Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Evolutia evenimentelor politico-militare pe teatrele de operatiuni ale celui de-al doilea razboi mondial

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Evolutia evenimentelor politico-militare pe teatrele de operatiuni ale celui de-al doilea razboi mondial

Perioada ce-a urmat primei conflagratii mondiale a fost una a competitiei dintre invinsi si invingatori pentru suprematie pe scena vietii internationale. Rasturnarile in raporturile de putere de pe continentul european, ca si creionarea a doua blocuri politico-militare rivale, au facut ca timpul scurs pina la izbucnirea celei de-a doua conflagratii mondiale sa fie extrem de scurt. Practic, crizele si conflictele dintre state au constituit preludiul declansarii Celui de-al Doilea Razboi Mondial si sint actiuni in forta ale statelor care doreau sa rastoarne ordinea instituita, in 1919-1920, prin Pacea de la Paris-Versailles. In 1931 Japonia ataca China si ocupa Manciuria. Marile puteri occidentale ca si Liga Natiunilor n-au fost pregatite pentru a gestiona acesta criza si au dat cistig de cauza Japoniei. Patru ani mai tirziu, incurajata de “succesul” Japoniei, Italia fascista invadeaza si cucereste Abisinia (Etiopia). Evenimentele se precipita si in Europa, unde Germania invadeaza Austria(1938) , iar ulterior, printr-o lovitura de gratie, a pus capat definitiv existentei Cehoslovaciei( 15 martie 1939), tara fiind transformata in „Protectorat al Boemiei si Moraviei“, satelit al Reich-ului. Distrugerea Cehoslovaciei n-a avut efecte geopolitice, ci mai mult psihologice. Cel de-al Doilea Razboi Mondial nu mai putea fi evitat, dupa ce Germania nazista si Uniunea Sovietica si-au impartit sferele de influienta pe continentul european




Al doilea razboi mondial. Scanteia care a aprins valvataile Celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost un „incident“ la frontiera germano-polona, petrecut in toamna anului 1939. Cauzele, insa, se gasesc in evolutiile politice, economice si in frustrarile care au traversat inceputul de secol XX in istoria Europei. Asupra locului, rolului si a importantei unora dintre aceste cauze in declansarea conflictului, istoricii si specialistii in polemologie n-au cazut de acord, istoriografia oferind din aceasta cauza mai multe puncte de vedere.

Pentru generatia de dupa razboi, marcata profund de traumele luptelor si ale sacrificiilor de tot felul, cea mai simpla explicatie asupra genezei celei de-a doua conflagratii a fost tendinta spre revansa si expansiune a Germaniei national-socialiste conduse de Adolf Hitler. Tratatul de pace de la Paris-Versailles, dictat Germaniei la sfarsitul primului razboi mondial de catre puterile invingatoare, continea elemente de razbunare si umilire pe care germanii n-au putut sa le accepte. Pacii de la Paris i-a lipsit de la inceput validitatea morala . Nu numai pentru invinsi, dar chiar si pentru mintile lucide din tabara invingatorilor, conditiile impuse Germaniei contineau samburele revansei. Potrivit afirmatiilor fostului premier britanic, Winston Churchill, maresalul francez F. Foch, cand a auzit ca s-a semnat Tratatul de Pace si a luat cunostinta de clauzele acestuia, ar fi exclamat: „Asta nu e pace. E un armistitiu pe douazeci de ani“

In aceste conditii, in Germania au luat nastere, in anii imediat urmatori incheierii primului razboi mondial, numeroase formatiuni animate de spiritul revansard. Printre acestea, „prin pretentiile sale expansioniste, s-a evidentiat Partidul National-Socialist“. Obiectivele politicii externe ale nazistilor au fost expuse de liderul partidului, Adolf Hitler, in lucrarea „Mein Kampf (Lupta mea), devenita ulterior carte de capatai a nazismului. Din aceste considerente, unii oameni politici si istorici au atribuit intreaga responsabilitate- sau aproape- pentru declansarea razboiului, Germaniei hitleriste.

Reputatul istoric A.J.P. Taylor constata ca in „tabara“ celor care cred ca Germania este vinovata de declansarea razboiului sunt doua curente. Unii considera ca Hitler „a dorit un mare razboi, de dragul razboiului. A dorit un razboi pentru a face din Germania o Mare Putere, iar el sa devina un cuceritor de felul lui Alexandru cel Mare sau Napoleon. A fost un nihilist, un maniac, un al doilea Atila. Altii l-au considerat pe Hitler mai rational. El a actionat dupa un plan care prevedea instaurarea unui imperiu pentru o mie de ani in Europa Centrala si de Sud-Est.“ . Se afirma ca Hitler a facut ceea ce politicienii au presupus ca va face, respectiv a aparat drepturile statului sau. Ei afirma ca, in fond, Hitler nu era mai „ticalos ca alti oameni de stat europeni ai epocii si ca rationamentele si calculele sale erau la fel de logice ca acelea ale celorlalti lideri occidentali“ . A.P.J.Taylor considera ca despre originile Celui de-al Doilea Razboi Mondial sunt destule legende si „Distrugerea legendelor nu inseamna justificarea lui Hitler“

Declansarea ostilitatilor. La ora 4. 45 in ziua de 1 septembrie 1939, trupele germane au trecut la ofensiva impotriva Poloniei . Anglia si Franta, in conformitate cu garantiile de securitate acordate statului polonez, au declarat la 3 septembrie 1939 razboi Germaniei. SUA se declara in afara conflictului, iar o serie de state din Europa, printre care si Romania, isi proclama starea de neutralitate.

In urma victoriilor fulger, trupele Wehrmachtului au ocupat Cracovia (6 septembrie), iar guvernul polonez se retragea la Liublin. Tancurile germane au ajuns in cateva zile la periferia Varsoviei. La 12 septembrie la Paris, Anglia si Franta au stabilit o strategie comuna de actiune si constituie Consiliul Interaliat de Razboi . La 17 septembrie 1939, guvernul polonez si inaltii demnitari politici parasesc Varsovia asediata si se refugiaza in Romania.

Din Est, trupele Armatei Rosii au trecut la agresiune depasind frontiera polono-sovietica. Dupa lupte inversunate, trupele poloneze au capitulat in fata fortelor Werhmachtului, la 28 septembrie 1939. In aceeasi zi, la Moscova, ministrii de externe german si sovietic au semnat tratatul prin care au impartit statul polonez si stabileau frontiera pe cursul raurilor San si Bug. La Paris s-a constituit guvernul polonez in exil.

Pe frontul de vest francezii treceau la ofensiva. Faptele par sa demonstreze ca nici Anglia si nici Franta nu s-au angajat in mod serios in conflict si astfel a inceput un razboi pe care gazetarii l-au denumit „razboi straniu“ . Expresia a fost lansata de presa americana pentru a marca o perioada din istoria Celui de-al Doilea Razboi Mondial care a tinut de la caderea Poloniei pana la ofensiva Werhmachtului in est, contra URSS.

In est, URSS a trecut la materializarea intelegerilor convenite cu partenerul german, prin pactul Ribbentrop-Molotov, si a atacat la 30 noiembrie 1939 Finlanda. Aceasta n-a putut rezista decat 105 zile. La 12 martie 1940 guvernul finlandez a capitulat si a semnat tratatul de pace prin care a satisfacut cererile Kremlinului

In martie 1940 Germania a elaborat planul „Weserubung“ ce prevedea cucerirea Danemarcei si a Norvegiei. In dimineata zilei de 9 aprilie 1940, Germania a dat un ultimatum Danemarcei pe care regele Kristian al X-lea l-a acceptat, dupa o sedinta dramatica a Consiliului de Coroana. Fratele acestuia, Haakon al VII-lea, regele Norvegiei, sustinut de guvern si armata, n-a cedat si a respins cererile de capitulare remise de Germania. Fortele de invazie au fost modeste in raport cu scopul ce le era fixat de Comandamentul German, dar au surprins tara total nepregatita

Reusita „blitz-krieg“-ului german in Norvegia si Danemarca a zdruncinat aliatii din letargia lor. Cucerind tarile nordice, Germania a luat sub control importante baze maritime si aeriene. Au obtinut nu numai importante avantaje strategice, ci si baze de materii prime cu care si-au asigurat industria de razboi.

In dimineata zilei de 10 mai 1940, Inaltul Comandament German a ordonat aplicarea Directivei nr. 6 „Fall Gelb“ (Planul Galben) care era planul de invazie a Europei Occidentale. Trupele germane, impartite in trei grupuri de armata, au atacat pe trei directii spre Olanda si Nordul Belgiei; directia Luxemburg si catre linia fortificata de aparare a Frantei – Maginot. Raportul de forte era net superior de partea aparatorului, dar Comandamentul German si-a surprins adversarii prin manevra si prin folosirea trupelor aeropurtate

Dupa o scurta impotrivire, armata olandeza a capitulat in ziua de 1/5 mai 1940. Trupele germane au continuat ofensiva catre Paris, ocolind linia Maginot prin Ardenne, pe unde francezii se asteptau cel mai putin.. In aceste conditii, Marea Britanie pune in aplicare operatia „Dynamo“ pentru a-si salva fortele trimise in ajutorul Frantei.

In ziua de 10 iunie 1940, guvernul francez se refugia la Tours, ca urmare a infrangerilor suferite de armatele sale. In dupa amiaza aceleiasi zile, Italia declara razboi Frantei, netinand cont de avertismentele SUA. Spania se declara neutra fata de conflictul european. Trupele germane patrund fara sa intampine rezistenta in Paris pe 14 iunie 1940.



In dupa amiaza zilei de 22 iunie 1940, la Réthondes, in padurea Compiègne, acolo unde maresalul Foch impusese capitularea trupelor germane in primul razboi mondial, este semnata conventia de armistitiu. Franta era impartita in doua: partea de nord, nord-est si vest ocupata, restul zona libera. In teritoriul neocupat se instaleaza guvernul colaborationist al maresalului Petain. La Londra, Winston Churchill respinge orice propunere facuta de Hitler si critica sever incheierea armistitiului de catre guvernul Petain.

In est, URSS a adresat Romaniei succesiv mai multe note ultimative Fara nici un sprijin din partea marilor democratii, statul roman a cedat fortei si a ordonat evacuarea Barasabiei si a nordului Bucovinei revendicate de Moscova. In teritoriile anexate prin forta, URSS a instaurat un regim de teroare politica si exterminare etnica prin deportari ale romanilor in teritoriul URSS

Dupa „rezolvarea litigiului“ teritorial cu Romania, Stalin a ordonat transpunerea in practica a intelegerilor sovieto-germane din Protocolul Molotov-Ribbentrop cu privire la Tarile Baltice. Sovietul Suprem al URSS a decis includerea Lituaniei, a Letoniei si a Estoniei in componenta URSS ca republici unionale. Astfel au disparut de pe harta politica a Europei cele trei state. In aceeasi luna, Germania si Italia au impus Romaniei Dictatul de la Viena dand satisfactie Ungariei fasciste care a anexat nord vestul Transilvaniei

Hitler a considerat ca dupa capitularea Frantei, Marea Britanie va cere pace. La 16 iulie Fuhrer-ul a semnat Directiva nr. 16 ce prevedea elaborarea si executarea operatiunii „Seelowe“( Leul de mare). Se preconiza debarcarea trupelor germane in Anglia pentru ziua de 15 septembrie 1940 si distrugerea aviatiei britanice . Dupa respingerea, din nou, de catre guvernul britanic, la 8 august 1940, a „ofertei“ de pace, Hitler a ordonat inceperea operatiunilor prin bombardarea masiva a oraselor Londra, Liverpool, Manchester, Bristol etc., insa n-a obtinut mult ravnita suprematie aeriana. Aviatia germana s-a dovedit eficace in operatiuni tactice, nu insa si in cele strategice.

Italia dorea sa redevina o mare putere si sa-si formeze propriul imperiu colonial. Benito Mussolini a declansat la 10 iunie 1940 operatiunea de invadare a Somaliei britanice. In ziua de 14 septembrie 1940, fortele italiene aflate in Libia au declansat o ampla ofensiva pentru a ocupa Egiptul. In luna decembrie ofensiva italiana a fost oprita, trupele britanice trecand la contraofensiva. Dupa cateva saptamani, italienii au fost izgoniti relativ usor din Libia (Tobruk, Bardia, Bengazi, etc.) si erau pe punctul de a fi eliminati complet din Africa. In ianuarie 1941, englezii au trecut la ofensiva in Africa Orientala si la 4 aprilie au eliberat Addis-Abeba, iar in luna mai 1941 trupele italiene dislocate in Africa de Est au capitulat, sfarsindu-se astfel si visul „imperiului italian“ in Etiopia.

Ofensiva italiana in Balcani n-a avut mai mult succes ca cea din Africa. La cererea de interventie a Italiei, Germania a trimis in Balcani o impresionanta forta de invazie. In primele zile ale lunii aprilie 1941, Iugoslavia si Grecia au fost atacate succesiv, de pe mai multe directii, de trupe italiene, germane, maghiare si bulgare. Romania, desi facea parte din Axa,a refuzat sa participe la actiuni militare.

La 13 aprilie Belgradul a fost ocupat de trupele germane si parti din Iugoslavia au fost anexate de Ungaria, Bulgaria si Italia, sau ocupate de Germania. Dupa scoaterea din lupta a Iugoslaviei, fortele Axei s-au napustit asupra Greciei. Victoriile militare obtinute in Europa si in afara ei, de catre Germania, Italia si Japonia, le-au determinat pe acestea sa-si imparta sferele de influenta in lume si sa colaboreze in vederea instaurarii unei „noi ordini“ internationale. Intelegerile s-au materializat in Pactul Tripartit (27 sept. 1940) care in esenta prevedea: „dreptul“ Germaniei si al Italiei de a instaura noua ordine in Europa, al Japoniei in Asia . La pact au aderat satelitii Germaniei, printre care si Romania (23 noiembrie 1940), insa fara ca acestea sa poata influenta in vreun fel situatia politica per ansamblul raportului de putere regional sau global

Extinderea razboiului si mondializarea lui. Dupa capitularea Frantei si reducerea capacitatii de riposta a Marii Britanii, Hitler a avut iluzia ca a obtinut „libertatea“ de actiune in Est si evitarea unui razboi pe doua fronturi. La 22 iunie 1941, la orele 3. 30 s-a declansat atacul german asupra URSS. Daca Germania comitea, prin prisma dreptului international public, valabil in epoca, o agresiune clara, urmarind anexarea unor teritorii ce nu-i apartinusera niciodata, Romania si Finlanda au intrat in razboi pentru a elibera teritoriile anexate de URSS cu un an in urma.

Fortele germane detineau nu numai superioritatea in oameni si tehnica (8, 5 milioane oameni la 4, 2 milioane) ci si o experienta de razboi de aproximativ doi ani care a contat in economia luptei in prima parte a razboiului. O parte a aviatiei sovietice a fost distrusa la sol sau in lupte aeriene. In extremitatea nordica unde au actionat forte germane si finlandeze sub comanda feldmaresalului von Lech si in aripa stanga a gruparii „Centru“, comandate de feldmaresalul von Bock, au inaintat fulgerator si in 18 zile au ajuns aproape de Leningrad.

Lovitura principala a fost data de fortele comandate de von Bock in Bielorusia care pana la 9 iulie au reusit sa cucereasca Minskul si cea mai mare parte a teritoriului bielorus. Grupul de armate „Sud“, sub comanda feldmaresalului von Rundstedt, a actionat in directia Kiev. La aripa de sud a acestui grup au actionat trupele romane sub comanda directa a generalului Ion Antonescu, cu misiunea de a elibera Basarabia si nordul Bucovinei . Prin declansarea planului „Barbarossa“, la 22 iunie, Hitler si-a surprins „tovarasul“ cu care impartise Europa la 23 august 1939 si i-a pricinuit acestuia grave infrangeri

Daca pe plan militar in vara anului 1941 URSS a fost la un pas de catastrofa, pe „frontul diplomatic“ a repurtat primele succese. La 22 iunie 1941 premierul britanic W. Churchill a condamnat atacul asupra URSS si a declarat ca o va sprijini in lupta cu Germania. Doua zile mai tarziu, SUA au facut o declaratie asemanatoare. Prin negocieri si tratate bilaterale se vor pune bazele Coalitiei Natiunilor Unite. La 12 iulie 1941 la Moscova a fost semnat Acordul sovieto-britanic, care prevedea ajutorul reciproc si obligatia ca nici una din parti sa nu incheie pace separata cu Germania . La 14 august 1941, W. Churchill si F. Roosevelt au semnat la Washington Carta Atlanticului care prevedea nimicirea tiraniei fasciste si dezarmarea agresorilor, instaurarea pacii si a securitatii dupa nimicirea fascismului. La 24 septembrie acelasi an, la Carta adera si URSS.

Batalia pentru Moscova a inceput in ultimele zile ale lunii septembrie 1941, iar la 7 octombrie trupele sovietice s-au retras pe linia Mojask, pe care n-au putut-o mentine, si trupele germane ajung in a doua jumatate a lunii noiembrie la numai 25-30 km de Moscova. In fata Moscovei mitul invincibilitatii armatelor germane a fost spulberat si abandonat „blitz-krieg“-ul

Planurile germane pentru anul 1942 erau ambitioase. Se preconiza ca in patru etape sa se ajunga pe Don si Volga pentru a se incercui Stalingradul si apoi sa coboare spre Caucaz, pentru a fi luate in stapanire campiile petrolifere rusesti. In primele zile ale lunii iulie, trupele germane si romane cuceresc Sevastopolul si continua ofensiva spre Stalingrad si Rostov pe Don. Trupele sovietice iau masuri pentru apararea Stalingradului. La 17 septembrie au inceput luptele de aparare a Stalingradului. La 2 februarie 1943 se termina una din cele mai mari batalii din istoria celui de-al doilea razboi mondial. Germania a pierdut initiativa strategica pe uscat, dupa ce o pierduse anterior pe cea aeriana: Comandamentul sovietic a preluat initiativa strategica si a mentinut-o pana la sfarsitul razboiului.

In cursul aceluiasi an, aliatii au pregatit un plan minutios de distrugere a fortelor germane si italiene in nordul Africii si de preluare a initiativei strategice in Pacific. La sfarsitul lunii mai 1942, italienii si germanii au declansat luptele care aveau sa se incheie, pentru ei, cu dezastrul de la El Alamein, din actombrie 1942.

Batalia de la El Alamein a fost preludiul unei serii de victorii ale aliatilor in Africa de Nord si care s-au incheiat cu alungarea trupelor germano-italiene de pe continentul negru . Astfel ca, la jumatatea lunii mai 1943, peste un sfert de milion de ostasi germani si italieni au fost facuti prizonieri, printre care 20 de generali.



Expansiunea nipona in Indochina, a provocat o reala si vie indignare la Washington. Guvernul SUA a ripostat prompt si a blocat bunurile japoneze in Statele Unite. Japonia reactioneaza si in 7 decembrie 1941 ataca baza aero-navala de la Pearl Harbor

In primavara anului 1942, incep confruntarile in Pacific, cunoscute ca „marile batalii de pe teatrul de operatii al Pacificului de Sud-Vest. (Australia, Filipine, Noua Guinee, arhipelagul Solomon, Bismarck si Indonezia). Intre 26 mai – 6 iunie 1942 s-a desfasurat batalia aero-navala din zona atolului Midway si a insulelor Aleutine dintre flotele japoneza si americana . Initiativa strategica a trecut decisiv de partea SUA si a aliatilor sai.

Pierderea initiativei strategice de catre armatele germane si coordonarea mai eficienta a actiunilor politico-militare in cadrul Coalitiei Natiunilor Unite (Conferinta de la Casablanca din 14-16 ianuarie 1943) au condus la obtinerea altor victorii decisive pe teatrele de operatiuni din Europa si Pacific.

In urma victoriilor obtinute de fortele aliate, Axa incepe sa se clatine. Regele Victor-Emanuel hotaraste la sfarsitul lunii iulie sa-l inlocuiasca pe Bennito Mussolini cu maresalul Badaglio La 5 august 1943 noua conducere a Italiei a angajat negocieri secrete cu anglo-americanii in Sicilia. Pe 3 septembrie 1943 s-a semnat armistitiul insa va fi anuntat pe 8 septembrie, iar aliatii au inceput operatia de debarcare in Italia continentala. Pana la mijlocul lunii octombrie trupele anglo-americane eliberasera jumatate din Italia.

In vest, Roma a fost eliberata la 4 iunie 1944. Doua zile mai tarziu pe plajele Normandiei o uriasa grupare de forte s-a revarsat asupra „inexpugnabilului zid al Atlanticului“, desantata din aproximativ 11. 000 de avioane si 5000 de nave. Acestea au trecut ulterior la ofensiva, deschizand astfel cel de-al doilea front in Europa. La 15 august, in nordul Frantei s-a operat a doua debarcare aliata.

Debarcarile din vestul si sudul Frantei au inrautatit considerabil situatia trupelor germane. Trupele aliate au inregistrat succese importante. Dupa eliberarea Parisului (24 august) au fost curatate de trupele germane orasele Rouen si Dieppe, Soissons, Reims si Verdun. La 3 septembrie unitati britanice au intrat in Bruxelles, Belgia fiind eliberata la inceputul lunii noiembrie 1944.

Pe frontul de Est, Romania a iesit din Axa la 23 august 1944, producand cea mai mare catastrofa militara armatei germane, dupa cea de la Stalingrad. La cateva saptamani (9 septembrie) Bulgaria s-a alaturat fortelor Natiunilor Unite, declarand razboi Germaniei. Trupele sovietice vor inainta rapid spre centrul Europei, fortele germane fiind in aceasta parte a Europei incapabile de o rezistenta care sa stavileasca ritmul Armatei Rosii.

In Vest, Germania a incercat fara succes o contra ofensiva de mari proportii- cunoscuta ca Batalia din Ardeni (16 decembrie 1944 – 30 ianuarie 1945) – prin care sa determine „cercurile conducatoare anglo-americane – sa recurga la o intelegere“ (6; 45). Esecul german s-a datorat printre altele si ofensivei de proportii pe care au declansat-o Armata Rosie si trupele romane. Mijlocul lunii decembrie 1944 a insemnat intrarea trupelor sovietice pe teritoriul german.

La sfarsitul lunii februarie, rusii cucerisera Danzig-ul si o parte a Pomeraniei. Viena a cazut in luna aprilie 1944. Germania, la aceasta data mai era ca stat doar o fasie lunga si ingusta de aproximativ 100 km largime, mergand de la coasta Balticii in jos spre Iugoslavia si nordul Italiei. La inceputul lunii martie, armatele americane erau la Rin. Intre aliati a inceput cursa pentru cucerirea Berlinului. Moartea presedintelui Roosevelt a constituit poate ultima iluzie a lui Hitler . Credea ca se poate salva facand o paralela cu moartea tarinei Elisabeta a Rusiei care l-a salvat pa Frederic cel Mare de la invazie.

Atacul final al rusilor asupra Berlinului s-a dat la 12 aprilie 1945. Au incercuit Capitala celui de-al treilea Reich pe 25 aprilie. Pe 2 mai rezistenta a fost zdrobita. La 8 mai 1945 reprezentantii Germaniei, in frunte cu amiralul Donitz, care preluasera conducerea dupa sinuciderea lui Hitler si a fidelilor sai, au semnat capitularea. Razboiul mondial se termina pentru Europa.

Derularea operatiunilor din Pacific a insemnat, in fapt, terminarea celui de-al doilea razboi mondial. Dupa ce-au cucerit arhipelagul Gilbert, in noiembrie 1943, americanii au distrus bazele japoneze de pe insulele Caroline si din arhipelagul Marshall. In vara anului 1944, aliatii au pus stapanire pe Noua Guinee. La 15 iunie 1944, bombardierele B-29 reusesc, pentru prima data, sa bombardeze Japonia. In ultima parte a lunii octombrie 1944 au inceput luptele pentru cucerirea Filipinelor. In ianuarie 1945, trupele americane, sub comanda lui Mac Arthur, ocupa Filipinele dupa ce-au castigat cea mai mare batalie aero-navala din cel de-al doilea razboi mondial. Aceasta a insemnat sfarsitul marinei japoneze.

In vara anului 1945, intregul Imperiu Japonez a inceput sa se clatine. Trupele japoneze erau presate si silite sa se retraga din Indiile de Est si Birmania. Pe la mijlocul lunii mai 1945, acestea s-au retras si din sudul Chinei. In urmatoarele doua luni, sub presiunea bombardamentelor au fost distruse primele cinci orase japoneze. Mai ramasesera patru orase care nu suferisera prejudicii importante.

La inceputul lunii august americanii au luat o decizie de o gravitate extrema: lansarea primei bombe atomice . Pe data de 6 august ora 9. 15 a fost lansata prima bomba atomica asupra orasului Hirosima. 80. 000 de oameni au murit in cateva secunde. La 8 august, URSS a declarat razboi Japoniei. A doua zi a fost lansata cea de-a doua bomba nucleara asupra orasului Nagasaki. Pe data de 14 august 1945, Japonia a capitulat. Cel de-al doilea razboi lua sfarsit.

In cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea, conflictele interstatale se desfasoara in afara lumii europeene. Incurajate de SUA, pe de o parte, si de URSS pe de alta, popoarele colonizate isi afirma, de indata dupa cel de-al doilea razboi mondial, aspiratia la independenta. Apar un sir de razboaie de elberare nationala care vor conduce la prabusirea imperiilor coloniale in anii’70. Acest fapt nu a insemnat totusi si sfirsitul razboaielor de eliberare, pentru ca multe popoare oprimate continua sa-si ceara emanciparea: nord-irlandezii prin IRA, palestinienii prin Intifada, kurzii din Turcia, Irak si Iran revendica un stat propriu. Disparitia dominatiei coloniale a permis aparitia unui tip aparte de conflict interstatal – razboiul prin procura. Cele doua superputeri care au dominat scena internationala in cea de-a doua jumatate a veacului trecut au ajuns la concluzia ca un razboi direct este si neprofitabil, dar si cu consecinte imprevizibile, si au recurs la o confruntare indirecta, prin intermediul unor tari-satelit. Relevante, din acest punct de veder sunt razboaiele din Coreea, Vietnam, sau din Orientul Mijlociu dintre Israel, pe de o parte, si statele arabe, pe de alta. O exceptie de la aceasta regula a fost razboiul din Malvine, dintre Marea Britanie si Argentina, din primavara anului 1982. si intr-o oarecare masura, conflictul de frontiera dintre Iran si Iraq ce s-a desfasurat pe parcursul a aproape un deceniu(1980-1988).



A.J.P. Taylor, Originile celui de-al doilea razboi mondial, Editura Polirom, Iasi, 1999, p. 59

Constantin Hlihor, op., cit., p. 40.

A.J.P. Taylor, op., cit., pp. 70-71

Ibidem, p. 34.



Winston Churchill, Al doilea razboi mondial, vol I, Bucuresti, 1996, p. 17

A.J.P. Taylor, op., cit., p. 39

Ibidem, p. 6.

Ibidem.

James L. Stokesbury. Scurta istorie a celui de-al doilea razboi mondial, Bucuresti, 1993, p.61

Leonida Loghin, Al doilea razboi mondial, Bucuresti, 1988,p. 15

Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial. 1939-1942, vol I, Bucuresti, 1988, p. 38.

Anatol Petrencu, Istorie universala. Epoca contemporana, Chisinau, 1995, p. 10

Lidell Hart, Histoire de la seconde guerre mondiale, traduit de l’anglais par J. P. Constantin, Fayard, 1973, p. 64.

Ibidem, p.72

Constantin Hlihor, op., cit., p. 76.

Ibidem, p. 79.

Ibidem, p. 80.

Gheorghe Buzatu, Romania si razboiul mondial din 1939-1945. Iasi, 1995, p. 23-24

Anatol Petrencu, op., cit., p. 24

Leonida Loghin., op., cit., p. 97

Lidell Hart, op., cit., p. 247.

Marea Conflagratie a secolului XX. Al doilea razboi mondial, Bucuresti, 1974, p. 251

Lidell Hart., op., cit., p. 349

Ibidem, p. 354-379.

Ibidem, p. 381.

Constantin Hlihor, op., cit., p.81

Beatrice Compagnon, Anne Thevenin, op., cit., pp. 110-111.

Vezi pe larg, The Falklands/Malvinas war: short chronology in https://www.falklands-malvinas.com/falklands/chronolo.htm






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2300
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site