Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Liviu Rebreanu - Biografie - Opere literare

Personalitati

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Christopher Waid
ION C.BRATIANU - personalitate marcanta a vietii politice din Romania
John Bland
James Trevisam
James Abbeys
Ion Agarbiceanu
Lauwrence Sanders
Ion I.C. Bratianu - Cariera politica si profesionala
Mihai Eminescu (1850 - 1889) Note Bibliografice
MOZART - Wolfgang Amadeus Mozart - copilaria

Liviu Rebreanu


LIVIU REBREANU
(1885-1944)




Liviu Rebreanu (*27 noiembrie , in comuna Tarlisua, judetul Bistrita-Nasaud, †1 septembrie , in Valea Mare, judetul Arges) este primul nascut dintr-o serie de 14 copii ai familiei Vasile Rebreanu, invatator, si Ludovica din Beclean.

Biografie

- Termina scoala primara in Maieru.

- Absolva gimnaziul in Nasaud si Bistrita.

- Urmeaza cursurile Liceului militar din Sopron.

- Isi continua educatia militara la Academia Militara din Budapesta, devine ofiter la Gyula, post din care isi da demisia.

- E functionar in Magura Ilvei, Vararea. Debutul literar in revista Luceafarul din Sibiu. Trece muntii si se stabileste in Bucuresti. La cererea guvernului maghiar este arestat, inchis la Vacaresti si extradat, va fi inchis la Gyula pana in luna august, dupa care se intoarce la Bucuresti.

- Devine secretar literar la Teatrul National din Craiova unde se casatoreste cu actrita Fanny Radulescu. Debuteaza cu un volum de povestiri Framantari ( ) urmat de alte volume de povestiri: Golanii ( ), Marturisire ( ), Rafuiala ( ).

Publica romanul Ion. Blestemul pamantului, blestemul iubirii il consacra drept mare scriitor si ii aduce premiul Academiei Romane.

- Faima lui creste dupa ce publica Padurea spanzuratilor in care intalnim acelasi motiv pe care il tratase in povestirea Catastrofa. Romanul este inspirat dintr-un fapt real, fratele sau Emil, sublocotenent in armata Imperiului Austro-Ungar fiind spanzurat dupa ce a incercat in timpul primului razboi mondial sa treaca de partea armatei romane. In perioada urmatoare a scris romanele Adam si Eva (pe schema reincarnarii, sapte povesti de dragoste diferite, un roman cu rama), ( ), nuvela psihologica Ciuleandra ( ), Craisorul ( )(o biografie romantata a craisorului Horia), Rascoala ( )(un roman epopeic al rascoalei din ), Jar ( ), Gorila ( ), Amandoi ( ). Piesele sale Cadrilul, Plicul si Apostolii sunt considerate de critici ca fiind sub nivelul artistic al romanelor.

Carti stiintifice

Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne

Cosmologie si alchimie babiloniana

Comentarii la legenda mesterului Manole

Traité d'histoire des religions

Le Sacre et le Profane

Aspects du mythe



Le mythe de l'eternel retour

Le Chamanisme et les Techniques archaiques de l'extase

Opere literare

Maitreyi (1933)

Intoarcerea din rai (1934)

Huliganii (1935)

Domnisoara Christina (1936)

Nunta in cer (1938)

Pe strada Mantuleasa (1968)

La tiganci (1969)

Noapte de Sanziene (1971)

Batranul si birocratul

Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza revista 'Luceafarul', din Sibiu, condusa de O.Goga si O.Taslauanu, catre sfirsitul anului 1908, apoi, in anul urmator, revista 'Convorbiri critice', la Bucuresti, unde tinarul prozator se stabilise, incercind sa se afirme in viata literara romaneasca. In anul 1910 este secretar de redactie la 'Falanga literara si artistica', condusa de M.Dragomirescu, functie ce o va detine si la 'Convorbiri critice'. In 1911 este numit secretar al Teatrului National din Craiova, mai apoi devenind colaborator de baza al lui Emil Girleanu, la acea data directoral institutiei.

Pina la aparitia primului sau roman, Ion(1920), a publicat citeva volume de nuvele (Framintari, 1912; Golanii, 1916; Marturisire, 1916; Rafuiala, 1919). In decembrie 1928 este numit director al Teatrului National din Bucuresti, functie pe care o va detine vreme de un an. In anul 1932 tipareste, la Bucuresti, revista 'Romania literara', care apare pina la 6 ianuarie 1934. Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, in virsta de 59 de ani. Peste citeva luni va fi deshumat si reinhumat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.

Autorul romanului Ion izbuteste practic, gratie unor creatii epice obiective, neegalate, sa strabata o intreaga etapa evolutiva.
Daca Sadoveanu e rapsodul literaturii romane moderne, Rebreanu e romancierul ei.
(George Calinescu)

Aparitia lui Rebreanu in literatura il situeaza intre traditie si inovatie. Liviu Rebreanu incheie epoca literaturii samanatoriste si poporaniste dominata de idilism si compasiune, si deschide un drum nou, in care scriitorul a asimilat si s-a integrat viziunii europene dominante a timpului.Predilectia analitica a scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse, in nuvele care vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de primul razboi mondial (Catastrofa, Itic, Sirul, Dezertor, Calvarul).


In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de 'momentul Rebreanu'. Prozatorul continua si adinceste cercetarea societatii romanesti, in traditia lui N.Filimon, D.Zamfirescu si I.Slavici, printr-o vasta documentare si compozitie, printr-un studiu atent de analiza psihologica.
Ne aflam in fata unui scriitor obiectiv, care uimeste prin puterea de a prezenta viata in complexitatea ei sociala si psihologica, prin personaje surprinse in 'umila si precara lor realitate sociala'(Tudor Vianu).

Romanul Ion este primul mare succes al lui Rebreanu. Cartea, deosebit de apreciata, primeste Premiul Academiei Romane. Reputatia prozatorului se consolideaza, doi ani mai tirziu , cind scoate romanul Padurea spinzuratilor in care reia motivul din nuvela Catastrofa, dar inspirat de sfirsitul tyragic al fratelui scriitorului, Emil Rebreanu, sublocotenent in armata austro-ungara, executat pentru incercarea de a trece de partea romanilor, in primul razboi mondial.

Alte romane, Adam si Eva, Ciuleandra, Craisorul, reprezinta preocupari, in parte izbutite, de largire a investigatiei scriitoricesti. Deosebit este insa romanul Rascoala(1932), eposul rascoalelor taranesti din 1907 si cronica a vietii social-economice si politice a Romaniei din preajma rascoalei.

Scrierile care au aparut dupa acel roman prezinta mai putina importanta, remarcabile sunt insa incercarile dramatice ale scriitorului (Cadrilul si Apostolii - comedii cu putina substanta dramatica - si Plicul, satira mai viguroasa impotriva coruptiei administrative a unui oras de provincie) si articole si interventiile sale in periodicele literare interbelice, reunite in volumul Amalgam(1943). A fost director al Teatrului National din Bucuresti, presedinte al Societatii Scriitorilor Romani (din 1925) si membru al Academiei Romane din 1934 (discursul de receptie - Lauda taranului roman).

L.Rebreanu se distinge in literatura noastra prin realismul viziunii, prin caracterul social al prozei sale, prin arhitectura riguroasa, desavirsita, in marele sale creatii, prin 'darul masiv de a crea viata'. (M.Sebastian)



Apostol Bologa

Apostol Bologa este personajul principal al romanului „Padurea spanzuratilor”, primul erou din literatura romana intruchipat de intelectualul ce traieste o drama de constiinta.Eroul principal se contureaza in trei ipostaze importante: cea de cetatean, cea de roman si cea de om.

Apostol Bologa este fiul aprigului avocat Iosif Bologa ce fusese doi ani intemnitati, si al Marie, care avea pentru copilul ei o „dragoste idolatra” si al carui suflet era plin de credinta, reprosandu-si chiar daca nu cumva il iubeste mai mult pe odrasla mai mult decat pe Atotputernicul”. Astfel copilul Bologa La varsta de 6 ani are o viziune pe care mama sa o interpreteaza cape un semn divin si isi dirijeaza copilul spre calea preotiei . Acesta dezvolta din Bologa un caracter fricos, indoielnic. Dar tatal intors din armata dezvolta din Apostol un caracter tenace , accentuand latura patriotica in educarea lui, cuvintele lui emblematice fiind „sa nu uiti nici odata ca esti roman. Astfel Bologa primeste din partea parintiilor lui o educatie contradictorie care parea solida. Elev la liceul din Nasaud traieste un experienta trista prin moartea tatalui sau considerand ca la pierdut pe D-zeu . „ Am pierdut pe D-zeu, il fulgera prin minte”.

Student la facultatea de filozofie din Budapesta este dornic de cunoastere dobandind stima profesorilor pentru inteligenta sarguinta si curajul opiniilor, aici cauta certitudini crezand ca stiinta ii poate oferii un „adevar absolut”.

Se logodeste cu Marta Dansa si din orgoliu dar si din dorinta de cunoastere se inroleaza pe front convins ca razboiul „este un adevarat izvor de viata cel mai eficace element de selectiune(…) pentru ca numai razboiul este adevaratul generator de energii” .

Romanul debuteaza cu scena spanzuratorii lui Svoboda in care se contureaza ipostaza de cetatean. Toata aceasta ipostaza poate fi plasata sub formula „ omul nu este nimic in afara de stat”.

Pe front este viteaz , decorat si captat in Curtea Martiala si participand astfel la condamnarea lui Svoboda. Momentul in care afla ca va fi mutat pe frontul din Transilvania va genera in sufletul lui adevarata imposibilitate morala, de a lupta impotriva propriului sau neam.

Acum se contureaza a doua ipostaza a eroului cea de roman. Apartenenta lui la natiunea romana va traversa acum constiinta eroului. Pentru a traversa situatia limita a existentei sale Bologa va incerca sa distruga reflectorul rusesc crezand ca in acest fel ca rasplata nu va fi trimis pe frontul din Transilvania.Generalul Kark refuza rugamintea lui Bologa si emite ipoteza unei viitoare dezertari. Ia hotararea de a dezerta dar este ranit si internat in spital iar confruntarea cu moartea il ingrozeste.Ii marturiseste lui Varga ca ideea dezertarii nu l-a parasit pentru ca: „Lege, datorie, juramant sunt valabile numai pana in clipa cand iti impun o crima fata de constiinta data, nici o datorie din lume nu are dreptul sa calce in picioare sufletul omului”.Repartizat la coloana de munitii din spatele frontului contribuie indirect la crima fata de propriul neam.

Este chemat din nou la Curtea Martiala si pus in situatia de a judeca 12 tarani romani invinuiti pentru tradare. Pentru a doua oara se contureaza ipostaza de roman. El hotaraste pentru a doua oara sa dezerteze si de aceasta data o si face desi era constient ca sublocotenentul Varga il urmareste. Pleaca intr-o noapte sa treaca linia frontului dar se rataceste si este prin de o patrula chiar in sectorul lui Varga, care-l aresteaza. Este judecat si condamnat la moarte. Acum se contureaza ipostaza lui de om.

Condamnat la moarte eroul se cauta pe sine insusi, se elibereaza de teroarea ideilor pure de zbuciumul sufletesc generat de sentimentul de culpabilitate de povara nesinceritatii si a crimei de existenta neautentica si falsa. Asistam astfel la un adevarat proces de purificare de impacare a eroului cu sine cu intreaga umanitate cu sine. „Acuma mi-e sufletul linistit iubirea imi ajunge caci iubirea imbratiseaza deopotriva pe oameni si pe D-zeu viata si moartea”

In momentul spanzurari, ca si Svoboda la inceputul romanului, „Apostol isi potrivi singur streangul cu ochii insetati de lumina rasaritului”. Moare „in vreme ce in urechi i se stingea glasul preotului: Primeste, Doamne, sufletul robului tau Apostol…”

Apostol Bologa moare ca un erou al neamului sau, din dragoste pentru tara sa, pentru libertate si adevar, pentru triumful valorilor morale.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1976
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site