Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

Constituirea Parcului National Domogled -Valea Cernei

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CULOARUL SIRETULUI
Regionarea climatica a Romaniei
Romania
Transporturile si caile de comunicatie - Romania
ATENA Orasul CONTEMPORAN (ISTORIE)
ROMANIA
Vulcanii
Campia de Vest
ROMA ANTICA - Imperiul roman de rasarit
Turismul | Resurse turistice si forme de turism |Marile zone turistice ale Terrei

Capitolul I

1.1 Infiintare




Datorita bogatiei floristice existente in Domogled, de mare valoarea stiintifica, sub raport biologic, geobotanic si ecologic, mai ales in ceea ce privste asocierea speciilor de diverse origini geografice, care a generat si asociatii vegetale specifice locale, Muntele Domogled a fost declarat monument al naturii, fiind printre primele rezervatii forestiere oficiale din Romania.

Astfel, prin Jurnalul Consiliului de Ministri nr. 1149/1932 , s-a declarat monument al naturii ”intreaga padure Domogled- Caransebes din judetul Caras Severin, cuprinse intre Padurea satului, Paraul Prolaz, Ptes, Pata, Linia ferata si stanciile abrupte, avand suprafata de 900 ha”.

Constituirea Parcului National Domogled -Valea Cernei a fost justificata de numeroase argumente stiintifice, riguroase, sintetizate astfel

*      Valea Cernei cuprinde un foarte interesantr fenomen geologic,falia Cernei,la care se asociaza o originala conformatie geografica

*      Extinderea mare a calcarelor, care prin natura lor ofera conditii stationale dificile,genereaza ecosisteme cu o mare capacitate antiantropica si necesita masuri speciale de protectie si conservare;

*      Constituie arealul natural al pinului negru de Banat, specie endemica si deosebita prin adaptarea ecologica in conditii stationale si climatice externe al abruptului calcaros Domogled;

*      Zona cu optimum de vegetatie al fagului, care realizeaza cele mai reprezentative paduri naturale din Europa;

*      O zona importanta de interferenta climtica si biogeografica;

*      Valoare peisagistica remarcabila a Domogledului si Vaii Cerna, conferita de roca calcaroasa, cu originale forme morfostructurale, vegetatie foarte variata si bogata si mediu natural, salbatic cu ape curate si scurgeri spectaculoase prin numeroase chei si versanti abrupti.

Parcul National Domogled-Valea Cernei a fost infiintat in anul 1990 fiind destinat:

*      conservarii ecosistemelor, biodiversitatii de mare valoare;

*      promovarii valorilor din aceasta zona prin dezvoltarea turismului durabil ;

*      recreerii cu respectarea legilor mediului.

Ca arie protejata, corespunde categoriei II UICN – „Parc National: arie protejata administrata in special pentru protectia ecosistemelor si pentru recreere”.

1.2 Limite

Limita nordica, incepe in Varful Paltina (2149,1 m) si merge spre vest pe culmea muntilor Godeanu prin varfurile Galbena (2161 m), Micusa (2179,6 m) si Bulzului (2254,4 m), interfluviul ce formeaza limita nordica a bazinului Cernei .

Limita vestica, continua pe acelasi interfluviu spre Vf. Godeanu (2229 m), apoi prin Culmea Dragutului pana in Vf. Olanelor (1989,9 m) De aici trece pe interfluviul vestic al bazinului Cernei, prin Culmea Matichii, Vf. Dobrii (1928,4 m), mergand pe culmea principala a Muntilor Cernei prin Varfurile Babei (1825 m), Boldoveni (1799,5 m), Vlascu Mic (1734 m) si Zglivar (1708 m). De aici merge spre vest pe Custura Parsului, prin borna 180 din Mehadia - Belareca si Vf. Pogara (1360,2 m), de unde coboara pe Dosu Frasincea in Ogasul lui Mihai, mergand pe acesta pana la borna 195, de aici urmand limita fondului forestier prin bornele 196, 214, 217, 240. Ajunge in Valea Topla la borna 242, de unde urca spre Varfu Sulita pana in borna 239. In continuare merge spre sud-est pe culme pana in borna 247, iar de aici spre sud pe liziera, trece peste Valea Vartopu prin borna 246 din Mehadia - Belareca, iar de aici urca pe culme pana in Vf. Arjana (1511,4 m) din culmea Muntilor Cernei. Limita se continua pe Culmea principala a M-tilor Cernei, prin Poiana Lunga, Vf. Cicilovete (1129,5 m), Poiana. De aici iar face un ocol pe versantul vestic, prin borna 415 din Mehadia - Belareca, mergand pe limita fondului forestier prin bornele 416, 431, 439, pana la borna 444 din acelasi Mehadia - Belareca, din apropierea confluentei Cernei cu Belareca .

Limita sudica, porneste de la borna 444 din Mehadia - Belareca, merge spre nord pe limita fondului forestier de la marginile localitatilor Pecinisca si Baile Herculane, prin bornele 4, 8, 18 din Baile Herculane pana la borna 31, aflata in apropierea podului peste valea Cernei, de aici intorcandu-se pe malul drept al raului Cerna, pana la intrarea acestuia prin statiunea Baile Herculane, de unde urca pe liziera padurii pana in drumul national DN 6A, pe care il urmeaza pana in apropiere de intersectia acestuia cu DN 67 D, de unde urca pe dealul Stoghirului (469 m) si continua pe Cracu Fasii si Culmea Padesu prin Varfurile Padesu (709 m) si Creasta Cocosului (911 m).

Limita estica, continua din Creasta Cocosului intrand in culmea principala a Muntilor Mehedinti pe la est de Masivul Domogled, Ciotul Pietrii (1227,9 m), Culmile Carligelor, Piatra Cosustei, Culmea si Vf Pietrele Albe (1335,3 m), Poiana si Culmea Beletina, Culmea Obarsia pana in Vf. Poiana Mica (1179,2 m). Se continua pe Paraul Caprasi apoi pe Motru Sec pana la limita localitatii Motru Sec, limita pe care o urmeaza pana la confluenta vaii Tarnicioara cu Motru Sec. De aici urca pe valea Tarnicioara pana in saua dintre Cornetu Musteica si Dealul Magura, de aici intrand pe limita fondului forestier de pe versantul estic al Cornetului Musteica, pe care o urmeaza pana in borna 837 din Motru Mare. Din acest punct limita merge pe malul stang al vaii Motrului, pana la borna 14, unde trece pe limita fondului forestier, prin bornele 20 si 28 pana la borna 25, trecand inapoi pe malul stang al vaii Motrului, pana la borna 39 unde din nou trece pe limita fondului forestier, ocolind Lacul Valea Mare prin bornele 47 si 54, pana la borna 76 din Motru Mare - Pades. De aici continua pe malul stang al Motrului pana la confluenta cu Valea Mileanului, pe care urca pana sub Vf. Mileanul (1063,7 m), intrand pe culmea Dealului Alunu (1150,1 m). De aici urmeaza linia culmilor Turcineasa (1518,2 m), Sarba (1742,5 m), Serbota si Soarbele pana in Varful Paltina (2149,1 m).

1.3. Localizare

Parcul National Domogled-Valea Cernei se afla situat in estul Jud.Caras-Severin si in vestul Jud. Mehedinti si Gorj, ocupand:

*      suprafata de 23.185 ha in Jud.Caras-Severin;

*      8.220 ha in Jud.Mehedinti

*      29.806 ha in Jud.Gorj.

Din punct de vedere geografic, Parcul National se inscrie total in spatiul montan si cuprinde un intreg bazin hidrografic, in partea vestica fiind marginita de masivul Godeanu si Muntii Cernei, iar in partea estica de Muntii Valcanului si Mehedinti.

Suprafata parcului national este de 61.211 ha, din care :

*      46.931 ha padure 

*      19.170 ha zona de conservare speciala.

Aspectul general al reliefului si configuratia retelei de vai se datoresc unei evolutii indelungate, desfasurate in conditiile unei alcatuiri geologice foarte variata.

Formatiunile geologice sunt reprezentate de :

*      roci metamorfice,

*      roci sedimentare vechi

*      magmatice apartinand, apartinand domeniilor getic si danubian, aflate in raporturi tectonice foarte complicate.

Zona N –V a parcului este dominata de masivul Muntilor Godeanu format aproape in totalitate din roci metamorfice, unde atat culmea principala cat si culmile secundare dinspre Cerna sunt alcatuite din sisturi cristaline ale panzei getice:

v      paragnaise,

v      micasisturi

v      gnaise.

Sectorul nordic al Muntilor Cernei de la limita cu masivul Godeanu (Valea Olanului) pana la Valea Iutei are aceeasi alcatuire din placi metamorfice. In aceasta zona Muntii Cernei prezinta inaltimi de peste 1700 m (Vf Vlascu Mic) din care se desprind culmi aproape paralele, prelungite in trepte descendente pana in V.Cernei, cu forme mai rotunjite in partea superioara.

Muntii Mehedinti insotesc Cerna pe partea stanga avand inaltimi ce se mentin in general intre 1000 – 1200 m, exceptie facand Vf. lui Stan (1466 m) si Piatra Closanilor(1421 m) care depasesc cota de 1400 m.

Sunt scoase in evidenta formele sculptate in calcare si conglomerate pe vai scurte cu panta mare, sectoare de chei greu accesibile sau chiar inaccesibile.


Reteaua hidrografica de suprafata este inscrisa in bazinul alungit, ingust si asimetric al raului Cerna cu afluentii lui.

In general reteaua hidrografica este foarte variata, atat ca aspect cat si ca regim, fiind influentata de diversitatea litologica a bazinului.

Bazinul hidrografic al Cernei este puternic asimetric, marea majoritate a afluentilor fiind pe partea dreapta. Raul Cerna are o alimentare mixta :

v      54% din apele subterane

v      47% din apele de suprafata, pe parcursul lui constatandu-se schimburi sensibile in unele sectoare intre apele subterane si cele de suprafata.

Izvoarele minerale sunt generate de apele de infiltratie, care patrund in zonele de fractura pana la 1200 m adancime, unde sunt incalzite si mineralizate, apoi ies la suprafata in malurile Cernei.


Prin pozitia sa geografica, bazinul Cernei este supus predominant circulatiei atmosferice de vest si sud-vest. Astfel cu exceptia sectorului nordic al zonei, respectiv sectorul inalt al Muntilor Godeanu si partial al Muntilor Cernei, in tot timpul anului, dar mai ales iarna, au loc invazii de masa de aer umed si cald de origine mediteraneana si oceanica, care determina valori mai crescute ale temperaturii aerului, decat in restul tarii.

Relieful dispus in trepte de la peste 2000 m altitudine pana la 168 m in zona Baile Herculane, determina o varietate a temperaturilor medii anuale de la 00C pe inaltimile Muntilor Godeanu, pana la aproape 110C in partea inferioara a bazinului.

1.4. Cai de acces

Accesul catre Parcul National Domogled-Valea Cernei este posibil astfel :

*      RUTIER

DN 6 Bucuresti – Timisoara in dreptul localitatii Baile Herculane

DN 67 D Baile Herculane – Targu Jiu in dreptul localitatii Godeanu

DJ 671 Apa Neagra – Valea Mare in dreptul localitatii Closani – Gorj.

DN 66A - Petrosani-Lupeni-Campul lui Neag – Izvoarele Cernei – in Pasul Jiu- Cerna

pe drumul national DN 6 Bucuresti-Timisoara se intra in statiunea Baile Herculane aceasta fiind inconjurata in proportie de aproximativ 95% de Parcul National Domogled-Valea Cernei ( orasul se gaseste la limita sudica a parcului si nu este inclusa in perimetrul acestuia )

pe drumul national DN 67D Targu Jiu – Baile Herculane se intra in zona parcului national dupa localitatea Godeanu (jud. Mehedinti), in sensul de mers Tg. Jiu- Baile Herculane.

Pe drumul judetean 671 Apa Neagra – Valea Mare in dreptul localitatii Closani – Gorj.

Pe drumul national DN 66A in Pasul Jiu-Cerna.

*      FEROVIAR

calea ferata internationala Bucuresti -Timisoara -Budapesta, gara Herculane .

*      AERIAN

Cele mai apropiate aeroporturi:



Caransebes (80 km),

Craiova (160 km)

Timisoara (170 km, aeroport international).

Cel mai apropiat oras important este Drobeta-Turnu-Severin (47 km

1.5. Punct de informare

*      CENTRU DE VIZITARE

In cadrul proiectului Life Natura 2000 'Padurile cu Pin Negru de Banat' finantat de Comisia Europeana, s-au amenajat pe suprafata parcului si in imediata vecinatate a acestuia un Centru de vizitare si Punct de informare.

Centrul de vizitare este situat in Piata Hercules langa Hotel Ferdinand si este deschis pe tot parcursul anului. Toti iubitorii naturii pot primii informatii referitoare la Parcul National Domogled-Valea Cernei in general, despre proiectul mai sus mentionat si indrumare in vederea parcurgerii traseelor turistice aflate pe suprafata parcului national.

*      PUNCT DE INFORMARE

Punctul de informare este situat in amonte de statiunea Baile - Herculane, in zona 7 Izvoare, camping 'Porumbu Nou'. Vizitatorii, turistii care traverseaza sau se afla in aceasta zona a parcului national se pot informa despre acesta in perioada estivala.

       Ambele locatii au in dotare cate un infochiosc, acestea fiind destinate turistilor interesati in a obtine informatii mai ample despre Parcul National Domogled-Valea Cernei.


Capitolul II

2.1. Mediul fizic

2.1.1. Geologie

Aspectul general al reliefului si configuratia retelei de vai se datoresc unei evolutii indelungate, desfasurate in conditiile unei alcatuiri geologice foarte variata.

Formatiunile geologice sunt reprezentate de un ansamblu de roci metamorfice, sedimentare vechi si magmatice apartinand domeniilor getic si danubian, aflate in raporturi tectonice foarte complicate.

Zona N –V a parcului este dominata de masivul Muntilor Godeanu format aproape in totalitate din roci metamorfice, unde atat culmea principala cat si culmile secundare dinspre Cerna sunt alcatuite din sisturi cristaline ale panzei getice: paragnaise, micasisturi si gnaise.

Foarte rar, de la izbucul Cernei si pana la obarsia Cernisoarei peste sisturile cristaline se astern petice din cuvertura sedimentara formate din conglomerate, gresii, argile violacee de varsta permiana.

Sectorul nordic al Muntilor Cernei de la limita cu masivul Godeanu (Valea Olanului) pana la Valea Iutei are aceeasi alcatuire din placi metamorfice. In aceasta zona Muntii Cernei prezinta inaltimi de peste 1700 m (Vf Vlascu Mic) din care se desprind culmi aproape paralele, prelungite in trepte descendente pana in V. Cernei, cu forme mai rotunjite in partea superioara.

Sunt scoase in evidenta formele sculptate in calcare si conglomerate pe vai scurte cu panta mare, sectoare de chei greu accesibile sau chiar inaccesibile.

Aceasta zona apartine domeniului autohton: un complex de roci cristaline constituite din sisturi cloritoase verzi, gnaise granulare si amfibolite in culmile Seseminului, Mohornicului si Culmea Mare. Acest complex este strabatut de granitele de Cerna pe care le constatam la nord de Baile Herculane intre 7 Izvoare Calde si V. Iutei. Sedimentarul autohton este rezultatul mai multor cicluri de sedimente paleozoice si neozoice.

Muntii Mehedintiului care insotesc raul Cerna pe partea stanga sunt constituiti pana la sud de Arsasca din formatiuni cristaline si sedimentare care apartin insa domeniului danubian.

Rocile cristaline sunt mai variate din punct de vedere petrografic decat cristalinul getic si sunt reprezentate de un complex amfibolitic (serie de Dragsanu) si de cuartite, calcare cristaline, filite negre grafitoase.

In zona dintre Arsasca si Pecinisca cristalinul autohton se intinde pe suprafete mai reduse si este alcatuit din sisturi cuartitice cu sericit si biotit, sisturi micacee (in V. Arsasca), precum si din gnaise fin granulate si amfibolite la sud de Pecinisca.

Cristalinul getic reprezentat prin seria de Sebes este format din paragnaise cu biotit, granati, disten si intercalatii de cuartite si micasisturi constituit in doua fasii inguste intre Vaile Tasnei si Madvedului si respectiv Peciniscai si Valea lui Roset.

Sedimentarul de la Cernisoara pana la Arsasca este reprezentat de conglomerate, gresii, calcare spatice, sisturi argiloase rosii, marno-calcare. In zona Arsasca rocile sunt de o mare varietate: conglomerate, sisturi argiloase, gresii arcoziene, calcare recifole inscrise in marele abrupt.

In lungul Cernei intre cristalinele getic si danubian se afla o fasie calcaroasa care se lateste spre obarsia Cernei si alcatuieste relieful de ciuceve si geanturi, caracteristica aparte a acestei vai.

In zona inferioara a bazinului Cernei, de o parte si de alta a raului, formatiunile calcaroase sunt dispuse sub forma de fasii aproape paralele cu Cerna, intre ele aparand intercalate petice de alte roci constituind un adevarat mozaic litologic.

Zona superioara a bazinului este reprezentata printr-o mai mare uniformitate litologica.

In concluzie, trebuie mentionat faptul, ca toate formatiunile geologice pe care se desfasoara bazinul Cernei sunt puternic cutate si faliate.

2.1.2. Geomorfologie

Valea Cernei are infatisarea unui culoar longitudinal care separa doua siruri de munti deosebite prin trasaturile lor orografice.

Pe partea dreapta a vaii se desfasoara sirul Muntilor Godeanu si Muntii Cernei in continuare pana la confluenta raului Cerna cu Belareca.

In masivul Godeanu predomina culmile rotunjite si suprafetele netede si slab ondulate, care contrasteaza cu versantii abrupti ai vailor, distingandu-se doua trepte de relief:

treapta inalta situata la peste 2000 m ce formeaza culmea principala si masivele nordice;

o treapta intre 1400 si 1200 m altitudine pe versantul sudic al masivului ce da aspect de amfiteatru.

Vaile sunt de regula mai largi la obarsii, apoi se ingusteaza capatand forma de “, iar afluentii Cernei cu obarsii in masiv au directii aproape perpendiculare pe Cerna.

Linia marilor inaltimi are aspectul unei culmi puternice intrerupta de sei din ce in ce mai joasa spre sudul masivului.

Intre Vf. Paltina si Godeanu inaltimea se mentine la peste 2000 – 2250 m, varfurile si seile se succed cu mici varietati ce nu depasesc 200 m: Paltina-2149 m, Saua dintre Paltina si Scurtu-2040 m, Vf. Scurtu-2090 m, Gardomanu-2077 m, Saua Galbena-1993 m, Vf. Galbena-2194 m, Stana Mare-2113 m, Saua dintre Micusa si Stana Mare-1988 m, Piatra Scarisoara-2191 m, Mocirliu-2106 m, Godeanu-2229 m, Olanu-1990 m.

Muntii Cernei reprezinta o continuare a Muntilor Godeanu, insotind Cerna pe partea dreapta pe aproximativ 40 km, de la Valea Olanului pana la confluenta acesteia cu Belareca.

De la Valea Olanului pana la Valea Bedinei intalnim o treapta inalta formata dintr-o succesiune de inaltimi intre 1500 – 1800 m: Vlascu Mare 1668 m, Vlascu Mic 1733 m, Zglivar 1708 m, Vf. Tufii 1584 m, Arjana 1512 m.

Relieful se aseamana cu cel din Godeanu, culmile fiind rotunjite in plan transversal, pe cand in profil longitudinal prezinta forme neregulate ca urmare a succesiunii de sei si varfuri cu altitudini variabile.

La sud de Valea Bedinei intalnim o treapta mai joasa care se termina cu inaltimi de pana la 500 m (Culmea Seseminului) ca parte terminala a Muntilor Cernei, sub forma de grui.

Culmile sculptate in sedimente greso-conglomeratice, in eruptii si in calcare, sunt mai scurte si cu profil in trepte. Spre axul Vaii Cernei sunt adanc fragmentate de ape, cu abrupturi calcaroase care adapostesc multe pesteri si uneori pe alocuri cu adevarati pereti inaccesibili.

Muntii Mehedinti insotesc Cerna pe partea stanga avand inaltimi ce se mentin in general intre 1000 – 1200 m, exceptie facand Vf. lui Stan (1466 m) si Piatra Closanilor (1421 m) care depasesc cota de 1400 m.

Versantul stang al Cernei este mult mai ingust decat cel drept dand bazinului un aspect de covata asimetrica cu marginile date de cele doua culmi.

In partea de nord a muntilor Mehedintului intre Saua Turcineasa si Valea Arsasca culmea propriu – zisa a Cernei are aspectul unei culmi inguste unde suprafetele netede sunt legate prin sei mai joase de suprafetele usor ondulate in care apar o serie de mameloane.

Versantii sunt fragmentati de paraie cu frecvente rupturi de panta, abrupti si greu accesibili dinspre Valea Cernei, trecerea peste munte facandu-se prin saua de sub Cioaca Inalta.

Intre Vf. lui Stan si Vf. Domogled se afla cea mai intinsa suprafata calcaroasa din regiune, marginita spre raul Cerna de un abrupt de 400-600 m fragmentat de vai carstice cum sunt: Plostina, Tasna, Padina Seaca, Jelarau, Feregari cu chei inguste, greu accesibile.

In aceasta zona se intalnesc cele mai variate si mai frumoase forme carstice, campuri de lapiezuri, acele santulete variate ca forma, doline, vai seci si polii ce apar in forma unor depresiuni (Beletina, Poiana Cerbului, Poiana Musuroaie), chei (Tasna, Jelarau, Feregari), cascade (Cociu), ponoare, pesteri.

La sud de Balta Cerbului culmea calcaroasa se mentine la inaltimi de peste 1100 m, fiind formata din mici masive legate intre ele prin sei.

In aceasta zona se distinge masivul Domogled (Domogledul Mare 1105 m si Domogledul Mic 1099 m), cea mai importanta creasta perpendiculara pe Cerna.

Caracteristica deosebita a Vaii Cernei este prezenta unor siruri de inaltimi care insotesc valea, cand pe o parte, cand pe cealalta si se numesc ciuceve si respectiv geanturi.

Ciucevele se inscriu in peisaj ca mici masive calcaroase si insotesc mai intai Cernisoara, apoi Cerna, pe partea stanga si dupa aceea pe dreapta scazand treptat ca altitudine.

Geanturile, asemanatoare ciucevelor se afla incepand de la Cerna Sat (Geantul Corcoaiei), pana dincolo de Valea Arsasca, avand inaltimi in jur de 900 m si dominand valea cu diferente de nivel de 400-500 m, fragmentate de vai inguste si chei salbatice.

2.1.3. Clima

Prin pozitia sa geografica, bazinul Cernei este supus predominant circulatiei atmosferice de vest si sud-vest. Astfel, cu exceptia sectorului nordic al zonei, respectiv sectorul inalt al Muntilor Godeanu si partial al Muntilor Cernei, in tot timpul anului, dar mai ales iarna, au loc invazii de masa de aer umed si cald de origine mediteraneana si oceanica, care determina valori mai crescute ale temperaturii aerului, decat in restul tarii.

In timpul verii exista un grad mai mare de instabilitate termica, evidentiat de frecventa averselor insotite de descarcari electrice.

Ciclonii mediteraneeni transporta aerul umed, care la intalnirea cu muntii din bazinul Cernei, da nastere la precipitatii orografice, fenomenul fiind mai frecvent in lunile noiembrie-decembrie, cand cad ploi abundente. In perioada rece se face simtita si actiunea anticiclonului siberian, care determina uneori producerea ninsorilor si a viscolelor in bazinul Cernei, dar de durata si intensitate redusa.

Faptul ca Valea Cernei este protejata de masive muntoase inalte, in special in partea de nord, varietatea litologica, fragmentarea accentuata a reliefului, existenta a numeroase abrupturi, in unele locuri adevarati pereti stancosi, gradul de acoperire cu vegetatie determina pe suprafata parcului o serie de topoclimate.

Relieful dispus in trepte de la peste 2000 m altitudine pana la 168 m in zona Baile Herculane, determina o varietate a temperaturilor medii anuale, de la 00 C pe inaltimile Muntilor Godeanu, pana la aproape 110 C in partea inferioara a bazinului. La Baile Herculane, cu toate ca ne aflam in plina regiune de munte, temperatura medie multianuala este de 10,50 C la fel ca in Campia Romana, Dobrogea Centrala si Campia Crisanei.

Variatia in inaltime a temperaturii aerului se modifica de la un anotimp la altul, chiar de la o luna la alta, diferentele cele mai mari fiind in lunile cele mai reci sau cele mai calde.

Fluctuatia altitudinii izotermelor s-a facut resimtita atat in formarea solurilor, cat si in etajarea vegetatiei, un fapt caracteristic fiind, un strat de situare a padurilor de fag direct sub vegetatia etajului alpin. Caracteristic zonei este ca primaverile sunt mai timpuri si ca trecerea de la iarna la primavara se face fie brusc, fie prin alternarea invaziilor de aer rece si cald.

Prelungirea procesului de desprimavarare si inaintarea lui treptata spre partea superioara a bazinului se manifesta favorabil in alimentarea retelei hidrografice din topirea treptata a zapezii.

Precipitatiile variaza in functie de altitudine fiind mai accentuate la inaltimile 1600-2000 m, la peste 2000 m, temperaturile scazute si aerul mai putin umed elibereaza cantitati reduse de precipitatii.

Repartitia anuala a precipitatiilor prezinta doua maxime si doua minime anuale, datorita influentei oceanice si mai ales a celei mediteraneene. Influenta mediteraneana este destul de accentuata, masele de aer umed fiind canalizate pe culoarul Cernei si marind gradul de umezeala si provocand cantitati mari de precipitatii la Cerna Sat si inaltimile bazinului superior de pana la 1200-1300 m.

„Efectul de vale” face ca momentul producerii maximului de la inceputul verii sa fie mai timpuriu la Baile Herculane fata de Toplet si Orsova, iar la Cerna Sat mai timpuriu decat in bazinul inferior.

Diferentele de nivel din cuprinsul bazinului Cernei, orientarea generala si deschiderea culoarului spre sud, sud-vest, largirile din bazinul superior si dispunerea perpendiculara a culmilor secundare determina o mare varietate a conditiilor climatice, ceea ce indica existenta mai multor topoclimate.

Hidrografie si hidrogeologie

Reteaua hidrografica de suprafata este inscrisa in bazinul alungit, ingust si asimetric al raului Cerna cu afluentii lui.

In general reteaua hidrografica este foarte variata, atat ca aspect cat si ca regim, fiind influentata de diversitatea litologica a bazinului.

Raul Cerna a fost numit de romani Tierna, apoi Dierna, iar dupa venirea slavilor a capatat numele care este actual si astazi.

Cerna propriu – zisa incepe de la impreunarea Izbucului ce apare de sub Ciuceava Chicerii, cu apele Cernisoarei ale carei izvoare se afla la peste 9 km amonte sub Vf. Paltina la 2070 m altitudine. Bazinul hidrografic al Cernei este puternic asimetric, marea majoritate a afluentilor fiind pe partea dreapta. Afluentii mari ai Cernei avand lungimi intre 8-10 km isi au obarsia in Muntii Godeanu la altitudini mari (Carbunele format prin unirea paraielor Carbunele si Radoteasa; Iovanul format prin unirea paraielor Mocirliu si Scarita; Balmesul; Olanu format prin unirea paraielor Mihoc, Olanelul, Paraul Lung si Sterminosul).

Intre Balmes si Olanu sunt doua paraie scurte Naiba si Curmezisa.

In zona Muntilor Cernei bazinul isi mentine forma asimetrica, principalii afluenti aflati in aceasta zona: Mihalca, Iauna (fomata prin unirea paraielor Iauna Mare cu Iauna Mica), Topenia, Nanesul, Iuta, Prisacina si Bedina isi au izvoarele la altitudini cuprinse intre 1300-1700 m si debite relativ constante si fara pierderi subterane.

Versantul stang al bazinului Cernei prezinta doua zone diferite determinate de structura geologica.

Partea de nord prezinta cele mai lungi cursuri permanente ale paraielor, dar cu lungimi ce nu depasesc 3-4 km cei mai importanti afluenti fiind: Ramnuta Mare, Ramnuta Mica si Arsasca unita cu Ogasul Dracilor.

Jumatatea de sud prezinta o retea hidrografica slab dezvoltata, vaile avand cursuri de apa temporare cu pierderi mari in patul vailor. In aceasta zona sunt caracteristice vaile seci si vaile oarbe.

O caracteristica deosebita a raului Cerna este curgerea rectilinie pe o distanta mare, precum si unghiurile de confluenta de cca 90◦.

Trebuie mentionat faptul ca pe raul Cerna s-au construit doua baraje, doua lacuri de acumulare:Barajul Prisaca cu un volum de cca 14 mil. mc apa si Barajul Cerna cu un volum de 120 mil. mc apa care face parte din triunghiul hidroenergetic Cerna-Motru-Tismana.

Raul Cerna are o alimentere mixta si anume 54% din apele subterane si 47% din apele de suprafata, pe parcursul lui constatandu-se schimburi sensibile in unele sectoare intre apele subterane si cele de suprafata.

Izvoarele minerale sunt generate de apele de infiltratie, care patrund in zonele de fractura pana la 1200 m adancime, unde sunt incalzite si mineralizate, apoi ies la suprafata in malurile Cernei.

Apele minerale, in special cele din zona statiunii Baile Herculane, prezinta de regula debite constante, sunt ape termale cu temperaturi de 40-60◦C, sulfuroase, clorurade, sodice, calcice, hipotone si contin oligominerale. Ele au determinat inca de pe timpul romanilor organizare statiunii Baile Herculane cu recunoastere internationala la ora actuala.

2.1.5. Soluri

In conditiile unei uniformitatii litologice, prin predominarea pe de o parte a grupei de sisturi cristaline asociate cu roci eruptive si cu roci sedimentare vechi (gresii, conglomerate), iar pe de alta parte marnocalcare si calcare invelisul de sol este relativ uniform si sufera modificari altitudinale in general regulate.

Principalele grupe de soluri intalnite in cuprinsul Parcului National Domogled-Valea Cernei se pot clasifica astfel:

Soluri brune podzolite (local soluri argiloiluviale podzolice), soluri brune si brune acide (BP, B);

Soluri brune podzolite si brune acide (BP, Bo);

Soluri brune si soluri brune podzolite (BM, BP);

Soluri brune acide (Bo);

Soluri brune acide si soluri brune podzolice feriiluviale (Bo, Bfe);

Soluri brune acide, subalpine, podzoluri humico-feriiluviale si soluri brune podzolice feriiluviale (AB);

Podzoluri humico-feriluviale si soluri podzolice brune feriiluviale(P);

Rendzine (negre si brune), soluri brune si roca la zi;

Soluri aluviale si aluviunile.

  1. Soluri brune podzolite (local soluri argiloiluviale, podzolice), soluri brune si brune acide (BP, B ocupa o fasie relativ ingusta pe malul drept al Cernei, la vest, nord-vest de Baile Herculane unde urca pana la 900 m. Ele au substrat rocile metamorfice, constituite din micasisturi, paragnaise si migmatite metatectice, prin alaturarea carora s-au format depozite aluviale si deluviale fine si de mare grosime cu o cantitate mare de lut si argila care favorizeaza desfasurarea proceselor argiloiluviale.
  2. Solurile brune podzolite si soluri brune acide (BP, Bo) apar ca asociatii intre 900 si 1400 m ocupand o suprafata mica si discontinua, pe versantii cu expozitie estica ai culmii Arjana si vaii Prisacinei.
  3. Solurile brune si solurile podzolite (argiloiulviale BM, BP) ocupa o suprafata redusa ca o fasie ingusta pe cumpana de ape dintre Belareca si Cerna, si anume Culmea Mohornicului si Culmea Mare (928 m), aparitia lor fiind legata de suprafetele relativ netede si slab inclinate cat si de substratul de roci metamorfice (micasisturi si paragnaise) si sedimenatre (conglomerate, gresii, sisturi argiloase).
  4. Solurile brune acide (Bo) sunt cele mai raspandite dintre tipuri de sol intalnindu-se incepand de la altitudinea de 150 m pana la 1450 m. Intercalarile masive a calcarelor fac ca arealul lor sa fie discontinuu, dar cea mai mare suprafata se afla in amonte de confluenta Cernei cu Topenia, unde ocupa ambii versanti pana aproape de Obarsia Cernisoarei. Suprafete mai restranse se intalnesc in extremitatea sud-estica a bazinului Cernei si la nord de Baile Herculane. Arealul lor este caracteristic unui climat umed si racoros, in tot timpul anului, si este ocupat de paduri de foioase (fag si stejar) si izolat de rasinoase (Pin negru). Profilul acestor soluri este bine dezvoltat atingand in unele locuri grosimi de 80-100 cm, iar uneori din cauza conditiilor locale si eroziunii apare izolat roca la zi.
  5. Solurile brune acide si solurile podzolice feriiluviale (Bo, Bfe) fac tranzitia catre podsolurile humico-feriiluviale din etapa subalpin, desfasurandu-se sub forma unui brau relativ continuu intre 1450 si 1600 m altitudine. Actualmente ele sunt situate sub paduri de fag dar inainte au fost paduri de molid. Profunzimea si permeabilitatea lor, precum si continutul redus de schelet au permis dezvoltarea fagului in bune conditii.
  6. Soluri brune acide subalpine, podzoluri humico-feriiluviale si soluri brune podzolice feriiluviale (AB) apar ca un complex sub pajistile subalpine intre 1600-1800 m altitudine fiind insotite de intelenire secundara. Pe ele intalnim vegetatie de Pinus montana ssp. Mugo Juniperus Sibirica, Vaccinium Myrtillus si Vaccinium Vitis Idaea precum si pajisti subalpine cu Nardus Stricta, Festuca Supina, etc.
  7. Podzolurile humico-feriiluviale si solurile podzolice brune feriiluviale (P) acopera versantii si culmea inalta din vestul si nordul bazinului Cernei la altitudinea de peste 1750 m pana la varfurile cele mai inalte din etajul alpin al masivului Godeanu si Oslea. Ele sunt caracteristice climatului umed si rece din zonele montane inalte, specifice subetajului molidului si jneapanului, dar se intalnesc adesea sub pajisti alpine, unde relieful este mai putin fragmentat.
  8. Rendzine (negre si brune), soluri brune si roca la zi sau format datorita aparitiei masive a calcarelor in bazinul inferior cu precadere versantul stang tehnic, precum si in bazinul mijlociu si superior sub forma unor culmi inguste. Rendzinele apar in conditii de teren fragmentat pe culmi si versanti puternic si moderat inclinatii iar solurile brune la baza versantilor slab inclinati. Rendzinele sunt ocupate de tufarisuri si uneori de pasuni si fanete slab productive. Caracteristic pentru arealul acestui complex este aparitia frecventa a rocii la zi, respectiv a calcarelor sub forma de creste inguste, de abrupturi sau grohotisuri la baza versantilor puternic inclinati.
  9. Solurile aluviale si aluviunile se intind ca sectoare mai largi in care s-au format lunci si terase. Cele mai mari suprafete sunt cuprinse intre cheile Cernisoarei si confluenta cu Iovanu, la confluenta Cernei cu Balmosu, intre confluentele cu Naiba si Valea Craiovei, intre confluenta cu Bedina si Sapte Izvoare Calde si intre Baile Herculane si confluenta cu Belareca. Ele sunt soluri cu un continut ridicat de substante nutritive fiind favorabile atat fanetilor cat si culturilor agricole, ceea ce a determinat fixarea unor asezari umane atat ca localitati cat si ca salase si conace insirate de-a lungul raului Cerna.

2.2. Mediu biotic

2.2.1. Flora si vegetatie

Datorita complexitatii aspectelor stationale, fizico-geografice si climatice, Parcul National Domogled-Valea Cernei este caracterizat de o diversitate floristica remarcabila, inventarul floristic bogat insumand circa 1110 specii, de plante vasculare (superioare) din care 66 specii (apartinatoare la 23 familii) sunt taxoni periclitati, rari si in parte endemici, in Parcul National Domogled-Valea Cernei existand specii rare necunoscute in alte parti ale tarii: Vicia truncatula (un neam de borceag balcanic), Tragopogon balcanicus (barba caprei balcanica), Cerastium banaticum (cornutul banatean), Lamium bithynicum (urzica moarta originara din Bithynia).

Diversitatea florei luxuriante din aceasta regiune a atras botanisti straini inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea (Griselini 1780).

Bogatia inegalabila a florei din acest areal a fost descoperita de Kitaibell in1800 cand recolteaza primele holotipuri ale acestor meleaguri. Lui Rochel ii revine meritul de a fi extins reteaua cercetarilor floristice in zona banatului descriind primele noutati floristice.



Datorita conditiilor stationale deosebite – relief calcaros – si-au gasit refugiul in aceasta regiune, indeosebi pe calcare, numeroase endemisme: Linum uninerve (in galben de Banat), Primula aurica ssp. serratifolia (ciubotica cucului banatean), Hypericum rochelii (pojarnita lui Rochel), Dianthus giganteus (scaunul cucului) etc.

Atat Domogledul cat si valea mijlocie si cea inferioara a Cernei constituie refugiul pentru cca. 110 specii de origine mediteraneeana si balcanica. Printre cele mai rare specii se regasesc: Aristolochia pallida (marul lupului), Seseli rigidum (buruiana vantului) – 110 specii mediteraneene -

Analiza areal-geografica a florei din parcul national arata ca alaturi de speciile mediteraneene cu un nr. de 110 specii (10%) se intalnesc 106 specii alpine (9,6%), 45 specii carpatine (4%), 75 specii dacice (6,7%), 37 specii balcano-carpatice (3,3%); 17 specii moesice (1,5%), 14 specii anatolice (1,0%), dominand elemente eurasiatice, central europene si europene 509 specii (circa 45,9%).

In Parcul National Domogled-Valea Cernei din cele 30 asociatii vegetale descrise 9 sunt endemice locale dintre care amintim: As. Asplenio-Silenetum petraeae, Danthonio-Chrysopogonetum grylii, Telekio-Alnetum incanae. In afara celor 9 cenotaxoni de baza se mai intalnesc doi cenotaxoni cu statut sistematic superior: alianta Micromerion pulegi si Danthonio-Brachypodion, ce amplifica valoarea stiintifica sub raport biologic, geobotanic si ecologic al regiunii.

Pajistile din etajul alpin (1500-1800m) sunt reprezentate de urmatoarele specii Juniperus sabina (cetina de negi), Juniperus communis nana (ienupar), Pinus montana (jneapan) si Vaccinium myrtillus (afin). Totodata pajistile alpine au in componenta multe graminee ca Festuca rubra (paiusul rosu), Festuca supina etc.

Pe teritoriul parcului national exista specii de plante sub protectie stricta oriunde s-ar afla pe teritoriul parcului, distrugerea lor fiind pedepsita de lege: Nigritella nigra (sangele voinicului), Trollius europaeus (bulbucul de munte), Rhododendron kotschyi (smirdar)-intalnit pe locurile stancoase din etajul alpin -, Iris graminea (stanjenelul), Crocus moesiacus (brandusa galbena).

2.2.2. Fauna

Primele date privind cercetarea faunei (insecte, pasari) din regiunea Parcului National Domogled-Valea Cernei de catre, Johann Centurius von Hofmannsegg din Dresda, apar inca din anul 1794.

Dupa 1800 cercetarile in ceea ce priveste coleopterele si lepidopterele au fost marcate de nume cum ar fi: Kollar, Mann, Viertl, Frivaldszky (1873), datele lepidopterologice fiind prelucrate de Rebel (1911).

Totodata dupa infiintarea primei societati de stiinte naturale (1874) din Banat, membrii societatii au efectuat studii privind fauna din regiunea parcului national. De asemenea zona Vaii Cernei a fost studiata de cei mai de seama oligochetologi incepand cu sfarsitul secolului trecut, cum sunt:L. Orley, D. Rosa si D. Gauglbauer, iar in acest secol de W. Michaelsen, L. Cernosvitov si V. Pop.

Datorita elementelor biogeografice, biologice, climatice Parcul National Domogled-Valea Cernei gazduieste o fauna foarte bogata si interesanta, intalnindu-se aici numeroase specii de animale de mare valoare stiintifica, unele unice in tara sau chiar in lume, exceland prin diversitatea insectelor.

Enchitreidele, Colembolele, Nematodele, Lumbricidele sunt nevertebratele studiate din Parcul National Domogled-Valea Cernei acestea fiind reprezentate de unele specii foarte rare sau rare ce demonstreaza originalitatea ridicata a regiunii.

Fauna de colembole: datele care privesc colembolele edafice din Parcul National Domogled-Valea Cernei provin din studiul materialului colectat din 14 statiuni de recoltare, situate in mai multe tipuri de ecosisteme. Sunt semnalate 21 specii de colembole, care potrivit criteriilor de zonare zoogeografica a lui Dunger (1977) apartin in majoritate speciilor palearctic si polarctic. Alaturi de ele putem delimita o specie arcto-alpina Tomocerus minutus Tullberg, doua specii nord-europene, Morulina verrucosa Borner, Sminthurus flaviceps Tullberg si doua specii sud-europene Triacanthella perfecta Denis si Caprainea marginata (Schott). Partea muntoasa din sud-vestul tarii este considerata de Cassagnau (1969) ca limita estica a genului Lathriopyga caroli, 1990.

Fauna de colembole subterane a fost studiata amanuntit si este foarte interesanta. Sunt descrise endemite din pesteri situate in aceasta regiune: Pseudacherontiella spelaea Ionescu, 1922, din pestera Isverna, Ceratophysella ionescui Borner, Mesogastrura ojcoviensis Stach, Xenylla spelaea (Ionescu), Onychiurus closenicus Gruia 1965, descrisa in pestera Closani, Onychiurus romanicus Gruia 1965, Onychiurus banaticus Gruia 1965, Onychiurus hateganus Gruia 1971.

Fauna guanoului de liliac este bine reprezentata intr-una din pesterile termale ale parcului – Pestera lui Adam - care contine cele mai mari depozite de guano din pesterile romanesti (gros de aproape 3 metri acest depozit s-a acumulat in timp de la mai multe specii de lilieci, indeosebi de la Rhinlophus euryale). Toate speciile de lilieci din parcul national si din Romania sunt ocrotite de lege . In Lista rosie a Consiliului Europei ( anexa II – lista speciilor de fauna strict protejate – si anexa III – lista speciilor de fauna protejate – ale Conventiei privind conservarea vietii salbatice si a mediului natural din Europa) figureaza urmatoarele specii strict protejate la nivel European: Ursus arctos, Canis lupus, Felis sylvestris, Lutra lutra si toti liliecii cu exceptia speciei Pipistrellus pipistrellus precum si urmatoarele specii protejate : Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Rupicapra rupicapra, Lynx lynx, Meles meles, Mustela putorius etc.

Conditiile geografice, climatice cat si cele de habitat au asigurat mediul prielnic, in aceasta arie, dezvoltarii unei faune de o mare bogatie.

2.2.3. Pesteri

Pesterile termale din Parcul National Domogled Valea Cernei, unice in Romania si foarte rare pe glob, pesteri in care conditiile de mediu sunt asemanatoare celor din climatul tropical (35 o C, 45 o C temperatura aerului) fapt pentru care fauna si speleotemele au caractere aparte. Un exemplu ar fi Pestera lui Adam, careia i s ar putea conferi statutul de rezervatie stiintifica, pentru conservarea si studierea in continuare a conditiilor de oaza tropicala unica in Romania, cu punga ei de aer cald, coloniile de lilieci si fauna de guano, precum si crusta si stalactitele gelatinoase nemaiantalnite in alte pesteri.

O alta pestera interesanta din mai multe puncte de vedere este Pestera Grota  cu aburi (care are doar 14 m lungime) care rasufla aburi fierbinti (52 o C 56 o C), cu miros de pucioasa, printr o crapatura in stanca. Bolboroseala infundata ca de cazan urias in clocot, ce insoteste aburii, te duce cu gandul la o imagine a infernului. Emanatiile sulfuroase fierbinti au creat conditii pentru dezvoltarea unui muschi pe care il gasim numai aici Philonotis schliephackei, pentru protectia caruia s a propus chiar crearea unei rezervatii in acest punct.


Gota cu aburi Intrare in pestera

Capitolul III

3.1 Arii naturale protejate

Din evidentele Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii si ale Silviculturii pe teritoriul parcului existau cinci rezervatii naturale :

*      Domogled-Varful lui Stan  (2743 ha)

*      Iauna Corcovei (707ha)

*      Coronini-Bedina (2839ha)

*      Valea Cernei (3880ha)

*      Pestera Closani (15ha)

Zonarea interioara a Parcului National Domogled-Valea Cernei efectuata de Regia Nationala a Padurilor in 2003 a evidentiat existenta a 9 arii protejate, cu o suprafata totala de 12.476 ha, repartizata astfel :

v     3864 ha-Domogled-Tesna-Varful lui Stan-Pietrele Albe

v     1575 ha Iauna Cracovei

v     2827ha Cornini-Bedina cu cheile Prisacinei si Pestera Selitrari

v     933 ha Ciucevele Cernei

v     366 ha Cheile Bobotului

v     236 ha Gheanturile Cernei

v     220 ha Cheile Corcovei

v     1078 ha Piatra Closanilor

3.1.1. Rezervatia Naturala Domogled-Tesna, clasificata ca cea mai valoroasa din punct de vedere al diversitatii formelor de relief si a biodiversitatii florei si a faunei din rezervatie. Rezervatia include cele mai mari suprafete de roci carstice din Muntii Mehedinti, mascate partial de patura de sol si vegetatia forestiera.

Relieful exocarstic este reprezentat de diferite forme de lapiezuri pe versantii masivelor Domogled, Suscu, Hurcu, Cociu si Inalatul Mare, campuri de doline si uvale intre varfurile Hurucu si Cociu, microdepresiuni carstice, denumite de localnici « poieni' (Poiana Musuroaie, Saua Padina, Balta Cerbului), suspendate deasupra abruptului calcaros al Cernei, vaile de versant cu relief adiacent de creste si turnuri, precum si cheile de pe vaile Selidte, Feregari, Jelerau, Cociu si in special Tesna. Valea Tesna este cea mai complexa si spectaculoasa vale carstica din regiune, unde pe o lungime de aproape 6 km intalnim versanti foarte abrubpti, brazdati de hornuri, brodati de trene, de grohotis, chei spectaculoase, cascada (8km), talveg de ruperi de panta, scurgeri de apa la suprafata sau subterana, datorita traversarii rocilor cristaline sau calcaroase intalnite in cale.

Impresioneaza din punct de vedere geomorfologic si peisagistic »Marele Abrupt al Cernei », situat in partea sudica a Muntilor Mehedintilor, marcat de chei foarte inguste si greu accesibile sau de o gama larga de forme sculptate in calcare.

Vegetatia foarte bogata din Domogled se diferentiaza prin mai multe etaje :

v     fagete cu Fagus moesiaca

v     stejarete cu stejar pufos

v     carpinita, tufarisuri de stancarii si grahotisuri

v     alunul turcesc

v     vegetatia erbacee din poienile de pe platouri

v     varfuri si gheanturi calcaroase, cu elemente termofile rare sau cu endemisme locale.

Cu toate ca se situeaza in zona de vegetatie a fagului, in Valea Tesnei se dezvolta pe mari suprafete tufarisurile de tip submediteraneean, iar crestele sunt ocupate cu paduri de pin negru de Banat, specie endemica, adaptata ecologic la statiunile locale.

Pe Varful lui Stan vegeteaza iedera alba-monument al naturii si varietatea floristica- ciubotica cucului banatean, precum si alte plante calcofile specifice stancariilor calcaroase.

Relieful endocarstic din Domogled este reprezentat de circa 133 pesteri si avene, din care amintim :

v     Pestera de la Piciorul Pecinisa

v     Pestera Gura Ungurului

v     Pestera Mare de la Soroniste (Gaura Dracului

v     Avenul din Dosul Stiubeului

In zona Varful lui Stan-Pietrele Albe exista lapiezuri (Talva, Piatra cerbului),

megadepresiuni (poieni sau crovuri), din care nominalizam :

v     Poiana Beletina

v     Poiana Mare

v     Crovul lui Medved

v     Poiana Plostina

3.1.2. Rezervatia Naturala Creasta Gheanturilor, situata la nord de Valea Arsasca si pana la Cheile Corcovei, este de natura geologica si generata de alternanta calcar-fildes. Rezervatia include calcarele existente pe circa 3.52 kmp, care formeaza creste ascutite cu versanti abrupti, dispusi intr-un sir sau doua siruri paralele, care includ intre ele o banda de fildes. Acest aliniament de creste calcaroase, rezultat ca urmare a fragmentarii transversale a benzii de calcar de catre afluentii Cernei poarta denumirea de gheanturi sau ciuceve, din Gheantul Tiganului, Gheantul Asascai, Gheantul Hermanului, Gheantul Ars, Gheantul Ogasului, etc.

3.1.3.Rezervatia Naturala Cheile Corcoaia se afla la nord de Cerna-Sat si reprezinta una dintre cele mai spectaculoase chei carstice din Romania, de importanta stiintifica deosebita pentru intelegerea evolutiei Vaii Cernei si prin valoarea peisagistica de exceptie a cheilor ti a crestelor calcaroase de pe ambii versanti. Formarea cheilor de datoreaza datorita unui proces de captare carstica, ambii versanti pastrand dovezi ale adancirii in etape a cheilor sub forma de nivele marmite si pesteri fosile, care pot fi recorelate cu terasele Cernei. Sectiunea transversala a Cheilor Corcoaiei evidentiaza existenta a cinci niveluri de marmite, formate in etape de stagnare a adancirii verticale, care alterneaza cu zone de ingustare a cheilor, corespunzatoare unei adanciri mai rapide a albiei.

Formele carstice de suprafata sunt reprezentate de lapiezuri diverse, iar endocarstul este ilustrat de 52 cavitati din care cea mai reprezentativa este Pestera nr. 21 din Cheile Corcovei, care are o dezvoltare de 308m si o denivelare de 18 m.

3.1.4. Rezervatia Naturala Iuta (Valea Iuta, Iuta-Bedina ocupa versantul drept al Cernei, la sud de Valea Iutei. Spre deosebire de versantul stang al Cernei, suprafata calcarelor este mult mai mica (6,3kmp) si se manifesta sub forma unor fasii inguste paralele cu Cerna, cu grosimi de circa 200m, fragmentate transversal de afluentii Cernei. Relieful exocarstic este reprezentat de sectoarele de chei ale vailor si formelor de versant de pe Vaile Iuta, Prisacina, Drastanic, Bedina si Vanturatoarea. Cele mai impresionante sunt Cheile Prisacinei care, desi sunt scurte (circa 400m), dispun de cascade, turnuri, hornuri, arcade, precum si numeroase rupturi in panta.

Relieful endocarstic este reprezentat de numeroase cavitati cu dezvoltari cuprinse intre 10m si 1600m si denivelari pana la 45m, cum ar fii : Pestera Salitrari de pe versantul drept al Cheilor Prisacinei, la 480m altitudine si 180m deasupra nivelului talvegului vaii. Are o dezvoltare de 1.6km si o denivelare de 4.5m. Este alcatuita din galerii si sali diverse, cu o sala centrala imensa, inzestrata cu domuri si coloane de stalagmite si stalactite.

Versantul drept al Vaii Cerna adaposteste pesteri cu fenomene termale, grupate in statiunea Baile Herculane si legate nemijlocit de zacamantul termomineral din grabenul Cernei. Sunt astfel 5 cavitati :

v     Pestera Diana (distrusa de captarile din anii 1976-1977)

v     Pestera Hercule (acces dificil)

v     Grota cu aburi (383 m altitudine absoluta si 283m deasupra talvegului Cernei, cea mai inalta pozitie pe versant dintre pesterile termale).

v     Avenul lui Adam (cea mai mare cavitate termala din Romania, cu 212m dezvoltare si 21m denivelare negativa).



v     Pestera de la Despicatura (o dezvoltare de 105m si o denivelare de numai 2m). La numai 3.5 km de nord de Baile Herculane, in versantul drept al Cernei, exista sursa termala »Sapte Izvoare Calde », cu debite de 2,5l /s si temperaturi de peste 40  grade Celsius, care poate fi utilizata in scop terapeutic.

3.1.5.Rezervatia Naturala Piatra Closanilor include calcarele din Motru si Motru Sec si se caracterizeaza prin relieful exocarstic format din lapiezuri (Lapiezul Piatra Mare al Closanilor) si doline si uvale (platourile Gorganul-Cazarmi-Vartoape), iar relieful endocarstic, este compus din peste 130 cavitati inregistrate pana in anul 1982, din care patru au peste 1 km dezvoltare. Pestera Mare de la Closani si Pestera Aven din Cioaca cu Brebeni sunt importante monumente ale naturii. Alte pesteri (Martel, Lazului, Aven 2 din Sohodoalele Mici) sunt importante pentru stiinta, din punct de vedere hidrogeografic al drenajului subteran si al evolutiei carstului sub baza de eroziune de la exterior motive pentru care aceste pesteri trebuiesc protejate si ocrotite prin lege.

Capitolul IV

4.1. SPECII PROTEJATE

Toate speciile de lilieci din parcul national si din Romania sunt ocrotite de lege . In Lista rosie a Consiliului Europei ( anexa II – lista speciilor de fauna strict protejate – si anexa III – lista speciilor de fauna protejate – ale Conventiei privind conservarea vietii salbatice si a mediului natural din Europa) figureaza speciile strict protejate la nivel European:

*      Ursus arctos,

*      Canis lupus,

*      Felis sylvestris,

*      Lutra lutra,

*      toti liliecii cu exceptia speciei Pipistrellus pipistrellus

*      Cervus elaphus,

*      Capreolus capreolus,

*      Rupicapra rupicapra (capra neagra)


*      Lynx lynx,

*      Meles meles,

*      Mustela putorius,

*      Avellanarius avellanarius etc.


Conditiile geografice, climatice cat si cele de habitat au asigurat mediul prielnic, in aceasta arie, dezvoltarii unei faune de o mare bogatie.

4.2. ALTE SPECII DIN PARCUL NATIONAL DOMOGLED- VALEA CERNEI

*      Testudo hermani


*      Euscorpius carpathicus- scorpionul carpatic


Obiectivele administratiei parcului sunt:

*      mentinerea biodiversitatii prin conservarea speciilor si ecosistemelor cheie, precum si a peisajelor din cuprinsul parcului.

*      atragerea turistilor prin dezvoltarea ecoturismului si promovarea valorilor naturale.

*      implicarea comunitatilor locale si unitatilor scolare in activitati de constientizare si educatie ecologica

*      de asemenea atragerea si implicarea ONG-lor si factorilor interesati in actiuni de promovare a imaginii parcului, si mentinerea unei legaturi durabile cu acestia pentru continuarea activitatilor specifice.

Amenajari turistice pentru recreere si servicii

In Parcul National Domogled-Valea Cernei exista 35 de trasee turistice in majoritate cu marcajele turistice refacute si prevazute cu sageti indicatoare, dar care nu sunt in prezent omologate. Aceste trasee sunt de diferite grade de dificultate . Pe suprafata parcului este posibila si practicarea unor sporturi cum ar fi:

*      catararea,

*      canioningul

*      raftingul conform zonarii si regulamentului parcului.

Totodata, pe suprafata parcului sunt amplasate mai multe panouri informative – in apropierea traseelor cel mai des frecventate sau cu cel mai mare flux de turisti - .

(Tabel trasee turistice-anexa I).

Conform regulamentului Parcului National camparea este permisa doar in urmatoarele locuri special destinate acestui scop:

*      7 Izvoare Calde – amenajat corespunzator (km 3 pe DN 67D).

*      Poiana Tasnei – amenajat pe proprietati particulare (Km 13 pe DN 67D)

*      Coada lacului Prisaca – amenajat pe proprietetate particulara ( km 11-12 pe DN 67D)

*      Poiana Bechet – doar vatra pentru foc (traseul turistic Cheile Tasnei – Varful Ciolanu, dupa 2 ore de mers);

*      Cerna-Sat – doar vatra pentru foc (la marginea Cerna Sat catre barajul Iovanu);

*      Izvoarele Cernei – neamenajat.

Concluzii

Descoperiti valorile naturale unice din

Parcul National Domogled-Valea Cernei!

Diversitatea tipurilor de peisaje (abrupturi calcaroase cu Pin Negru de Banat, canioane cu paraie cu debit puternic fluctuant, varfuri calcaroase cu vegetatie submediteraneana, paduri intinse de fag de varste mari, goluri alpine cu jnepenis, lacuri de acumulare montane, chei si prapastii calcaroase, catune izolate in munte, pajisti subalpine cu lapiezuri), pesteri termale unice in Romania, izvoare termominerale, endemisme si raritati de flora si fauna ofera tuturor iubitorilor de natura experiente inedite.

In prezent, habitatul din Parcul National Domogled-Valea Cernei, care adaposteste printre alte specii endemice si pinul negru de Banat (Pinus Nigra Banatica), face deja parte din reteaua Natura 2000.

Padurile sunt salasul a doua treimi din speciile de flora si fauna cunoscute. Padurile joaca, de asemenea, un rol esential pentru reglarea climei la nivel local si global. Ele sunt vitale pentru viitorul vietii pe Pamant. Harta realizata de Greenpeace reprezinta prima evaluare globala a peisajelor forestiere intacte mai mari de 500 km2, nefragmentate de infrastructura, cum ar fi, sosele, asezari umane, conducte, linii de electricitate sau cursuri de apa amenajate. Aceste peisaje forestiere sunt formate in cea mai mare parte din paduri, dar pot include si mlastini sau alte ecosisteme neimpadurite ce nu contin urme semnificative ale impactului uman, cum ar fi taieri de padure, incendieri sau alte forme de distrugere.

Bibliografie

Parcuri Nationale, parcuri Naturale si Monumente ale naturii Romsilva.

Informatii primite si preluate de la sediul administratiei Parcul National Domogled- Valea Cernei din orasul Baile Herculane.

Arhiva personala

Internet

Anexe



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3036
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site