Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

MAREA NEAGRA - Planificare Teritoriala

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
GEOGRAFIA TRANSPORTURILOR
Paris: Istorie, Administratie, Locuri in Paris de vizitat
STATIUNEA SINAIA
LIMITELE CUATERNARULUI
Subcarpatii Getici
Subcarpatii Moldovei
ROMANIA - COORDONATE EUROPENE
GEOGRAFIA ACTIVITATILOR INDUSTRIALE: ROLUL ENERGIEI IN DEZVOLTAREA ECONOMICA
Unitatile majore ale reliefului terestru
ENERGIE NECONVENTIONALA

MAREA NEAGRA - Planificare Teritoriala




Marea Neagra este o mare inchisa, fiind o prelungire a Marii Mediterane, de care se leaga prin stramtorile Bosfor si Dardanele. Este asezata intre paralelele de 46o325’’ si 40o555’’ latitudine N si intre meridianele de 27o27si 41o42 long E. Intre aceste coordonate geografice Marea Neagra are o lungime maxima de 1050 km si o latime de 662 km. Lungimea totala a tarmurilor este de 4000 km, din care tarmul romanesc reprezinta 6%. Marea Neagra este o mare de tip continental intrucat se afla cuprinsa intre continente. Vecinii Marii Negre sunt Romania, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia, Ucraina. Astfel ea scalda atat tarmurile Europei, cat si pe cele ale Asiei. Principalele porturi sunt Constanta, Sulina, Mangalia, Odesa, Herson, Tuapse, Novorossiisk, Poti, Batumi, Trabzon, Sinop, Varna, Burgas, Ialta, Sevastopol. Portul Constanta permite legatura cu Marea Mediterana prin stramtoarea Bosfor (360 km), cu Oceanul Atlantic (3660 pana la Gibraltar) si cu Marea Rosie prin Canalul de Suez (1900 km pana la port Said).

          Suprafata Marii Negre este de 424 000 km2 si, impreuna cu cea a Marii Azov, este de 462 535 km2, ceea ce constituie aproximativ jumatate din suprafata Romaniei, iar volumul apelor ei este de 537 000 km3. Adancimea maxima a Marii Negre atinge 2211 m, iar cea medie 1271 m.

Marea Neagra este o mare continentala situata intre Europa sud-estica si Asia mica care scalda tarmurile Romaniei pe o lungime de 247 km (de la golful Musura pana la Vama Veche), Ucrainei, Turciei si Bulgariei.

Prin sistemul de stramtori Bosfor - Marea Marmara - Dardanele comunica cu Marea Mediterana, (care prin str. Gibraltar comunica cu Oceanul Atlantic), iar prin stramtoarea Kerci cu Marea Azov - mare care reprezinta de fapt o anexa a Marii Negre. Are in linii mari forma ovala si tarmuri putin crestate (cu exceptia peninsulei Crimeea), iar in partea de nord-vest are numeroase limanuri. Platforma continentala este foarte extinsa, mai ales in nord-vest, apoi adancimile cresc, ajungand in regiunea central-sudica la 2425 m.           

      In Marea Neagra se varsa numeroase fluvii mari, ca: Dunarea, Nistru, Bug, Nipru, Rioni, Kizil-Irmak si de aceea salinitatea ei este scazuta (in medie 20-22 ‰) in comparatie cu cea a oceanului planetar.
         Trasatura caracteristica a Marii Negre consta in faptul ca este cuprinsa intr-o zona intinsa de uscat – masa continentala euro-asiatica – ceea ce influenteaza indeosebi particularitatile ei climatice.
Temperatura medie anuala in sectorul romanesc este de +12.5o C, depasind cu 2o C temperatura medie a aerului. Iarna, temperaturile scad destul de mult, bat frecvent vanturile de nord-vest care provoaca valuri mari foarte periculoase pentru navigatie. In iernile mai reci, in zona litorala nordica Marea Neagra ingheata, de la Capul Tarhankut (Pen. Crimeea) pana la Insula Serpilor. Sub influenta vanturilor se formeaza un curent circular, dirijat de linia tarmurilor, care, datorita Peninsulei Crimeea, se impart in doua ramuri inchise: estica si vestica. Un curent de suprafata transporta prin Bosfor apele mai dulci ale Marii Negre spre Marea Mediterana; in adancime se formeaza un curent compensator, care transporta in sens contrar ape cu salinitate mare.

Originalitatea Marii Negre consta in lipsa curentilor pe verticala. Din cauza lipsei de circulatie verticala, exista doua straturi de apa, de suprafata si de adancime. La suprafata, pana al 180-200 m, temperatura este variabila (in functie de anotimp), iar salinitatea este de 17-18‰. La adincimi mai mari de 200 m, temperatura este relativ constanta (8-9o C), iar salinitatea este mai ridicata: 22-23‰. Aici nu patrunde suficient oxigen si de aceea predomina hidrogenul sulfurat (H2S), ceea ce duce la lipsa vietii. 

      De la tarm si pana la izobata de 200 m,  fundul marii coboara lin, dupa care prezinta o panta foarte inclinata, adancimile crescand brusc catre fund; inspre nord-vest, izobata de 180 m se departeaza  mai mult de tarm, ca rezultat al imenselor cantitati de aluviuni aduse de principalele fluvii si rauri : Dunarea, Nistrul, Bugul si Donul.

     Marea Azov se prezinta ca un golf nordic al Marii Negre, de care este legata prin Stramtoarea Kerci, adanca de 5-19 m; are latimea (N-S) de 150 km si lungimea (V-E) de 445 km, adica suprafata marii este de circa 38 000 km2. Adancimea medie a Marii Azov este de 9 m - iar cea maxima este de 13 m.          

In Marea Neagra se varsa numeroase fluvii mari, ca: Dunarea, Nistru, Bug, Nipru, Rioni, Kizil-Irmak si de aceea salinitatea ei este scazuta (in medie 20-22 o/00) in comparatie cu cea a oceanului planetar.
Temperatura medie anuala in sectorul romanesc este de +12.5o C, depasind cu 2o C temperatura medie a aerului. Iarna temperaturile scad destul de mult, bat frecvent vanturile de nord-vest care provoaca valuri mari foarte periculoase pentru navigatie. In iernile mai reci, in zona litorala nordica Marea Neagra ingheata. Sub influenta vinturilor se formeaza un curent circular, dirijat de linia tarmurilor, care, datorita Peninsulei Crimeea, se impart in doua ramuri inchise: estica si vestica. Un curent de suprafata transporta prin Bosfor apele mai dulci ale Marii Negre spre Marea Mediterana; in adancime se formeaza un curent copmensator, care transporta in sens contrar ape cu salinitate mare. Din cauza lipsei de circulatie verticala, la adincimi mai mari nu patrunde suficient oxigen si predomina hidrogenul sulfurat.

In Marea Neagra traiesc circa 1.500 de specii de animale, in special nevertebrate, pesti (dintre care au mare importanta economica scrumbiile, palamida, hamsiile, stavrizii si in special sturionii, cu specii care exista numai in Marea Caspica, in Marea Neagra si in mai mica masura, in Marea Mediterana: morunul, nisetrul si pastruga), delfini si chair cateva foci in regiunea Capului Caliacra (Bulgaria).

Din cele mai vechi timpuri Marea Neagra a constituit o cale de legatura prin intermediul careia populatia bastinasa din regiunile pontice a intrat in contact cu cultura miceniana. Incepind din sec. al VIII-lea i.e.n. pe tarmurile Marii Negre colonistii greci (care o numea Pontul Euxin) au intemeiat un numar de orase (Phanagoria, Kimmerike, Apolonia Pontica, Mesembria, Odessos, Callatis, Tomis, Histria, Tyras, Olbia, Chersones, Theodosia, Panticapaion, Dioscurias, Phasis, Trapezunt, Sinope, Heracleea Pontica, etc.) care au avut un important rol economic, politic si cultural contribuind la grabirea procesului descompunerii comunei primitive la triiburile locale. Dupa expeditia lui Pericle in Pont (437 i.e.n.) un rol preponderent in viata economica a bazinului Marii Negre l-a avut orasul Atena. Mai tarziu, in anul 88 i.e.n. regele Pontului, Mitriade al VI-lea, Eupator, devenise carmuitorul sau aliatul tuturor triburilor si popoarelor din jurul Marii Negre (cu exceptia Bitiniei), reprezentand o amenintare serioasa pentru influenta romana in Orient. La mijlocul secolului I i.e.n., Burebista, conducatorul statului dac incepator, si-a intins stapanirea asupra tarmului stang al Marii Negre, cuprins intre Nistru si Apollonia Pontica. Dobrogea a fost cucerita de romani si inclusa in provincia Moesia in anul 46 e.n. orasele de pe litoralul dobrogean al Marii Negre (Callatis, Tomis si Histria) au intrat astfel in stapinirea Romei, cunoscand o noua perioada de inflorire economica si culturala (perioada romana). Dominatia romana in bazinul Marii Negre a fost continuata de cea romano-bizantina (in secolele IV - VII e.n.), care, pentru a-si mentine stapanirea drumurilor comerciale din Marea Neagra, a trebuit sa infranga rivalitatea statului iranian al Sasanizilor, iar apoi pe cea a cnejilor rusi. Dupa cucuerirea Constantinopolului de catre cruciatii apuseni (1204), pe litoralul de sud al Marii Negre a aparut Imperiul de la Trapezunt. Din aceeasi perioada a inceput si patrunderea negutatorilor genovezi si venetieni, care pana la cucerirea turceasca si-au instituit monopolul comercial in bazinul Marii Negre. La sfarsitul secolului al XIV-lea, inceputul secolului al XV-lea, Marea Neagra constituia hotarul estic al Moldovei si al Tarii Romanesti. Dupa caderea Caffei, trecerea Crimeei sub suzeranitatea turceasca (1475) si caderea Chiliei si a Cetatii Albe in mana turcilor (1484), aproape intreg litoralul Marii Negre se afla in stapanirea Imperiului Otoman. In urma razboaielor ruso-turce din secolele XVIII - XIX, stapanirea turceasca s-a restrans continuu, pana ce, in urma primului razboi balcanic, in 1912, stapanirea asupra tarmurilor Marii Negre de catre statele riverane a capatat aproximativ configuratia actuala.



Relieful Marii Negre

Din examinarea hartii batimetrice a Marii Negre se constata ca de jur-imprejur, continentul inainteaza sub apele marii pana la adancimea de 180m.   

          Aceasta regiune periferica, sau “Marea platoului continental” are o suprafata orizontala de 144 000 km2, ocupand 35% din suprafata totala a intregului bazin. Fundul ei ridicat se intinde ca o terasa putin inclinata peste zona litorala si cuprinde toata marea putin adanca. Din punct de vedere bionomic si biologic, limita inferioara a platoului continental, pana la 180 m adancime, corespunde cu limita vietii din aceasta mare si prezinta oscilatii foarte mari in diferite regiuni ale marii. Astfel, izobata de 180 m este foarte apropiata de tarm in partea de nord-est, la sud si la sud-est si foarte indepartata – depasind chiar 160 km – in partea de nord-vest, pe linia dintre Sevastopol si Burgas, unde formeaza un bazin putin adanc, cu o suprafata de circa 4 ori mai mare ca a Marii Azov.

      In dreptul litoralului romanesc, inclinarea este foarte lenta si izobata de 180 m se departeaza pana la aproape 200 km. de la Burgas pana la Benderegli (pe tarmul Anatoliei), precum si in fata Stramtorii Kerci (intre Novorossiisk si Capul Meganom), platoul continental ia o dezvoltare mai mare. In schimb, de-a lungul tarmurilor Caucazului, Georgiei, Armeniei si Anatoliei (pana aproape de Bosfor),  platoul este foarte ingust.

       De la izobata de 180 m in jos, de la limita platoului continental, incepe taluzul sau panta continentala, cu o inclinatie foarte mare, care in unele locuri ajunge pana la 8-12 grade. Numai de la 1800 m taluzul continua foarte lent, racordandu-se la albia propriu-zisa a marii.

       Dupa datele prezentate de Dr. Grigore Antipa, in lucrarea sa “Marea Neagra”, rezulta ca suprafata marii, de la izobata de 180 m in jos ocupa 65% din suprafata totala a bazinului. Calculandu-se suprafata dintre izobatele de 180 m si 900 m, unde inclinatia taluzului este maxima, s-a gasit ca aceasta ocupa 9% din suprafata totala a marii.

          Cercetatorii au dovedit ca nu exista nici o legatura tectonica submarina intre Anatolia si Crimeea, infirmandu-se deci ipoteza legarurii tectonice tarzii  dintre muntii acestora. Taluzul platoului continental este aproape pretutindeni abrupt, cu exceptia coltului de NV si a regiunii cuprinse intre Caliacra si Bosfor. Muntii Crimeei sunt continuati pe o distanta pe o distanta de 35 km, in directia SV, de un lant muntos submarin. Pe tarmul Marii Negre dinspre Anatolia, in regiunea Sinop, pe o distanta de cca 150 km exista doua lanturi muntoase paralele cu tarmul. Adancimile maxime ale Marii Negre se gasesc in mijlocul ei; cea mai mare adancime a fost sondata pe linia Sevastopol – Sinop.   

Marea Neagra este o importanta cale navigabila, legand regiunile riverane cu Marea Mediteran si prin aceasta cu oceanul planetar.
Principalele porturi: Constanta, Odesa, Herson, Tuapse, Novorossiisk, Poti, Batumi, Trabzon, Sinop, Varna, Burgas.

Fluvii si rauri care se varsa in Marea Neagra

Sunt mai multe fluvii si rauri care se varsa in Marea Neagra. In zona europeana principalele sunt Dunarea, Nistru, Nipru, Bugul de Sud si Cubanul. In Asia Mica principalele ape care se varsa in Marea Neagra sunt Scaria, Enige, Chizil-Irmac si Iesil-Irmac. Alte ape care se varsa in Marea Neagra sunt Coruh in Armenia turceasca, Rion in Gruzia, Provadia si Camcia in Bulgaria etc. Un aport mare de apa este primit de Marea Neagra de la Don, prin intermediul Marii Azov.

Dispunerea circulara a surselor de apa si existenta unei singure legaturi externe - prin Stramtoarea Bosfor, Marea Marmara, Stramtoarea Dardanele - cu Oceanul planetar, alaturi de incalzirea relativ moderata a apei de catre Soare, determina lipsa aproape totala a curentilor marini verticali si existenta doar a curentilor orizontali pe un imens traseu circular impotriva sensului acelor de ceasornic.

Tarmurile Marii Negre

Marea si uscatul nu raman mereu aceleasi. sub influenta factorilor climatici, se schimba atat relieful uscatului, cat si adancimea marii. O data cu acestea se schimba si configuratia uscatului, care in unele locuri inainteaza in interiorul uscatului; in alte parti, uscatul se ridica din apa sau insasi marea contribuie la cresterea tarmului, prin depozitele sale.

       Tarmul reprezinta teatrul in care se da continuu gigantica lupta dintre mare si uscat si  pe care marea il cucereste pas cu pas; un echilibru relativ se stabileste, din cand in cand, prin miscarile de ridicare a tarmului.

       In topografie se obisnuieste sa se considere drept linie a tarmului marii linia de contact a apei cu uscatul - la nivelul mediu - iar, daca exista maree, urma mareei - la nivelul cel mai inalt.

        Tarmul marii prezinta o deosebita importanta economica, caci pe el se ridica porturi si de-a lungul lui se construiesc cai ferate si sosele. Facand abstractie de eterogenitatea aspectului lor exterior, litoralul marin prezinta tarmuri care pot fi impartite in doua tipuri principale: tarmuri inalte si tarmuri joase.

        Tarmurile inalte sunt caracterizate print-o panta abrupta, la piciorul careia se intinde uneori o plaja ingusta. In cazul litoralurilor muntoase strabatute de vai fluviale, uscatul pare a fi taiat cu cutitul. Straturile se prezinta fie sub forma unor paturi netede orizontale, fie ca niste cute ondulate, asa cum se observa pe litoralul caucazian al Marii Negre, in Crimeea, la Capul Caliacra, etc.

        Acolo unde muntii coboara spre mare, tarmul abrupt al marii reprezinta un fel de prelungire fireasca a muntilor. Cand insa de mare se apropie o campie inalta, ca in regiunea Constantei, litoralul cade brusc, prezentand o panta abrupta.



         Tarmurile abrupte, sau cu faleze, sunt create de actiunea valurilor care determina surpari verticale, numite faleze. In Marea Neagra faleza de piatra de la Capul Caliacra are inaltimea de 70 m.

       Tarmurile cu lagune sunt prezente la Marea Neagra de asemenea. In tendinta de a simplifica linie tarmului, marea se sprijina de punctele proeminente ale uscatului. La adapostul acestora, nisipul si alte sedimente se depun sub forma de 'limba' sau de sageata, pana ce bareaza golful din spatele ei, formand astfel o laguna. Pe tarmurile Marii Negre se intalnesc forme tipice de lagune maritime, atat in partea de nord-vest, cat si pe tarmul romanesc, complexul lagunar Razim. Acesta se intinde pe o suprafata de 415 km2 si este alcatuit din: L. Razim, L. Golovita, L. Sinoie, L. Zmeica. Legatura acestora se face cu Marea Neagra prin doua deschizatori: Gura Portitei  si La Periboina.

         In cazul in care limanul pierde legatura cu marea si alimentarea lui se face cu apa dulce de pe continent sau din izovare, apa i se indulceste complet si nivelul se ridica mai mult decat cel al marii. In felul acesta, limanul se transforma intr-un lac litoral: L. Siutghiol, L. Tasaul.

       O alta caracteristica a tarmului Marii Negre este prezenta dunelor. Astfel pe tarmul Marii Negre se intalnesc dune in regiunea plajelor de la Sulina, Mamaia si Agigea, unde inaltimea lor atinge 6 m.

       Un rol important in schimbarea configuratiei uscatului il au valurile. Ele transporta cantitati imense de nisip, pietris si bolovani de-a lungul tarmului. Nisipul transportat astfel de-a lungul litoralului se poate acumula la adapostul unor obstacole, formand plaje artificiale, un exemplu tipic fiind plaja de la Mangalia.

Ecosistemul Marii Negre

Face parte din categoria ecosistemelor statatoare de apa sarata. Din punct de vedere al salinitatii, Marea Neagra se imparte in:

  • zona de suprafata;
  • zona de adancime;

Sub aspect biocenotic gasim trei zone:

  • zona litorala;
  • zona pelagica;
  • zona abisala;

Temperatura apei variaza la suprafata: vara pana la 29 de grade celsius care ajung iarna pana la 0 grade celsius. Lumina patrunde in largul marii la o adancime de 150-200 m. Oxigenul este inexistent la adancime [co2,h2s]Curentii au intensitate redusa pe verticala si mai mare pe orizontala; iarna sau in timpul unor variatii ale starii vremii, pot aparea valuri care ating 5-10 m. Biocenoza: alge inferioare, alge verzi, brune rosii. Animalele sunt reprezentate prin viermi, moluste, pesti iar in atmosfera apropiata pasari si pescarusi.

Biotopul pontic

Biotopul pontic poate fi impartit in 4 etaje principale:

. Etajul supralitoral - acesta este format din zonele de tarm acoperite ori stropite de valuri in mod ocazional. Zona prezinta o umiditate accentuata, inundabilitate, o cantitate in general mare ori macar semnificativa de materii organice aduse de valuri sau de origine locala. De obicei materiile organice se afla in descompunere, formand depozite rau mirositoare. Flora este formata mai ales din anumite forme de alge - rar licheni cu rezistenta la ariatii de mediu si hidrofile. Cu o frecventa mai redusa se intalnesc si angiosperme, mai ales in partea dinspre uscat a etajului supralitoral. Fauna include numeroase crustacee, insecte si viermi, bacterii aerobe si - mai putin - anaerobe. Mare parte din aceste vietati se hranesc din depozitele de materie organica. O parte mai mica este formata din mici pradatori. La acestea trebuie adaugate vietatile pasagere, in special pasarile de mare.

Etajul mediolitoral ce cuprinde zona de spargere a valurilor (intre cca. 0 si -0,5 m altitudine). In linii mari, etajul pseudolitoral corespunde cu etajul mediolitoral al lui Bacescu (1971), cu etajul mezolitoral al lui Peres si Picard (1958,1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). Dupa substratul solului se imparte in zone pietroase, respectiv nisipoase ori maloase. Pseudolitoralul ocupa in cadrul zonelor cu substrat dur o fasie lata de 2-10 m in functie de inclinatia platformei stancoase. Zonele pseudolitorale pietroase (stancoase) adapostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare si care se pot fixa bine de substrat (de exempu midiile se fixeaza prin firele cu bissus). Aici intra unele specii de alge si scoici. Li se adauga vietuitoare care vin periodic din etajul supralitoral sau infralitoral. In anumite conditii si in acest mediu apar depozite de materie organica, facand legatura cu biotopul prezentat mai sus. Cele mai cunoscute vietuitoare ale etajului mediolitoral pietros sunt bancurile de midii si stridii. Etajul pseudolitoral nisipos cuprinde in special animale capabile de ingropare rapida in substrat. Biocenoza caracteristica zonei de spargere a valurilor pentru pseudolitoralul nisipos de granulatie medie si grosiera este cea a bivalvei Donacilla cornea si polichetului Ophelia bicornis, carora li se mai asociaza izopodul Eurydice dollfusi si polichetele Nerine cirratulus, Pisione remota si Saccocirrus papillocercus (Mokievski 1949, Bacescu. et al 1967). Pseudolitoralul nisipurilor fine este caracterizat de predominarea populatiilor amfipodului Pontogammarus maeoticus, misidul Gastrosaccus sanctus si turbelariatul Otoplana subterranea (Surugiu 1999).

Etajul sublitoral (infralitoral) - aflat la adancimi de 0,5 pana la 12 (maximum 18) metri. Este zona cea mai favorabila vietii, in care se afla majoritatea speciilor de plante si cea mai mare parte a biomasei organismelor multicelulare. Etajul sublitoral cuprinde portiunea de fund marin permanent imersata, situata intre limita inundarii permanente si adancimea care permite existenta organismelor fotosintetizante.



Etajul elitoral - se situeaza de la limita inferioara a algelor unicelulare sau pluricelulare (60 m) pana la marginea platformei continentale.

In Marea Neagra nu exista etajele batial, abisal si hadal.

Fauna

        O particularitate a Marii Negre consta in faptul ca viata vegetala si animala este reprezentata numai in straturile superficiale, incepand de la tarm si pana la adancimea de 150-200 m. Mai jos, apa este infectata cu hidrogen sulfurat. Cercetarile intreprinse de A Lebendintev si de B Isacenko au explicat pentru prima data fenomenul producerii hidrogenului sulfurat in adancurile Marii Negre, la baza caruia exista doua surse: izvorul principal il constituie bacteriile – Microspira aestuarii de pe fund, sub actiunea carora sulfatii sunt redusi si, o data cu formarea carbonatilor, se degaja H2S; o a doua sursa sunt bacteriile anaerobe, care participa la procesul de descompunere a substantelor albuminoide, fara sa fie in contact cu oxigenul.

         Astfel in hidrogenul sulfurat nu pot trai decat bacteriile anaerobe, ceea ce face ca 85-90% din intreaga masa de apa sa fie lipsita complet de viata animala. Adancimea considerabila, imensa indulcire din cauza apelor fluviilor, precum si curentii de apa sarata din Marea Marmara produc o stratificare distincta a apelor Marii Negre: un strat subtire la suprafata, cu flora si fauna bogata, si o mare masa de fund, degajata de hidrogenul sulfurat. Cele doua straturi de apa se amesteca foarte putin intre ele. Aceasta se datoreaza, in primul rand, faptului ca legatura dintre Marea Neagra si Marea Marmara se face prin stramtoarea foarte ingusta a Bosforului, a carei adancime este de numai 180 m. Apele mai sarate din Marea Marmara patrund pe fundul stramtorii Bosfor in Marea Neagra, iar de aici, apele mai putin sarate se scurg la suprafata in Marea Marmara.

         Din cauza salinitatii reduse, numarul speciilor din Marea Neagra, este de patru ori mai mic decat in Marea Mediterana. Astfel din Marea Neagra lipsesc Sifonoforele, Cefalopodele, Pteropodele, Heteropodele, Gorgoniaceele, Echinodermele lipsesc aproape in intregime, cu exceptia a trei specii: un Ofiurid (Amphiura florifera) si doua Holoturide (Cucumaria orientalis si Synapta digitata). Dintre Ctenofori, in Marea Neagra traieste numai Pleurobrachia pileus, iar dintre Actinii – trei specii (Actinia equina, Cyliste viduata si Cerianthus vestitus).

           In Marea Neagra nu exista o zona dezvoltata; organismele mediteraniene corespunzatoare acestei zone s-au raspandit in Marea Neagra in zona prelitorala si sublitorala.

         In zona prelitorala se gasesc doua biocenoze importante legate de diferite feciesuri: biocenoza stancilor si bocenoza nisipului. Astfel, stancile si pietrele fixe de la tarmul marii – intalnite pana la 28 m adancime – sunt pline de crustele racusorului cirriped Balanus si de cochiliile melcului in forma de palarie chinezeasca – Patella pontica; in crapaturi se ascund crabi mici (Pachygrapsus). Stancile sunt acoperite cu tufisuri dese de alge brune (Cystoseira), in care se gasesc midiile (Mytilus). Printre aceste aglomerari de alge se ascund pestisori teposi, ca Scorpaena; tot aici se intalnesc alge verzi cu taluri late, in forma de frunze, iar pe portiunile de stanca unde nu exista vegetatie sunt fixate actiniile.

Alte caracteristici

Marea Neagra este saraca in insule, avand un tarm putin dantelat. Cele mai importante insule sunt Insula Serpilor si cele formate de Dunare, dincolo de varsare, ca Insula Sacalinul Mare. Cea mai importanta peninsula este Peninsula Crimeea, 'impartita' cu Marea Azov. Golfurile Marii Negre sunt fie largi, putin prielnice adapostirii vaselor pe furtuna (ca Golful Burgas, Golful Varna, Golful Sinop, Golful Samsun sa), fie colmatate la iesire de curentii orizontali si transformati in limane (Limanul Nistrului de exemplu).

Etajul mediolitoral al Marii Negre, cuprinzand zona de spargere a valurilor (0-0,5 m adancime), adaposteste in portiunile pietroase organisme - animale si vegetale - care se fixeaza puternic si pot suporta unele perioade de uscare.

Cateva orase importante se afla la Marea Neagra, cum ar fi Burgas, Varna, Constanta, Odessa, Ialta, Sevastopol, Soci, Suhumi, Batumi si Trabzon. Un oras care nu se afla propriu-zis la Marea Neagra, dar este mult legat istoric si economic de aceasta mare este orasul Istanbul (mai demult Constantinopol si capitala Bizant-ului).

In vremea romana marea se numea Pontus Euxinus.

Marea Neagra face legatura intre Europa si Asia. Granita stabilita de geografi intre cele doua continente, pe Caucaz si stramtoarea Bosfor taie aceasta mare in doua parti inegale, cea mai mare parte fiind europeana.

Ca urmare a pozitiei sale Marea Neagra este singura, principala sau una din marile a numeroase popoare care locuiesc din timpuri mai vechi sau mai noi tarmurile sale. Cele mai vechi popoare pontice sunt Romanii, Armenii, Gruzinii si Abhazii. Alte popoare pontice sunt Grecii, slavii cunoscuti sub numele de Bulgari, Turcii si alte popoare turcice (de exemplu Gagauzii), Tatarii sau Mongolii (veniti in regiune in sec. XIII), Rutenii, Ucraineenii, Azerii, Rusii si altii. Toate aceste popoare prezinta astazi o serie de traditii, legende si alte forme de folclor legate de Marea Neagra.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2384
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site