Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

LUCRARE DE DIPLOMA GEOGRAFIA TURISMULUI - Potentialul turistic al Statiunii “Izvoare”

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Dezvoltarea regionala a Romaniei
Muntii Paring - Trasee turistice
Tipuri de surse geotermale (Sisteme geotermale)
Padurea de conifere-taiga
Relieful litoral
BAZINUL HIDROGRAFIC BUZAU
De la razboiul de pe Bosfor la Insula Tenedos
Regiunea polara - Localizarea regiunilor polare imagini
Relieful Romaniei
Prezentarea generala a spatiului hidrografic Dobrogea-Litoral

UNIVERSITATEA “BABES-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI




LUCRARE DE DIPLOMA

Potentialul turistic al Statiunii “Izvoare”

Cap. 1 Potentialul turistic montan al judetului Maramures

1.1 Potentialul turistic natural

Judetul Maramures este situat in extremitatea nordica a tarii avand ca limite la nord raul Tisa si linia de culme a Muntiilor Maramuresului pe o lungime de cca. 60 km care formeaza granita intre judetul Maramures si Ucraina. la est se invecineaza cu judetul Suceava incepand de la granita cu Ucraina, peste Pasul Prislop, pana spre culmile Muntilor Rodnei. In sud, limita spre judetul Bistrita Nasaud se continua pe creasta Muntiilor Rodnei pana la culmea Tiblesului si coboara spre Tara Lapusului pana la sud vest de localitatea Suciu de Sus, apoi judetul Cluj Napoca pe cca. 10 km si cu judetul Salaj pana la sud de Oarta de Jos. In vest teritoriul Maramuresului se invecineaza cu judetul Satu Mare printr-o linie foarte sinuoasa.

In limitele sale, judetul Maramures insumeaza 6215 km², cuprinzand forme de relief foarte variate, care apartin unor unitati morfologice distincte.

Partea centrala si estica, cu relieful vulcanic al Muntiilor Gutai-Tibles si cel al Muntiilor Rodnei si Maramuresului, care inchid la mijloc Depresiunea Maramuresului, leaganul cioplitorilor in lemn, apartine grupei nordice a Carpatiilor Orientali. Partea de sud si sudvest, mai joasa, cu Depresiunea Baia Mare si Lapus, alaturi de 'samburii' cristalini mai josi, Codru si Preluca apartin Depresiunii Transilvaniei.

Relieful

Judetul Maramures cuprinde un relief incantator, variat ca morfologie si complex prin alcatuire geologica.

Zona montana reprezinta 43% din teritoriu si cuprinde inaltimi mijlocii, in general, exceptand zona inalta a Muntiilor Rodnei, care culmineaza in Vf. Pietrosu (2303 m) cu structura cutata, alaturi de vaste suprafete vulcanice; zona de dealuri, podisuri si piemonturi 30%, iar zona joasa- depresiuni, lunci, terase- 27%.

Personalitatea reliefului este completata de paricularitatiile de clima, de reteaua hidrografica bogata, de vegatatia etajata pe verticala si de solurile cu profunzimi reduse dezvoltate pe roci dure.

Muntii Rodnei, care sunt delimitati spre nord de falia Viseu-Bistita Aurie, constituie masivul cel mai inalt din ramura Carpatiilor Orientali (Pietrosu 2303 m). Din punct de vedere geologic, ei sunt formati predominant din sisturi cristalinesi au fost puternic fragmentati de apele curgatoare care si-aucrit vai aproape paralele, adancite in vechile suprafete de netezire. Aici intalnim numeroase urme ale glaciatiunii, sub forma de creste alpine caracteristice, caldari, lacuri si morene glaciare si vai salbatice cu povarnisuri abrupte. Dintre lacurile glaciare mai pitoresti se detaseaza Iezerul si Buhaescu, iar cel al caldarilor glaciaremai importante sunt Iezerul delimitat la nord si la nordvestde culmea Pietrosu, Zanoaga Mare si Buhaescu Repede.

Al doilea masiv muntos din judet il constituie Muntii Maramuresului propriu-zisi, formati dintr-o culme principala inalta de 1900-1950 m, alcatuiti din sisturi cristaline, gresii, conglomerate, roci strapunse de intruziuni mineralizate. Intre valea Vaserului si valea Taslei se individualizeaza masivul eruptiv Toroioaga (1930 m).

Muntii Gutai si Tibles, de origine vulcanica, sunt situati intre vaile Iza, Lapus si Somes si au ingeneral forma unor conuri sau capite, cu altitudini variind intre 1300 si 1800 m (Vf. Ignis 1307 m, Vf. Gutai 1442 m, Vf. Tibles 1839 m).

Clima

Datorita asezarii la inerferenta unor zone climatice, precum si complexitatii forelor de relief, clima judetului este in general temperat-continentala de tranzitie, cu diferentieri intre partea estica si vestica, generate inprimul rand de variatia formelor de relief. In partea estica, regiunea muntiilor Maramuresului si Rodnei se afla sub influenta maselor de aer subpolar, in timp ce in partea de vestpredomina un climat cu caracter continental moderat cu influente oceanice, fapt care explica prezenta castanului comestibil, care se afla la limita cea mai nordica a arealului european al speciei.

Datele statistice din ultimii 60 de ani demonstreaza ca temperatura anuala medie oscileaza in jurul valorilor de 9,4°C si 7,4°C, cu evidente scaderi in zona montana, mazima absoluta de 39,4°C fiind inregistrata la Seini in 1952, iar minima absoluta de -31,6°C la Viseul de Sus, in 1954.

Vanturile dominante de vest si de nordvest favorizeaza caderea unor precipitatii relativ abundente, cuprinse intre 700 si 1000 mm anual, valori care inregistreaza cresteri sensibile in zona estica montana a judetului. Numarul zilelor cu precipitatii lichide in medie pe an ajunge la 140, iar cel al precipitatiilor solide la 30.

Baia Mare se caracterizeaza printr-o mare frecventa a precipitatiilor si prin predominanta vanturilor din directia e nordestica.

Ce la mai multe precipitatii se inregistreaza vara- 39%- in celelalte anotimpuri repartitia precipitatiilor fiind aproape egala, respectiv toamna si primavara 22%, iarna 17%.

Pe crestele cele mai inalte ale muntiilor Maramuresului si Rodnei, iarna se prelungeste pana in perioada mai iunie.Zapada este abundenta, grosimea ei depasind deseori 2-3 m.

Vegetatia si fauna

Elementele climatice, varietatea reliefului, precum si structura geologica influenteaza lumea vegetala si animala, care se caracterizeaza printr-o mare varietate si diversitate de specii, datorita latitudinii, dar in special zonarii altitudinale.

Vegetatia. Etajarea vegetatiei pe verticala, in functie de altitudine, este evidenta in toata tara.

Etajul alpin este reprezentat (intre 1900-2000 m), fiind reprezentat de specii ca: rugina, parusca, paiusul, clopotelul alpin, etc., la care se adauga specii endemice din care pentru Masivul Rodnei mentionam garofita rodniana, raritati floristice ca ghintura, degetarutul, crucea pamantului, floarea de colt, majoritatea fiind ocrotite prin lege.

Fauna. Marea diversitate a vegetatiei, alatuei de ceilalti factori naturali, a determinat si o mare varietate de specii de animale. In general, principalelor zone de vegetatie le corespund anumite specii de animale.

Capra neagra este stapana indiscutabila a culmilor inalte din Masivul Rodnei, care convietuieste alaturi de marmota. In zona alpina si subalpina sunt prezenta si specii din avifauna tarii noastre pe cale de disparitie, cum ar fi acvila de stanca, cocosul de mesteacan, cocosul de munte.

Bine reprezentate sunt si speciile de animale din padurea de conifere si foioase, printre care : ursul, cerbul, rasul, capriorul, mistretul, lupul, veverita, etc.

Dintre speciile de pasari existente in padurile care acopera judetul Maramures amintim cinteza, gaita, mierla, privighetoarea s.a. Speciile mai frecvente de reptile sunt : soparla de munte, soparla cenusie, vipera, sarpele de casa si o serie de amfibieni, printre care, tritonul carpatin, specie endemica pentru Muntii Carpati.

In apele repezi si limpezi supravietuieste cea mai valoroasa specie de peste din tara, singura specie ocrotita, cantonata doar aici si in apele Bistritei- lostrita. Acesteia i se alatura pastravul, lipanul, precum si cleanul dungat, endemic pentru Maramures si tara, iar in cursul inferior al raurilor sunt frecvente specii ca: scobarul, mreana, somnul etc.

Varietatea si diversitatea speciilor din fauna judetului Maramures asigura un valoros fond cinegetic si de pescuit sportiv. Dealtfel, nu intamplator Maramuresul e supranumit ,,tara cerbilor``, zona Vaserului dand cele mai multe trofee capitale de cerb medaliate cu aur la diferite concursuri si expozitii internationale.

Hidrografie

Regimul precipitatiilor determina o retea hidrografica bogata si densa, insumand o lungime de peste 3100 km. Aceasta retea se inscrie in doua bazine hidrografice, bine distincte, Tisa si Somesul, separate de cumpana apelor lantului volcanic Gutai-Tibles, care formeaza o axace strabate judetul in directia NV-SE.

Cele mai importante rauri din bazinul hidrografic al Tisei sunt Viseul si Iza.

Viseul taie in lung depresiunea Maramuresului, aducand un aport substantial de apa prin afluentii sai de dreapta (Tasla, Vaser cu Novat, Ruscova cu Repedea). Ei coboara din muntii Maramuresului prin vai salbatice, au debite mari si ape limpezi bogate in peste.

Aproape paralel cu Viseul curge Iza, al carei izvor dispare in cursul superior. Aici parcurge subteran o distanta de cca. 3 km, creand splendide formatiuni de pestera la contactul unei falii intre calcare si sisturi cristaline, pentru a reapare la suprafata sub forma unui puternic izbuc cunoscut sub numele de Izvorul Albastru al Izei (monument al naturii). Specialistii considera fenomenul ca fiind unic. Dupa ce canta istoria de milenii si frumusetea locurilor pline de traditie, Iza se uneste cu Mara inainte de a se varsa in Tisa.

La sud Lapusul, care izvoraste din muntii Tibles, colecteaza apele Suciului, Bloajei Cavnicului, Sasarului cu Firiza, rauri care imbogatesc zestrea de apa a Somesului.

Somesul strabate aproape transversal tinutul judetului, avand o lunca larga si manoasa. El are un curs sinuos, cu ape bogate la viituri.

Ceea ce caracterizeaza reteaua hidrografica este debitul ridicat, diferenta mare de nivel intre izvor si varsare, fapt care le da un potential energetic insemnat.

Programul national de ameliorare a bazinelor hidrografice prevede si pentru judetul Maramures realizarea unor obiective de mare importanta economica si sociala, care vor asigura utilizarea in perspectiva a potentialului hidroenergetic al Maramuresului.

Pentru pitorescul lor trebuie citate lacuri situate in apropiere de Baia Mare, printer care: Bodi-Ferneziu, Bodi-Suior, Nistru, Lacul Albastru si Lacul de acumulare Baraj-Firiza.

Activitatea glaciara din cuaternar a dus la formarea un circuri glaciare cum sunt Iezerul sau Buhaescu din Masivul Rodnei obiective turistice de mare atractie.

Alta caracteristica a regiunii o formeaza resursele hidrominerale (peste 100 izvoare minerale), care se afla pe linia de contact a depresiunilor cu lantul volcanic. O mentiune deosebita merita cele din apropierea localitatilor Baia Borsa, Viseul de Sus, Baiut, Poiana Botizii. In partea estica a judetului, si anume in bazinul superior al Viseului intalnim si cateva mofete- emanatii de bioxid de carbon cu multiple calitati terapeutice.

Maramuresul ramane o imparatie de peisaje fermecatoare, la care se adauga valoarea turistica a retelei hidrografice, vaile multor rauri ascunzand locuri pitoresti, cascade, chei sau forme carstice. Datorita acestui potential turistic, in apropierea lacurilor sau izvoarelor cu ape minerale, au fost amenajate puncte turistice, locuri de odihna si agreement, statiuni balneoclimaterice sau cabane. Exista conditii optime pentru practicarea pescuitului, mai cu seam ape cursul superior al raurilor.

Subsolul Maramuresului este deosebit de bogat in minereuri neferoase. Evolutia geologica, in special activitatea vulcanica neogena, a dus la formarea unor inseminate zacaminte de minereuri neferoase. Din punct de vedere al compozitiei mineralogice si al utilizarii lor industriale numeroasele resurse de minereu cuprind zacaminte de minereuri auro-argintifere (Sasar, Suior); zacaminte cu minereuri complexe, dar mai ales Pb, Zn, Cu (Cavnic, Baia Sprie, Ilba, Nistru, Baita); zacaminte de minereuri cuprifere (Toroiaga, Burloaia).

Solurile predominante sunt cele brune de padure, iar in munti cele podzolice, reflectand in mare masura caracterul complex al factorilor de mediu.

Ocrotirea naturii si protectia mediului ambient

Un motiv de legitima mandrie pentru maramreseni il constituie patrimoniul natura deosebit de bogat, de un incontestabil interes stiintific si peisagistic.

Maramuresul dispune de o vasta retea de obiective naturale puse sub protectia legii, din care un numar de 19 rezervatii naturale, in suprafata de 5002 ha, la care se adauga 46 km cursuri de apa cu regim de protectie deosebit pentru ocrotirea lostritei, precum si aproape 20 de arbori seculari ocrotiti, din cele mai diverse specii. Pe teritoriul judetului se afla una din cele mai vechi rezervatii naturale din tara, Pietrosul Rodnei, care, de la suprafata initiala de 183 ha a ajuns astazi la 3300 ha.Aici s-a incheiat cu succes, in1970, actiunea de recolonizare a caprei negre, care depaseste astazi numarul de180 de exemplare. A fost colonizata si marmota, o alta specie ocrotita, efectivul acesteia fiind de cca. 60 de exemplare. Fauna ocrotita din rezervatie este completata si de alte specii cum sunt: rasul, acvila de stanca, cocosul de mesteacan, cocosul de munte. In rezervatie sunt cantonate o serie de specii de plante cum sunt: gusa porumbelului, soparlita, mierea ursului, crucea pamantului, floarea de colt etc.

Printre rezervatiile naturale montane se numara si cea de la Cornedei-Ciungii-Balasinii din muntii Maramuresului, rezervatie faunistica, creata in scopul salvarii cocosului de mesteacan ajuns la limita critica. Suprafata rezervatiei este de 800 ha.

Dintre rezervatiile floristice, arboretele de castan comestibil, din bazinul baimarean, reprezinta o deosebita valoare ecologica. Aceasta specie valorifica in bune conditii potentialul productiv al statiunii, microclimatul caracteristic fiind decisiv.

Unul din cele mai apreciate obiective peisagistice, mult vizitate de turisti, este rezervatia geologica Creasta Cocosului din Masivul Gutai, care reprezinta o portiune dintr-un vechi crater vulcanic. Peretii sunt dantelati, abrupti, prapastiosi, pe alocuri avand o linie verticala.

Din categoria obiectivelor de interes peisagistic se mai pot cita Cheile Tatarului, de pe platoul Izvoare, Cheile Babei de pe raul Lapus, Lacul Albastru de langa Baia Sprie, Lacul Morarenilor din aprpierea satului Breb, toate avand regim de protectie.

Rezervatia fosilifera Chiuzbaia din masivul vulcanic Gutai reprezinta incontestabila valoare stiintifica, din punct de vedere paleobotanic numarandu-se printre cele mai importante obiective de acest gen din Europa.

Dezvoltarea industriei extractive si de prelucrare a minereurilor neferoase, urbanizarea, precum si alti factoriau contribuit la alterarea mediului natural, si la aparitia unui dezechilibru biologic, care se manifesta rpin poluarea aerului, apei si solului. Acest fenomen este caracteristic mai cu seama zonei industriale Baia Mare, precum si unor centre miniere, intr-o proportie mai mica manifestandu-se prin degradarea calitatii apei raurilor in care se deverseaza substante nocive.

1.2 Potentialul turistic antropic

Patrimoniul turisti de natura antropica al judetului Maramures se compune din urmatoarele grupe majore de obiective:

orase istorice

edificii religioase

edificii culturale

patrimoniul turistic etnografic

activitati umane cu functie atractiva

Orase istorice

Baia Mare, sinteza urbana a 600 de ani de istorie scrisa a infratirii trudnice a omului cu locurile, si-a modelat o vatra cu geometrie mozaicata, incepand din lunca si terasele Sasarului, de la 228 m altitudine, si pana pe colinele piemonturilor ``cladite`` la poala magurilor vulcanice care se inalta la 400-700 m in marginea catenei vulcanice.

File din trecutul istoric pot fi parcurse de turistul dornic sa afle despre formarea orasului, admirand exponatele muzeelor, descifrand manuscrise si inscriptii vechi, informandu-se de la monumentele de arta si civilizatie.

Muzeul judetean pastreaza multe din vestigiile ce ilustreaza perioadele stravechi.

In epoca fierului si a Imperiului Roman teritoriul a fost locuit de daci liberi.

Cel mai vechi document despre existenta orasului dateaza de la inceputul secolului al XIV-lea (1327). Numirea scrisa a urbei era de Civitas Rivuli Dominarium (Raul Doamnelor).

In anul 1469, din hotararea lui Matei Corvin, orasul primeste dreptul de a se inconjura cu ziduri de piatra si bastioane, devenind un centru urban medieval. Resturi din aceste fortificatii, partial refacute, pot fi intalnite de turist in cateva puncte ale vetrei actuale (Turnul Macelarilor).

Prosperitatea economica, generata de exploatarea metalelor neferoase in minele din imediata apropiere (Valea Usturoiului, Valea Rosie, Valea Borcutului, Sasar), sau ceva mai indepartate (Herja, Cavnic, Suior), aduce cu sine dezvoltarea vietii spirituale. Astfel, in 1547 ia fiinta o scoala superioara unitara, care si-a desfasurat activitatea pana in anul 1775.

La 1864 functiona prima scoala miniera, iar in 1886 s-a infiintat `` Colonia de pictura`` sub indrumarea artistului Simion Corbul- Holosy.

In memoria urbei baimarene este incrustat, prin monumente si scrieri, picturi si sculpturi si prin edificii sociale, Actul Marii Uniri, din 1918, a Transilvaniei cu Romania.

Printre monumentele istorice ale orasului putem admira Turnul Stefan , ale carui ziduri au fost ridicate intre 1445 si 1468. Turnul inalt de aproape 50 m, este construit din piatra, in stil gotic, iar din foisorul sau se poate admira panorama orasului. In Piata Cetatii se gaseste catedrala Sfanta Treime, construita de calugarii iezuiti intre anii 1717 si 1720 (stil baroc), precum si cladirea fostei resedinte a aceluiasi ordin, inaltata in jurul anului 1700.

Zidurile, care inconjurau odinioara orasul vechi, aveau forma generala a unei inimi si se gaseau la o distanta de 150-300 m de centrul sau. Dupa cunostintele de pana acum, existau patru porti de intrare, prevazute cu bastioane de aparare. Limita zidurilor urma aproximativ traseul de azi al Strazii Olarilor, Pintea Viteazul, Piata Izvoarelor, Andrei Muresanu, Pietrosul, apoi Strada Morii si Strada Bicazului.

Dintre putinele intarituri ale vehii cetati au mai ramas Bastionul Macelarilor si Bastionul Monetariei. Strazile vechi cetati pastreaza o arhitectura medievala cu case joase si intrari boltite, unele intarite la colturi de contraforturi miniaturale.

Sighetu Marmatiei, cunoscut si ca orasul dintre ape, isi desfasoara vatra in spatiul de confluenta a celor trei rauri: Iza Tisa si Ronisoara. In imediata apropiere a urbei, pe delul Solovan, in locul numit Cetatuia au fost scoase la iveala vestigiile unei asezari hallstattiene, intarita cu val puternic si sant, pastrand in incinta urme de locuinte si spatii de comunicare sub forma de ulite. Informatii despre vremurile trecute sunt oferite si de vestigiile asezarii dacice de la Oncesti, situata la 10 km de Sighetu Marmatiei, care ilustreaza perpetuarea vietii dacilorliberi pe meleagurile maramuresene.

Biserica din centrul orasului, zidita intre anii1050 si 1150, a fost la origine un edificiu in stil gotic. Distrus partial si apoi refacut, de mai multe ori, aceasta impreuna cu vestigiile arheologice din jur atesta o puternica viata spirituala a populatiei din regiune in primul mileniu al erei noastre.

Primul document scris, privind istoria localitatii, dateaza din anul 1406, cand purta numele de Plebans de Dyguet. In anul 1352 Sighetu Marmatiei avea o anumita importanta economica, sociala si politica.

Obiectivele turistice sunt concentrate in partea centrala a urbei, conservata in forma sa originala. Cel mai important sub acest aspect, este Muzeul municipal. Centrul orasului este marcat prin cateva constructii in stil baroc, datand din secolul al XVIII-lea.

Edificiile religioase

O atractie deosbita a judetului Mararmures o reprezinta bisericile din lemn. Ele sunt, pe de-o parte, rodul interdictiilor impuse de autoritatile timpului romanilor de a-si ridica salasuri de cult din piatra, iar pe de alta parte al maiestriei, dusa pe culmile unei arte adevarate, a mesterilor locului. Bisericile sunt construite din barne groase de stejar sau brad, asezate in cununi orizontale si imbinate la colturi in cheutori de diverse tipuri. Uneori latimea barnelor ajunge la 1 m (in Sat Sugatag), iar inaltimea peretilor la 2,50 m. Exista si unele exceptii cum ar fi biserica de lemn din Nanesti, unde inaltimea peretiilor poate atinge 6 m, iar constructia s-a realizat din barne inguste de brad.

In general, mici ferestre, practicate prin taierea a doua barne, se inscriu in fizionomia exteriorului. Boltile si cupolele interioare amintesc discret de boltile romanice de piatra. Deasupra acoperisului unic, bisericile din Sarbi, Barsana, sau etajat (satele Budesti, Surdesti, Botiza etc.), in panta foarte mare, se inalta turnul care amplifica dimensiunile constructiei. Acesta poate fi simplu, ridicat in forma piramidala sau conica peste o baza mai scurta prismatica, sau compus, cu o deschidere in forma de clopot la baza. Numeroase turnuri-clopotnite sunt prevazute cu foisor si coif prelung. Sub influenta arhitecturii gotice turnurile s-au dezvoltat puternic in inaltime, mesterii tarani dovedind o adevarata virtuozitate in edificarea unor constructii de lemn ce ating inaltimea de 60 m de la sol. In unele regiuni- Depresiunea Lapusului, Depresiunea Maramuresului- la baza coifului sunt construite patru turnulete mici (Surdesti).

Valoarea artistica a bisericilor de lemn consta nu numai in armonia subtila intre partile constructiei, in care stiinta folosirii spatiului se manifesta in linii ce exprima totodata gratie si putere, indrazneala si masura, ci si in decorurile care le impodobesc: crestaturile din lemn si pictura. Gama motivelor decorative este foarte intinsa ,fiind legata de elemente geometrice ale artei populare. Motivele mitice se ingemaneaza cu micile dreptunghiuri si romburi ale crestaturilor taranesti. Interiorul bisericilor, prin mobilier si tesaturi, prin feronerie si pictura, exprima extinderea creatiei poulare din casele taranesti in lacasurile sfinte. La fel, pictura bisericilor de lemn prezinta un interes exceptional din prisma aceleiasi transmisii de vehi tehnici si scheme iconografice trecute prin viziunea mesterilor zugravi locali. Nenumarate scene si imagini, formand un urias incantator tablou, impodobesc atat interiorul, cat si exteriorul. De la elemente precrestine, cum ar fi Sf. Ilie, in car tras de patru cai (Budesti), la cele astronomice (soarele, luna), scene din Vechiul Testament, ca Jertfa lui Avraam, Cain si Abel (Surdesti), pana la componente vegetale (Poienile Glodului) si manifestariale fortelor naturii, cum ar fi cele patru vanturi ale lumii care sufla asupra unui tumult de trupuri invalmasite (Dragomiresti).

De mentionat ca majoritatea bisericilor actuale au fost edificate in vatra unor lacasuri mai vechi, intr-un lant nesfarsit al continuitatii spiritului nostru. Vestite sunt bisericile din Ieud (cea mai vehe ridicata in 1364, iar cea mai noua, numita Catedrala Maramuresului, la 1718), Breb (datand de la 1531), Sarbi (1532 si 1700), Sat Sugatag (1642), Botiza (1699) etc.

In zona Lapus-Chioar, cea mai impresionanta este biserica de lemn din Surdesti, ridicata in anul 1767 si avand o inaltime de 54 m, ce o situeaza pe locul secund in Europa (intr constructiile de lemn). Ei i se alatura bisericile din Rogoz (1633 si 1717), Cupseni (sec. XVII), Libotin (sec. XVIII ), Sacalaseni (sec. XVII ), Culcea (1720), Plopis (1798) etc.

De o faima indiscutabila se bucura 'Cimitirul vesel' din Sapanta. El este unul dintre cele mai solicitate obiective ale Maramuresului, unic in felul sau. El continua sa exercite o influenta magica irezistibila asupra turistilor de pretutindeni, impresionand prin conceptie si originalitate. Este o adevarata cronica a satului.

I se spune 'vesel' deoarece pe crucile mestesugit sculptate si colorate de Stan Patras, creatorul cimitirului, sunt redate, in desene caricaturale, pictate in culori vii, defectele, ca si partile bune, surprinzand scene sau momente semnificative ce caracterizeaza viata celui care a disparut.

Valoarea artistica este dublata de una istorica. Desi de data recenta, monumentul aminteste de daci, de obiceiurile lor, de modul in care sfidau moartea cu credinta intr-o alta viata.

Dar, valoarea acestei opere de arta populara rezida si in subtile versuri epitaf,pline de duh si de un farmec aparte, adevarate 'tablete' care cuprind biografia comprimata a decedatului. Intraga realizare reprezinta de fapt conceptia autorului despre moarte, aceasta fiind vazuta prin prisma de optimism si chiar sfidata.

Dupa moartea mesterului popular, cativa din fostii sai discipoli ii continua opera.

Patrimoniul turistic etnografic

Muntii din judetul Maramures reprezinta o straveche vatra de culturasi civilizatie romaneasca in care s-au plamadit, de-a lungul veacurilor, valoroase creatii materiale si spirituale.

Analiza elementelor etnografice duce la consacrararea existentei a doua vetre etnografice distincte, si anume Maramures si Lapus, alcatuind impreuna un veritabil ''depozit' de intelepciune si sensibilitate colectiva. Fiecare din aceste zone, la randul sau, se defineste atat prin complexul elocvent, clar etnografic, cat si prin elementele ce-i impun individualitatea.

Manifestarile sociale capata aproape intotdeauna caracterul unor actiuni de masa, la care paritcipa intreaga obste a satului sau majoritatea mambrilor sai. Valorile trecutului sunt preluate si dezvoltate armonios, in deplina consonanta cu sensibilitatea omului de azi. Ele sunt legate fie de anumite date calendaristice, de muncile agricole si de cresterea animalelor, fie de momentele mai importante din viata omului.

Dintre acestea, sarbatorile de iarna ocupa un loc cu totul aparte. Anul Nou, simbol al perpetuarii vietii, al renasterii, al recoltelor bogate, reprezentand momentul cand satele maramuresene ori lapusene, prin rapsozi si interpreti populari, se aduce pe scena satului un intreg alai de veselie. Astfel sezatorile, strigarile peste sat, mersul la colindat, mersul la urat, jocurile cu masti si multe altele sunt atat ocazii de bucurie si de veselie in randul obstii, cat si adevarate prilejuri de pastrare si transmitere orala a creatiei poulare.

Strigarea peste sat, obicei stravechi, prezent in cele doua zone, reprezinta o trecere in revista, in seara Anului Nou, a faptelor bune, dar si rele, savarsite de sateni.

Vergelul, obicei intalnit sub diferite forme (pe Salauta poarta numele de Berea), marcheaza perioada de inceput a 'caslegilor', a petitului si a 'tocmelii' pentru insuratoare. Pe vaile Marei si Cosaului, la casa unde au fost organizte frecvent sezatori se aduna feciori si fete pentru a petrece in acordurile ceterasilor.

Jocurile cu masti reprezinta si ele forme vechi de arta populara ce se gasesc in cele doua zone etnografice, constituind prilejuri minunate de declansare a veseliei. Sub aspect tipologic, in jocurile cu masti se disting masti animaliere (capra, ursul), umane (mosii) si demonice (dracii).

In Sighetu Mramatiei, in fiecare an, in ultima decada a lunii decembrie, se organizeaza Festivalul datinilor si obiceiurilor poulare de iarna, minunate ocazii de valorificare a fondului cultural pastrat de mosi-stramosi.

Tanjaua, sarbatoare traditionala ce reprezinta un simbol artistic colectiv al pretuirii muncii si harniciei, se desfasoara in fiecare an la Hoteni, in prima decada a lunii mai,aducand un numar impresionant de turisti din Maramures si din judetele invecinate.

Taranul, declarat de sfatul batranilor drept primul care a infipt plugul in brazda, este sarbatoritul satului. In ziua respectiva tot satul se imbraca in haine de sarbatoare. Casele si portile satenilor sunt frumos impodobite cu verdeata, cu crengi de mesteacan, cergi si covoare alese. Flacaii din sat, legand una de alta un numar mare de tanjale (binale groase, bifurcate la un capat, folosite pentru a doua pereche de vite injugate la tractiunea carului sau pentru o singura pereche la tractiunea plugului), impodobite cu ramuri verzi, folri si panglicute multicolore, se indrapta spre casa gospodarului sarbatorit. El este asezat pe osia unei telegute, trasa de flacai, si astfel insotit de tot satul, se indreapta spre apa raului din apropiere. In drum, gospodarul incearca sa fuga. Este prins si, pana la urma, dus la spalat pe fata in apa raului; la fel flacaii se spala unii pe altii, sunt spalati apoi parintii si sotia. Sarbatoritul multumeste celor prezenti si-i invita acasa, la ospat, dupa care se incinge 'giocul'. Gospodarul se bucura, apoi , tot anul, de un respect si prestigiu deosbit in sat.



Insambratul oilor, obicei pastoral deosebit de vechi, marcheaza momentul alcauirii tarlelor de oi. Realizarea intovarasirii este insotita de o petrecere colectiva de un farmec deosebit.

Sambra oilor este momentul cand se despart mieii si are loc masuratul laptelui. Este marcat in satele maramuresene de pe vaile Marei, Cosaului, Botizei sau Ieudului prin petreceri populare cu cantec, joc si veselie ce se desfasoara de obicei la marginea satului.

Faclii si sanziene reprezinta un frumos obicei de pe vaile Marei, Cosaului si Botizei, prilejuit de sarbatorirea solstitiului de vara, cand fetele aduna flori de sanziene si de bulbuci pe care le pun deasupra usilor, ferestrelor, la grinda. Ele mai impletesc cununite pe care le poarta pe cap in ziua de sanziene. Seara, vaile si dealurile rasuna de haulitul feciorilor si 'coconilor'.

Faclia se pregateste in ziua sarbatorii dintr-o bata despicata la un capat, unde se introduc aschii de brad, rasina si calti. Grupurile de tineri formeaza cercuri largi, aprind faclii pe care le care le invart deasupra capului capetelor, descriind cercuri de foc, oferind un spectacol nocturn fascinant la care asista intrgul sat. Faclia arsa este adusa acasa, preluata de mama sau bunica, si infipta in gradina de legume sau in holda de porumb.

Creatia muzicala a Maramuresului inglobeaza o varietate destul de mare de melodii, 'danturi', bine diferentiate prin fraza melodica ce este sensibil diferita de la o localitate la alta, si sunt aparte de restul zonelor etnografice din tara noastra. Instrumentele de baza folosire sunt 'cetera' (vioara), 'zongora' (chitara cu sase corzi) si 'doba', adica toba mare. In Lapus exista orchestre pe baza de corzi si tambal.

Dansurile din Maramures sunt originale si inconfundabile sub raportul structurii si ritmicitatii impunandu-se prin robustete si incarcatura afectiva. Prin felul pasilor, el difera de la sat la sat. Sunt frecvente 'dantul' fetelor si 'roata' feciorilor.

Arhitectura traditionala din lemn reprezinta modalitatea exprimari si reprezentarii artistice a creatiei populare ca forta de expresie a spiritualitatii romanesti. Arta lemnului in Maramures prezinta o fireasca varietate stilistica si un complex repertoriu de semne, ce oglindesc simbolurile esentiale ale modului de a se exprima artistic creatorul popular. Portile maramuresene, adevarate 'arce de triumf' taranesti, impresioneaza prin modul armonios de integrare in ansamblul arhitecturii rurale. O serie de motive decorative, precum funia rasucita, rozeta solara si pomul vietii, puternic stilizate, ca elemente centrale ale decoratiilor, realizeaza imaginea maretiei si trainiciei. Cele mai impresionante sunt portile de pe vaile Marei si Cosaului, din satele Desesti, Giulesti, Sugatag etc.

Artistul popular din aceasta zona a tarii dovedeste aceeasi sensibilitate si in modul de reprezentare a artei lui in pictura pe lemn si olarit.

Ceramica, important element de infrumusetare a locuintelor taranesti este reprezentat in Lapus. Aici se remarca o mare varietate, de la ceramica rosie nesmaltuita si decorata policrom, pana la cea smaltuita.

Arta cusaturilor si ornamentelor textilelor populare este cu totul remarcabila, cunoscand o spectaculoasa evolutie cromatica si imbogatire a motivelor.

Prelucrarea lanii, ocupatie straveche, este reprezentata la Sapanta, Botiza, Feresti. Covoarele, cuverturile si paretarele, stilizate cu maiestrie si colorate cu vopsele naturale, includ in sobrietatea si frumusetea lor multa truda, dar si multa pricepere.

Portul popular ne ofera prima imagine a sinelui maramuresean si lapusean si culorile acestor provinciide neam si tara romaneasca. Elementele stravechi, pastrate ca fond comun, se reintalnesc mult peste hotarele etnografice,atestand unitatea in port a unor tinuturi mult mai indepartate. Detaliile ne vorbesc de o cinematica sub starea vremurilor, sub nuantele locurilor si sub dorintele de a nu ramane in urma.

Intr-o comunitate unitara de simtire, de mai multe veacuri s-a slefuit, ajungand la nestemate, arta portului popular care reda sentimente, exprima sensibilitatea si ilustreaza atitudini cu valoare de simbol. Iata de ce toti cei ce ne rotim prin spatiul tari trebuie sa stim ca una dintre comorile turistice se regaseste in portul popular. In el este exprimata trairea interioara a omului si virtutea nemarturisita cifric, deoarece oamenii ignora numaraturile sacrosante si proclama, cu de la sine, existentele succesive in cromatica vestimentara de la rosu, galben, verde, albastru la negru. Acestea sunt contopite in matricea albului pur si vesnic.

Daca la culori asociem linia si componenta vestimentatiei, intrunim argumente triple pentru invitatia de a privi mai atent, cu indulgenta, dar si cu gravitate, portul popular.

Gateala capului este partial cuprinsa de basmaua inflorata a fetelor si nevestelor, pentru ca, trecerea anilor, sa fie inlocuita de basmaua neagra. Desi camasile purtate pastreaza fondul alb, indiferent de varsta, apar totusi diferente in sensul prezentei culorilor vii la cele purtate de fete si a albului pe alb, ori galbenului palid, la femeile in varsta. Decolteul triunghiular, manecile mai largi, in trei sferturi, si ornamentatia imprima camasii multa noblete.

Peste poala alba se 'incing' vestitele 'zadii' dreptunghiulare cu dungi orizontale in care alterneaza rosu cu negru, portocaliu cu negru, galben cu negru etc., cromatica nuantata de la un sat la altul, de la o vale la alta.

Tinut rece si umed, Maramuresul isi pune amprenta in vestimentatie. Astfel, pieptarul din panura de lana si cojocelul din blana sunt menite sa protejeze corpul de oscilatiile vremii.

Cand anotimpul rece isi face loc, femeile imbraca leicul sau sumanul din panura groasa, cu linie dreapta ori, mai nou, strans in talie. Iarna , si in diverse momente festive, ele poarta guba alba, de o rara frumusete.

Dovedind un real simt de frumos si de distinctie, maramuresencele isi impodobesc gatul cu zgadane din margele colorate.

Coborand din Gutin spre Mara si Cosau intalnesti pe plaiurile scaldate in soare maramureseni ce te privesc cu ochi calzi, larg deschisi sub borurile mari ale palariilor din pai. Doar pe Iza in sus se mai poarta palarii de pasla. Iarna isi fac aparitia caciulile, uneori cu fundul plat. In zilele de sarbatoare toate sunt impodobite cu 'ciucalai' de lana colorata, zgardanede margele ori flori 'in strut'.

Camasa alba, tesuta din canepa ori bumbac, coboara sub braul incins cu chimirul frumos ornamentat. Aceasta se revarsa putin peste 'gatii' (pantaloni), purtate vara, ori sub cioarecii din panura alba, imbracati pe timp de iarna. Nelipsitul pieptar de panura sau piele este impodobit cu motive florale. Guba alba, adevarat semn de distinctie, este purtata iarna, contrastand, adesea, cu negrul cizmelor din piele.

Portul caracteristic populatiei din zona Lapusului inmanuncheaza elemente decorative originale, fapt ce denota o forta creatoare artistica deosebita. Basmaua, inflorata la femeile tineresi neagra la cele in varsta, este purtata in toate anotimpurile. Camasa alba, cu maneci scurtesi cu volane, are incarcatura ornamentala sau broderii pe platca din fata, pe umeri si la nivelul cotului. Zadiile au fondul negru sau albastru si o incarcatura florala de aleasa policromie, cu elemente geometrice semnificative pentru ambianta etnobotanica a locurilor.

Simplitatea liniei vestimentatiei, din acest spatiu, este ilustrata de prezenta in portul barbatesc a izmenelor largi din canepa, cioarecilor drepti de lana, camasi fara ornamente si pieptarul usor ornamentat. Sumanele, de culoare neagra sau sura, raman dominante pentru anotimpul rece.

Circumscrisa unui orizont de cultura nepieritoare, arta portului popular din Maramures si Lapus s-a permanentizat peste veacuri spre incantarea calatorului venit aici de pe alte meleaguri.

Cap.2 Oferta si cererea in turismul montan din Maramures

In judetul Maramures oferta turistica prezinta unele trasaturi specifice, conferite atat de particularitati fizico-geografice, cat si de contextual economic si social in care s-a situat valorificarea lor turistica. Astfel, principala trasatura a ofertei pare sa fie discrepanta intre valoarea si atractivitatea potentialului turistic si gradul actual de valorificare.

2.1 Echipamente turistice

Desfasurarea activitatii turistice trebuie sa aiba ca support material o serie de elemente functionale care sa asigure cazarea, masa, agrementul turistilor. Echipamentele turistice trebuie sa corespunda, din punct de vedere cantitativ si calitativ, cerintelor acestora, mai ales pentru ca unele din componentele sale-instalatiile de agreement, de pilda- pot constitui motivatia principala a deplasarii turistilor.

Echipamenta de cazare

In judetul Maramures functioneaza in present cca.76 unitati de cazare, din care 40 % in orase si 28 % in statiuni turistice; in ultimii ani acest numar a cunoscut o usoara crestere. In structura, cea mai mare pondere o detin pensiunile turistice (27,6%), hotelurile (21%), cabanele (14,4%).

Sub aspectul gradului de confort predomina unitatile de confort redus. Din totalul de 76 unitati, 10 sunt de 3*, 20 de 2*, 23de 1* si 23 neclasificate.

Se remarca din nou ponderea mare pe care o detin locurile de cazare cu un grad redus de confort (circa 87% sunt locuri de cazare de 2*, 1* sau neclasificate).

Se observa in acelasi timp marea concentrare a locurilor de cazare in orase (43%) si statiuni (41%).

Echipamente de alimentatie

Unitatile de alimentatie, ca elemente functionale de baza ale unei activitati turistice, contribuie intr-o foarte mare masura la activitatea si calitatea ofertei turistice. In judetul Maramures, reteua de alimentatie insumeaza aproximativ 100 unitati cu 7.500 locuri de mese, structura unitatilor variind de la restaurante clasice sau cu specific, la braserii, pizzeria, baruri, cofetarii. Ca nivel de confort, cele mai multe din locurile la mese sunt cuprinse in unitati de categoria I si a II-a (cca.87% in total).

In corelatie cu capacitatea de cazare, repartitia in teritoriu evidentiaza aceeasi concentrare a unitatilor de alimentatie in municipiile Baia Mare, Sighetu Marmatiei si in statiuni, care se remarca totodata si prin varietatea mai mare si calitatea mai ridicata a serviciilor de alimentatie.

Dotari pentru agreement

Agrementul constituie de mai multe ori un argument hotarator in alegerea unei destinatii de vacanta; el este capabil sa diferentieze ofertele centrelor, localitatilor si statiunilor turistice, sa determine amploarea circulatiei turistice.

Tabelul 1. Structura unitatilor de cazare din judetul Maramures pe grade de confort, la sfarsitul anului 2000

Tipul unitatii

Total

Neclasificate

Hoteluri

Moteluri

Hanuri turistice

Cabane turistice

Campinguri+casute

Vile turistice

Tabere copii

Pensiuni turistice

Pensiuni agroturistice

Total

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, 2000

 

Tabelul 2. Structura locurilor de cazare din judetul Maramures pe grade de confort la sfarsitul anului 2000

Tipul unitatii

Total

Neclasificate

Hoteluri



Moteluri

Hanuri turistice

Cabane turistice

Campinguri+casute

Vile turistice

Tabere copii

Pensiuni turistice

Pensiuni agroturistice

Total

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, 2000

 


2.2 Caracteristici ale cererii turistice

Maramuresul nu este valorificat pe masura potentialului sau natural si antropic. Acest lucru este dovedit nu numai de valoarea modesta a echipamentelor turistice existente in judet, ci si de circulatia turistica inregistrata in ultimii ani.

In evolutia circulatiei turistice se delimiteaza doua perioade in care conditiile de manifestare a cererii s-au modificat profound. Astfel, pana in 1989, se remarca tendinta generala de crestere a numarului de personae cazate si a numarului de innoptari in aceasta perioada, turistii au detinut ponderi ridicate (10-17% la persoane cazate, 11-20% la innoptari). Durata medie a sejurului a evoluat, de asemenea, ascendant.

Incepand cu anul 1990 se inregistreaza o scadere a circulatiei turistice in judet, manifestata, de altfel, la nivelul intregi tari; daca la nivel tarii numarul persoanelor cazate si numarul innoptarilor continua sa scada pana in anul 2000, la nivelul judetului Maramures, incepand cu 1996 se inregistreaza o tendinta de crestere usoara, dar constanta.

Totusi, numarul persoanelor cazate in anul 2000 este mult mai mic decat in 1989. Explicatiile acestei situatii sunt oferite de evolutia factorilor de naturala economica, sociala si politica din tara noastra dupa 1989, si anume scaderea nivelului de trai al populatiei, corelata cu cresterea continua a tarifelor la servicii turistice, lipsa unei protectii sociale adecvate, scaderea activitatii turistice in unele statiuni.

Numarul de turisti straini inregistrat in Maramures dupa 1989 a fost, de asemenea in scadere; acest lucru de explica prin instabilitatea politica din anii 1990-1992, de imaginea deformata a realitatii romanesti propagata de unele mijloace mass-media din stainatate, de nivelul redus al calitatii serviciilor precum si insuficienta promavare a Maramuresului ca destinatie turistica, pe pietele externe.

Principalele forme de turism desfasurate in judetul Maramures sunt:

Turism balnear

Turism pentru practicarea sporturilor de iarna

Turism rural

Turism cultural

Turismul de odihna si recreere

Turismul religios

Turismul stiintific si professional, speoturismul, vanatoarea si pescuitul sportive

2.3 Dimensiunile si structura cererii

Turismul in judetul Maramures se desfasoara in statiunile Borsa, Izvoarele, Mogosa. Circulatia turistica inregistrata in cele trei statiuni in ultimii ani dovedeste slaba valorificare a potentialului turistic.

Statiunile sunt frecventate de turisti veniti la odihna si tratament pe plan local sau regional (turistii straini sunt aproape inexistenti). Pentru practicarea sporturilor de iarna cererea se manifesta mai ales din partea baimarenilor si aceasta in week-end-uri, dar, sporadic, se inregistreaza si turisti unguri. Un numar important de schiori este alcatuit din localnici, dar acestia nu apeleaza la unitatiile de cazare.

Statiunile mai sunt solicitate de turistii sosisti din motive de afaceri.

Se observa ponderea redusa a circulatiei turistice din statiuni fata de total judet, exprimata cu ajutorul celor doi indicatori; acesta este rezultaul slabei echipari a statiunilor, din punct de vedere cantitativ si calitativ, dar si a promovarii reduse a acesteia. Din circulatia turistica totala a celor trei statiuni, turistii straini au inregistrat ponderi reduse 5-6% la persoane cazate si 4-5% la innoptari, de asemenea durata medie a sejurului are valori scazute 1,4 zile. Conform D.J.S. Maramures, gradul de ocupare a fost in ultimii 5 ani de 30-33% in Borsa, 27-29% la Izvoarele, 23-25% la Mogosa, in timp ce intre 1980si 1989 s-a situate intre 67 si 72%. Reducerea gradului de ocupare poate fi pus ape seama reducerii cererii turistice, ca rezultat al actiunii unor factori diversi, dar reprezinta si consecinta unei conduceri necorespunzatoare, neadaptate la noile conditii ale pietei.

In ceea ce priveste sezonalitatea, se inregistreaza doua perioade de sezon: hibernal (cu varf de sezon in lunile decembrie-ianuarie) si estival (cu varf de sezon an luna august). Sezonalitatea este mai atenuata in statiunea Borsa, unde se inregistreaza cerere turistica insemnata primavara si toamna, pentru tratament balnear.

Cap. 3 Statiunea Izvoare

3. 1 Infrastructura

Text Box:

Text Box: Fig. 1 HartaLa circa 30 km de Baia Mare, statiunea climaterica si de schi Izvoare este situata la altitudinea 916 m, pe un platou vulcanic, sub Varful Ignis. Cele trei cabane (Ignis, Merisor, Afinis) si complexul de restauratie al statiunii sunt plasate in Poiana Soarelui, in partea de NV a Muntiilor Gutai. Istoria statiunii incepe cu un simplu canton (anii 30), folosit pentru adapostirea si gazduirea calatorilor. A urmat apoi cabana din lemn, distrusa prin incendiere in anii 60. cele patru constructii principale (trei cabane si restaurantul) au fost construite la inceputul anilor 70. initial restaurantul se numea ,, Brazi”.

Obiective turistice din imprejurimile statiunii:

Cheile Tatarului (timp de mers de la Izvoare- 3 ore)

Situate pe cursul inferior al Vaii Brazilor

Lungime: 600 m

Latimea medie: 90 m

Inaltimea peretiilor (pe alocuri verticali): 40-90 m

Importanta stiintifica: singurele chei de andezit din tara

Varful Ignis: 1307 m

Varf Mogosa: 1246m

Creasta Cocosului- o culme de andezit, portiune dintr-un vechi crater volcanic este dificil de escaladat, fiind recomandat sa fie facut in prezenta unui cunoscator al zonei.

La nord de Creasta Cocosului se intinde Depresiunea Maramuresului (Maramuresul istoric), unde se gasesc localitatile: Breb, Ocna Sugatag, Desesti, Mara. Spre est avem: Iza, Viseu.

La baza Crestei Cocosului intalnim intr-o zona mlastinoasa, locul Chendroaiei, iar mai jos spre localitatea Breb, Taul Morarenilor una din rezervatile naturale ale zonei.

Rezervatia fosilica de la Chiuzbaia este una din cele mai representative din Europa.

Vegetatia caracteristica zonei: brandusele, floarea de colt, tufisuri de rododendron si ienupar, bujor alpin. O ciudatenie vegetala (inca putin cunoscuta) a zonei este planta insectivore Roua Cerului, ce creste in turbariile din Poiana lui Dumitru (rezervatie geologica aproape de cele trei cabane din Poiana Soarelui.

Complexul Turistic Izvoare pune la dispozitie prin Vila Merisor, Ignis si Restaurantul Poiana Soarelui o atmosfera ospitaliera si relaxanta.

Vila Merisor cu cele 35 de camere duble, Vila Ignis cu 16 camere duble si 4 apartamente sunt dotate cu telefon, minibar, televizor, grup sanitar cu dus si uscator de par.

Intr-o atmosfera primitoare si inedita, cele doua saloane ale Restaurantului Poiana Soarelui ofera posibilitatea de a alege si servi o gama larga de specialitati culinare.

Micul dejun inclus in tariful de cazare se serveste pe baza tichetelor primite de la receptie intre orele 8.30-10.00.

Pe durata sejurului in unitate se poate beneficia de:

Servicii de spalatorie si intretinere imbracaminte si lenjerie;

Servicii pentru curatat si lustruit imbracaminte;

Servicii de telefonie in interiorul statiunii;

Vanzarea de marfuri si articole de stricta necesitate;

Comenzi pentru taximetrie;

Trezirea clientilor la cerere;

Servicii postale;

Primirea si transmiterea de mesaje.

Expedierea prin retur la domiciliu a scrisorilor sosite dupa plecarea turistilor.

3.2 Indicatori climatici

Tabelul 3. Temperatura medie a aerului in anul 2000

Luna

Temperatura medie lunara a aerului (°C)



Ianuarie

Februarie

Martie

Aprilie

Mai

Iunie

Iulie

August

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

Sursa: Statia meteorologica Baia Mare

 

Tabelul 4 Precipitatii-media cantitatiilor lunare in anul 2000

Luna

Precipitatii-media cantitatilor lunare (mm/cm²) in anul 2000

Ianuarie

Februarie

Martie

Aprilie

Mai

Iunie

Iulie

August

Septembrie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

Sursa: Statia meteorologica Baia Mare

 


Trasee turistice

Izvoare-Vf. Gutai-Pasul Netedea

Marcaj: triunghi rosu intre Valea Vlasinescu- Poiana Boriste; banda rosie intre Vf. Ignis-Creasta Cocosului

Durata: 9-11 ore

Text Box: Fig. 4 Cheile Tatarului

Text Box: 

De la complexul cabanelor din Poiana Soarelui, urmam spre sud-est drumul forestier marcat cu triunghi albastru,pana la prima ramificatie. Aici o luam la dreapta pe drumul forestier de pe Valea Vlasinescu, pana la punctul in care acesta trece definitiv in malul drept, urcand in serpentine spre Varful lui Ilie. Urmam in continuare poteca de pe vale, intalnind dupa cateva minute de urcus accentuat, spre stanga, pe creasta, avand in dreapta bradetul din bazinul Vaii Valaului, pana la bifurcatia marcajului triunghi rosu. Spre stanga, poteca marcata urca spre saua de langa Varful lui Ilie, coborand apoi spre Chiuzbaia. Vom urma in continuare varianta spre Vf. Ignis. Urcam catre dreapta, iesind in Poiana Boriste, indragit loc de schi de primavara. Ocolim poiana prin stanga, urcam pieptis o panta mai accentuata si iesim pe intinsa pasune alpina a Vf. Ignis. Fara marcaj, urcam usor spre dreapta pana la punctul culminant al golului alpin, unde ajungem dupa cca 1-2 ore de urcus. Sunrem in punctul cu cea mai ampla priveliste din Muntii Gutai, turul de orizont permitand-ne recunoasterea principalelor varfuri ale masivului.

In zilele cu vizibilitate buna, spre sud, peste Depresiunea Baia Mare, vedem abruptul nordic impadurit al Masivului Preluca, iar spre vest Dealurile Chioarului, in care distingem silueta trapezoidala a Vf. Prisnel, cupola impadurita a Masivului Ticau si creasta Muntilor Codrului. In afara de trapezul Satrei, putem vedea conul Vf. Hudin si cele trei varfuri ale crestei inalte a Tiblesului: Arcer, Tibles, Bran. Vom strabate in continuare golul alpin spre est, ghidati de rare semne de marcaj banda rosie. Dupa o portiune usor ondulata, un coboras mai accentuat ne scoate la capatul drumului forestier de pe Valea Vlasinescu, unde traversam marcajul triunghi rosu. Ocolim prin dreapta Varful lui Ilie (1195 m) si intram in padure. Ocolim si Varful Pietricica (1187 m), tot prin dreapta, urmand in continuare culmea pana intr-o poienita. Evitam poteca ce o ia la dreapta, urcand pe marginea superioara a poienitei si intrand in padure. Dupa cateva sute de metri spre stanga, incep intinse defrisari, marcajul coborand in continuare pe lizierea padurii pana la Saua Iezuri, unde intalnim capatul marcajului triunghi albastru ce vine din stanga, de la Izvoare. Spre dreapta, o poteca nemarcata coboara spre Chiuzbaia. Urcam prin bradetul tanar, urmarind atent poteca slab conturata. Din varf coboram intr-o sa, in care defrisarile din bazinul Vaii cu Arini ajung in creasta. Urcam prin stanga crestei, prin padure rarita, lasam in dreapta Vf. Iezuri (1091 m), coborand apoi intr-o sa, unde lasam spre dreapta o poteca nemarcata ce coboara pe un scurt tronson creasta principala, iesind in extinsa zona defrisata de la obarsia Izvorului Negru. Ocolim prin stanga, prin portiunea defrisata, Vf. Scutul Mare (1122 m), evitand drumurile de tractor ce traverseaza poteca. Ajungem din nou in creasta, intr-o sa cu bradet pe versantul sudic (spre dreapta putem cobora in cateva minute la o cabana de vanatoare, de unde o poteca pe versantul sudical crestei ne scoate in apropiere de hanul 'Pintea Viteazul'.

Ocolim in continuarepe versantul nordic, prin zona defrisata a muntelui Paltinu si, intrand in padure, ajungem in DN 18 (Sighetu Marmatiei- Baia Mare), pe care, in urcus usor spre dreapta, ajungem in Pasul Paltinu (987 m), denumit si Gutai, la hanul 'Pintea Viteazul'. Punctul de belvedere, situat la sud de han, ne ofera o frumoasa priveliste spre Vf. Mogosa si cursul superior al Vaii Sasarului, inainte de a iesi in Depresiunea Baia Mare.

Traversand soseaua, urca prin padure pe poteca marcata. Coninuam in urcus spre dreapta, traversam un picior si apoi in coborare usoara, lasand in stanga Vf. Magura, iesim in Poiana Boului unde coboara spre dreapta marcajul banda albastra, care, urmarind 'Drumul Mariutii', ce duce la Baia Sprie. Urcam prin poiana, pe versantul sudic, traversam drumul ce leaga Suiorul de DN 19 si ajungem pe creasta, la Masa Domnilor, in drumul forestier pe care il urmam in continuare pe versantul nordic al culmii. Trecem de Saritura lui Pintea, mic abrupt stancosin stanga drumului si apoi, prin cateva poieni mlastioase, avand in fata siluetele atragatoare ale Vf. Secatura si Creasta Cocosului. Marcajul banda rosie paraseste drumul forestier, urcand spre dreapta, spre liziera padurii, iar apoi prin apropierea lizierei, pana intr-o fosta poiana, sub Creasta Cocosului. Daca nu sesizam punctul de bifurcatie, urmam drumul forestier pana la capat si, traversand o creasta, ajungem la taurile Chendroaiei (105 m), doua mici ochiuri de apa suspendate in varful unei turbarii bombate: urcand pe creasta pe care am traversat-o, inainte de a ajunge la tauri, regasim marcajul banda rosie la liziera padurii. Poteca marcata urca sustinut prin padure, iesind la golul alpin. Trecem de un izvor si ajungem langa peretele Crestei Cocosului, unde marcajul se termina. Prindem o potecuta prin jnepenis, spre dreapta, urcand spre creasta ce leaga Vf. Secatura de Vf. Gutai. Din creasta, poteca coboara intr-o sa spre stanga, urcand pe creasta stancoasa pana in Vf. Gutai, punct culminant al masivului, din care avem o larga deschidere spre Depresiunea Maramuresului si dincolo de ea, spre culmile Muntilor Maramuresului si Rodnei.

Din varf, poteca nemarcata coboara intr-o sa, spre sud-est, ocolind apoi prin dreapta un varf stancos, denumit Gutaiul Mic, loc ce permite o interesnta panorama asupra cursului superior al Vaii Cavnicului. Revenim in creasta, la liziera padurii si, coborand in continuare, ajungem intr-o mica sa, in care panta accentuata ia sfarsit. Ceva mai inainte, in versantul stang, defrisarea de pe valea Mlaci ajungepana in creasta, oferindu-ne o frumoasa vedere spre Valea Cosaului. Urmam liziera cu mici denivelari, ajungand in soseaua asfaltata ce leaga Valea Cavnicului de Maramures, in apropierea unei cariere de caolin, in punctul cel mai inalt al soselei- Pasul Neteda (1058 m). Coborand spre dreapta, suntem in cateva minute in saua dintre Valea Cavnicului (sud) si Valea Oanta (nord), in 9-11 ore. Pe sosea, la dreapta, in coborare printr-o frumoasa padure de brazi cu poieni, sosim dupa cca 30 de minutela sediul brigazii silvice Cavnic, iar dupa inca 30 de minute la Capele, punctul terminus al curselor auto locale.

Etapa, desi lunga si cu portiuni nemarcate sau ineficient marcate, nu prezinta dificultati de orientare, cu exceptia golurilor alpine de pe varfurile Ignis si Gutai, a caror parcurgere pe ceata este nerecomandabila. Varful Ignis poate fi evitat pe marcajul triunghi albastru ce iese in Saua Iezuri.

Statiunea Izvoare-Saua Iezuri-Chiuzbaia

Marcaj: triunghi albastru intre Izvoare si Saua Iezuri

Durata: 3-4 ore

Traseul permite accesul in Saua Iezuri din creasta principala a Muntilor Gutai (evitand urcusul de pe varful Ignis), de unde se coboara pe o poteca marcata spre Chiuzbaia.

De la grupul de cabane din centrul Statiunii Izvoare, urmam spre sud drumul forestier ce duce spre Pasul Paltin (987 m). Lasam, dupa cca. 10 minute de mers, in dreapta, drumul forestier ce urca pe Valea Vlasinescu, spre platoul subalpin al Ignisului. In continuare, drumul traverseaza mai multi afluenti; lasam in dreapta   o cariera de piatra, urcand apoi mai sustinut spre dreapta, prin padure. La liziera padurii, marcajul triunghi albastru, paraseste drumul,urcand spre dreapta. Vom urma drumul de care de pe liziera, desi, pe portiuni scurte, marcajul este trasat si pe poteci in interiorul padurii. Ajungem intr-o mica sa, unde lasam in stangaun varf slab conturat, coborand pe drumul de care, spre dreapta, pana in firul unei vai. Urca mai departe pe drumul de tractor din versantul drept al vaii, ajungand in Saua Iezuri (1018 m) dupa cca. 1-1/2 ora de mers de la Statiunea Izvoare.

Pentru a ajunge in Chiuzbaia, coborand spre sud pe drumul de care de pe Valea Iezerului. Panta este initial foarte accentuate si, dupa cca. 10 minute de coborare, ajungem la capatul unui vechi canal de aductiune ce duce apele afluentilor de pe obarsia Vaii Chiuzbaia spre Baia Sprie. Urmand spre stanga serpentinele drumului ce urmeaza canalul, putem ajunge in cca. 30 de minute la capatul drumului forestier ce coboare apoi spre Valea Limpedea si in Valea Sasarului, dupa inca 1-2 ore de mers. Vom urma in continuare drumul de care ce se inscrie in versantul drept al vaii, in coborare usoara. Traversam un mic affluent, iesind in Preluca de Sus (877 m), poiana pe care drumul de care o traverseaza in lungime. Urmam apoi poteca bine trasata ce coboara pe versant, traversam mai multi afluenti, si iese in Preluca de Jos (794 m), poiana mai extinsa decat prima, pe care o strabatem in coborare. Dincolo de poiana, poteca se inscrie prin dreapta unui mic affluent, ajungand in Valea Magurii, pe care coboram apoi spre stanga pana la confluenta Vaii Magura cu Valea Godioarbelor (603 m). urmam mai departe drumul de care din ce in ce mai lat, spre dreapta, pe sub abruptul cu grohotis al Varfului Magura (882 m), ajungand dupa cca. 1-2 ore de coborare la primele case ale satului Chiuzbaia, situat in depresiunea marginita la nord de abruptul sudic, impunator, al Ignisului si de cateva conuri vulcanice proeminente: in dreapta, Magura, in stanga, Blidarul si Poca, in fata, Chiuzul. Strabatem satul Chiuzbaia, drumul urmand initial versantul drept. Trecem in cel stang, ajungand in centrul satului Chiuzbaia, dupa cca. 2-3 ore de coborare din Saua Iezuri (3-4 ore) de la Statiunea Izvoare.

BIBLIOGRAFIE

Nadisan, I., Bandula, O. (1980), Maramures- Ghid turistic al judetului, Edit. Sport-Turism, Bucuresti. 

Tigu Gabriela (1999), Turismul montan, Edit. All, Bucuresti.

(1994), Recensamantul populatiei si locuintelor din 7 ianuarie 1992, vol. I – Populatie – Structura demografica, Comisia Nationala pentru Statistica, Bucuresti.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2226
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site