Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Statistica

SISTEME MONETARE - Conceptul de sistem monetar

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




SISTEME MONETARE

Conceptul de sistem monetar. Etalonul monetar

In literatura de specialitate, conceptul de sistem monetar are intelesuri si abordari diferite.

Costin Kiritescu a dat definitia cea mai cuprinzatoare la noi „Sistemul monetar reprezinta ansamblul normelor legale si institutiilor care reglementeaza, organizeaza si respectiv supra­ve­gheaza relatiile banesti dintr-un stat“.[1] Pentru ca Sistemul Monetar sa fie omogen este necesara si existenta unui sistem de relatii intre institutiile ce au ca obiect de activitate circulatia mone­tara (banci, trezoreria publica, organisme specializate, casieriile etc.)




Fiecare tara are sistemul sau monetar.

Sistemele monetare sunt foarte diferite. De aici apare nece­sitatea calcularii echivalentei de valoare (curs valutar si schimb valutar).

Nu se poate ajunge la un sistem monetar unitar.

Incercari de realizare a unor sisteme monetare unitare au fost facute mai de mult, dar primul mai elaborat si mai credibil a aparut in prima jumatate a secolului al XIX-lea prin crearea Uniunii Latine. A fost un esec total. Nu s-a putut ajunge la un sistem monetar unitar si pentru ca tarile si cetatenii lor tin la monedele lor natio­nale, fiind considerate uneori chiar simbol al independentei tarii respective. Dovada ca asa stau lucrurile este recenta realizare a Pietei Monetare Europene, cand introducerea monedei EURO a determinat mari convulsii interne si intre tarile membre ale Uniunii Europene, o parte din aceste tari amanand intrarea in zona EURO, tocmai pentru motivele mentionate mai sus.

Sistemul monetar unitar nu poate fi realizat nici ca urmare a disparitatilor de curs, de pondere de cumparare, paritate sau etalon monetar.

Etalonul este unitatea monetara stabilita si recunoscuta de catre stat si care este utilizata ca unitate de baza pentru masurarea valorilor bunurilor si serviciilor.

Sisteme monetare

Primele sisteme monetare au fost constituite pe baza meta­lelor pretioase, folosite ca material pentru confectionarea diferitelor monede.

Ca urmare, la baza primelor sisteme au stat monedele metalice.

Cand etalonul monetar era metalic, un stat putea sa-si aleaga unul sau doua metale din care putea sa-si confectioneze monedele etalon.

Daca alegea un metal, sistemul monetar se numea monome­ta­list. Daca erau folosite doua metale, era sistem monetar bimetalist. La randul lor, aceste sisteme erau de mai multe feluri. De exemplu, cel monometalist putea fi:

sistem monetar monometalist de aur;

sistem monetar monometalist de argint.

In orice caz, numai monedele confectionate din aceste metale aveau putere totala, adica erau considerate monede etalon.

Bimetalismul, ca sistem monetar poate fi si el:

integral (cand se stabilea un raport de valoare intre cele doua metale pretioase si ambele metale aveau aceeasi putere de plata, iar confectionarea lor era nelimitata);

partial (cand numai aurul se putea folosi nelimitat in confectionarea monedei, iar argintul era fixat de stat a fi folosit doar pentru un numar si o valoare limitate de monede);

paralel (cand cele doua monede au o putere nelimitata si sunt independente una de alta, neexistand intre ele un raport de valoare).

Cel mai vechi sistem monetar monometalist a fost cel de argint.

El nu excludea si utilizarea si a altor monede in circulatie, de exemplu a celor de argint. Acestea aveau insa, doar o valoare comer­ciala, etalon, moneda legala, atotputernica, era numai din argint. Celelalte monede erau considerate ca orice marfa.

Etalonul de argint s-a manifestat mai puternic in secolele XVI-XVIII in tari dezvoltate, precum Anglia, Franta, Germania, dar si in tari ca Rusia si in intregul continent european. Cu timpul, au inceput sa circule tot mai multe monede de aur, creandu-se un sistem monetar paralel.

Deprecierea permanenta a argintului, descoperirea mai multor zacaminte (ceea ce a dus si mai mult la scaderea valorii acestui metal) a contribuit hotarator la introducerea sistemului monetarist bazat pe etalonul aur. Monedele de aur erau tot mai mult teza­urizate sau utilizate in plati peste granita. In sistemul monetar de aur, numai monedele de aur aveau putere legala si puteau fi confectionate nelimitat. Dar nu mai era absolut necesar si obligatoriu sa fie puse in circulatie numai monedele de aur. Ele puteau fi confectionate si din aur, dar si din alte metale, inclusiv din argint.

Confectionarea monedelor din alt material era insa limitata si o putea face numai statul.

Sistemul bimetalist. In acest sistem, confectionarea mone­delor era total libera, iar circulatia celor doua monede era simultana.

Se stabilea un raport intre aur si argint, in general acesta fiind de 1/15,5-16 (un kilogram de aur echivala cu 1/15.5-16 kilograme de argint).

Tara clasica a bimetalismului a fost Franta, care a introdus acest sistem inca din anul 1803. Ambele monede (de aur si de argint) aveau o valoare corespunzatoare valorii legale imprimate pe ele. Deci ambele monede aveau o valoare intrinseca si erau socotite ca monede principale. Dar foarte greu putea sa se mentina pe o perioada de timp, o echivalenta, un raport corect intre valoarea legala si valoarea intrinseca.



Moneda slaba alunga din circulatie moneda buna (criteriul lui Gresham). Desi aurul se devaloriza din mai multe cauze, el devenea tot mai mult, „moneda rea“ care izgonea din circulatie „moneda buna“, adica cea de argint, care se rareste ca moneda de circulatie.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea a fost facuta si prima incercare de sistem monetar international. Este vorba de Uniunea Latina creata prin Conventia Monetara din 23 Decembrie 1865. La ea au aderat initial Franta, Belgia, Elvetia, iar din 1874 si Grecia. Ea s-a format avand la baza urmatoarele principii:

mentinerea sistemului bimetalist integral (monedele de aur si argint erau considerate in continuare monede etalon, deci puteau fi emise nelimitat si acceptate fara limita);

pentru monede sub 5 franci se reducea dreptul de emisie iar suma limita liberatorie era de pana la 50 de franci; peste aceasta suma, nimeni nu putea sa fie obligat sa primeasca in plata aceste monede;

fixarea unei anumite cantitati de monede (de exemplu 6 franci pe locuitor).

In anii 1870, pretul aurului a sporit, iar al argintului a scazut. Valoarea monedelor de argint a scazut si ea ca urmare a modificarii raportului aur-argint de la 15 la 1, la 20 la 1 si chiar mai mult. A fost necesara retopirea unor monede de argint si rebaterea lor cu adau­garea unei cantitati noi de argint. Dar acest lucru era foarte greu de realizat si a devenit necesar un nou acord intre state. In 1878 a fost convocata o noua Conventie (o conferinta internatio­nala), care la 5 noiembrie 1878 paraseste definitiv sistemul monetar al bimetalis­mului. A urmat asa-zisul sistem monetar bimetalist schiop.

Apoi a urmat sistemul monetar monometalist aur. El a avut diferite forme si diferite raporturi intre aur si argint in functie de conditiile din fiecare tara. De exemplu, in Statele Unite ale Americii, prin legea din 14 martie 1900, s-a instituit dolarul-aur ca baza mone­tara, dar s-a pastrat si pentru dolarul de argint, puterea de circulatie nelimitata. In timp, s-a pierdut importanta argintului ca baza a unui sistem monetar, cu toate ca aceasta pierdere a fost de durata, ca urmare a traditiei de 300 de ani a sistemului monetar bazat pe argint. Unul din factorii care au ingreunat parasirea sistemului monetar bazat pe argint a fost respectarea principiului stabilitatii preturilor (de multe ori variatiile de pret nu se datorau schimbarii valorii bunurilor si serviciilor, ci mai ales modificarii valorii monedelor).

Inca din secolul al XIX-lea, sistemele monetare metalice au avut de suferit prin aparitia monedei de hartie, puse in circulatie de catre banci de emisiune. Totusi, aceasta moneda fiduciara avea acoperire in aur, ceea ce a fost inca un factor al devenirii aurului in plan mondial in comparatie cu argintul.

A inceput deci, perioada de existenta a sistemelor monetare bazate pe etalonul aur (aur-moneda, aur-lingouri, aur-devize) si moneda de hartie.

Hartia moneda a imbracat doua forme si anume:

moneda de hartie reprezentativa;

moneda de hartie conventionala.

1. Moneda de hartie reprezentativa are la baza o valoare reala.

Aceasta valoare nu este incorporata in moneda de hartie (asa cum era cazul cu moneda metalica). Valoarea reala este data de reglementarile foarte precise ale emisiunii si circulatiei acestei monede. Mai intervine si aspectul psihologic al increderii. Elemen­tul de incredere se mai numeste si fiduciar si este determinant in cazul monedelor de hartie. De aceea, moneda de hartie se mai numeste si moneda fiduciara. Moneda de hartie este reprezentata de biletul de banca sau bancnota.

Moneda de hartie conventionala este emisa si pusa in circulatie din ordinul si pe cheltuiala statului. Ea nu are alta acoperire sau garantie. Statul nu are obligatii cu privire la modali­tatile si conditiile de rambursare. Aceasta moneda se asimi­leaza titlurilor de credit ale statului si care nu sunt purtatoare de dobanda. Ea are putere de plata legala si nelimitata.

Aceasta moneda conventionala a fost utilizata in momente mai grele pentru stat si anume: conflicte armate, crize economice, tulburari sociale.

Asa cum s-a amintit deja mai sus, un alt tip de sistem mone­tar este cel bazat pe etalonul aur. El a functionat la noi si in lume, pana la inceputul anilor ’70. Etalonul aur a constituit baza sistemelor monetare nationale. Conform acestui sistem, metalul monetar circula liber pe piata monetara interna si internationala.  In paralel, circula si moneda de hartie.

Emisiunea monedelor de aur era libera, ca si convertibilitatea bancnotelor.

Etalonul aur-moneda a fost introdus si generalizat in Anglia in 1818. In Romania, el a fost aplicat incepand cu anul 1890.

Un alt sistem bazat pe etalonul aur a fost etalonul aur-lingouri.

Perioada lui de aplicare a fost scurta (dupa primul razboi mondial). In cazul lui, aurul-moneda a fost retras de pe piata si pastrat la bancile emitente sub forma de lingouri. In felul acesta a fost limitata convertibilitatea in aur a monedei de hartie.



Mai aproape de zilele noastre a fost utilizat sistemul monetar bazat pe etalonul aur-devize. El a fost adoptat de majoritatea statelor, inca din 1944, la Conferinta de la Brettan Woods. Pentru prima data, un sistem monetar are si institutiile financiar-monetare care sa il organizeze si sa il sustina. Pentru prima data, bancile de emisiune depoziteaza pe langa aur, titluri de credit si valute puternice. Cu timpul, valutele forte au devenit principala rezerva a bancilor centrale.

O data cu introducerea etalonului aur-devize si cu gestionarea circulatiei monetare internationale de catre institutiile specializate (FMI, Banca Mondiala, Banca Reglementelor Internationale etc.), circulatia monetara internationala si in interiorul multor tari s-a dezvoltat foarte mult, scazand treptat rolul aurului. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur a slabit foarte mult, iar in 1974 a fost abandonat.

Din anul 1974, sistemul monetar este construit pe baza unui nou etalon si anume puterea de cumparare a monedei nationale. Era firesc sa se ajunga aici, intrucat circulatia monetara este direct legata de vanzare-cum­parare, deci de preturi, de cantitatea de bunuri si/sau servicii care pot fi procurate cu o unitate monetara.

S-au dezvoltat si fenomenele inflationiste si dezechilibrele, o data cu intrarea in vigoare a acestui sistem monetar bazat pe puterea de cumparare.

Puterea de cumparare reprezinta un etalon aparte. El se bazeaza pe contributia bunurilor si serviciilor fiecarei tari la deter­mi­narea cursului monetar. La determinarea puterii de cumparare a unei monede nationale, sarcini si contributii mari revin acum Sistemului Financiar International si indeosebi Fondului Monetar International si Bancii Mondiale. Acestea stabilesc puterea de cum­pa­rare a monedelor nationale, pe baza costului valutar, care tine seama de ponderea si preturile produselor de baza, dar si de unii indicatori realizati de tara respectiva, cum ar fi: preturile interne raportate la cele internationale, nivelul produsului intern brut, ritmul cresterii economice, productivitatea muncii, datoria externa, deficitele bugetare si ale balantei de plati externe, etc. Etalonul putere de cumparare este deci abstract, nu are un corespondent material, este mai degraba un calcul, un model.

In concluzie, putem afirma ca sistemele monetare moderne, performante, au aparut si s-au dezvoltat o data cu moneda de hartie, cand aurul nu mai indeplineste functii monetare principale.

Acum, valoarea etalon este cuprinsa in puterea de cumparare a monedei nationale sau internationale.

3. Sisteme monetare in Romania

Pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in Romania nu exista un adevarat sistem monetar.

Prima lege monetara a tarii noastre a fost adoptata in 1867.

Ea a adoptat un sistem monetar zecimal si „regimul monetar bimetalist“. Tot prin aceasta lege a fost creata moneda nationala-leul de argint de 5 grame cu o puritate de 835/1000. De la inceput, Romania a adoptat normele monetare aplicate de Uniunea Latina. Principalele monede romanesti au fost confectionate in Anglia si erau de arama. Aparitia monedelor de aur si de argint a avut loc dupa 5-6 ani. La inceput, monedele romanesti au circulat in paralel cu monedele de aur si argint straine. Abia in 1873 se pun in circulatie monede de argint in valoare de 25 milioane lei (in monede de cate 2 lei). In acelasi an se confectioneaza si monede de aur de 20 lei (in valoare de 3 milioane lei). Confectionarea s-a realizat in Belgia.

Se considera ca legea monetara din 1867 a constituit baza organizarii monetare a Romaniei. Apoi au fost efectuate reforme complementare.

Nu exista o banca de emisiune. Se recurge la sistemul monetar hartie-moneda prin emiterea de inscrisuri (bilete) ipotecare.

Dupa incheierea Razboiului de Independenta, moneda incepe sa se revigoreze si se confectioneaza monede de argint (1879, 1881, 1882).

In 1880-1881 se infiinteaza Banca Nationala a Romaniei.

Functiona deja sistemul bimetalist argint-aur.

In luna mai a anului 1889 Romania a trecut oficial la etalonul monetar aur. Pana in 1915, statul era autorizat sa confectioneze si sa puna in circulatie monede metalice in valoare de 100 milioane lei. Cea mai mare parte (78%) era confectionata din argint, dar operatiunile erau raportate la aur. Monedele au mai fost confec­tionate in 1900, 1905, 1906 si 1927.

Intre cele doua razboaie mondiale, Romania si-a modernizat circulatia monetara si sistemul bancar si s-a aliniat tot mai mult la reglementarile si normele emise pe plan international. Au actionat partial si incomplet, sistemele monetare aur-lingouri si aur-devize.

In perioada comunista, in Romania, circulatia monetara s-a rupt de contextul international. Moneda nationala nu a avut practic acoperire nici in aur si nici macar (doar partial) in bunuri si servicii.

Dupa anul 1989, Romania incearca sa se alinieze din nou rigorilor Sistemului Monetar International. Desi a fost o perioada economica grea, cu inflatie, depreciere monetara continua si sca­dere economica, desi a crescut mult datoria externa, publica si deficitele, totusi tara noastra se implica tot mai mult in mecanis­mele monetare internationale. Fiind membra a organismelor financiare internationale, evident ca Romania a adoptat sistemul monetar bazat pe puterea de cumparare a monedei nationale.



Costin Kiritescu, Moneda, mica enciclopedie, Ed. Stiintifica, 1982, p.278






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1462
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site