Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Statistica

PROGNOZA SECTORULUI SECUNDAR

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




PROGNOZA SECTORULUI SECUNDAR

1. Prognoza consumului de energie electrica si termica




Energetica in general si energia electrica in special reprezinta factorul determinant al desfasurarii activitatii in toate domeniile economice si pentru asigurarea conditiilor de trai ale populatiei.

Prognozele stiintifico-tehnice demonstreaza ca energia electrica va ramane inca foarte mult timp de neinlocuit in toate procesele economice si in toate activitatile sociale. Argumentele incontestabile ale acestor prognoze sunt avantajele tehnico-economice ale productiei, transportului si a modului de utilizare a energiei electrice.

Importanta pe care o are ca factor determinat in dimensionarea dezvoltarii economice si in formarea echilibrului dinamic, explica si interesul major al societatii, al organismelor decizionale statale, al producatorilor nemijlociti si nu in ultimul rand al consumatorilor pentru viitorul mai apropiat si mai indepartat al productiei, a consumului si a pretului energiei electrice si termice. Strategiile speciale adoptate, cu prioritate de catre statele dezvoltate, pentru asigurarea independentei energetice, printr-o politica rationala in sistemele productiei si consumului, demonstreaza interesul si responsabilitatea pentru viitorul economiilor lor nationale.

Prognoza consumului de energie electrica

Evaluarea consumului de energie electrica in perspectiva apropiata si mai indepartata si prelungirea continua a orizontului este o necesitate stringenta ce trebuie sa stea la baza oricarei strategii macroeconomice si sectoriale.

Prognoza ofera variante privind nivelul si dinamica consumului corelate cu evolutia dezvoltarii economice si cu sursele energetice, nivelul productiei si al pretului energiei electrice.

Evaluarea consumului de energie electrica se face prin urmatorii indicatori:

Yb – consumul brut de energie electrica al economiei nationale, miliarde kwh;

Yn – consumul net de energie electrica al economiei nationale, mld kwh;

Ypc – consumul de energie electrica al centralelor electrice, mld kwh;

Ytd – consumul – pierderi – de energie electrica prin transport si distributie, mld kwh.

Consumul net de energie electrica este egal cu consumul brut minus consumul propriu al centralelor si pierderile in transport si distributie. Acest consum este evidentiat pe urmatoarele destinatii:

Yni – consumul net de energie in industrie;

Yn – consumul net de energie in agricultura si silvicultura;

Yntt – consumul net de energie in transporturi si telecomunicatii,

Ync – consumul net de energie in constructii;

Yng – consumul net de energie in servicii de gospodarire comunala;

Ynuc – consumul net de energie in utilizari casnice;

Ynip – consumul net de energie pentru iluminat public.

Cercetarea consumului de energie electrica pe principalele destinatii creeaza posibilitatea analizei prognostice prin corelare cu volumul activitatii economice a ramurilor.

Elaborarea prognozei consumului de energie electrica se face cu probabilitate ridicata prin utilizarea functiilor sau modelelor unifactoriale sau multifactoriale. In aceste functii, variabilele de cauzalitate sunt exprimate prin produsul intern brut al fiecarei ramuri, iar pentru populatie prin veniturile acesteia:

Yb = f(PIB);

Yn = f(PIB);

Yni = f(PIBI);

..

Ynuc = f(Vp);

sau/si

Yn = f(PIBI,PIBAS,,Vp)

Consumul propriu al centralelor, pierderile in transport si distributie si consumul pentru iluminatul public se estimeaza prin utilizarea unor coeficienti cu caracter normativ.

Forma functiilor factoriale rezulta prin ajustarea seriilor bidimensionale sau multidimensionale. Coeficientii de elasticitate, rezultati ca marimi endogene, de regula au valori subunitare. Deci unei cresteri cu o unitate sau cu un procent al produsului intern brut, ii va corespunde o crestere mai lenta a consumului de energie electrica. Pretul unitar al kwh de energie electrica in crestere continua reprezinta parghia cea mai importanta de rationalitate a consumului.

Structura consumului de energie electrica pe principalii consumatori evidentiaza o evolutie tendentiala ce se prelungeste si in orizontul prospectiv. Modificarile structurale ale consumului de energie urmeaza dinamica proceselor de restructurare si retehnologizare a economiei si in special a industriei. Scaderea continua a ponderii consumului industrial in totalul consumului national de energie electrica si cresterea ponderii consumului casnic este caracteristica cea mai semnificativa.

Un loc important in prognoza consumului de energie electrica il ocupa consumul la 1.000 lei PIB. Acest indicator tehnico-economic este in acelasi timp semnificativ si pentru evaluarea eficientei activitatii economice din punct de vedere al factorului energetic. Nivelul acestui indicator caracterizeaza gradul de energointensivitate a economiei si in special a industriei si constructiilor. El este pus in evidenta si mai pregnant prin comparatie cu cel realizat in alte tari. Comparatiile arata ca in Romania, consumul de energie electrica pe locuitor este de 2-3 ori mai mic decat in tarile dezvoltate, in conditiile in care consumul de energie electrica la unitatea de produs intern brut este de 4-5 ori mai mare decat in aceste tari.

O prognoza realista a consumului de energie electrica in 1.000 lei PIB nu este de conceput fara o analiza temeinica. Analizele retrospective demonstreaza nivelul ridicat al acestui indicator si de aici necesitatea reducerii lui in mod continuu.



Reducerea consumului de energie electrica la 1.000 lei PIB este expresia pretului kwh ridicat. Ponderea pe care o ai cheltuielile cu energia electrica in componenta preturilor produselor industriale, a serviciilor, pune sub semn de intrebare competitivitatea unui larg evantai de produse si servicii. Tendinta legica de economisire constituie continutul ipotezei prognozarii consumului de energie electrica la 1.000 lei PIB printr-o functie de timp. Pe termen scurt si chiar mediu, tendinta identificata a acestui indicator poate fi prelungita prin extrapolare, foarte probabil printr-o dreapta sau parabola.

Pe termen lung, extrapolarea printr-o astfel de functie poate stabili un nivel al consumului exagerat de scazut, ceea ce este aproape imposibil din punct de vedere tehnico-economic. De aceea, pentru a se evita astfel de paradoxuri, prognoza indicatorului consum de energie la 1.000 lei PIB se va face printr-o functie hiperbolica de forma:

Aceasta functie presupune stabilirea unui nivel al indicatorului de tip minim-maxim pentru un orizont de timp ce tinde catre infinit. Aprecierile de tip intuitiv cu privire la evolutia principalilor factori de influenta si analogiile internationale ofera baza prognostica a stabilirii nivelului limitei probabile a consumului de energie electrica la 1.000 lei PIB spre care se va tinde in orizontul de lunga perspectiva.

2. Prognoza industriei prelucratoare

Prognoza industriei prelucratoare este de mare complexitate. Aceasta trasatura este expresia cererii dinamice si diversificate a produselor ramurilor prelucratoare, a procesului restructurarii ramurilor si al grupelor de produse si sortimente, precum si a caracteristicilor unei productii intensive si performante din punct de vedere economic.

Evaluarile cantitative sunt realizabile cu probabilitati ridicate, in masura in care scrierea riguroasa a scenariilor de dezvoltare, a fiecarei ramuri, este conjugata cu eficacitatea mecanismului complex de reglare a desfasurarii activitatii economice. Esenta mecanismului este eficienta economica.

Functionarea mecanismului este asigurata de “motorul concurential” in conditiile concrete ale disponibilitatilor de resurse de productie si desfacere, de factorii protectiei mediului, etc. Determinarile prospective presupun o abordare sinergica, atat la nivelul macroindustrial – ramuri si subramuri – cat si la nivelul microindustrial. O astfel de abordare armonizeaza eforturile tehnice, tehnologice, economice si sociale. Favorizeaza minimizarea costului economic, a costurilor de timp, de resurse financiare, valutare, etc.

Proiectarile de perspectiva cuprind estimari ale necesarului sau cererii de marfuri fabricate in ramurile industriale prelucratoare, pe principalele destinatii: bunuri de consum, bunuri de capital, de consum industrial si desigur si unele si altele constituie si obiect al vanzarii pe piata externa. Se stie ca industria prelucratoare este de o mare diversitate, cuprinzand: ramurile industriei alimentare, industriei usoare imbracaminte si incaltaminte – industria portelanului, ceramicii si a sticlei, industria constructiilor de masini cu produse bunuri de consum si bunuri de capital, industria chimica cu subramurile sale, industria aviatica, industria mijloacelor de transport, etc., la care se adauga industriile intermediare, textila, metalurgica, etc.

Prognoza productiei se face pe grupe de produse si pe ramuri

Si subramuri in functie de destinatia economica. Din punct de vedere metodic, evaluarea productiei se poate modela economic-matematic prin functii factoriale. Pentru elaborarea unor astfel de modele de tip factorial trebuie sa se stabileasca si sa se proiecteze variabilele independente de cauzalitate, variabile exogene. Acestea sunt in principal:

veniturile banesti ale populatiei – pe principalele surse de formare – pentru productia bunurilor de consum;

pretul de vanzare;

sursele financiare (pentru bunurile de capital);

volumul productiei ramurilor consumatoare de produse primare si intermediare (pentru bunuri ce formeaza consumul industrial).

Pentru export se pot utiliza functii de timp, evaluari bazate pe acorduri si contracte de lunga durata pe forme de cooperare ce au la baza complementaritatea produselor, etc. Informatia necesara este furnizata de: prognoza macroeconomica, de cele sectoriale si de ramura, de cercetari ample de piata, etc.

La baza determinarilor prospective analizele economice sunt de mare importanta. Prin intermediul lor se evidentiaza multiplele caracteristici in punctul de plecare, de natura economica, tehnica, sociala, ecologica.

Prin desfasurarea analizei se evidentiaza:

nivelul productiei pe locuitor si structural – bunuri de capital, bunuri de consum. Va rezulta in ce masura productia ramurilor prelucratoare este corespunzator structurata din punct de vedere a cererii;

potentialul capacitiv al ramurilor si cel al productiei de bunuri de consum si de bunuri de capital si gradul lor de utilizare;

proportiile intre subramurile industriale si in ce masura sunt comparabile cu cele ale tarilor mai dezvoltate. Daca raspunsul este afirmativ, se continua si cu structura interioara a ramurilor. Aceasta poate evidentia disproportii ce genereaza dezechilibre in consumul de materii prime si de energie, dezechilibre ale cererii cu oferta;

gradul de asigurare cu resurse indigene si din import si consecintele evaluate pentru manifestarea dezechilibrelor in oferta de resurse;

gradul de energointensivitate si material intensiv al unor ramuri prelucratoare si cauzele fundamentale: preponderenta productiei de volum cu grad redus de valorificare, poate fi o cauza; consumurile specifice ridicate datorate unor tehnologii invechite, gradul de uzura ridicat al utilajelor si instalatiilor, slaba gospodarire printr-un management necompetitiv, pot fi alte cauze;



eficienta activitatii productive caracterizeaza prin indicatori specifici – eficienta utilizarii capitalului fix, a materiilor prime si energiei, productivitatea muncii, rata profitului, etc. Reprezinta un element de cea mai mare importanta. Nivelul unor astfel de indicatori deplaseaza analiza la performantele unor ramuri prelucratoare ce sunt puse in evidenta si prin comparatii internationale, si de aici la cercetarea managementului, nivelului tehnic si tehnologic, a cooperarii internationale, etc.;

elementele componente ale industriei prelucratoare: ramuri, subramuri, agenti economici. Se va evidentia in ce masura gruparea pe ramuri, subramuri si incadrarea agentilor economici se bazeaza pe relatii functionale, fundamentate pe criterii economice, sau dimpotriva, pe criterii de natura administrativa. Ce structura au agentii economici din punct de vedere a marimii si cum favorizeaza adaptabilitatea productiei la evolutia cererii.

Informatiile rezultate printr-o astfel de analiza retrospectiva tehnico-economica va “directiona” prognozarea productiei, fie direct prin modelarea factoriala, fie prin corectii si aproximari succesive ale rezultatelor obtinute prin modelare.

3. Prognoza activitatii de constructii

Prognoza activitatii de constructii reprezinta o evaluare a cererii si a productiei. Cererea este evaluata prin volumul surselor de finantare a obiectivelor de investitii ale agentilor economici; a institutiilor (din surse bugetare) si a surselor proprii ale populatiei din mediul urban si mediul rural. In plan macroeconomic cererea constructiilor, privita ca cerere solvabila, este dependenta de volumul surselor de finantare proprii si de creditare a agentilor economici, de sursele cuprinse in bugetul de stat si bugetele locale pentru cheltuieli de capital si de veniturile populatiei pentru constructia de locuinte si alte obiective. Cererea de constructii – in continutul cel mai larg – este dependenta de evolutia PIB.

Cererea solvabila (si nu cererea reala ce este incomparabil mai mare) reprezinta baza pentru estimarea productiei de constructii-montaj.

Productia de constructii-montaj, din punct de vedere a posibilitatii de realizare este determinata de capacitatile de productie ale ramurii si de posibilitatile de alocare si utilizare a celorlalti factori ai aparatului productiv.

Desi reprezinta o pondere redusa in PIB – de circa 4-5% aflata insa intr-un evident proces de relansare, activitatea de constructii-montaj produce efecte economice si sociale profunde. Asigura comenzi celorlalte ramuri de productie si servicii, in special industriei si transporturilor, creeaza noi locuri de munca si influenteaza pozitiv evolutia stabilizarii macroeconomice.

4. Prognoza transportului de marfuri

Transporturile asigura realizarea legaturilor tehnologice ale productiei si schimbului in sfera consumului. Prin calitate si prin pret, transportul marfurilor poate constitui un element stimulatoriu, sau restrictiv, in desfasurarea proceselor economice si in localizarea teritoriala a activitatii social-economice. Rolul transporturilor in mecanismul economic, argumenteaza necesitatea studiilor previzionale si corelarea lor cu prognozele celorlalte sectoare.

Prognoza evalueaza volumul si dinamica activitatii transportului de marfuri, ca volum total si pe ramuri de transport. Pe aceasta baza informationala se elaboreaza strategii pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a ramurilor de transport si pentru crearea unui sistem echilibrat de transport si rational repartizat in teritoriu.

Cercetarile previzionale sunt calauzite de criterii economice performante, realizabile prin optimizarea (minimizarea) spatiului si a timpului economic.

Pentru evaluarea activitatii transportului de marfuri, se folosesc urmatorii indicatori caracteristici:

volumul marfurilor de transportat, exprimat in tone;

parcursul marfurilor, exprimat in tone-kilometri;

distanta medie de transport, exprimata in kilometri.

Volumul marfurilor, tone marfa de transportat, este o marime fizica agregata ce rezulta din estimari probabilistice. Tendintele identificate, prelungite in orizontul prospectiv, constituie cel mai adesea variantele prognozei volumului marfurilor de transportat.

In masura in care se admite ipoteza aparitiei unor modificari nesemnificative in greutatea produselor si in structura productiei materiale, volumul marfurilor de transportat poate fi evaluat si prin functii factoriale. Variabilele independente sunt: produsul intern brut, productia industriala totala si a ramurilor industriale, productia agricola, volumul de masa lemnoasa, productia de constructii-montaj.

Parcursul marfurilor (tone-km) caracterizeaza nu numai “parcursul” marfurilor ci si fluxurile teritoriale ale acestora, expresie a legaturilor tehnologice si economice ce exista intre agentii economici.

Intr-o mare masura, legaturile ce se stabilesc intre producatori si beneficiari (consumatori) sunt traditionale deoarece se bazeaza pe diviziunea muncii. Modificarile in acest sistem de legaturi sunt posibile prin aparitia de noi producatori si noi consumatori, prin reducerea sau prin cresterea productiei si consumului la furnizori si cumparatori si prin tendinta obiectiva de minimizare a cheltuielilor de transport. Pe baza acestor argumente, prognoza parcursului marfurilor se poate evalua prin extrapolare.

Importanta deosebita in prognoza parcursului marfurilor o au cheltuielile de transport. Ele sunt suportate de catre beneficiarul transportului. De aceea, acesta este “constrans” economic sa se aprovizioneze de la sursele cele mai apropiate. Aceasta inseamna minimizarea parcursului marfurilor. Nu intotdeauna este posibila varianta parcursului minim deoarece exista factori restrictivi: cantitatea necesara si posibila, calitatea, pretul practicat de diferiti furnizori, mijloace de transport utilizabile, etc.

Pentru mari societati comerciale si regii autonome organizate in sistem de tip holding, fluxurile de transport pot fi modelate economic-matematic. Functia economico-matematica bazata pe criteriul minimului este:



sau

unde:  P(tone km) – parcursul marfurilor;

Xij - cantitatea de transportat, exprimata in tone, de la producatorul i la consumatorul j;

dij - distanta de transport, exprimata in km;

Ct - cheltuielile totale de transport;

cij - cheltuielile de transport pe tona km de la centrele i la centrele j.

Algoritmul programarii matematice asigura varianta optima. Aceasta varianta este ideala la scara unui interval de timp de un an. Aceasta este optima in functie de factorii cuantificabili inclusi in modelarea economico-matematica. Deoarece exista si factori de influenta ce nu pot fi inclusi in acest calcul, varianta rezultata nu poate fi aplicata intocmai. Asa de exemplu, fluxurile marfurilor ce urmeaza a se transporta sunt influentate de existenta rutelor de transport si a gradului de dezvoltare si organizare a ramurilor de transport, de ritmicitatea productiei furnizorilor, de preturile practicate, etc.

Pentru repartizarea parcursului marfurilor pe ramurile de transport, se iau in considerare caracteristicile acestora.

Transporturile navale sunt cele mai rentabile din punct de vedere economic. Acestea insa, sunt limitate de factorul natural.

Transporturile feroviare, se impun prin caracteristicile lor tehnico-economice: legatura permanenta si destul de rapida, capacitate mare de transport, siguranta in pastrarea calitatii marfurilor, etc. Acestea ocupa ponderea cea mai mare in totalul parcursului marfurilor pe economia nationala.

Transporturile rutiere se practica cu prioritate pentru transportul marfurilor in cantitati mai reduse si pentru distante mai scurte. Sunt accesibile si in zonele izolate si pe drumuri nu de cea mai buna calitate.

Pentru exprimarea valorica a volumului de activitate, se folosesc tarifele de transport prognozate pentru fiecare ramura. Modificarea tarifelor de transport, in ritmuri diferite pe ramurile de transport, influenteaza si evolutia parcursului marfurilor pe ramurile de transport.

5. Prognoza transportului de calatori

Deplasarea teritoriala a persoanelor este determinata de conditiile obiective ale activitatii economico-sociale si de interesele personale ale populatiei.

Evaluarea volumului si a fluxurilor transportului de persoane pe total si pe ramurile de transport se face prin indicatorii:

numar calatori;

parcursul calatorilor, exprimat in calatori-km;

distanta medie de transport in km.

Modalitatea cea mai utilizata in elaborarea prognozei transportului de calatori este identificarea trendului si prelungirea acestuia in orizontul prospectiv. Pe termen mediu si lung transportul de calatori se modifica intr-o anumita masura sub influenta factorilor economici: evolutia produsului intern brut, evolutia veniturilor reale ale populatiei, evolutia tarifelor de transport, dezvoltarea economico-sociala zonala, dezvoltarea si modernizarea ramurilor de transport, navetismul, etc.

6. Prognoza circulatiei marfurilor

Prin circulatia marfurilor, cu amanuntul, se realizeaza partea cea mai importanta a produsului intern brut.

Activitatea previzionala evalueaza volumul vanzarilor de marfuri catre populatie ce se efectueaza prin componentele retelei comerciale. Evaluarea prognostica a unui astfel de indicator este de importanta deosebita pentru procesul cresterii economice si in cadrul acestuia, formarea proportiilor macroeconomice.

Exprimarea global sintetica a volumului vanzarilor de marfuri cu amanuntul se face prin relatia:

unde: Vm - volumul vanzarilor cu amanuntul;

qk – cantitatea din marfa k;

pk – pretul de vanzare al marfii k.

Volumul vanzarilor exprima cererea agregata influentata in mod direct de veniturile banesti ale populatiei si de preturile de vanzare cu amanuntul a marfurilor.

Studiul prospectiv al cererii constituie informatia principala a evoluarii vanzarilor de marfuri cu amanuntul. Evolutia cererii de marfuri este influentata si de alti factori, printre care componentele principale ale populatiei: structura pe varste, structura profesionala, structura pe mediul urban si rural, mediul geografic, factori socio-economici, etc.

Pentru evaluarile macroeconomice, importanta este prognoza cererii agregate. Cererea agregata este rezultatul evaluarilor efectuate pe grupe de marfuri sub influenta factorilor. Prognoza cererii este si elementul de comanda pentru sistemele de productie si pentru import. Totodata, prognoza cererii este utila in elaborarea deciziilor de dezvoltare a retelei comerciale si a celorlalte activitati proprii comertului cu ridicata si cu amanuntul.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1015
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site