului nu-i revin, in mare masura, toate riscurile si avantajele aferente titlului de proprietate. O suma platita pentru un astfel de leasing reprezinta plati de leasing achitate in avans, care sunt amortizate pe durata contractului de leasing in functie de beneficiile aduse.

Clasificarea unei operatiuni de leasing ca fiind leasing financiar sau operational depinde mai mult de fondul tranzactiei decat de forma contractului. O operatiune de leasing este considerata ca fiind leasing financiar, daca transfera, in mare masura toate riscurile si avantajele aferente titlului de proprietate. O operatiune de leasing este considerata leasing operational, daca nu transfera, in mare masura toate riscurile si avantajele aferente titlului de proprietate.

Leasingul financiar, numit si leasing de capital, difera de cel operational din trei puncte de vedere: nu ofera servicii de mentenanta, nu poate fi reziliat si este complet amortizat (adica locatorul primeste plati ale chiriei egale cu pretul total al echipamentului inchiriat plus profitul investitiei). Locatarul are, de obicei, optiunea de a reinnoi locatia la expirare cu o chirie redusa sau de a cumpara mijlocul fix la un pret stabilit.

Exemple de situatii in care o operatiune este clasificata ca leasing financiar sunt:

leasingul transfera locatarului titlul de proprietate asupra bunului pana la sfarsitul contractului de leasing;

locatarul are optiunea de a cumpara bunul la un pret estimat a fi suficient de mic fata de valoarea justa la data la care optiunea devine exercitabila, astfel incat, la inceputul contractului de leasing, exista in mod rezonabil certitudinea ca optiunea va fi exercitata;

durata contractului de leasing acopera, in cea mai mare parte, durata de viata economica a bunului, chiar daca titlul de proprietate nu este transferat;

la inceputul contractului de leasing, valoarea actualizata a platilor minime de leasing este cel putin egala cu aproape intreaga valoare justa a bunului in regim de leasing;

bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natura speciala, astfel incat numai locatarul le poate utiliza fara efectuarea unor modificari majore.

Aspecte care sa indice situatii care, in mod individual sau in combinatie, pot, de asemenea, sa conduca la clasificarea unei operatiuni de leasing ca fiind leasing financiar sunt:

in cazul in care locatarul poate rezilia contractul de leasing, pierderile locatorului generate de rezilierea contractului revin locatarului;

castigurile sau pierderile rezultate din variatia valorii juste reziduale sunt in sarcina locatarului (de exemplu sub forma unei reduceri a chiriei echivalenta cu cea mai mare parte a incasarilor din vanzari la sfarsitul contractului de leasing);

locatarul are capacitatea de a continua leasingul pentru o a doua perioada, la o chirie substantial mai redusa decat chiria pietei. 

Leasingul operational, numit uneori si leasing de mentenanta, ofera atat finantarea, cat si serviciile de mentenanta, acestea fiind incluse in chiria leasingului. In general, leasingul operational nu este complet amortizat. Cu alte cuvinte, platile solicitate prin contract nu sunt suficiente pentru recuperarea costului total al activului. Durata contractului de leasing este insa mai mica decat durata economica de viata estimata a echipamentului si locatorul se asteapta sa recupereze toate costurile investitiei prin reinnoirea contractului, prin inchiriere catre alti locatari sau prin vanzarea bunului inchiriat.

O alta caracteristica a leasingului operational este ca, in mod frecvent, exista o clauza de anulare, care da posibilitatea locatarului sa renunte la locatie si sa restituie activul inainte de expirarea contractului de baza.

Rata de leasing reprezinta cota de amortizare calculata in conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit de partile contractante.

Tranzactii de vanzare si de leaseback

O tranzactie de vanzare si de leaseback implica vanzarea unui bun de catre vanzator si inchirierea catre vanzator a aceluiasi bun in regim de leasing. Platile de leasing si pretul de vanzare sunt, de obicei, interdependente, intrucat sunt negociate impreuna. Tratamentul contabil al tranzactiei de vanzare si de leaseback depinde de tipul contractului de leasing.

Daca o tranzactie de vanzare si de leaseback are ca rezultat un leasing financiar, orice surplus reprezentand diferenta dintre suma rezultata din vanzare si valoarea contabila, nu trebuie recunoscut imediat ca venit in situatiile financiare ale locatarului – vanzator, ci trebuie amanat si amortizat pe parcursul duratei contractului de leasing.

In cazul in care tranzactia de leaseback reprezinta un leasing financiar, tranzactia este un mijloc prin care locatorul acorda finantare locatarului, bunul avand rolul de garantie. Din acest motiv nu se recomanda sa se considere drept venit diferenta dintre sumele rezultate din vanzare si valoarea contabila. Aceasta diferenta se amana si se amortizeaza pe parcursul duratei contractului de leasing.

Daca o tranzactie de vanzare si de leaseback are ca rezultat un leasing operational si este evident ca tranzactia se face la valoarea justa, orice profit sau pierdere trebuie recunoscuta imediat. Daca pretul de vanzare este mai mic decat valoarea justa, orice profit sau pierdere trebuie recunoscuta imediat, cu exceptia cazului in care pierderea se compenseaza prin plati de leasing viitoare cu o valoare sub pretul pietei. Si profitul sau pierderea trebuie amanata si amortizata proportional cu platile de leasing, pe durata estimata de utilizare a bunului.

Daca tranzactia de leaseback este leasing operational, iar platile de leasing si pretul de vanzare sunt stabilite la valoarea justa, a avut loc, de fapt, o tranzactie normala de vanzare si orice profit sau pierdere se recunoaste imediat.

In cazul unui leaseback operational, daca valoarea justa, in momentul tranzactiei de vanzare si de leaseback, este mai mica decat valoarea contabila a bunului, pierderea egala cu diferenta dintre valoarea contabila si valoarea justa trebuie inregistrata imediat.

In cazul unui leasing financiar, nu este necesara o astfel de ajustare, decat daca a avut loc o depreciere a valorii, caz in care valoarea contabila se reduce pana la valoarea recuperabila, in conformitate cu Standardul International de Contabilitate referitor la deprecierea activelor.

Cerintele legate de prezentarea informatiilor de catre locatari si locatori se aplica si in cazul tranzactiilor de vanzare si de leaseback. Descrierea solicitata a contractelor importante de leasing conduce la evidentierea unor clauze unice sau mai putin obisnuite ale contractului, sau a conditiilor de realizare a tranzactiilor de vanzare si de leaseback.

Tranzactiile de vanzare si de leaseback se pot circumscrie criteriilor referitoare la prezentare, stipulate in cadrul IAS 8, “Profitul net sau pierderea neta aferenta perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile”.

1.4 Leasingul in Romania. Cadrul legal



Potrivit legislatiei romanesti(Ordonanta Guvernului 51/1997, republicata in Monitorul Oficial nr.9 din 12.01.2000) leasingul este contractul prin care o parte numita locator/ finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing, locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.

Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract.

Operatiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum si bunuri mobile de folosinta indelungata, aflate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor.

Si legislatia romaneasca face distinctie intre leasingul financiar si leasingul operational. Linia de demarcatie intre cele doua forme de leasing trebuie judecata potrivit schemei logice din anexa nr.2.

Conform OG nr. 51/1997, leasingul poate fi de doua tipuri : financiar si operational. Leasingul financiar este operatiunea care indeplineste una sau mai multe dintre urmatoarele conditii:

riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;

partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata;

perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normata de utilizare a bunului, chiar daca in final dreptul de proprietate nu este transferat;

Daca nu este indeplinita nici una din conditiile enumerate mai sus, este vorba de leasing operational.

Termenii si expresiile de referinta cu care se opereaza in domeniul contractelor de leasing, potrivit legislatiei romanesti, sunt:

a)      Valoare de intrare a bunului achizitionat in regim de leasing care este reprezentata de costul de achizitie al bunului de catre locator / finantator (societatea de leasing).

b)      Rata de leasing reprezinta:

b1) in cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing.

b2) in cazul leasingului operational, cota de amortizare calculata in conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit de catre partile contractante.

Aceste modalitati de stabilire a ratelor de leasing vizeaza situatiile in care locatorul/finantatorul (societate de leasing) este persoana juridica romana.

c)      Dobanda de leasing reprezinta rata medie a dobanzii bancare pe piata romaneasca;

In cazul in care societatea de leasing este persoana juridica straina, nu i se impune legea romaneasca si, deci, ratele de leasing vor face obiectul negocierilor.

d)      Valoarea reziduala a bunului achizitionat in regim de leasing reprezinta valoarea la care, la expirarea contractului de leasing se face transferul dreptului de proprietate a bunului catre utilizator.

e)      Valoarea totala a leasingului care se compune din valoarea totala a ratelor de leasing la care se adauga valoarea reziduala.

Printre noutatile introduse de OG nr.51/1997 se remarca si cea referitoare la functionarea societatilor de leasing, care trebuie sa includa in obiectul de activitate desfasurarea operatiunilor de leasing si sa aiba un capital social minim, subscris si varsat, de 50 mii RON. 

O alta prevedere importanta se refera la deductibilitatea cheltuielilor de asigurare a bunului ce face obiectul contractului de leasing de catre partea care este obligata la plata acestora. Totodata, bunurile mobile ce fac obiectul unui contract de leasing introduse in tara se incadreaza in regimul vamal de admitere temporara, cu exonerarea totala de la obligatia de plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import, inclusiv a garantiilor vamale.

Reglementari cuprinse in OMFP 1752/2005

Potrivit Ordinului 1752/2005, societatile al caror obiect principal de activitate il constituie activitatea de leasing trebuie sa includa in cifra de afaceri dobanda cuvenita acestor contracte aferenta perioadei de raportare, iar imobilizarile corporale detinute in baza unui contract de leasing se evidentiaza in contabilitate in functie de natura acestuia. Creantele aferente contractelor de leasing financiar, precum si alte creante imobilizate cu scadenta mai mare de un an, se vor prezenta in bilant, la imobilizari financiare, insa numai partea cu scadenta mai mare de 12 luni, diferenta urmand a fi reflectata la creante.

Conform principiului prevalentei economicului asupra juridicului, prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere al societatilor de leasing se face tinand seama de fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate, si nu numai de forma juridica a acestora.

In situatiile financiare se vor prezenta ratele achitate in cadrul unui contract de leasing, precum si descrierea tuturor contractelor de leasing incheiate. In cazul locatarului, se vor prezenta si conditiile de reinnoire sau cumparare, precum si restrictiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la datorii suplimentare si alte operatiuni.

Conceptia economica si conceptia juridica in tratarea contractelor de leasing

In tratarea tranzactiilor de leasing, se confrunta doua conceptii: cea juridica si cea economica. Din punct de vedere juridic, bilantul trebuie sa reflecte situatia patrimoniului intreprinderii, prin urmare bunul inchiriat nu poate fi inscris in bilantul locatarului, deoarece el nu este proprietarul legal. Potrivit abordarii economice si in virtutea principiului prevalentei economicului asupra juridicului, bunul inchiriat trebuie inscris in bilantul locatarului, deoarece el este cel care beneficiaza de avantajele si isi asuma riscurile utilizarii bunului. Conform acestei abordari, proprietatea economica, si nu cea juridica, determina tratamentul contabil al leasingului, care poate fi astfel clasificat drept leasing operational sau leasing financiar. La nivel international, IASC (International Accounting Standards Committee), in IAS 17 a optat pentru abordarea economica a leasingului. Conform IAS 17, ceea ce diferentiaza leasingul financiar de cel operational este transferul catre locatar a cvasitotalitatii riscurilor si avantajelor inerente proprietatii bunului. Leasingul financiar determina inscrierea bunului in activul bilantului la locatar, chiar daca dreptul de proprietate juridica nu a fost transferat. Un leasing operational este definit ca un contract de leasing ce nu a fost clasificat drept financiar. Pentru un contract de leasing operational, platile sunt recunoscute drept cheltuieli in contul de rezultate al locatarului.



Anexa nr.1






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 983
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site