John Rogers Searle

John Rogers Searle (n. 1932) a elaborat o teorie comprehensiva a limbajului. Continuand conceptia lui Austin el sustine ca limbajele sunt constituite din acte de vorbire care au diferite nivele. Rostirea unei propozitii se numeste act propozitional cand e predicativa, dar act ilocutionar cand este comanda, sau exprima emotii. Actul de vorbire constituie o actiune si presupune intentionalitate. Searle plaseaza intentionalitatea in aria biologicului, iar mentalul este produs de structura fizica a creierului. Searle neaga insa ca mintea ar fi un program computerial. Prin argumentul camerei chineze el demonstreaza ca programele computeriale sunt pur si simplu sintactice iar fenomenele mentale sunt semantice. Unele idei ale lui Searle au fost combatute, dar teoria actelor de vorbire a devenit parte a gandirii filosofice. Prima parte a activitatii sale s-a referit la filosofia limbajului, cartea principala fiind Speech Acts (1969).

In ultima vreme se preocupa de critica teoriilor asupra inteligentei artificiale care sustin ca in minte se afla implementat un program de computer. Argumentul sau principal a fost denumit argumentul 'Camerei chineze' si se refera la problema intelegerii in stiinta calculatoarelor ca una dintre problemele principale ale filosofiei mentalului. Argumentul camerei chinezesti a lui John Searle sustine ca sistemele de inteligenta artificiala nu au posibilitatea de intelegere a simbolurilor prelucrate. Lucrurile se petrec similar cu situatia unei camere in care se afla o persoana care nu stie limba chineza dar poseda regulile de traducere a propozitiilor din chineza in engleza. Printr-o fanta se introduc texte in chineza si se returneaza in engleza. Cel din camera nu cunoaste chineza, dar procedeaza precum programele de inteligenta artificiala si traducere automata. A fost prezentat pentru prima oara in volumul Behavioral and Brain Sciences (1984) in articolul 'Minds Brains and Programs'. Alte carti referitoare la acest domeniu sunt: Intentionality: An Essay in the Philosophy of Mind (1983) si The Rediscovery of Mind (1992)17. Prima a fost publicata in 1983 si retiparita din 1984 pana in 1996, aproape in fiecare an. Sumarul sau se refera la: natura starilor intentionale; intentionalitatea perceptiei; intentie si actiune; cauzalitate intentionala; background; semnificatie; relatii intensionale ale starilor intentionale si ale actelor de vorbire; nume proprii si intentionalitate. The Rediscovery of the Mind apare in seria Representation and Mind - editori H. Putnam and Ned Block si are drept obiectiv: critica traditiilor dominante materialiste si dualiste in studiul mintii. Searle considera constiinta ca fenomenul mental central si crede ca e nevoie de o cercetare in proprii ei termeni. 'Doresc, spune el, sa bat ultimul cui la sicriul teoriei ca mintea reprezinta un program de computer. Propun o serie de teze despre fenomenele mentale care sa ne ajute sa redescoperim mintea (mind). Cu douazeci de ani in urma am inceput sa lucrez in domeniul filosofiei mentalului. Aveam nevoie de fundamentarea teoriei actelor de vorbire si de completarea teoriei. Dupa parerea mea filosofia limbajului este o ramura a filosofiei mentalului de aceea nici o teorie a limbajului nu este completa fara o abordare a relatiilor intre minte si limbaj si a ceea ce inseamna intentionalitatea-derivata a elementelor lingvistice si intentionalitatea biologica, intrinseca mintii si creierului.Cautand sa explic studentilor teoriile unor autori am descoperit ca doar cu mici exceptii autorii neaga adevaruri pe care eu le consider evidente cu privire la minte. Toti avem stari ale constiintei calitative si subiective si stari mentale intrinseci intentionale cum ar fi credintele si dorintele, intentiile si perceptiile. Si constiinta si intentionalitatea sunt procese biologice cauzate de procese neuronale de nivel scazut si nu se reduc la altceva, fiind legate intre ele'18. Putem intelege notiunea de stare inconstienta intentionala doar in termenii accesibilitatii la constiinta. Impotriva materialismului si dualismului cartezian, Searle sustine ca faptele fizicale sunt reale dar nu putem nega ca printre trasaturile fizice ale lumii exista fenomene biologice cum ar fi starile calitative ale constiintei si intentionalitatea intrinseca.Cam tot atunci cand Searle se interesa de problemele mentalului apar disciplinele numite stiinte cognitive. Ele promiteau o ruptura cu behaviorismul din psihologie pentru ca incercau sa patrunda in cutia neagra a mintii si sa examineze functionarea ei. Vor repeta insa greseala de a observa doar fenomenele aparente, ignorand trasaturile esentiale ale mintii. Cand se deschide cutia neagra se descopera o serie de alte cutii negre. Se considera ca trasatura computationalitatii este intrinseca mintii, iar constiinta si intentionalitatea sunt eliminabile. Searle sustine contrariul aratand ca orice computationalitate este relativa la un observator. Teoria actelor de vorbire a lui Searle se ocupa de intentionalitate, structura si legatura ei cu filosofia limbajului si a mentalului. Este vorba de intentionalitatea perceptiei si actiunii, de relatia mind-body, constient-inconstient, de explicarea sociala, psihologica si computationala a comportamentului uman.In pozitia sa fata de stiintele cognitive apare deosebirea intre mental si computational, intre semantica si sintactica, intre natural si artificial. Dupa Searle nu poate fi fondata o teorie computationala a mintii, argumentele sale aduc in atentie aceeasi problema pe care o pusese si Reid - cunoasterea umana nu poate fi redusa la empirism, pentru ca ea poseda o dimensiune speciala constiinta. Dupa Searle aceasta notiune centrala in filosofia si psihologia mintii subordoneaza celelalte notiuni precum subiectivitatea, intentionalitatea, cauzalitatea. Se pune intrebarea: daca mare parte din starile mentale, credinte, dorinte, amintiri, sunt inconstiente cum le putem lega de constiinta. Raspunsul lui Searle apare in principiul numit 'al conexiunii' care sustine ca exista o configuratie opozitionala a starilor inconstiente care le aduce pe acestea la constiinta. Exista o baza neurobiologica a constiintei cu stari si procese inconstiente, dar ea produce idei si actiuni constiente. Starileinconstiente sunt dispozitionale, ele pot fi explicate in termenii capacitatilor cauzale de a gandi constient. Acest principiu, spune Searle, arata ca este gresit sa afirmi ca exista stari inconstiente in principiu, numai acele stari care cauzeaza forme constiente exista. In viziunea lui Searle starile intentionale presupun un background de credinte, structura mediului ne da posibilitatea sa ne raportam la ce este in jur. Fenomenele mentale sunt toate biologice, asemanatoare cu cresterea, digestia, secretia bilei, ele nu pot fi reduse la altceva cum ar fi comportamentul sau programele computeriale. Ele cuprind doua feluri de procese care au loc in creier: constiinta subiectiva a persoanei intai si fenomenele neurobiologice ale persoanei a treia. Nu exista fenomene mentale intermediare intre mental si neurobiologic.Dupa John Searle, filosofia analitica a produs cu privire la mental orientari de tipul behaviorismului si al functionalismului, ambele mentinute de sperantele produse de stiintele cognitive si de temerile nascute de metafizica carteziana. De la Ryle la Rorty, filosofia analitica a adus prejudicii mentalului pentru ca l-a caracterizat drept posesor al unor caracteristici misterioase si oculte, scrie Searle, sustinand ca a observat acest lucru atunci cand a incercat sa extinda analiza actelor de vorbire la starile intentionale: credinte, temeri, sperante, dorinte, experiente vizuale. Imediat au aparut indoieli 'ontologice' asupra incercarii lui. Etapele pozitiviste si verificationiste ale filosofiei analitice pastreaza, crede Searle, tarele behaviorismului chiar atunci cand il declara 'mort', pentru ca ele cauta verificarea propozitiilor despre mental in observarea comportamentului celorlalti. De acelasi fel de defecte sufera si functionalismul dezvoltat de fizicalism care sustineteoria identitatii starilor mentale cu cele neurofiziologice. Materialismul functionalist devine materialism eliminativ cand exclude din obiectul sau proprietatile ireductibile ale mentalului. Se incearca definirea mentalului prin functiile sale sau prin relatii cauzale. Astazi s-a evoluat spre un functionalism organic bazat pe exemplul masinii Turing in viziunea caruia starile mentale nu mai sunt stari functionale de orice fel, ci starile logice ale computerului, procesele mentale fiind descrise ca procese computationale de care se ocupa psihologia cognitiva si inteligenta artificiala. H. Putnam si D. Dennett sustin acest tip de functionalism.Searle arata ca in orientarile functionale apar o serie de probleme ca, de pilda, confuzia dintre intrebarea: Care sunt proprietatile intrinseci ale starilor mentale? si intrebarile: Cand putem atribui astfel de stari mentale unui sistem? In ce conditii suntem indreptatiti sa atribuim astfel de atribute intentionale? Este vorba de o confuzie intre a putea clarifica ce este o stare mentala si intre examinarea modului in care a treia persoana atribuie o astfel de stare mentala altora. Alta defectiune a functionalismului vine din conceptia ca stiintele cognitive si computerul ar permite sa patrundem in interiorul operatiunilor mintii. Adica se crede ca problemele filosofice asupra mentalului pot fi transformate in probleme tehnice si stiintifice care vor fi rezolvate de programele cibernetice. Searle arata ca acest lucru este fals din doua motive: unul - programul cibernetic nu poate garanta prin sine forta cauzala specifica biochimiei cerebrale, al doilea - un sistem ca agentul umanpoate instala un program fara sa aiba stari mentale relevante. Searle crede ca teama de a accepta in spatele aspectelor stiintifice elementele metafizice ale naturii entitatilor mentale duce la o falsa punere a problemei mind-body (minte-corp) si a celei a perceperii altor minti.O raportare critica la conceptia lui Searle, la functionalism si teoria identitatii, gasim in lucrarea lui Ted Honderich, A Theory of Determinism: The Mind, Neuroscience and Life-Hopes, care expune o filosofie determinista a mentalului, bazata pe teoria unitatii mind-body, pe care o consideram mai adecvata ca altele.Despre conceptia lui Searle referitoare la natura constiintei Ted Honderich19 scria: Searle noteaza ca termenii 'dualism', 'monism' sau 'materialism' si 'teoria identitatii' si variantele lor nu mai sunt de mare utilitate. Un motiv ar fi acela ca orice monism are proprietati dualiste si orice dualism nu este mai dualist decat un monism tipic. Searle insista ca insasi conceptia sa nu trebuie caracterizata drept materialism sau dualism. Ce putem spune despre insistenta sa. Desigur Searle are dreptate sa obiecteze la denumirile date conceptiei sale intrucat ele presupun separatia prin continut a celor doua domenii, constiinta si fizicalul, ca si cum nu ar exista nimic comun celor doua domenii. reluand teza dupa care evenimentele constiintei sunt fizicale, adica domeniul constiintei se include in fizical, Searle arata ca si 'dualismul proprietatilor' presupune o sustinere implicita a doctrinei introspectiei, a accesului privilegiat sau a observatiei care presupun dualisme de neacceptat.El rezista si conceptiilor ce sustin existenta in campul de forta mai degraba a 'substantelor' decat a particulelor sau a faptului ca orice constiinta reprezinta 'substanta' intr-un sens particular. O alta idee pe care Searle o respinge este insolubilitatea problemei mind-body. In concluzie el ar putea avea dreptate cand afirma ca propozitia cu privire la cele doua nivele ale evenimentelor nu-l face dualist. Ce conteaza insa faptul ca natura evenimentelor la cele doua nivele este diferita. Toate aceste insistente ale lui Searle se dovedesc valoroase avand in vedere tendinta filosofiei contemporane a mintii de a conduce spre argumente indefinite. Dar nici una nu duce dincolo de alte doua lucruri adevarate. Searle se declara pe sine impotriva reductionismului si de aceea insista si asupra faptului ca evenimentele constiente au si proprietati diferite de cele pe care le recunoaste functionalismul neural. Aceasta rastoarna insa ceea ce el afirmase mai inainte si ne da dreptul de aconsidera conceptia sa drept 'dualism al proprietatilor'. Ratiunea pentru care vorbim despre 'dualism al proprietatilor' este pur si simplu faptul ca exista proprietati sau trasaturi neurale-cauzale ale creierului si proprietati sau trasaturi care cer alta caracterizare. Dar mai trebuie spus si altceva. Este un lucru sa afirmi ce evenimente constiente in sine nu reprezinta exclusiv relatii neurale si altceva sa oferi o conceptie distincta asupra lor. Cercetarea noastra arata ca Searle nu a reusit sa realizeze o astfel de viziune. Astfel ca pozitia sa se dovedeste consistenta cu functionalismul neural.Concluzia a treia pe care o trage Honderich, se refera la faptul ca viziunea ce reiese dupa o examinare atenta a conceptiei lui Searle nu este dualista doar in sensul in care a fost anuntata. Exista diferenta intre intentie si realizare. De aici rezulta cea mai buna explicatie a existentei la Searle a unor raspunsuri contradictorii. Concluzia a patra priveste faptul ca acea conceptie distincta asupra constiintei despre care vorbeam mai sus ar putea fi in intentie si chiar in fapt corect descrisa ca reprezentand un dualism al proprietatii, ceea ce nu o face diferita de teoriile contemporane ale identitatii care includ monismul anomalistic a lui Davidson, ea fiind intr-un anume sens corect descriptibila ca 'monista'. Cel mai important este faptul ca o astfel de conceptie nu se dovedeste de neacceptat si nu sta printre teoriile fara viitor.O ultima observatie ne face sa intrebam: Este oare prospectul unei astfel de conceptii asupra constiintei daca nu de neacceptat, macar excesiv. Exista multi autori care raspund pozitiv si eu inteleg de ce o fac, scrie Honderich. Acest proiect de conceptie sustine ca exista doua feluri de evenimente care apar in capetele noastre, evenimente care sunt fizicale in sensul obisnuit si altele care implica spatialitatea. Sau altfel spus sunt doua feluri de proprietati fizicale ale mintii noastre. Un fel de evenimente sau proprietati implica numai neuroni si relatii cauzale fundamentale specifice functionalismului neural. Celalalt fel de evenimente, cele ale constiintei cuprind ceea ce s-a numit de la inceput eveniment partial subiectiv sau partial substantial. Trebuie admis ca astfel de viziuni nu s-au dovedit a avea de a face cu materia constienta dar nici ca ar fi travestiri ale ei.Nu incerc sa dovedesc incorectitudinea lor, spune Honderich, dar tin sa fac cateva remarci. Multe din ele rezulta din asteptarea unor lucruri pe care Searle ar fi trebuit sa le puna pe baza conceptiei constiintei pe care a promis-o, dar nu a realizat-o.Prima remarca se refera la faptul ca o astfel de conceptie apare ca adevarata, experientei noastre, surprinderii de catre noi a constiintei, adevarata fata de ceea ce stim, fara sa ne indepartam de aprehensiunea subiectului. O remarca secunda ar fi ca ea depinde de doctrina introspectiei prin faptul indubitabil al memoriei. A treia remarca se refera la faptul ca trebuie sa ne fie clar ca evenimentele si proprietatile la care ne referim sunt fizicale in sensul obisnuit. Ele nu constituie o alta lume. A patra remarca corelata cu a treia se refera la faptul ca nimic nu sta in calea includerii lor in textul explicativ al conexiunilor nomice si cvasilogice.Mai concret, nimic nu sta in calea faptului de a deveni corelate nomice ale evenimentelor neurale sau cauze si de asemenea efecte ale lor. A cincea remarca si ultima sustine ca trebuie observat ca o astfel de teorie asupra evenimentelor constiente se dovedeste inconsistenta cu conceptia stiintifica despre lume in acest moment.3. Perspective fizicaliste si antifizicaliste asupra constiintei (Churchland, Dennett, Crane, Hacker, Mellor)Patricia S. Churchland (n. 1943), este specializata in filosofia neurostiintei a mentalului a stiintei si in etica mediului. Probleme pe care le pune in sistemul sau de idei o recomanda ca reprezentanta a fizicalismului neuronal reductionist. Ea se refera la urmatoarele teme: care este informatia data de activitatea neuronala, ce reprezinta timpul in sistemele neurale (semnalele sunt integrate sau sincronizate), cat de specifice sunt determinarile in sistemul neural, care ar fi rolul proiectiilor recente si al feed back-ului de a invata, de a calcula, de a produce schimbari structurale, de a stimula atentia, asteptarile, care sunt mecanismele invatarii, ce sunt miscarile raportate la perceptie; sunt emotiile considerate reprezentari? ce sunt reprezentarile in sistemul nervos? de ce creierul doarme si viseaza? cum poate experimentul sa releve mecanismul neurobiologic al constientei. Principala sa lucrare Neurophilosophy (1996) cauta integrarea filosofiei cu neurostiinta intr-o teoriecoevolutionista a mintii cu creierul in care psihologia poate fi redusa la neurostiinta. A colaborat cu reprezentanti ai domeniilor, mai ales cu T. Sejnowski cu care a editat The Computational Brain (1992). Este casatorita cu Paul M. Churchland (n. 1942) care sustine conectionismul ca sursa de raspunsuri la problemele filosofiei mentalului. A prezentat conceptia sa in lucrarea A Neurocomputational Perspective (1989). In lucrarea The Engine of Reason The Seat of the Soul (1995) s-a referit la aspectele morale si sociale ale problemei. Conceptia conectionista tinde sa inlocuiasca paradigma epistemologica clasica incercand sa rezolve, pe baza unei noi structuri neurale, probleme ce apareau ca insolvabile si explicand functionarea creierului asemenea unui transductor echipat cu posibilitatea reprezentarii distributive si a detectarii erorii. Pe aceasta baza Paul Churchland promoveaza asa-numita teorie a materialismului eliminativ. El considera ca psihologia simtului comun,folkpsihologia ar sustine numai teorii false despre lucruri inexistente ontologic, cum ar fi: credinta, dorinta, intentia, amintirea, speranta, temerea, orice referire la ele ramanand o referire la ceva misterios si obscur. De aceea stiinta despre starile mentale se cere redusa, in viziunea sa, la abordarea bazelor neurofiziologice fizicale ale mintii. In general, teoriile eliminativiste cer renuntarea la acele parti ale cunoasterii impregnate de confuzie si erori: in cazul filosofiei mintii nu numai la psihologia bunului simt, ci si la termeni cum ar fi: 'constiinta', 'eu', 'qualia' (calitati), 'intentionalitate' etc. Pana in momentul in care stiintele cognitive se vor dezvolta in suficienta masura incat vor reusi intelegerea stiintifica a mentalului, arata Churchland, nici o descriere a 'eului' nu poate fi testata si, ca atare, astfel de incercari trebuie eliminate.Daniel Dennett s-a nascut in 1942 la Boston , are DPhil in filosofie la Oxford (1965). A predat la Tufts University si este acum director la Centru de Stiinte Cognitive. A scris lucrarea The Intentional Stance (1987) unde sustine ca intentionalitatea poate fi explicata in termenii unui sistem adaptativ care se comporta rational. O alta lucrare de baza este Consciousness Explained (1991) in care arata ca se poate identifica constiinta cu fluxul discursului intern. Eul reprezentat de constiinta este o abstractie, o iluzie de utilizator pe care si-a faurit-o creierul despre capacitatile sale si o foloseste ca atare. Este rezultatul unui mit cum ca spiritul uman s-ar autocunoaste sesizand ceea ce se petrece in interiorul sau. Alte lucrari sunt: Content and Consciousness (1969), Brainstorms (1979), Elbow Room (1984) si Darwin Dangerous Idea (1995).Tim Crane (n. 1962) este conferentiar la University College Londra si se ocupa de problema constiintei intentionalitatii, internalism, externalism, fizicalism20, cauzalitate mentala, perceptie, gandire indexicala, problema minte-trup, qualia.Dintre lucrarile lui Tim Crane amintim: The Mechanical Mind: A Philosophical Introduction to Mind, Machines and Mental Representation (1995), The Contents of Experience (ed. 1992), A Debate on Dispositions (ed. 1996). A publicat articole despre Davidson, Papineau, Searle, Dretske, Fodor, Lewis, Peacocke, Galen Strawson.Lucrarile lui Tim Crane de filosofia mentalului a trei directii (1) problema minte-corp (2) teoria perceptiei (3) intentionalitate sau reprezentare mentala. Multe din cercetarile sale se ocupa de problemele intentionalitatii sau directionarea mentalului spre obiecte. Am inceput sa ma preocup de aceasta inca din perioada elaborarii tezei de doctorat scrie Crane, care a abordat teoriile reductioniste ale intentionalitatii cautand sa explic ce inseamna pentru minte sa fie indreptata spre obiect fara a folosi notiuni intentionale sau semantice. Este o tema discutata in cartea mea The Mechanical Mind21, unde am folosit o metoda standard de prezentare a problemelor intentionalitatii preluata de la filosofi cum ar fi Fodor si care se refera la cum poate fi intentionalitatea un fenomen natural si cum poate exista ceva precum intentionalitatea in lumea fizica. Cand mi s-a cerut sa scriu un articol despre intentionalitate pentru Enciclopedia de filosofie Routledge am inceput, sa ma intreb daca acest concept de intentionalitate si problemele ce le genereaza au fost bine intelese. In ultima vreme (ultimii douazeci de ani de mind filosofieanglo-americana) arata Crane s-a gandit despre intentionalitate doar in termenii 'atitudinilor propozitionale' de tipul credintei si sperantei directionate spre propozitii, sau entitati care pot fi adevarate sau false. Dar este clar ca mintea poate fi directionata spre obiecte care nu sunt propozitii, ca de exemplu in cazul iubirii sau urii fata de o persoana.O alta problema in legatura cu intentionalitatea este separarea ei de constiinta. Multi filosofi cred ca notiunea de constiinta poate fi inteleasa in termenii notiunii qualia (proprietati intrinseci neintentionale ale starilor mentale). Tim Crane se arata sceptic cu privire la utilitatea acestei notiuni pentru problematica constiintei. In articolul The origins of qualia el arata cum trebuie folosit acest termen. 'Intr-o lucrare recenta demonstrez ca daca acest concept de intentionalitate este inteles intr-un mod plauzibil, constiinta trebuie privita ca o forma de intentionalitate. Data fiind neincrederea mea ca ideile naturalismului sunt bine formulate ma indoiesc ca problema explicarii modului in care intentionalitatea este parte a lumii naturale este problema centrala despre intentionalitate. Aceasta apare in conflictul dintre trei afirmatii (1) intentionalitatea este relatia intre ganditor si obiect (2) relatiile cuprind existenta relatelor (3) nu e nevoie sa existe 'Obiecte' alestarilor intentionale. Eu resping (1) Externalistii resping (3) Eu argumentez impotriva lor in 1991 in articolul All the difference in the world. Trebuie sa dam o interpretare relationalitatii aparente a intentionalitatii. Lucrul bun pe care-l aduce punerea problemei in acest fel este ca aceste forme ale constiintei emerg intentional, in sensul in care credintele (beliefs) si dorintele sunt intentionale. Astfel eu incerc sa propun o abordare unificata a fenomenelor mentale care sa evite diviziunea neinspirata a starilor mentale in doua feluri (constiente si intentionale). Prezentarea acestui proiect unificator este scopul urmatoarei mele carti Elements of Mind'22.P.M.S. Hacker (n. 1939). Este profesor la Universitatea din Oxford, Colegiul St. John. Specialist englez important in filosofia limbajului si mentalului, P.M.S. Hacker este unul din cei mai cunoscuti comentatori ai operei lui Wittgenstein, curator al manuscriselor Wittgenstein. Este el insusi un wittgensteinian si ce este mai interesant ca spre deosebire de alti filosofi englezi apreciaza in mod special lucrarea Philosophical Investigations care-l reprezinta, ideile lui Wittgenstein din a doua etapa a vietii sale, diferite de cele din perioada asa zisa a Tratatului. Patru dintre volumele pe care le-a publicat despre Wittgenstein constituie o lucrare unitara intitulata Analytical Commentary on the Philosophical Investigation (Undestanding and Meaning (1980), Rules, Grammar and Necessity (1985) Meaning and Mind (1990), Meaning and Will (1996).In volumul IV sunt cuprinse noua eseuri care concluzioneaza asupra ideilor lui Wittgenstein din Investigatii filosofice cu privire la intentionalitate, rationamentul inductiv, gramatica si negatie, metodologie in psihologia filosofica, memorie si recunoastere, vointa si natura actiunii voluntare, semnificatie. Sunt utilizate texte inedite si idei din manuscrise controversate si evolutia ideilor lui Wittgenstein.In 1996 P.M.S. Hacker spunea: 'Mi-am pastrat interesul pentru filosofia limbajului si scriu inca pe aceasta problematica, dar in ultimii ani preocuparile mele s-au indreptat si spre filosofia mentalului. In lucrarile Wittgenstein: Meaning and Mind si Wittgenstein: Mind and Will am scris pe larg despre conceptele psihologice de care Wittgenstein s-a ocupat: senzatia, mintea si trupul, intern si extern, gandire, imaginatie, identitate personala, constiinta, memorie si recunoastere, vointa, intentie si altele. In cartea intitulata Appearance and Reality care se ocupa de perceptie si statutul calitatilor particulare cum ar fi culorile, sunetele, gusturile. Mai recent am scris despre probleme ale intentionalitatii, care combina filosofia limbajului cu filosofia mintii. Rolul actual al filosofiei mentalului se inscrie in preocuparile perene de a clarifica complexul structural al conceptelor psihologice folosite pentru a ne caracteriza pe noi insine si experienta noastra cu privire la lumeadin jur. Pasi mari asupra subiectului au fost facuti la mijlocul secolului si mai tarziu nu numai de catre Wittgenstein, dar si de Ryle si Strawson si de unii dintre elevii lui cum ar fi G.H. von Wright, care a lucrat pe larg la explicarea actiunii, sau N. Malcom care a scris despre memorie ca si despre constiinta. Anthony Kenny s-a ocupat de abilitate si de vointa si Alan White de atentie, cunoastere, credinta si imaginatie. Tipul de filosofie a mintii pe care o prefer are si o sarcina distructiva - sa combata orientarile actuale asupra acestui subiect aparute in SUA (dar nu numai acolo) in ultimele doua decade. E vorba de o forma de filosofie a mintii inspirata din stiintele cognitive. N. Malcom a caracterizat o astfel de orientare drept 'o noua forma de barbarism filosofic' apreciere cu care sunt de acord. Multe din aceste conceptii par a fi scientiste in ce are mai rau scientismul.P.M.S. Hacker arata ca specificul constiintei este acela de a fi un fenomen intim, personal la care are acces doar posesorul constiintei. Constiinta nu poate deveni obiect al stiintei precum celelalte fenomene ale realitatii. Punand problema: este constiinta un mister? Hacker analizeaza conceptiile lui Searle, Dennett si altii relevand importanta intelegerii naturii si formelor constiintei. El analizeaza constiinta intranzitiva si tranzitiva, ocurenta, perceptuala, somatica afectiva, constiinta de reflectare, de propriile actiuni, de sine.David Hugh Mellor (n. 1938) este profesor si vicecancelar al Universitatii din Cambridge. A publicat urmatoarele carti: The Matter of Chance(1971), Real Time (1981), The Warrant of Induction (1988), Matter of Metaphysics (1991), The Fact of Causation (1998), F.P. Ramsey. Philosophical Papers (1996), Ways of Communication (1997), Properties (1997 cu Alen Oliver), Real Time II (1998). Matter of Metaphysics23 cuprinde studii ale lui Mellor, din ultimii 17 ani, prezentand o conceptie metafizica moderna si mare parte din ideile autorului de filosofia mentalului. Prima parte a lucrarii grupeaza studii de filosofia mintii, care a ajuns astazi (dupa parerea lui Mellor), la o dezvoltare fara precedent in comparatie cu celelalte domenii ale metafizicii, intrucat face apel la cunostinte din psihologie, lingvistica, stiinta computerelor, biologie si ajunge la crearea unei noi discipline care include toate aceste cunostinte numita neurofilosofie. Mind-body problem reprezinta una din temele ei principale: abordarea relatiei intre fenomenele mentale si fenomenele fizicale. Pe de o parte, fenomenele mentale par sa nu fie reductibile la fenomenele fizice, iar pe de alta parte, mentalul si fizicul par sa interactioneze cauzal, nomologic sau explicativ. Mellor expune aceasta problema astfel: 1) proprietatile si evenimentele mentale nu sunt reductibile la, ori explicabile intermeni de, proprietati sau evenimente fizice: 2) proprietatile si evenimentele mentale sunt implicate in explicatiile cauzale ale altor evenimente mentale sau evenimente fizice; 3) domeniul fizic este cauzal sau explicativ inchis. Sunt cunoscute pozitiile lui Descartes (dualism). Leibniz (paralelism), Malebranche, (care afirma ca nici evenimentele mentale, nici evenimentele fizice nu sunt cauze,ci sunt efecte ale cauzei comune, vointa lui Dumnezeu),si a lui Hobbes, (care sustine ca toate starile si procesele, inclusiv cele mentale, sunt fizice). Doua variante ale pozitiei fizicaliste, behaviorismul analitic si teoria identitatii au dominat filosofia mintii din secolul nostru, la care s-au adaugat in ultimii ani: teoria eliminativista, asa numita teorie 'anomalous monism' a lui D. Dawidson, teoria functionalista s.a. Toate sunt analizate de Mellor.In legatura cu opiniile subiective, D.H. Mellor analizeaza in capitolul intitulat 'Constiinta si gradele credintei', perspectiva functionalista asupra credintei propusa de F.P. Ramsey, dupa care credinta se defineste in functie de interactiunea cu simturile noastre care o determina, cu dorintele noastre si alte stari mentale. Pentru a demonstra ca o credinta constienta este un ordin secund, 'believing one believes' Mellor prezinta grade credinta masurabile pe baza probabilitatii subiective. Se ajunge astfel la concluzia ca o credinta constienta este de ordin secund fiind produsa de o opinie de ordin prim via un simt intern, treptele intermediare ale credintei fiind date de probabilitatea subiectiva.Mellor abordeaza apoi teoria functionalista a starilor mentale intentionale, ca teorie computationala in studiul 'Ce parte din minte este un computer'. Impotriva conceptiei lui M.A. Boden, care concepe cea mai mare parte a mintii, daca nu cumva toata, este un computer, Mellor aduce argumente interesante in favoarea ideii dupa care cea mai mare parte a mintii nu este un computer, respectiv cele mai multe procese mentale nu sunt computationale. Desi admite ca psihologia computationala este valida, Mellor arata ca ea se aplica in special la senzatie si la inferenta, aceasta parte a mentalului putand fi un computer, dar restul, care reprezinta partea cea mai mare a sa, nu este un computer.In capitolul 'Nu poate fi vorba de fizicalism', elaborat impreuna cu T. Crane si care a fost publicat si in limba romana este criticata ideea determinarii fizicaliste a proceselor si starilor mentale. Pentru a se evita neintelegerile autorii arata ca termenul fizical nu este folosit in sensul sau cel mai adecvat iar definitia data este necorespunzatoare.In capitolul intitulat 'Filosofia analitica si eul', Mellor se ocupa de mitul subiectivitatii, subliniind faptul ca orice cunoastere apartinand eului 'persoanei intai' nu este o cunoastere subiectiva, deoarece nu exista o lume subiectiva, o lume a noastra separata ci exista doar o lume obiectiva, o lume in care fiecare dintre noi, fiecare eu, fiecare subiect, este in mod egal si cu altele o parte. Alte fundamentari ale acestei idei sunt oferite in capitolul 'Eu si acum', in care se prezinta felul cum mecanismele cauzale ale mintii fac posibil gandul nostru subiectiv, incorporat in vorbirea la persoana intaia, timpul prezent.4. Filosofia si stiinta constiintei. Scoala de la Arizona (Chalmers si Hameroff)Putem vorbi despre scoala americana de filosofia constiintei din Tucson Arizona, reprezentata de David Chalmers, (matematician si filosof) Stuard Hameroff (psiholog), Alfred Kaszniak (psihologie - psihiatrie), Alwin Scott (matematician), Jim Sankes (psiholog) si altii. Au existat pana acum numeroase abordari ale constiintei din directii diferite. Problema ce se pune se refera la posibilitatea unei teorii stiintifice a constiintei si a modului de fundamentare a acesteia. Investigatiile principale s-au realizat: in filosofie, asupra conceptelor de qualia, explicatie, eu, intentionalitate, cauzalitate mentala, realitate, liber arbitru din punct de vedere ontologic si epistemologic, in neurostiinta, asupra corelatelor neurale ale constiintei, vizualitate, control motor, legaturi, integrare psihoneurala, in stiinta cognitiva si psihologie: atentie, metacognitie, memorie, limbaj, emotie, modele cognitive, inteligenta artificiala, constiinta la animale; in stiintele biologice si fizice, teoria cuantica, spatio-temporalitatea, evolutia, teoria computationala, informatia, viata din unghiul de vedere al biofizicii si medicinei; in fenomenologie si filosofia culturii: problema persoanei intai, transpersonalitatea, hipnoza, din perspectiva antropologiei, filosofiei religiei, parapsihologiei, esteticii. Temele principale pe care le cerceteaza aceasta scoala sunt: procesele constiente si inconstiente, problema corelarii, cognitia implicita, metodologia persoaneiintai, abordarile cuantice, corelatele neurale ale constiintei, sinestezia, computabilitatea, timpul subiectiv, problemele 'tari' si hiatul explicativ, sisteme emergente si ierarghice, abordarea culturala a mintii.Intr-o declaratie la conferinta asupra stiintei constiintei de la Tokio, profesorul Tarciria Detla Senta spunea ca inca din vremurile antice cu puterea mintii, s-au dezvoltat cunostinte si unelte, cu care s-a facut raul si binele. Avem astazi resurse intelectuale fizice si financiare sa stapanim puterea creierului si sa dirijam mintea, sa controlam constiinta. Este in interesul omenirii sa fie elaborata o stiinta a constiintei.David John Chalmers (n. 1966). A studiat matematica si a devenit doctor in filosofie cu o lucrare de filosofie si stiinta cognitiva la Universitatea Indiana din SUA. A predat la Universitatile din California si Arizona. In prezent este director asociat la Centrul de Studii asupra Constiintei la Universitatea din Arizona. A publicat cartile: The Conscious Mind. In Search of a Foundamental Theory (1996) si Toward a Science of Consciousness III (2000) si Philosophy of Mind: Clasical and Contemporary Reading (2002).Dupa parerea lui D. Chalmers aceasta noua stiinta a constiintei se va baza pe relatia intre datele despre persoana a treia - procesele ei din creier, comportamentul, interactiunea cu mediul si datele despre persoana intai, referitoare la experienta constienta. Aceste date ale persoanei a III-a sunt, mai bine cunoscute, nu au aceeasi natura cu datele persoanei intai. Chalmers sustine ca scopul stiintei constiintei este sa conecteze datele persoanei intai cu cele ale persoanei a treia, sa explice pe primele in functie de cele din urma sau cel putin sa scoata in evidenta conexiunile teoretice intre cele doua. Nasterea unei teorii fundamentale va trebui sa se parcurga un drum lung pentru a reusi corectarea unor tipuri de experienta cu tipuri de procese din creier si a unor feluri de experienta cu feluri de procese informationale. Pe baza lor se vor putea formula principii si legi universale de conectare a datelor persoanei a treia cu cele ale persoanei intai. Cu privire la metodologia deculegere a datelor si a limbajului de prezentare, se poate spune ca pentru datele de persoana a III-a exista o arie larga de procedee. Exista metode psihologice sofisticate de cercetari ale comportamentului (behavior) si multe ale neurostiintei care se ocupa de ceea ce se petrece in creier (EEG, studiul celulei, etc.). Exista modalitati de prezentare, clasificarea neurofiziologica, imagini si diagrame, modele computationale. Limitarile in domeniu sunt mai degraba etice, nu conceptuale. In cazul datelor despre persoana intai, metodele si formalizarile sunt mult mai putine, ele au fost obtinute pe baza de introspectionism (sec. XIX) si fenomenologie (secolul al XX-lea), la care se adauga studiile meditative din gandirea orientala. Modalitatile de reprezentare sunt si mai precare, este vorba de limbajul obisnuit, destul de imprecis, de masurarea senzatiilor in psihofizica si de campul structurat fenomenologic la adeptii lui Husserl. De aceea este sarcina principala a unei noi stiinte aconstiintei, sustine Chalmers sa gaseasca metodologia pentru cercetarea persoanei intai. Trebuie depasite cunoscutele obstacole: lipsa unui acces sigur la datele experientei (se spune ca accesul la experienta o schimba), imposibilitatea de a avea toate experientele deodata, ceea ce duce la nasterea iluziilor. Chalmers considera ca stiintele occidentale, dar si ideile orientale pot contribui la fundamentarea acestor cercetari. Experienta traita are un anume 'inefabil' ce nu poate fi impartasit decat de cel care-l traieste. Nu putem sesiza decat structuri ale experientei, ca de exemplu, campul vizual pentru care s-a folosit topologie, geometrie si teoria informatiei. Fenomenele nestructurate ca de pilda senzatia de rosu, sunt si mai greu de comunicat; ce inseamna pentru mine ca vad culoarea rosie, nu poate fi transmis altuia, apare problema unor protoqualia din care calitatile se construiesc. Experienta altuia poate fi reprodusa prin recombinatii. O alta directie de cercetare astiintei constiintei este studiul emotiilor persoanei intai. Increderea ce poate fi acordata informatiilor despre ce sunt emotiile eului este privata pentru ca nu exista mijloace de verificare. Indivizii pot descrie emotiile lor folositor pentru cunoastere, de pilda, descrierea lui Proust, dar, introspectia ramane inca principala metoda. Formalizarea in expresii a emotiilor este si mai dificila, de multe ori, emotiile nu pot fi prezentate in cuvinte. In experimentarea lor exista unele dimensiuni ce pot fi investigate: durata, intensitatea, efectele pozitive si negative.Stuart Hameroff, releva ca trasaturile enigmatice a mecanicii cuantice si a constiintei determina ca aceste doua domenii sa fie cercetate in corelatie. S-au gasit efecte cuantice in creier dar s-a folosit si descrierea constiintei pentru interpretarea mecanicii cuantice (tehnologia informatiei cuantice, calculul cuantic, criptologia cuantica). Exista aspecte ale constiintei care au rezistat explicatiilor clasice (experienta subiectiva, qualia, corelarea, trecerea de la preconstient la constienta, noncomputabilitatea, liberul arbitru, anomaliile nonlocalizarii, intoarcerea in timp). Pe baza teoriilor si metodelor cuantice, teoria lui Bohm, a lui Everrett, a conceptiilor lui Schrdinger, Wigner, a teoremei lui Bell, a conceptiei colapsului interpretarilor, a efectului de observator, teoria campului cuantic, se poate incerca aflarea modului de influenta cauzala a mintii, asupra materiei. Se produce o cotitura paradigmatica in modelarea mentalului pe baza acestor teorii. In paradigmacuantica, crede Hameroff, se pot explica halucinatiile, nonlocalitatea, parapsihologia etc. Aceasta paradigma are fundamente filosofice care se refera la idealism, dualism, pan-experientialism, pan-protopsihism, vitalism, si se desprind din opera lui Leibniz, Whitehead, Russell, Wheeler, Simony dar si din gandirea orientala. Se pune inca problema daca se va constata ca prin metoda cuantica se poate stabili o stiinta a constiintei in ce masura poate fi constiinta transformata artificial si cu ce consecinte etice. Exista deja modele biologice cuantice ale constiintei, ele sunt cele ale lui Beck, Eccles, Bohm, Hibu, Yasue, Marshall, Penrose, Hameroff, Stapp, Vitielo, Walker, Wolf. Toti acestia sunt discutati si analizati la Universitatea Tucson din SUA in cursul de stiinta moderna si mental, tinut sub conducerea lui Alwyn Scott. Cursul incepe cu prezentarea celor mai importante descoperiri ale secolului al XX-lea: relativitatea, structura atomului, mecanica cuantica, energia nucleara, electronica starilor solide, computerul digital, codul genetic ADN, cibernetica, robotica, stiinta nonlineara, behaviorismul psihologic, stiinta cognitiei, inteligenta artificiala. Din toate aceste directii au venit informatii pentru neurostiinta, despre necesarul multiplu, despre organizarea ierarhica a creierului. S-aufolosit si ipoteze filosofice despre natura mintii: 'existenta celor trei lumi' ale lui Popper si Eccles, si existenta celor patru cuadraturi a lui Ben Wilber. Scoala de la Universitatea din Arizona editeaza si o revista 'Journal of Consciousness Studies' si are multiple sponsorizari. Aici au fost organizate si cele trei conferinte Tucson.Au fost organizate in 1994, 1996, 1998 pe tema posibilitatii cunoasterii stiintifice a constiintei, tema fundamentala a filosofiei contemporane a mentalului. Comunicarile publicate in cele noua sectiuni ale ultimei conferinte apartin unor specialisti in filosofie, neurostiinta, psihologie cognitiva, fenomenologie, inteligenta artificiala si fizica. Dintre autorii filosofi amintim pe: David J. Chalmers (Universitatea din Arizona), Joseph Levine (Universitatea North Carolina), Martin Nida-Rumelin (Institutul de filosofie, logica si teoria stiintei - Mnchen), Antti Revonsuo (Universitatea Turku), Robert van Gulick (Universitatea din Siracuza). Au participat numerosi specialisti in stiintele computeriale si psihologice din Anglia, Japonia, S.U.A., Franta, Elvetia, Canada, Olanda. Continutul celor noua capitole ale lucrarii Asupra unei stiinte a constiintei (2000)24 acopera majoritatea subiectelor in atentia celor ce se ocupa astazi de filosofia mentalului si a constiintei. Cercetarilestiintifice si abordarile filosofice din ultima vreme au scos problematica experientei constiente si a vietii psihice interne din conul de umbra in care a stat pana in secolul al XX-lea. Un numar mare de carti si dezbateri s-au nascut pe baza cercetarilor interdisciplinare in acest domeniu.Concentrandu-se pe analiza experientei constiente, cele trei conferinte internationale Tucson, care sunt prezentate in lucrarea Asupra unei stiinte a constiintei au incercat o integrare a varietatii mari de abordari de inteligenta artificiala, de filosofia mentalului si a stiintelor cognitive cu abordari biologice, sociologice, psihologice si culturale ale domeniului. Prima conferinta din 1994 a fost restransa, desfasurandu-se cu teama de a nu degenera in imposibilitatea comunicarii intre specialistii atat de diferiti. Ea a avut insa succes astfel ca in 1996 conferinta s-a extins la 1000 de participanti, dovedind ca tema mintii si a constiintei a devenit astazi esentiala nu numai pentru stiintele umaniste, ci si pentru cele fizico-matematice, biologice, cibernetice, electronice, fapt datorat mai ales nasterii noilor tehnici de informare si comunicare, audiovizuale, computeriale, Internet etc. Conferinta Tucson din 1996 a accentuat asupra aspectelor psihologice ale constiintei si s-a preocupat de posibilitatea stiintelor neurale, cognitive si computeriale de a rezolva problemele psihicului uman.A treia conferinta - 1998 - a introdus o noua serie de antropologie si estetica si s-a axat pe prezentarea unor informatii asupra progresului stiintific cu privire la experienta constienta si anume in cercetarile asupra aspectelor neurale ale constiintei (in special constiinta vizuala) si asupra contrastului intre procesele constiente si inconstiente.La aceasta a treia conferinta a fost anuntat faptul ca Institutul Fetzer va sponsoriza Universitatea din Arizona pentru a infiinta un Centru pentru studiu asupra constiintei care sa se ocupe de alocarea fondurilor pentru cercetatori si profesori invitati, de organizarea de dezbateri, cu privire la experienta constienta si caracteristicile ei. Conferinta s-a bucurat si de o manifestare de poezie cu titlul 'Zombie Bues' sub conducerea poetului Carol Ebbecke. Poezia sa A Tree Tickles Its Branches a fost pusa ca motto al volumului la care ne referim. Versuri de tipul, Awareness invariabely entails awareness/of some thing, the mechanics of variables, fuzzy virtual memory eludes the paradigm. / Rescind the sensory, dreams are the stories/we tell upon waking - experience plus explanation (Constienta invariabil presupune constienta a ceva, mecanica variabilelor, memoria virtuala fuzzy exclude exemplarul. Scapand senzorialului, visele sunt povestiri pe care le putem spune in starea de trezie- experienta plus explicatie) reveleaza cat de semnificativa se dovedeste si astazi tema constiintei pentru existenta umana. Istoria ei este indelungata.In Noiembrie 1999 a fost organizata la Zaragosa in Spania o Conferinta dedicata centenarului cartii lui Santiago Ramon Cajal publicata la Madrid in 1899 sub titlul Textura del Sistema Nervioso del Hombre y los Vertebrados care este considerata a fi una dintre cele mai importante lucrari precursoare ale actualei neurostiinte. La dezbatere au luat parte personalitati relevante din comunitatea savantilor si filosofilor care se ocupa de abordarea stiintifica a constiintei. Au participat David Chalmers (SUA), Ilya Prigogine (Belgia), Lyn Margulis (SUA), Franois Jacob (Franta), Terrence Sejnowski (SUA), Roger Penrose (Anglia), Wolf Singer (Germania), Ch. Koch (SUA), Stuart Hameroff (SUA), D. Bloom (SUA).5. Revolutia stiintifica computeriala si primatul constiintei (Pribram si Draganescu)Daca filosofia a pastrat fara intrerupere in atentia sa, constiinta, sub diferitele sale aspecte, cercetarile stiintifice asupra ei au capatat un ritm deosebit odata cu revolutia computeriala care include dezvoltarea neurologiei, IA, teoriei informatiei, stiintelor comunicarii. Exista o paradigma cognitiva astazi care si-a creat propria sa comunitate de specialisti si propriile concepte si probleme. Exista deja reviste precum 'Journal of Consciousness Studies', 'Consciousness' etc; serii de lucrari precum 'Readings in Consciousness Studies', conferinte si sectii la Congrese Internationale pe tema constiintei. Am vorbit in capitolul anterior despre Conferintele Tucson-Arizona, vom aminti acum despre Conferinta din Lisabona (1998) si de Conferintele Romano-Americane (Modelarea Structural-fenomenologica) care s-au preocupat de problematica stiintelor computeriale si a constiintei. Lucrarea Science and the Primacy of Consciousness. Intimation of a 21 st Century Revolution25 reunestelucrari de la aceste conferinte.Aceasta lucrare urmareste sa prezinte dezbaterea pluridisciplinara a problemei constiintei. Astazi exista diferite puncte de vedere fata de problema constiintei: monismul materialist pentru care constiinta nu este decat un epifenomen al creierului; dualismul cartezian care afirma existenta unei componente extracorporale a mintii, perspectiva cuantica si fenomenologica asupra constiintei. Lucrarea este compusa din 8 sectiuni si anume: Biologia neurala si behaviorista, Filosofia mintii, Fizica cuantica si cosmologia, Stiintele cognitiei si parapsihologia transpersonala, Inteligenta Artificiala, Retele neurale si stiinta calculatoarelor, Teoria informatiei si a sistemelor, aspecte teologice ale constiintei.In sectiunea dedicata fizicii cuantice si cosmologiei Evan Harris Walker in articolul O teorie cuantica a constiintei foloseste conceptele mecanicii cuantice pentru a descrie interfata dintre constiinta si creier. Supozitiile pe care le face si anume : 'Constiinta e reala dar de natura nefizica'; 'Constiinta este conectata la realitatea fizica de un construct fundamental de natura fizica'; nu sunt continute in mecanica cuantica, in schimb in descrierea constructului care leaga realitatea fizica de constiinta apar notiunile mecanicii cuantice. Abordarea stiintifica in paradigma sa actuala implica doua aspecte subliniate si de Henry Swift in articolul sau din lucrarea de fata si anume: ca 'lumea materiala este realitatea fundamentala si orice altceva este fie derivat din ea fie iluzoriu' si ca 'procesul de observatie nu influenteaza ceea ce se observa'. Majoritatea adeptilor abordarii stiintifice pure sunt acei care sustin monismul materialist si ei pot fi gasiti aproape in intregimein prima parte a lucrarii. Dupa Arne Friemuth Peterson constiinta e legata de dezvoltarea sistemului locomotor si a mecanismelor de adaptare la mediu la animale. Intrucat constiinta nu poate fi atribuita plantelor inseamna ca ea este legata de capacitatea animalelor de a-si modifica habitatul datorita miscarii. Autorul incearca de asemenea cautarea unor functii precursoare ale constiintei in cadrul evolutiei. George A. Christos face un studiu asupra somnului REM si al somnului care contine vise si sustine teza conform careia in timpul somnului REM se inlatura amintirile vechi si irelevante iar informatiile recent dobandite se contureaza mai clar. Faptul este folosit de autor ca pe un argument in favoarea evolutiei, amintirile noi fiind esentiale pentru supravietuire. De retinut este ca nu se cunoaste inca mecanismul prin care informatiile sunt stocate in memoria umana. Henry Stapp subliniaza ca metodele clasice nu sunt potrivite pentru explicarea functionarii creierului si ca acestlucru poate fi explicat doar de mecanica cuantica. Totodata Stapp critica conceptul de materie asa cum este el inteles de fizica clasica. Benny Shanon prezinta influenta pe care o are Ayahuasca, o bautura preparata din timpuri stravechi de-a lungul Amazonului si consumata de samanii si vracii din intreaga regiune, asupra mintii. Studiul modului in care ea influenteaza comportamentul celor care o consuma ar putea releva noi aspecte ale constiintei.O alta pozitie care este prezenta in lucrare este a celor care cred ca pentru intelegerea constiintei avem nevoie de o noua stiinta. Ei critica presupozitiile stiintei actuale sau unele tendinte larg acceptate astazi de catre comunitatea stiintifica internationala. Conform lui Richard Amoroso aceasta noua stiinta este perspectiva noetica asupra constiintei, o perspectiva care incorporeaza metodele stiintifice teologice si filosofice de raportare la constiinta. Mihai Draganescu si Menas Kafatos cred ca e nevoie de o abordare interdisciplinara a studiului constiintei. Constiinta se poate studia pe o multime de niveluri (psihologic, fenomenologic etc.) insa este nevoie de o noua stiinta care sa integreze intreaga ierarhie de niveluri intr-o viziune unitara si completa a lumii. Noua stiinta va fi una structural fenomenologica, 'un amestec de stiinta si filosofie a stiintei'. Unul dintre cei care au semnalat prioritatile temei constiintei in stiinta este Karl H. Pribram (n. 1919), specialist de seama in neurostiinte care a elaborat teoria holonomica a creierului. El considera ca hiat-ul intre minte si creierul material poate fi indepartat prin descoperirea modului in care experienta traita se leaga cu organizarea creierului. A cautat sa descopere substratul si sistemul nervos al comportamentului primar si sa determine rolul neocortextul in emotie si cognitie. A colaborat cu G. Miller si E. Galanter la lucrarea Plans and the Structure of Behavior (1960) care a introdus alternativa la arcul reflex numita TOTE si care reprezinta structura cognitiva a cunoasterii. Este cunoscut pentru modelul holografic al memoriei. A publicat cartile: Languages of the Brain (1971), What Makes us Human (1971) si Brain and Perception, Holonomy and Structure in Figural Processing (1991). Pribram trece in revista istoria dualitatii (Mind/Brain) minte/creier ca dualitate ideal-real, subiect-obiect la Descartes, Kant, Schopenhauer. Dupa expunerea teoretica a existentei izvoarelor corporale a experientei psihologice au aparut cercetarile organizarii si functionarii sistemelor anatomice ale creierului, a raspunsurilor electrofiziologice la stimulari senzoriale care au evoluat, arata Pribram pana la complexa structura electronica computationala, surprinsa de teoriile actuale. David Chalmers considera ca problema mind-brain are o parte tare (dificila) si una slaba (usoara). Revolutia realizata in stiintele cognitive a rezolvat partea usoara a problemei si anume explicarea relatiei minte-creier din punct de vedere al psihologiei experimentale si al neuropsihologiei. Problema care ramane este a cunoasterii in general ca problema ontologica si a comunicarii intre experienta cognitiva personala si experienta altora. Este vorba de obiectul si subiectul cunoasterii in general si nu numai cel din cazul psihologiei constiintei. Aici intervine perspectiva fizicii cuantice care arata ca nu avem observabile (obiecte) ci doar observatii (ale subiectului) in cunoastere. Dualismul lui Descartes revine, la el se adauga dualismul lui Brentano intre cel care percepe si cel perceput, accentul cazand pe intentia perceptorului. Pribram sustine ca sistemele creierului din convexitatea posterioara a emisferelor cerebrale este responsabil de dualitatea prezentata de Brentano.Daca un centru din lobii cerebrali este distrus nu apare constientizarea intentiei anumitor perceptii. Cercetarea creierului efectuata de Bradley, Pribram s.a., a stabilit tipuri de constienta, de experienta psihologica determinate de sisteme neurale. Intentiile sunt cercetate ca intentii apriorice (tactice) si intentii in actiune (strategii). Pribram se ocupa de relatii intre emotie, motivatie, strategie si tactici si parti ale creierului. El discuta despre teoriile holiste, eliminativiste, behavioriste, mentaliste asupra functionarii creierului si arata modul in care ele comit 'erori categoriale' in explicarea mentalului. Referintele critice ale lui Pribram la Churchland, Fr. Crick, Skinner, Sperry, Searle ilustreaza orientarea sa holonomica.Mihai Draganescu (n. 1929) este protagonistul scolii romanesti de stiinte cognitive, IA, filosofia mentalului si a constiintei, este specialist in Electronica, Informatica, Invatare automata, Modelare conceptuala, Tehnologia limbajului natural, Inginerie biomedicala. In toate aceste domenii a elaborat lucrari fundamentale, a realizat inovatii si organizarea unor institutii si institute de anvergura. A creat perspective noi in stiintele consacrate si noi discipline cum ar fi electronica functionala, de asemenea orientari noi ontologice si epistemologice in filosofie. Imbinarea cercetarii din fizica cuantica, informatica, IA, stiinte cognitive, sociale si psihologice in toate aceste domenii il situeaza pe Mihai Draganescu printre creatorii domeniului filosofiei si stiintei cognitiei. El are o conceptie originala coerenta cu privire la constiinta. Pornind de la teoriile si perspectivele actuale din domeniu, de la lucrari ale lui Searle, Chalmers, Penrose, Dennett, Honderich, Crick, H.Morowitz, Menas Kafatos, Robert Nadeau, Christian de Duve, J. Horgan, G. Edelman, Eccles, G. R. Mulhauser, I. Kondratoff, O. A. Christos, R. Amoroso, a elaborat o viziune structural fenomenologica asupra constiintei.Lucrarile sale in aceste domenii sunt: Profunzimile lumii materiale (1979), Ortofizica (1985), Informatica si societatea (1978), Inelul lumii materiale (1989), Informatia materiei (1990), L'universalit ontologique de l'information (1996), Cariatidele gandului (1996), Preliminaries to the Philosophy of Integrative Science (2001). Pe langa aceste carti exista o serie de lucrari cu privire la Minte si constiinta publicate in reviste din tara si strainatate. Mihai Draganescu se dovedeste familiarizat cu infruntarile intre teorii functionaliste, structuraliste, dualiste, biologiste, mentaliste, fizicaliste cu privire la constiinta. Se pare ca teoria pe care o fundamenteaza urmeaza noile dualisme pe linia unui Penrose, Searle, Chalmers, teorii structuraliste, fenomenologice, functionaliste pe linia lui Crick si Koch, C. Edelman, D. C. Dennett, dar depasind critic ideile respective. Despre definirea constiintei Mihai Draganescu spune: Constiinta este considerata ca fiind misterioasa, imposibil de surprins stiintific. Constiinta este o problema atat de dificila incat aproape orice teorie despre ea poate avea sens, cel putin initial, fara sa prezinte o definitie asupra careia sa se fi cazut de acord. Este 'asociata inca perceptiei senzoriale (vazul, auzul, mirosul, pipaitul, gustul si perceperea durerii) si functiilor de nivel inalt cum sunt gandirea (cunoasterea), planificarea, miscarea voluntara, limbajul si emotia. Deoarece constiinta este legata mai ales de creier, dintre posibilele niveluri ale constiintei - nivelul psihologic, neuronal, cea mai mare atentie a fost acordata nivelului neuronal, datorita progresului stiintific considerabil al neurobiologiei.Din punctul de vedere al neurobiologiei, constiinta reprezinta o proprietate emergenta a retelelor neuronale interconectate. Hopfield (1984) a creat un model de retea neuronala care i-a determinat pe multi cercetatori sa mearga in aceasta directie. Christos George (1998) si alti oameni de stiinta au introdus, pe baza lucrarilor lui Hopfield, 'modelul retelelor neuronale de atractie'. Despre acest model Mihai Draganescu scria: Exista atractori care intra in constiinta si atractori care nu intra (fenomene constiente si inconstiente). Se pare ca, in acest cadru teoretic, modelul RNA este necesar, dar nu si suficient pentru constiinta, fiind necesare si alte procese neuronale. In modelul RNA constiinta de sine sau natura de auto-referinta a constiintei nu poate fi explicata, intrucat constiinta cere un model al eului in legatura cu un model al restului lumii. Un alt model neuronal pare capabil sa explice constitutia eului, dar nu a unui eu constient. Neurobiologia mai are probabil undrum lung de strabatut pana sa fie capabila sa clarifice nivelul neuronal al constiintei. In viziunea lui Mihai Draganescu o explicatie completa a constiintei bazata doar pe nivelul neuronal va fi foarte dificil de realizat, daca nu imposibil. Poate, daca neurobiologia va evolua de la biologia structurala actuala la o neurobiologie structural-fenomenologica, ea se va apropia mai mult de realitatea fenomenelor mentale'26.Dupa ce imparte teoriile constiintei in (1) teorii structurale si (2) teorii structural fenomenologice, considerandu-le pe primele care sustin ca nivelele de camp si particule pot explica constiinta, ca depasite; Mihai Draganescu pune in discutie pe cele structural-fenomenologice. Acestea dupa parerea lui sunt direct legate de fizica cuantica si ea insa insuficienta pentru explorarea constiintei. Ideile structural fenomenologice ale lui Mihai Draganescu urmeaza directia lui Penrose, Mulhauser, Hameroff, care cauta si ei un nivel mai profund al materiei decat cel cuantic. Mihai Draganescu vorbeste de o infomaterie care va deveni obiectul fizicii informationale si care reprezinta o realitate subcuantica capabila sa fundamenteze o teorie viabila asupra creierului cu proprietati fenomenologice.Dupa parerea ganditorului roman teoria dualista ramane o solutie posibila numai daca nici o alta teorie nu reuseste sa explice mintea si constiinta. Deocamdata, nu exista o teorie stiintifica verificata cu privire la minte si constiinta. Unii oameni de stiinta, de pilda, Eccles, se gandesc la o teorie dualista pura, gandurile avand o natura ne-fizica fara a fi parte din creierul neuronal. Intr-un astfel de caz, constiinta actioneaza ca un control de la nivel inalt asupra structurii neuronale a creierului. Un astfel de punct de vedere este insa greu de acceptat. Chalmers (1996) a prezentat si el o teorie a 'dualismului natural' despre care Mihai Draganescu scrie: 'Teoria propusa de Chalmers considera constiinta sau experienta ca un proces fundamental al naturii, considerabil diferit de tot ce cunoastem din fizica. Pentru el, natura experientei nu este fizica. El accepta un 'dualism natural' cu privire la intreaga realitate'.In teoria ortofizica al lui Draganescu27, experienta constienta are un sens fenomenologic, considerat un proces fundamental al naturii diferit de toate procesele fizice structurale. Daca sensul fenomenologic este un fenomen fundamental, atunci el poate fi prezent in toate fibrele realitatii. Se poate manifesta in multe circumstante nu numai in constiinta umana si animala. Aceasta se aplica la orice obiect viu iar discriminarea dintre constiinta vie si orice alt organism cu privire la manifestarea sensurilor fenomenologice nu poate fi acceptata. Experienta poate fi prezenta la orice obiect viu (organism). Continutul experientei are ceva din sensul fenomenologic. Atat experienta, cat si sensul fenomenologic sunt fenomene reale, chiar daca sunt recunoscute numai in cazul constiintei. Eu consider, scrie M. Draganescu, sensul fenomenologic ca fiind fundamental si, fiind fundamental, el este o proprietate generala a naturii. Si la acest nivel mai profund, natura are in ea ceva complementarinca necunoscut. In mod clar, existenta nu este duala, ea are o complementaritate fundamentala, iar complementaritatea poate fi o lege ontologica generala'.Prin astfel de idei Mihai Draganescu se remarca in fundamentarea unei teorii care cauta sa explice constiinta ca forma a mentalului uman prin descrierea unui nivel subcuantic care o poate determina. Pentru aceasta porneste de la intrebarea: este teoria cuantica, in forma cea mai avansata, teoria finala in stiinta, adica va descrie ea realitatea din substratul cel mai profund al naturii Mihai Draganescu scrie: Nu cred sa fie asa, deoarece fenomenele cuantice sunt mai curand generate dintr-o realitate subiacenta profunda, aceasta avand propriile sale reguli, inclusiv pe acelea care genereaza o lume cuantica, cu spatiu, poate cuante ale spatiului, cu timp, poate cuante ale timpului, care genereaza ultimele 'particule elementare' si care permite un loc in care sa intervina informatia fenomenologica. O alta pozitie ce vine din directia oamenilor de stiinta este cea a lui Kato Goro si Daniele Struppa care construiesc un model al constiintei bazat pe teoria categoriilor matematice, model ce are la baza doua ipoteze imprumutate din filosofia budista: a) universul este o stare de constiinta; b) timpul este multidimensional si non -linear. Pentru Daniel Miller, noua stiinta, ar trebui sa ia in considerare nu numai structura ci si continutul proceselor cognitive. De asemenea el evidentiaza faptul fundamental ca pana acum nu s-a spus ce este constiinta, ci, doar ce face constiinta. Charles Berner si Chaterine Draut cred ca doar faptul ca, notiunea constiinta a devenit primara in stiinta, inseamna ruperea cu o traditie veche de 200 de ani. Ei propun ca fundament al noii stiinte o realitate nefizica care este constituita dintr-o multime de agenti individuali ce-si hotarasc relatiile unul cu celalalt si din care apar atat constiinta cat si realitatea fizica. Exista o pozitie care neaga faptul ca stiinta ar putea sa construiasca singura o teorie asupra constiintei. La aspectul fundamental al universului care este constiinta nu pot avea acces decat cel ce practica meditatia continua si cautarea sinelui. Stanislav Groff este un psiholog care a parasit pozitiile 'materialiste' pe care le avea inainte de inceputul practicii psihiatrice. El afirma ca a invatat mai mult despre constiinta din gandirea mistica a Estului, in special a Indiei decat din manualele de psihologie. Henry Swift crede ca noua paradigma in care va intra stiinta va fi diferita de cele anterioare prin aceea ca nu trebuie schimbate doar conceptele mentale ci e nevoie de o schimbare umana profunda la nivelul psihicului. Astfel el vorbeste de o acceptare intelectuala a premiselor noii stiinte.Lucrarea se incheie cu o masa rotunda semnificativa pentru stadiul cercetarii constiintei la care participa neurologul Karl Pribram, parapsihologul Rupert Shelderake, psihologul Stanislav Grof si fizicianul Amit Goswami. Intrebarea la care fiecare din participanti trebuie sa raspunda este: ce este constiinta? S-a descris etimologia cuvantului - constiinta provine din latinescul 'consciere' si inseamna a cunoaste impreuna. In rest fiecare a vorbit despre constiinta de pe pozitia pe care si-o asumase anterior, pozitie de pe care fiecare incearca sa inteleaga ce este constiinta. ConcluzieDupa cum se poate observa majoritatea conceptelor de baza ale domeniului filosofiei mentalului sunt astazi analizate, discutate, surprinse in teorii si modele cu privire la constiinta. Gasim referiri la: eu, mental, intentionalitate, stari, acte si procese cognitive, stiinte cognitive, subdeterminare, survenire, credibilitate, evenimente mentale, atitudini mentale, imagine, reprezentare a cuplurilor intensional-extensional, fizical-mental, suflet-corp, logic-psihic, gramatica mentala, self-inteligenta, qualia, cotitura psihologica, conectionism, holism, teoria identitatii, context fizical, comportament lingvistic, individual, universal, individuatie, mentaleza, mene, mneme, predicatie, determinare complexa, identitate, identitate personala, identitate prin timp, identitate prin lumi posibile, inteligenta artificiala, dualism lingvistic, subiectivitate. Se contureaza si o stiinta a constiintei in stransa legatura cu neurostiintele, fizica cuantica, biologia genetica, IA, stiintelecomputeriale. Se poate conchide ca o noua revolutie stiintifica se prefigureaza in zona aceasta a stiintelor comunicatiei, a cognitiei si a calculatoar