Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

EFECTELE UMAN-GEOGRAFICE ALE PARTICULARITATILOR BIOLOGICE ALE FIINTEI UMANE

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda
Test grila geografie
TRANSPORTURILE
Elemente favorabile si nefavorabile pentru dezvoltarea teritoriului
ZONA SPATIILOR VERZI
Subcarpatii Curburii
Pestera lui Zamolxis
Carpatii Maramuresului si ai Bucovinei (Grupa Nordica a Carpatilor Orientali)
SANGEORZ
Judetul Calarasi - Suprafata, Transport, Industrie

EFECTELE UMAN-GEOGRAFICE ALE PARTICULARITATILOR BIOLOGICE ALE FIINTEI UMANE




1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 9

Dupa studierea acestui capitol veti fi capabil sa intelegeti  urmatoarele aspecte :

ü  ca,  dupa  cum  am  vazut  in  unitatea  de  invatare  precedenta,  desi subspecia   umana  actuala  este  rezultatul  unei  evolutii  destul  de indelungate,   pe   linia                          dezvoltarii capacitatii    sale              intelectuale,               a constientizarii si organizarii, totusi omul nu se poate desprinde cu totul de celelalte fiinte vii, el pastrandu-si, ca si celelalte mamifere, o serie de constante biologice fundamentale;

ü  ca aceste constante nu se pot modifica in mod subiectiv;

ü  ca  aceste  constante  ii  obliga  pe  locuitorii  planetei  la  o  serie  de adaptari ingenioase, atunci cand isi schimba mediul de viata;

ü  ca aceste constante biologice reprezinta unul din factorii fundamentali ai formarii actualei distributii a populatiei umane in cadrul  ecumenei.

 2. Rolul somato-fiziologic al conditiilor climatice si efectele acestora asupra consistentei ecumenei


Umanizarea zonelor de mare altitudine este extrem de dificila, din cauza insuficientei oxigenului.


 2.  1.  Oamenii  sunt  adaptati,  in  primul  rand,  la  o  anumita presiune   atmosferica,  mai  mult  sau  mai  putin  apropiata  de presiunea  normala,   de   la  nivelul  marii.  Odata  cu  cresterea altitudinii,  presiunea  atmosferica  se  reduce  si,  implicit,  scade presiunea  oxigenului  atmosferic,  ceea  ce  produce  dificultati  in oxigenarea sangelui, care se manifesta prin reducerea capacitatii de efort fizic si intelectual iar la altitudini mai mari prin aparitia asa-numitului “rau de munte”.



Cele mai inalte asezari permanente sunt in zona intertropicala

Locuitorii care traiesc de mult in zona inalta

s-au adaptat somatic si fiziologic

Sunt si multe alte cauze ale densitatilor umane mici din zona inalta.

Omul o fiinta foarte sensibila la frig si

caldura

Cum a luptat omul cu frigul

Locuinte simple dar bune

termoizolatoare


Scaderea presiunii atmosferice odata cu cresterea altitudinii duce la aparitia unui plafon superior al habitatului permanent, deasupra caruia omul nu mai poate depune o munca sistematica decat in conditii artificiale. Nivelul  altitudinal la care se afla acest plafon este mai inalt in zona intertropicala,  unde inaintarea omului in altitudine este favorizata de valorile mai ridicate ale temperaturii, si  este  mai  coborat  in  zonele  reci  si  temperate,  unde   si temperaturile scazute intervin ca element limitativ al umanizarii. In consecinta, cele mai inalte asezari umane permanente s-au putut constitui in zona andina a Americii de Sud cu un record de 5 600 m)  si  in  Podisul  inalt   al  Tibetului.  In  Muntii  Alpi,  din  zona temperata, in schimb, cea mai inalta asezare umana permanenta nu trece de altitudinea de 2 478 m iar in zona  polara plafonul superior  al  habitatului  permanent  coboara  pana  aproape   de nivelul marii.

Populatiile care traiesc in zonele inalte ale Globului prezinta, insa, si  unele  adaptari  somato-fiziologice  la  o  presiune  atmosferica scazuta : cresterea  numarului de globule rosii din sange, care asigura  o  oxigenare  corespunzatoare  a  acestuia,  si  cresterea proportionala a capacitatii toracice din volumul total al corpului.

Presiunea  atmosferica  scazuta  joaca  rolul  unui  factor  limitativ important in procesul de umanizare al zonelor inalte, mai ales ca se conjuga si cu alti factori defavorabili - conditii naturale improprii culturii               plantelor,     datorita    solurilor    sarace    si    temperaturilor scazute, versanti puternic inclinati si instabili, frecvent afectati de torenti de pietre si avalanse, suprafete intinse acoperite de zapezi permanente si ghetari, toate creand dificultati in trasarea cailor de comunicatie si organizarea asezarilor, in ultima instanta explicand densitatile umane mici din cele mai multe din lanturile montane ale Globului.

 2. 2. Temperatura aerului, umiditatea si vantul Organismul  uman   este  deosebit  de  sensibil  la  oscilatiile  de temperatura,  adaptandu-se  cu  mare  greutate  la  temperaturile scazute, ca si la cele ridicate, deoarece intervalul termic in cadrul caruia omul resimte o senzatie de confort fizic este cuprins doar intre + 160 C si + 230 C.

La temperaturi mai mici de + 160  C omul trebuie sa-si asigure fie o locuinta  termoizolanta,  eventual  incalzita  artificial,  fie  protectia corpului cu ajutorul unei imbracaminti termoizolante, care reduce pierderile de caldura, fie un aport suplimentar de energie calorica, prin cresterea consumului alimentar si activarea metabolismului.

Izolarea termica, asigurarea unui microclimat artificial de interior (ca si protectia impotriva precipitatiilor si a vantului) depind intr-o masura apreciabila de tipul de locuinta. Unele grupuri umane au imaginat, inca din timpuri indepartate, locuinte aparent primitive, chiar  mobile  si  demontabile,  dar  care  asigura  o  foarte  buna


protectie termica, asa cum sunt iurta mongolilor, confectionata din pereti demontabili, din pasla, sau igluul din blocuri de zapada, al eskimosilor.                         Foarte    bune     termoizolante     sunt     si    locuintele trogloditice sapate in peretii de roca (de exemplu, locuintele din Podisul de Loess, din China), ca si cele din lemn, dominante in zona padurii boreale  de rasinoase, spre deosebire de locuintele din piatra, caramida sau lut, mai raspandite in zonele mai calde si mai sarace in paduri.


In Extremul Nord – predominarea imbracamintii de blana

Eskimosii un popor adaptat fiziologic la frig

Retineti !!

Acolo unde apa este cel mai necesara,

acolo ea este si cea mai rara.


Dificultatea adaptarii omului la oscilatiile termice a impus utilizarea imbracamintii,  mai  intai  in  zonele  de                  climatul  rece,  aceasta retinand  un  strat  cat  mai  gros  de  aer,  ca  protectie  impotriva pierderii    de    energie    calorica    a    corpului     -    imbracamintea confectionata  din  blanuri  de  animale,  cu  firele  de  blana  spre interior, asa cum este aceea a multor locuitori din nordul Eurasiei si al Americii de Nord.

La locuitorii din zona subpolara nordica, care traiesc din timpuri indepartate in conditii de clima rece (de exemplu, la eskimosi) s- au conturat, insa, si  adaptari fiziologice la conditiile de frig : o capacitate  sporita  de   metabolizare  a  rezervelor  de  grasime acumulate sub piele in perioadele cu un disponibil mare de hrana animala si un randament energetic al metabolismului mai bun; de altfel, si regimul alimentar al eskimosilor se caracterizeaza printr-o pondere ridicata a alimentelor bogate in lipide.

Dimpotriva, la  temperaturi  de  peste  +  230   C energia  calorica produsa  de corpul uman devine excesiva si se resimte nevoia unei dispersii mai active a caldurii corpului in atmosfera ambianta sau chiar a unei reduceri a productiei de caldura interna.

Reactia la temperaturi ridicate consta, in primul rand, in activarea transpiratiei, care permite cresterea evaporatiei de pe suprafata pielii, proces care consuma energie calorica, creand o senzatie de racorire,  dar  care   implica  un  consum  suplimentar  de  apa. Necesarul sporit si resursele foarte modeste de apa din regiunile tropicale  si  subtropicale  aride  explica,   intr-o  mare  masura, densitatea  umana  foarte  scazuta  sau  chiar  absenta  totala  a populatiei, mai ales ca aceste neajunsuri se conjuga si  cu  alti factori limitativi pentru umanizare lipsa de apa pentru cultura plantelor  si  cresterea  animalelor,  slaba  pretabilitate  a  solurilor pentru  culturi,  dificultatea  amenajarii  si  intretinerii  unor  cai  de comunicatie  etc.  Pe  de  alta  parte,  locuitorii  din  zona  calda  a Globului,  traind  in  conditii  de  temperatura  ridicata  din  timpuri foarte indepartate prezinta adaptari  somato-fiziologice specifice, care favorizeaza transpiratia un numar mai  mare de glande sudoripare in piele, o vascularizare mai bogata a acesteia etc.



Culoarea alba a imbracamintii

si a caselor dau o nota caracteristica zonei tropicale aride

Retineti si notati!!

De ce in Africa europenii au putut coloniza doar Maghrebul si

Africa de Sud ?

Vantul duce la cresterea evaporatiei.

Populatiile melanoderme sunt adaptate la o insolatie puternica


Si imbracamintea  poate  constitui  o  protectie  impotriva  caldurii excesive,  ca  si a insolatiei -                                                         imbracamintea confectionata din tesaturi usoare si permeabile, de preferinta din fire de bumbac, de culoare  alba,  care reflecta o proportie cat mai mare din radiatia solara directa si care permite evaporatia.

Culoarea deschisa, de preferinta alba, a majoritatii locuintelor din zona tropicala arida contribuie, de asemenea, la mentinerea unei temperaturi suportabile in interior.

Umiditatea atmosferei isi spune cuvantul asupra conductibilitatii termice      a          acesteia,        o                 atmosfera         mai                      umeda                avand     o conductibilitate termica mai mare; din aceasta cauza, o atmosfera rece dar uscata este mai usor de suportat decat o atmosfera rece si  umeda,  in  primul  caz  conductibilitatea  termica  mai  mica  a aerului limitand pierderea de caldura de pe suprafata corpului.

Dintr-un  alt  unghi  de  vedere,  umiditatea  scazuta  a  atmosferei faciliteaza evaporatia de pe suprafata pielii si apara astfel corpul impotriva efectelor hipertermiei ; drept consecinta, climatele calde dar uscate sunt mai suportabile decat cele calde si umede, unde racorirea periferica a corpului uman este  mai dificila asa se explica      adaptarea    mai                  usoara  a          europenilor     la         climatele subtropicale semiaride (de exemplu, in Maghreb sau in Africa de Sud).

Efectele negative ale temperaturii se asociaza adesea cu acelea ale  vantului, care, produce o crestere sensibila a evaporatiei la nivelul            pielii          si,  deci,      a          cerintei           de        apa     a               organismului. Deshidratarea  puternica  a  pielii,  sub  efectul  vantului,  face  ca pielea locuitorilor din regiuni cu vanturi puternice, permanente si uscate, sa capete un aspect caracteristic, pergamentos, si sa se rideze inainte de vreme.

 2. 3. Insolatia

Functionarea normala a organismului uman este dependenta si de o anumita cantitate, rezonabila, de lumina solara, insa insolatia excesiva poate fi  daunatoare, in special ca urmare a efectului componentei ultraviolete a radiatiei solare. Organismul uman este protejat  impotriva  insolatiei  excesive   prin  pigmentatia  pielii, asigurata de un pigment de culoare inchisa,  melanina. Rasele umane care s-au format in zone cu o insolatie intensa au pielea mai pigmentata si cu cat insolatia este mai redusa, cu atat pielea este de culoare mai deschisa, fapt care poate fi observat chiar si la pigmeii din padurea ecuatoriala, care au o piele ceva mai putin pigmentata decat negrii  din zona subecuatoriala sau din zona tropicala arida, datorita umbrei oferite de padure si a nebulozitatii mai            ridicate.



Negrii africani transportati cu forta in America de Nord au avut mult de suferit de pe urma rahitismului

Greutati de adaptare la lipsa de lumina

din iarna polara

Rolul climei nu trebuie nici exagerat dar nici minimalizat.

Cele mai  multe zone cu un climat excesiv au ramas slab populate.

Climatele cele mai agreabile

Exista si zone cu un climat greu de suportat, insa bine populate, ca urmare a conditiilor exceptionale

de practicare a agriculturii


Pigmentatia pielii, fixata genetic, este foarte rezistenta in timp, chiar  in  cazul  schimbarii  radicale  a  mediului  de  viata,  si,  din aceasta  cauza,  populatiile  melanoderme  transplantate  in  zona temperata, unde insolatia este mai redusa, sunt destul de expuse rahitismului, deoarece cantitatea de ultraviolete care traverseaza, in noile conditii, ecranul melaninic devine  insuficienta       pentru a asigura productia normala de vitamina D in organism, vitamina indispensabila pentru buna functionare a metabolismului calciului, fosforului si magneziului.

Exista dificultati de adaptare si la un regim al luminii solare diferit de acela din zona de origine. Astfel, in zonele polare cei originari de la latitudini mai mici suporta cu mare greutate noaptea polara , ca si ziua polara, ambele tot atat de lungi, de cateva luni, un astfel de ritm al luminii provocand tulburari de ritm fiziologic.

 2. 4. In concluzie, fara sa constituie niste bariere de netrecut, conditiile  climatice  creeaza  diferente  sensibile  in  directionarea adaptarii  naturale  sau  constiente  a  grupurilor  umane,  adaptari necesare                    supravietuirii,    in    urma    procesului    de   extindere    a ecumenei.

Climatele   excesive,    asa    cum    sunt    climatul    polar,    climatul subpolar, climatul ecuatorial si climatele aride, precum si climatul muntilor   inalti,  produc  mari  dificultati  adaptarii  fiziologice  a organismului  uman   si   dezvoltarii  unei  economii  capabile  sa asigure niste surse de  subzistenta normale. Toate acestea au contribuit  la  mentinerea  nivelului  popularii  la  un  minimum  (de exemplu,  in  Groenlanda)  sau  chiar  la  absenta  unei  populatii stabile (pe intinse suprafete din interiorul Saharei s. a.).

Climatul     temperat      si      climatul     subtropical,      de      nuanta mediteraneana           sau                    musonica, creeaza,       in     general,    conditii naturale mai favorabile confortului fiziologic al organismului uman, precum si conditii mai bune de dezvoltare a agriculturii,  mai ales daca tinem seama de faptul ca insasi subspecia noastra a aparut in climatul subtropical al Africii de Sud ; in mod obisnuit, regiunile care beneficiaza de astfel de climate suporta o populatie densa si cuprind nuclee ale unor vechi civilizatii., asa cum este  acela al Europei mediteraneene.

Exista, insa, si regiuni destul de intinse cu un climat foarte greu suportabil dar care intretin o populatie foarte numeroasa si densa, asa cum este zona climatului tropical musonic din Asia de Sud si de  Sud-Est  :  avem  de  a  face  aici  cu  o  situatie  de  primat indiscutabil al unor conditii foarte favorabile pentru dezvoltarea de timpuriu  a  unei  agriculturi  deosebit  de  productive,  insotit  de constituirea unui sistem agricol eficient, care pot lasa pe un plan secundar disconfortul fiziologic.





Adaptabilitatea mai mare a tipurilor rasiale intermediare

Adaptabilitatea mai mare a metisilor


Diferentele de clima, ca urmare a unor adaptari de lunga durata ale organismului uman la aceste conditii, au contribuit intr-un mod esential la conturarea raselor umane, in cea mai recenta faza de evolutie  a  omului.  Totusi,  in  pofida  anumitor  dificultati,  rasele, subrasele si tipurile rasiale  actuale au si o anumita suplete in adaptarea la noi conditii climatice, fapt  demonstrat de migratiile umane care au avut loc in perioadele moderna si contemporana. Aceasta capacitate de adaptare este, insa, mai mare la grupurile umane mai putin specializate, cu trasaturi intermediare - dintre europoizi s-a adaptat cel mai bine la viata in mediul intertropical europoizii  sudici,  care  au  colonizat  masiv  America  Latina,  in vreme ce europoizii  nordici au preferat colonizarea regiunilor cu un climat asemanator celui din  Europa,                                                                            in America de Nord, sudul Australiei, Africa de Sud s. a.

Adaptarea  este  mult  facilitata  de  metisarea  noilor  veniti  cu populatia  locala, tipurile rasiale mixte mostenind trasaturi de la rasele originare un bun exemplu este acela al metisilor formati intre colonistii spanioli, pe de o parte, si amerindieni, pe de alta, acestia populand masiv unele tinuturi din America Latina (Mexicul, America                        Centrala,          statele            andine            etc.).


Test de autoevaluare

1) De ce plafonul superior al habitatului permanent este mai inalt in zona  intertropicala, in timp ce dincolo de cercurile polare acesta coboara aproape de nivelul marii ?

 
2) Care sunt locuintele cele mai bune termoizolatoare si in ce zone geografice se folosesc ?

3) De ce insolatia la sol este ceva mai redusa in zona ecuatoriala decat in zonele tropicale aride ?

Raspunsuri la aceste intrebari veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare.


3.              Alimentatia                   umana              si         problemele                   geografice                  ale          acesteia


Omul modifica planeta pentru a-si asigura alimentatia.

Retineti !

Alimentatia umana trebuie sa contina, in mod obligatoriu, trei componente.

Trebuie respectate niste norme cantitative in regimul alimentar.

Carentele alimentare au o distributie geografica specifica.


Conditia esentiala a subzistentei si dezvoltarii omenirii consta in asigurarea  unei baze alimentare corespunzatoare, alimentatie pe care omul si-a obtinut-o in moduri foarte diferite pe parcursul existentei sale. Necesitatea  asigurarii alimentatiei explica cele mai importante modificari pe care le-a adus omul in mediul sau de  viata   defrisarea  padurii  si  destelenirea  stepelor,  pentru extinderea  terenurilor  cultivate  sau  utilizate  ca   pasune   si faneata, introducerea unor turme imense de animale domestice in regiuni in care acestea nu traisera initial, decimarea faunei spontane pe cea mai mare parte a suprafetei uscatului si pe o arie intinsa a Oceanului Planetar etc.

Fiecare grup uman are un anumit regim alimentar, notiune prin care           se        intelege           totalitatea           alimentelor                           si                 a preparatelor alimentare  prin care  grupul  respectiv  isi  asigura  existenta in decursul  unui  an.  Dupa  ce  alimentele  sunt  consumate,  ele sufera in organismul  uman o transformare,                           printr-o serie de reactii              biochimice,      transformare           care                  poarta         numele        de metabolism.

Pentru asigurarea bunei desfasurari a metabolismului si a unei functionari optime a intregului organism uman, regimul alimentar al omului trebuie sa cuprinda, intr-un mod echilibrat, urmatoarele trei componente :

-  alimente  energetice,  care  prin  metabolizare  asigura productia  de energie calorica si mecanica : hidratii de carbon (glucidele), lipidele si, partial, aminoacizii (proteinele);

- alimente  necesare  cresterii  si  intretinerii  tesuturilor  : aminoacizii  si o serie de elemente minerale, cum sunt calciul, magneziul si sodiul ;

- alimente cu rol de catalizator al proceselor metabolice : vitaminele  si unele elemente minerale cu o concentratie mica (fierul, iodul s.a.).

Regimul  alimentar  trebuie  sa  asigure  zilnic  o  anumita cantitate, normala, din toate aceste trei categorii de alimente, si anume :

-    alimente     energetice     capabile    sa    elibereze     prin metabolism, in medie, o cantitate de energie de 2 800 Kcal;

- proteine, intr-o cantitate de 74 g;

- elemente  minerale  :  800  mg  calciu,  800  mg  fosfor s.a.m.d.;

- vitamine : 60 mg vitamina C,  0,8 – 1 mg vitamina A etc.

Insuficienta sau, in situatii exceptionale chiar lipsa anumitor elemente  componente ale regimului alimentar, duce la o serie de tulburari ale  dezvoltarii organismului uman, cu consecinte nefaste  asupra  sanatatii  si   capacitatii  de  munca  fizica  si intelectuala.  Frecvent  aceste  carente  au  o  anumita  repartitie geografica :


- Insuficienta proteinelor duce la aparitia bolii kwashiorkor (manifestata, mai ales, prin edeme ale tesuturilor), foarte larg raspandita in statele afro-asiatice;


-   Insuficienta     vitaminei    B1


provoaca    boala   beriberi,


Retineti !!


frecventa in regiunile cu un regim alimentar care se bazeaza pe

consumul de orez decorticat, deoarece tiamina este concentrata in coaja bobului de orez;

- Insuficienta sau lipsa vitaminei C (acid ascorbic), situatie frecventa  la  navigatorii  din  trecut  sau  la  primii  exploratori  ai regiunilor polare, ca urmare a absentei in alimentatie a fructelor si legumelor proaspete, produce scorbutul;

- Insuficienta vitaminei D (ca urmare a unui consum redus de     lapte), alaturi  de        carenta           in        alimentatie           a      calciului, magneziului si fosforului, duc la boli ale sistemului osos, cu o mare incidenta in zona ecuatoriala, unde solul si plantele contin cantitati prea mici  de fosfor si calciu iar zootehnia este foarte slab dezvoltata;

- Insuficienta fierului, foarte important pentru asigurarea transportului oxigenului, de catre hemoglobina, provoaca anemii; in  unele  regiuni  din  zona  intertropicala  (bazinul  lui  Orinoco) exista obisnuinta de  a  consuma argile bogate in compusi ai fierului, pentru a preveni anemia;

-     Insuficienta     iodului     (care,     dintre     alimente,     are concentratii  semnificative  in  peste  si  alte  organisme  marine) provoaca   gusa  si  cretinismul  (boli  raspandite  mai  ales  in regiunile cu un  substrat cristalin, cum sunt unele zone de pe continentul  african   pragul  Azande,  Camerun,  estul  Etiopiei s.a.);


In functie de conditiile geografice se pot produce si consumuri excesive

O multitudine de factori determina specificul regimurilor alimentare


Si consumul in exces a anumitor substante, in functie de particularitatile cadrului natural, poate fi daunator de exemplu, consumul  unei ape excesiv mineralizate (si pierderile mari de apa        din          organism,              ca    urmare     a    temperaturilor    ridicate) favorizeaza  aparitia  litiazei  renale,  asa  cum  s-a  constatat  in unele regiuni aride ale Globului, mai ales in  Egipt si in Asia de Sud-Vest. Surplusul de molibden din sol si apa explica frecventa mare a gutei (de ex., in Armenia).

Regimurile alimentare sunt deosebit de variate, de la un grup uman la altul,  in functie de structura agriculturii practicate (in mare masura dependenta de conditiile pedo-climatice), de genul de viata, de veniturile materiale, de anumite particularitati etno- rasiale,  de  unele  prescriptii  rituale  (de   exemplu,  la  unele popoare din Africa Subsahariana, femeilor nu le este permis sa consume oua iar barbatilor fructe) si de ponderea detinuta de munca fizica si de munca intelectuala in ansamblul activitatilor depuse. Pe  de alta parte, unele grupuri umane, asa cum sunt negroizii, au capacitatea de a transforma in energie mecanica o proportie mai mare din alimentele energetice consumate, in loc de a le transforma in energie calorica, in vreme ce eskimosii au o capacitate mai ridicata de a metaboliza lipidele, in comparatie cu celelalte grupuri umane.



Un regim alimentar precar dar variat

Un regim alimentar caracteristic pentru tinuturile putin favorabile pentru cultura plantelor

Regimul alimentar al oamenilor din desert si semidesert

Regimul alimentar al cultivatorilor din padurea intertropicala

Un regim alimentar cerealier, la limita inferioara a subzistentei


Se pot deosebi, in acest sens, urmatoarele regimuri alimentare :

- Regimul alimentar aleatoriu al grupurilor umane primitive care inca nu  cunosc agricultura, traind din cules, vanat si pescuit. Este  caracteristic  pentru  unii  pigmei  din  padurea  ecuatoriala congoleza, majoritatea  amerindienilor din padurea ecuatoriala amazoniana, unii australieni din  nordul Australiei, papuasii din regiunea  centrala  a  Noii  Guinee  s.  a.  Alimentatia  este  slab asigurata, osciland in functie de conditiile  meteorologice, dar este extrem de variata si adaptata la anotimp se consuma cea mai  mare  varietate  de  alimente  vegetale  (fructe,   tuberculi, radacini, frunze, tulpini etc.), animale din fauna spontana, peste, oua ale pasarilor si reptilelor etc.

- Regimul alimentar specializat carnivor al grupurilor umane de vanatori  si  pescari  este  caracteristic  pentru  amerindienii  din nordul  Americii  de   Nord,  care  traiesc  mai  mult  pe  seama vanatului  de  reni  caribu,  pentru  boschimanii  din  sud-vestul Africii, pentru eskimosii din extremitatea nordica a Canadei si din Groenlanda,  pentru  unii  amerindieni  de  pe  litoralul  vestic  al Canadei, care traiesc, in special, din pescuitul somonilor,  s.a. Regimul acesta este destul de  bine asigurat,  din punctul de vedere al lipidelor si al proteinelor, ca si necesarul de vitamine, acestea  provenind  din  consumul  de  carne  si  de  grasimi  de peste.

- Regimul alimentar al crescatorilor nomazi si seminomazi de animale.  Este caracteristic pentru arabii beduini din Africa de Nord si Asia de  Sud-Vest, pentru tuaregi, si, partial pentru unele popoare din Asia  Centrala (mongoli, kazahi, tibetani). Si acestia isi asigura necesarul de lipide si proteine din consumul de produse animaliere, dar, pe langa acestea, creste importanta consumului de lapte si de produse lactate.  Nomazii mai obtin, prin schimb, si alimente de la sedentarii din oaze  cereale, fructe (curmale) s.a.

- Regimul alimentar preponderent vegetarian, bazat pe tuberculii si  radacinile                   unor          plante         cultivate       este              intalnit  in      zona intertropicala umeda a Africii, Americii de Sud si Oceaniei, unde se            practica,        mai      ales, agricultura          itineranta,       cu        mijloace agrotehnice primitive, si cu o zootehnie slab dezvoltata. Hidratii de carbon se obtin de la  manioc, igname, batat si taro, ca si din cultura unor arbori fructiferi (bananier, cocotier) si chiar a unor cereale  (orez).  Lipidele  sunt  asigurate  in  special  de  uleiurile vegetale (de la palmierul de ulei si cocotier) iar vitaminele din fructe s.a. Proteinele, reduse ca disponibil,  provin adesea din pescuit (frecvent - din apele continentale) si vanat.

- Regimul alimentar preponderent vegetarian, bazat pe mei si sorg. Este specific pentru zone intinse din Africa subecuatoriala (in  special  Sahelul)   si   din  sudul  Asiei  (partea  centrala  a peninsulei Deccan, tinuturile mai inalte si mai izolate ale Chinei de  Sud-Est)  Pe  langa  mei  si  sorg,  care  asigura  esentialul consumului de hidrati de carbon, dar cu productii la hectar foarte mici, se consuma si alte cereale (grau, orz) iar in Etiopia o



Regimul alimentar al locuitorilor de odinioara ai celor doua Americi, cu un numar extrem de mic de animale domestice

Regimul alimentar al unei zone calde si umede, unde principala planta de

cultura se iriga prin inundare

Un regim alimentar preponderent vegetarian dar cu o participare relativ inalta a zootehniei


cereala  specifica   teful.  Lipidele  se  obtin  de  la  plantele oleaginoase  (arahide  s.a.)  dar  zootehnia  este,  si  aici,  slab productiva,  explicand o carenta proteinica aproape generala; o anumita cantitate de  proteine provine si de la leguminoasele- boabe. In Etiopia a fost initiata cultura cafelei.

- Regimul alimentar preponderent vegetarian, bazat pe porumb. A  reprezentat regimul alimentar caracteristic al celei mai mari parti  din  populatia  amerindiana  din  America  Centrala  si  din vestul Americii  de  Sud,  dar  a  fost  preluat,  dupa  colonizarea europeana,  si  de  multi   metisi   si  chiar  de  unii  urmasi  ai colonistilor  europeni.  Pe  langa   porumb,  alimentul  de  baza, hidratii de carbon sunt obtinuti si de la plante cu tuberculi (cartof, batat)  sau  de  la  quinoa,  planta  caracteristica  pentru   zona andina.  Uleiurile  vegetale  se  obtin  mai  ales  din  seminte  de bumbac     si         din       arahide.                 Alimentatia              proteinica      de                origine animaliera era, inaintea colonizarii europene, foarte redusa si era compensata, in buna masura, de consumul de leguminoase- boabe.  Alimentatia vitaminica, pe seama unei game  largi de culturi legumicole (tomate, ardei etc.) si a consumului de fructe (banane s.a). este  corespunzatoare. Bautura traditionala este cacaoa.

- Regimul alimentar preponderent  vegetarian,  bazat pe orez. Este un regim alimentar practicat de un numar foarte mare de locuitori , in primul rand din Asia Musonica. Pe langa orez, care asigura cea mai mare parte  din hidratii de carbon, se cultiva subsidiar si alte cereale (grau, porumb,  sorg, mei), plante cu tuberculi si radacini etc. Zaharurile provin de la trestia de zahar, lipidele  sunt,  preponderent  de  origine  vegetala  (de  la  soia, sesam,    in,         ricin,        bumbac,     rapita) dar      rolul     componentei animaliere  in  alimentatie  este  mai  mare  decat  in  regimurile alimentare              vegetariene    precedente     (pe                  seama       cresterii porcinelor, a pasarilor de apa, a pescuitului si pisciculturii etc). O anumita                      cantitate       de       proteine      provine                   si        din        cultura leguminoaselor-boabe. Alimentatia vitaminica este sustinuta de cultura unei game largi de arbori fructiferi (citrice, bananier) si de legumicultura  (varza  s.a.).  Preparatele  alimentare  sunt  foarte puternic condimentate, de aici fiind originare principalele plante producatoare de mirodenii. Bautura traditionala este ceaiul.




- Regimul  alimentar  preponderent  vegetarian  bazat  pe  grau. Odinioara mult mai raspandit, a ramas caracteristic astazi pentru Africa  de  Nord,  cea  mai  mare  parte  a  Orientului  Apropiat, Pakistan, jumatatea nord-vestica a Indiei, China de Nord-Est si, insular, pentru zonele mai izolate din Peninsula Balcanica, sudul Italiei si al Peninsulei Iberice. Pe langa grau, se consuma si alte cereale traditionale (orz, secara, ovaz, mei, sorg) sau introduse mai recent (orez, porumb), tuberculi (cartof), uleiuri vegetale (din masline,  ulterior  si  din  arahide,  soia  etc.),  fructe  proaspete, legume (ceapa s.a.), leguminoase-boabe (fasole), zaharuri (din sfecla dar si din trestie de zahar), miere de albine etc. Zootehnia se bazeaza pe cresterea bovinelor si a  ovinelor, atat pentru



Un regim alimentar determinat de veniturile relativ ridicate ale majoritatii populatiei

Nu peste tot situatia alimentara este chiar atat de imbucuratoare

Aproape o treime din populatia globului inca mai este subnutrita.

Lipsa de proteine continua sa afecteze multi locuitori ai Lumii a Treia.


lapte cat si pentru carne (in statele islamice porcinele fiind ca si inexistente).  Bautura  traditionala  este  vinul  dar  consumul acestuia a  fost limitat de extinderea islamului, care a favorizat patrunderea ceaiului si a cafelei.

- Regimul alimentar complex al populatiei din statele dezvoltate. Acesta este regimul cel mai evoluat, in care o parte apreciabila din  alimente  nu  este  produsa  in  agricultura  proprie  ci  este obtinuta,  prin  schimburi  comerciale,  de  la  distante  mari,  in functie de puterea de cumparare,  ridicata,  a populatiei. Este caracteristic pentru cele mai multe din statele  Europei, statele anglofone  din  America  de  Nord,  Australia,  Noua  Zeelanda, statele din sudul Americii de Sud (Argentina, Chile, Uruguay), Israel, pentru populatia de origine europeana din Africa de Sud, pentru Japonia si statele petroliere cu venituri mari. O influenta puternica  asupra  acestui  regim  alimentar  o  are  propaganda medicala,  care a dus la  reducerea consumului de hidrati de carbon si lipide, compensata prin  orientarea alimentatiei spre alimente vitaminice, produse lactate, peste, oua s.a. Aceasta a dus la cresterea excedentelor de grau (din agricultura  Statelor Unite, Canadei, Frantei sau Marii Britanii), ca si la transformarea Japoniei intr-o exportatoare de orez si intr-o importatoare de peste.

Din  pacate,  pe  ansamblu,  situatia  alimentara  a  populatiei Globului este departe de a fi la fel de buna ca in tarile dezvoltate si continua sa se  caracterizeze prin foarte mari inegalitati sub aspectul subnutritiei (al  insuficientei consumului de hrana care revine unui locuitor) si al malnutritiei (al unei structuri deficiente a alimentatiei).

Astfel, sub aspectul consumului energetic, doar circa 68 % din populatia  mondiala are asigurat cuantumul normal, restul, de peste 2 mld. de  persoane (in primul rand din Asia de Sud si Africa Subsahariana) traind sub limita unei alimentatii normale. Din totalul deceselor anuale de pe Glob, de circa 54 milioane, 20 milioane sunt o consecinta directa sau indirecta a subnutritiei.

Dintre formele de malnutritie,  cea mai grava este malnutritia proteinica,   foarte  raspandita,  din  nou,  in  Asia  de  Sud  (in Pakistan consumul proteinic mediu este doar de 47 g/locuitor/zi) si  in  Africa  Centrala  (unde  nu  se  consuma  mai  mult  de  40 g/loc./zi).

Cu toate acestea, situatia alimentara mondiala este in curs de imbunatatire, prin masurile luate de o serie intreaga de state in curs de dezvoltare, cu sprijinul unor organizatii mondiale (F. A. O. s.a.)  extinderea  irigatiilor, introducerea unor varietati mai productive de plante  de  cultura si a unor rase superioare de animale domestice, extinderea folosirii ingrasamintelor chimice, combaterea daunatorilor etc. Proportia populatiei subnutrite din totalul populatiei Globului a scazut de la 66 % in 1930 la 32 %



Progrese substantiale dar deocamdata foarte inegale


astazi, desi populatia Globului a crescut puternic in perioada postbelica.   In  perioada  1990   2001  productia  alimentara mondiala a crescut cu  24,8 % si, desi populatia a crescut in acelasi timp cu 16,7 %, totusi cuantumul de produse alimentare care  revine  unui  locuitor  a  inregistrat  o  crestere  de  6,9  %. Sporuri remarcabile ale productiei alimentare care  revine unui locuitor se inregistreaza in ultimii ani in Asia Musonica, regiunea cea mai populata a lumii (R. P. Chineza, India, Vietnam, Filipine, Indonezia  etc.), urmata de Africa de Nord si Orientul Apropiat (Egipt, Libia, Tunisia, Turcia), ca si de America Latina (Brazilia, Argentina, Columbia etc.).


Test de autoevaluare

4) Care  sunt  carentele  alimentare  cele  mai  caracteristice  din  zona intertropicala ?

5) De  ce  populatiile  nomade  si  seminomade  din  Africa  de  Nord, Orientul Apropiat si Asia Centrala au un regim alimentar traditional bazat pe produse animaliere ?

6) De ce in statele dezvoltate se ajunge la un excedent cerealier tot mai important dar creste importul de carne, de peste, de furaje s.a. ?

Raspunsuri la aceste intrebari veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare.


 4. Importanta cunoasterii patologiei umane pentru explicarea specificului regional si a densitatii ecumenei

 4. 1. Complexele patogene. Fiinta umana se caracterizeaza


Omul este centrul unor numeroase complexe patogene.

Cele mai simple complexe patogene nici nu au nevoie de vreun vector.

Viata unor agenti patogeni se leaga de un anumit mediu organic

Multe boli transmisible sunt vehiculate de vectori

Suportul unor agenti

patogeni sau al unor vectori consta dintr-un mediu natural caracteristic.


printr-o deosebita sensibilitate la agresiunea unei serii intregi de microorganisme  si  paraziti,  care  provoaca  numeroase  boli transmisibile.  In  acelasi  timp,  microorganismele  patogene  si parazitii,  precum si vectorii care transmit agentii patogeni, au anumite cerinte ecologice, traiesc intr-un mediu specific si au un gen  de  viata  caracteristic,  ceea  ce  concura  la  aparitia  unei distributii  geografice  specifice  a   acestora  si  la  conturarea complexelor patogene -  asociatii de fiinte, cu grade diferite de organizare, avand in centrul ei omul, fiinte care sunt legate prin relatii de parazitism si a caror activitate se rasfrange asupra omului prin imbolnaviri.

Unele complexe patogene sunt foarte simple, reprezentate doar prin   organismul  uman  si  agentul  patogen  respectiv  (virus, bacterie,              protozoar,        ciuperca,   vierme            etc.),    ciclul    vital     al agentului  patogen  fie  petrecandu-se  integral  sau  in  cea  mai mare  parte   in  organismul  uman,  fie  transmiterea  agentului patogen petrecandu-se  prin contact direct sau prin intermediul aerului sau al apei.

Alte complexe patogene sunt mai complicate, adaugandu-se si un  alt  mediu  organic,  in  care  se  dezvolta,  alternativ  sau  in diferite stadii ale  vietii sale, agentul patogen in cauza, mediu care poate fi reprezentat de un alt mamifer, un peste, o molusca etc  De  exemplu,  viermele  Schistosoma   haematobium,  care provoaca       o                   grava                   parazitoza    intestinala       sau      vezicala,                    isi desfasoara o parte din ciclul sau vital in organismul unor melci mici, de apa dulce,  iar o alta parte - in organismul uman, unde ajunge prin consumul melcilor respectivi.

Si mai complicate sunt complexele patogene in care intervine, cu  un  rol  activ,  vectorul  (agentul  de  transmisie)  al  agentilor patogeni.          De         exemplu,          diferitele         specii  de        Plasmodium, protozoarul  care  provoaca  malaria,  sunt  transmise  de  la  o persoana  la  alta  de  catre  tantarii  din  genul  Anopheles,  in organismul carora isi si desfasoara o parte din ciclul lor biologic. Vectorii traiesc si pe seama altor mamifere, nu numai a omului, mamiferele respective jucand rolul unor rezervoare de agenti patogeni.

In complexele patogene intra si asociatiile vegetale si animale care  servesc  drept  suport  membrilor  principali  si,  de  aceea, dezvoltarea si chiar extinderea complexelor patogene depind, in mod sistematic, de conditiile mediului natural, putandu-se vorbi, in acest sens de o adevarata geografie a complexelor patogene, capabila          sa              explice               anumite     particularitati  ale       densitatii populatiei, cu deosebire in zona intertropicala umeda a Globului.



Unii hiperparaziti tin sub control raspandirea exagerata a unor agenti patogeni sau vectori

Dezvoltarea regionala a unor complexe patogene depinde de conditiile de dezvoltare a agentilor patogeni

Dezvoltarea regionala a altor complexe patogene este determinata de conditiile favorabile pentru viata vectorilor

Numeroase boli transmisibile au fost raspandite involuntar.

Profesiunea expune uneori la actiunea unor agenti patogeni favorizati de mediu


De asemenea, complexele patogene includ uneori si alte specii care  hiperparaziteaza  agentii  patogeni  sau  vectorii,  limitand dezvoltarea exagerata a acestora.

Complexele patogene au o anumita dinamica, fie ca urmare a cresterii      numarului        de        membri,                  fie                 prin  extinderea         sau restrangerea ariei pe care se manifesta.

Specificul regional al complexelor patogene este determinat, in primul rand, de cerintele ecologice ale agentilor patogeni insisi. Astfel,  diversele   specii  de  Plasmodium  au  cerinte  termice diferite,                pentru    a    se   putea    dezvolta,    in    diferite   faze,    in organismul tantarilor Anopheles, unele avand un optimum termic de dezvoltare mai coborat, la circa 250 C, si producand o malarie benigna, specifica zonelor mai indepartate de Ecuator iar altele avand un optimum termic de dezvoltare la circa 30o C - speciile ecuatoriale, care provoaca o malarie mai grava; la latitudini mari malaria nici nu se mai poate produce, chiar daca traiesc tantari din genul Anopheles.

In al doilea rand, extinderea spatiala a complexelor patogene depinde       de        cerintele         ecologice                  ale   vectorilor  (un                anumit minimum termic, prezenta apei, necesara dezvoltarii in stadiul de larva  etc.)  ca si de adaptarea ciclului lor vital la oscilatiile sezoniere  ale   conditiilor  climatice.  De  exemplu,  o  capusa (Ixodes persulcatus), care transmite virusul encefalitei siberiene, traieste  numai  pe  seama  unor  animale  cu  blana  din  taiga, afectand in special pe muncitorii forestieri, dar dispare in ariile lipsite de padure .

Intensificarea     vietii    de    relatii    in     perioadele    moderna    si contemporana  a  dus  la  transportul  involuntar  al  unor  agenti patogeni sau al unor vectori la distante mari fata de regiunile de origine,                 largindu-se     mult     aria    unor     complexe     patogene. Transportul unor agenti patogeni in regiuni noi, unde acestia nu au existat in trecut si unde populatia locala nu era imunizata, a provocat  initial  adevarate  catastrofe,  ducand  la  o  mortalitate exceptionala in randul autohtonilor, ca o consecinta a colonizarii europene : de exemplu, variola si sifilisul, transmise pe o scara larga de catre europeni locuitorilor din fostele teritorii coloniale.

Complexele    patogene    imbraca    adesea   un    anumit    aspect profesional, in functie de genul de munca practicat de anumite categorii de activi si de mediul specific de munca. Acesta a fost cazul, printre altele, al  asa numite ancylostomiaze a minerilor, provocata    de        un        vierme,                     Ancylostoma          duodenalis,      boala parazitara care, la latitudini temperate se poate produce doar in mediul subteran, suficient de cald si  umed pentru ca viermele respectiv  sa  se  poata  reproduce  (o  adevarata  epidemie  s-a declansat in bazinul carbonifer Ruhr, la inceputul secolului  al XX-lea).



Standardul de viata coborat este favorabil raspandirii anumitor complexe patogene.

Tabuurile religioase sunt in fond niste masuri de igiena traditionala.

Genetic s-au fixat si modalitati de protectie care astazi au trasaturi de specific rasial.

Marile greutati intampinate de viata umana in zona intertropicala umeda


Standardul de viata si obisnuintele traditionale joaca, si ele, un rol  in formarea si raspandirea unor complexe patogene. Astfel, lipsa incaltamintei, si caracterul primitiv al locuintelor, lipsite de o podea propriu-zisa, in care traiesc mari mase umane din tarile slab dezvoltate, favorizeaza  patrunderea directa in organism a ancylostomelor  din  sol,  situatie  foarte  raspandita  in  intreaga Africa.

Dimpotriva, unele constrangeri de ordin confesional reprezinta, in  fond,  niste  masuri  preventive  ale  igienei  traditionale;  de exemplu, interdictia  de a folosi in alimentatie carnea de porc, respectata de majoritatea musulmanilor, ii protejeaza pe acestia de infestarea cu o serie de viermi, de neajunsurile provocate de consumul  excesiv  de  lipide  si  de  pericolul  de   a  ingurgita alimente usor alterabile, in conditiile unui climat cald.

Se poate vorbi si de unele particularitati rasiale, cu rol protector, care sunt  efectul unei adaptari de lunga durata la viata intr-un mediu patogen. De exemplu, dupa unii autori, la negroizi apare o adaptare specifica la frecventa ridicata a malariei sicklemia, manifestata prin prezenta unor globule rosii anormale, in forma de secera, care nu sunt atacate de Plasmodium.

 4. 2. Repartitia zonala a principalelor complexe patogene Dintre         toate   zonele climatice,        zona              intertropicala      umeda comporta  numarul  cel  mai  mare  de  complexe  patogene,  cu maladii  infectioase  sau  parazitare  de  o  deosebita  virulenta, datorita conditiilor optime de dezvoltare a celui mai mare numar de agenti patogeni si de  vectori ai acestora. Dintre cele mai raspandite si periculoase maladii din  zona, le mentionam pe urmatoarele :

-  Schistosomiazele,  -  se  apreciaza  la  200  mil.  de persoane numarul celor afectati, cu o frecventa maxima in Asia Musonica si, apoi, in Africa si in America de Sud;

- Formele grave de malarie anual se inregistreaza  circa



160 mil. de cazuri noi de malarie si peste 1,1 mil. de decese, cu cea  mai   mare  frecventa  in  Africa  Subsahariana,  in  Asia Musonica, Melanezia si zona ecuatoriala a Americii de Sud;

-    Onchocercoza,     boala    produsa    de   niste    viermi, onchocercii, transmisi omului de muste din genul Simulium, care au proprietatea de a se reproduce in apele bine oxigenate ale acelor  rauri  si   fluvii  din  Africa  ecuatoriala  cu  cataracte  si cascade;  onchocercii  ataca  aparatul  vizual  si  ca  urmare  a frecventei         maxime a  acestei     parazitoze          in       sectoarele      cu cataracte               si                   cascade,     aceste          zone    sunt    evitate    sau    se depopuleaza;

- Lepra,  produsa  de  o  bacterie,  boala  care,  desi  si-a redus cu  mult incidenta (astazi mai sunt circa 10 milioane de bolnavi),  are  inca  frecvente  semnificative  in  unele  state  din Africa (Burkina Fasso, Côte  d’Ivoire, Guineea etc.), pe litoralul sud-estic al Peninsulei Deccan, in Noua Guinee s.a.;


- Boala somnului, produsa de un protozoar, Trypanosoma Brucei, si  transmisa omului si animalelor domestice de musca tsetse, desi a fost  puternic combatuta, inca se mai mentine in Africa ecuatoriala si subecuatoriala (Camerun, sudul Nigeriei, R. D. Congo, Uganda s.a.);

- Boala  lui  Chagas,  produsa  de  o  alta  trypanosoma, Trypanosoma  Cruzi,  care  ataca  muschiul  cardiac,  specifica Americii de Sud;

- Febra galbena, produsa de un virus transmis omului de o  serie   de   tantari,  in  special  de  aceia  din  genul  Aedes, raspandita in Africa  si  in America de Sud, dar lipsind in Asia, unde nu traiesc speciile de maimuta, care reprezinta rezervorul de virus.


Retineti !

Climatul arid reduce frecventa complexelor patogene

Zona unde astazi sunt cele mai agreabile conditii de viata, din punctul de vedere al complexelor patogene


Toate acestea contribuie la mentinerea unei morbiditati si a unei mortalitati  ridicate,  ca  si  la  o  slaba  dezvoltare  a  zootehniei, explicand,  alaturi  de  considerentele  de  ordin  climatic,  slaba populare a Amazoniei, in  America  de Sud, precum si a unor tinuturi intinse din Africa Ecuatoriala. Unele complexe patogene au reprezentat insa si bariere naturale in calea  colonizarii si a penetratiei unor noi grupuri umane, caracteristica in acest sens fiind oprirea penetratiei arabe si a islamului in Africa Centrala, din momentul in care calaretii arabi au ajuns in zona bantuita de boala somnului, aceasta interzicand cresterea cabalinelor.

Zonele tropicala si subtropicala aride sunt mai putin afectate de complexe   patogene,  datorita  umiditatii  scazute,  defavorabile pentru multi agenti patogeni si vectori. Totusi, se intalnesc si aici maladii  specifice,  asa  cum   este  ciuma,  provocata  de  un microorganism, transmis omului de la rozatoare, abundente aici, prin intermediul puricilor, leishmanioze, provocate de protozoare din genul Leishmania, si acestea transmise de la rozatoare  si alte  mamifere,  febra  recurenta,  produsa  de  o  spirocheta,  cu focare endemice in Somalia, Egipt, Afganistan si Asia Centrala, tularemia, produsa de o bacterie, transmisa omului de la iepurii prin intermediul unor insecte sau conjunctivita granuloasa, foarte raspandita in Africa de Nord si vestul Asiei.

Si in aceasta zona continua complexul patogen al malariei insa, cu o frecventa mai redusa,– in valea Nilului, oazele din Sahara, campia Mesopotamiei si sud-vestul Iranului.

Zonele subtropicale  de  nuanta  mediteraneana  sunt  cele  mai putin afectate de complexe patogene. Ce-i drept, in trecut a fost destul de  raspandita malaria (de altfel, purtand o denumire de origine  italiana),  cu  precadere  in  unele  campii  tinere,  slab drenate,           cu      conditii            bune    pentru reproducerea                  tantarului Anopheles, de exemplu in mlastinile Pontine, de pe litoralul Marii Tireniene din Italia, dar aceste mlastinile au fost astazi drenate si malaria a fost eradicata.



Altadata, in zona temperata, tuberculoza facea adevarate ravagii, dar astazi a ajuns o exceptie.

Din pacate, progresul nu este general - unii vectori si agenti patogeni se adapteaza la mijloacele de combatere ale omului.


In zonele temperate majoritatea statelor au ajuns la un nivel inalt de dezvoltare economica si de organizare a aparatului sanitar, dintre bolilor transmisibile cele mai multe fiind ca si eradicate. In trecut, au cunoscut,  totusi, o frecventa mare bolile aparatului respiratoriu, favorizate de frigul si umezeala din sezonul de iarna dar astazi, in paralel cu cresterea sperantei  medii de viata la nastere, locul bolilor transmisibile a fost luat de maladiile varstei a treia.

 4. 3. Dupa cum am vazut, lupta omului impotriva complexelor patogene a inregistrat progrese meritorii in perioadele moderna si  contemporana,  ca   urmare  a  descoperirii  vaccinurilor,  a numeroase medicamente de sinteza si a antibioticelor, ca si prin folosirea  unor  pesticide  impotriva  unor   vectori   ai  agentilor patogeni, asanarea biotopurilor care reprezinta suportul ecologic al unor vectori si ridicarea standardului de viata al populatiei. Totusi o serie de agenti patogeni si vectori castiga o anumita rezistenta la mijloacele de lupta ale omului : asistam, astfel, la o anumita                          recrudescenta       a    malariei,    deoarece   femelele    de Anopheles devin rezistente la insecticide iar Plasmodium la medicamente.  Se  raspandesc,  din  nefericire,  si  unele  boli transmisibile   noi, deocamdata incurabile, asa cum este S. I. D. A., care a ajuns sa produca anual circa 2 300 000 de decese, mai         ales       in        statele       din            Africa              australa

.

Test de autoevaluare

7) De ce complexele patogene au o repartitie geografica specifica ?


 
8) De ce unele complexe patogene sunt mai raspandite in statele in curs de dezvoltare ?

9) De ce in zona intertropicala umeda se intalnesc arii intinse foarte slab umanizate sau chiar nepopulate, in pofida existentei unei vegetatii luxuriante ?

Raspunsuri la aceste intrebari veti gai la sfarsitul acestei unitati de invatare.


5. Raspunsurile si comentarii la intrebarile din testele de autoevaluare

 
1.In regiunile montane din zona intertropicala (de exemplu, in partea centrala a Muntilor Anzi) valorile ridicate ale temperaturii reduc partial  disconfortul   provocat  de  presiunea  scazuta  a  oxigenului atmosferic si favorizeaza  inaintarea umanizarii permanente pana la altitudinea de 5 600 m. In schimb, la  latitudini mari temperaturile, si asa  scazute,  sunt  si  mai  mult  reduse  ca  urmare  a  altitudinii  si agraveaza  disconfortul  produs  de  insuficienta  oxigenului,  coborand plafonul superior al habitatului permanent pana la nivelul marii.

2. Locuintele care asigura cea mai buna termoizolatie sunt acelea construite din materiale care contin o proportie cat mai mare de aer. Acestea      au        o                  distributie                  geografica    dependenta    de    materialul disponibil, de conditiile climatice, de zona de vegetatie, de ocupatiile traditionale  ale grupului uman in cauza etc. Astfel, in zona padurilor boreale  de  rasinoase  predomina  locuintele  din  lemn  de  conifere, datorita abundentei resurselor  forestiere, porozitatii ridicate a acestui lemn (atunci cand este bine uscat) si temperaturilor scazute din timpul iernii. Crescatorii de animale din Mongolia isi  construiesc iurtele din panouri de pasla demontabile, deoarece lemnul lipseste,  animalele produc suficienta lana iar panourile de pasla sunt usoare si  lesne de transportat. Eskimosii isi fac iarna igluuri din blocuri de zapada usor intarita,  deoarece sunt nu numai excelente termoizolatoare dar se si construiesc foarte repede. In fine, locuintele trogloditice (de exemplu, cele din Podisul de Löss) asigura si ele o foarte buna izolare termica, mai ales daca substratul este uscat si relativ poros.

3. In zona ecuatoriala insolatia la sol este mai redusa decat in zona  tropicala  arida,  pe  de  o  parte  datorita  nebulozitatii  ridicate (rezultat al unei evapotranspiratii foarte puternice) iar pe de alta ca urmare a umbrei create de padurea ecuatoriala. Asa se explica de ce pigmeii,  formati  ca  subrasa  la  adapostul  padurii  ecuatoriale,  au  o pigmentatie mai redusa decat negrii africani  propriu-zisi, formati, ca subrasa, intr-o zona de climat tropical, lipsita de padure.

 
4. In  alimentatia  din  zona  intertropicala  sunt  foarte  raspandite carenta  energetica si carenta proteinica, ca urmare a randamentelor foarte scazute din cultura plantelor si din zootehnie, rezultat, in primul rand,  al  mentinerii  unei  agriculturi  primitive  si  a  unei  agrotehnici inadecvate, dar si al degradarii avansate a mediului, al unei distributii inechitabile a proprietatii funciare, al cresterii explozive a populatiei, al insuficientei investitiilor din agricultura, al frecventei anilor secetosi s.a. Se  adauga  carenta  in  vitamina  B1    (specifica Asiei  Musonice,  ca urmare a consumului masiv de orez decorticat), carenta in vitamina D (datorita  insuficientei laptelui), carenta in calciu, magneziu, fosfor si fier (ca urmare a solurilor, in care o serie de compusi minerali solubili sunt usor transportati in  profunzime) si carenta in iod (datorita largii dezvoltari a substratului format din roci cristaline).


5. In zonele de stepa arida si semidesert, unde traiesc nomazii si seminomazii, cultura plantelor nu se poate dezvolta decat pe suprafete foarte  limitate,  pe  care se pot  practica  irigatiile.  Singura  forma de agricultura, este, in  consecinta, cresterea pastorala a animalelor (in special  a  ovinelor  si  caprinelor,   putin  pretentioase),  in  cautarea permanenta a pajistilor temporare formate dupa scurtele ploi de vara (la sud de tropicul nordic) sau de iarna (la nord de acesta).

6.  In  aceste  state,  propaganda  medicala  a  facut  sa  scada considerabil  proportia hidratilor de carbon in alimentatie, in timp ce progresele geneticii si agrotehnicii au dus la productii de cereale din ce in ce mai mari, degajandu-se mari excedente de grau s.a., chiar din state  care  altadata  importau  (Marea  Britanie  s.a.).  In  schimb,  se consuma din ce in ce mai multa carne si tot mai mult peste si produse lactate, aceasta impunand dezvoltarea zootehniei intensive (in  mare parte,  pe  seama  furajelor  de  import),  ca  si  importul  de  produse animaliere (din Australia, Noua Zeelanda, Argentina etc.).

7.  Complexele  patogene  au  o  repartitie  geografica  specifica, deoarece  atat agentii patogeni cat si vectorii au anumite pretentii de temperatura si umiditate, care sunt intalnite in anumite zone climatice.

 
8. Unele complexe patogene sunt mai frecvent intalnite in statele Lumii a Treia, datorita standardului de viata mai modest, care implica neaerisirea  locuintelor,  absenta  podelei,  promiscuitatea  si  o  slaba rezistenta la imbolnaviri a unor persoane subnutrite.

 In  zona  intertropicala  umeda  se  conjuga  frecvent  un  mediu exceptional  de favorabil  pentru dezvoltarea  agentilor  patogeni  si  a vectorilor  acestora  (o   clima  calda  si  umeda,  ape  stagnante,  o vegetatie-suport  abundenta,  cataracte  si  cascade  care  oxigeneaza apa raurilor si fluviilor) cu soluri sarace in material organic si mineral, care nu suporta culturi agricole intensive decat pentru un scurt timp, cu conditii defavorabile pentru dezvoltarea zootehniei (prezenta bolii somnului s.a.) si cu disconfortul fiziologic, toate ducand la o mortalitate ridicata si la densitati scazute ale populatiei.


6. Lucrare de verificare nr. 9

INSTRUCTIUNI

Lucrarea    de    verificare    solicitata    implica    activitati    care    necesita cunoasterea capitolului “Problematica obiectului de studiu al geografiei”. Raspunsurile  la  intrebari  vor  fi  transmise  prin  posta  tutorelui  pentru comentarii, corectare si evaluare.

Pe prima pagina a lucrarii se vor scrie urmatoarele:

-    Titulatura acestui curs (Geografie generala);

-    Numarul lucrarii de verificare;

 
-    Numele  si  prenumele  cursantului  (acestea  se  vor  mentiona  pe fiecare pagina);

-    Adresa cursantului.

Fiecare raspuns va trebui sa fie clar exprimat si sa nu depaseasca o jumatate de pagina. Pentru usurinta corectarii lasati o margine de circa

5 cm, precum si o distanta similara intre raspunsuri.

Mentionati, totodata, specializarea universitara absolvita, anul absolvirii, scoala unde activati si pozitia in cadrul corpului profesoral.

Care erau asteptarile Dvs. De la acest curs?

Problemele si intrebarile la care trebuie sa raspundeti sunt uratoarele :

1)  Aratati  ce  adaptari  somato-fiziologice  la  presiunea  scazuta  a oxigenului apar la oamenii care traiesc de multe generatii in                                    zonele

de mare altitudine (1 punct).

2) Aratati ce adaptari somato-fiziologice la conditiile de clima       extrem de rece si, dimpotriva, extrem de calda, apar la oamenii care traiesc de multe generatii in astfel de conditii                                               climatice (2 puncte).

3) Ce carenta alimentara aparea frecvent la navigatorii de altadata si la exploratorii  tinuturilor polare ? Ce boala este                            provocata de aceasta carenta (1 punct) ?

4) De ce regimul alimentar primitiv, desi precar, este atat de variat (1 punct)?

5) De ce amerindienii din nordul Americii de Nord si de pe         litoralul vestic  al  Canadei,  precum  si  eskimosii,  au  un  regim                             alimentar preponderent carnivor (1 punct) ?

 
6) Aratati cum a contribuit intensificarea vietii de relatii din      perioadele moderna  si   din  contemporana  la  raspandirea                               anumitor  complexe patogene (2 puncte).

7) La ce populatii constrangerile confesionale au o importanta mai mare

in mentinerea anumitor reguli de igiena alimentara (1 punct)?

In final, va rugam sa comentati continutul testelor de         autoevaluare si sa  subliniati ce credeti ca ar trebui sa cuprinda                   acestea pentru a creste eficienta cursului si a ameliora fixarea                                   cunostintelor acumulate.


7. Bibliografie minimala

Baltaretu A., Fructele pamantului, Ed. Albatros, Bucuresti, 1987.

Balteanu Gh., Plantele de cultura hrana si materie prima, Ed. Albatros, Bucuresti,

197

Erdeli G., Candea M, Braghina C, Costache S., Zamfir D., Dictionar de geografie umana, Editura Corint, Bucuresti, 199

Ionac N., Mic tratat de geografie medicala, Editura Universitatii Bucuresti, 2000. Raboca N., Agricultura mondiala aspecte geografice, Casa de editura Sarmis, Cluj,

1994.

Sauskin I. G., Introducere in geografia economica, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1961. Teodoreanu E., Geografie medicala, Editura Academiei, Bucuresti, 2004.

Ungureanu A., Geografie umana generala, Edit. Universitatii „A. I. Cuza” Iasi , 2000.




loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1190
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site