Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Aspecte de ordin metodologic, clasificari si functii – politica sociala

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Piata unica, trasatura esentiala a integrarii economice
Teme fundamentale ale fascismului european
Lupta anti-coruptie in Romania
„SOP au devenit o parte esentiala si vitala a functionarii sistemelor democratice din intreaga lume.”
TERORISMUL
Alternative la regula majoritatii
UNIUNEA EUROPEANA IN VALURI DE ADERARE
Evaluarea performantelor. Generalitati
PREZENTAREA UNIUNII EUROPENE - MISUNEA UNIUNII EUROPENE
DEZVOLTAREA REGIONALA IN ROMANIA

Aspecte de ordin metodologic, clasificari si functii. – politica sociala

Pentru a fi cunoscute si dirijate, fenomenele si procesele sociale, purtatoare a numeroase caracteristici cantitative si calitative, trebuie sa fie transpuse in marimi numerice, care poarta denumirea generica de indicatori sociali. In ultimele doua decenii, s-au inregistrat preocupari constante la nivel national si international, cu rezultate remarcabile, pe linia elaborarii de indicatori sociali, de statistici sociale in general.




In procesul de perfectionare a indicatorilor sociali se tinde spre obtinerea unui sistem de indicatori care sa faca jonctiunea, pe de o parte, intre rezultatele in plan social si cauze, iar pe de alta parte, intre diferitele aspecte corelate ale vietii sociale; de exemplu, intre venituri si consum; intre morbiditate, conditiile generale de trai, gradul de dezvoltare a infrastructurii sanitare si accesul la serviciile sanitare.

Exista un acord cvasigeneral in a considera indicatorii sociali o masura, respectiv o marime statistica, ce exprima starea si evolutia conditiilor de viata si circumstantele ei.

Indicatorii sociali trebuie sa raspunda unor nevoi practice. De aceea este necesar ca in procesul de elaborare a acestora sa se tina seama de doua categorii de cerinte, care circumscriu, in buna masura, sfera indicatorilor sociali.

Prima categorie se refera la procesul de transpunere – in expresie numerica – a unor concepte stiintifice ce reflecta viata sociala. In acest proces este necesar sa se urmareasca daca si cat de bine raspunde indicatorul propus caracterizarii domeniului social caruia ii este asociat, care este puterea sa de expresie.

Cea de-a doua categorie de cerinte vizeaza unele aspecte mai apropiate de metodologia statistica si se refera la exactitatea (acuratetea), posibilitatea formarii cu ajutorul lor a unor serii de timp sau longitudinale, culegerea de date, etc.

Cea de-a doua categorie de cerinte se refera la aspectele de ordin metodologic, si anume:

frecventa, cerinta care rezulta din faptul ca fiecare fenomen social isi are propriul sau ritm, propria sa evolutie; este necesar un anumit interval de timp ca sa fie sesizata o evolutie semnificativa si un altul pentru ca aceasta sa fie inregistrata statistic. Perioada difera de la un indicator la altul.

claritatea, adica sa fie usor de interpretat.

Din nevoia practica de utilizare corecta si cu mai multa usurinta, indicatorii sociali pot fi grupati in mai multe categorii.

O categorie frecvent intalnita in literatura este aceea care are la baza perspectiva – societala sau individuala – dinspre care se analizeaza starea si evolutia unui fenomen sau proces social. Conform acestui criteriu, indicatorii sociali sunt grupati in:

Indicatori obiectivi care se refera la cei care exprima aprecieri cu privire la starea si evolutia unui domeniu social, la factorii lor determinanti. Ei pun de regula accentul pe aspectul economic al problemelor sociale. Indicatorii obiectivi constituie un punct principal de sprijin in procesul de luare a deciziilor in plan social si economic, avand astazi raspandirea cea mai larga si constituindu-se ca obiect al activitatii numeroaselor institutii specializate guvernamentale, interguvernamentale si internationale.

Indicatori subiectivi sau de perceptie care ofera informatii cu privire la perceptia, aprecierea, la nivel de individ sau grup social, a unui fenomen sau proces social. Perceptia de catre indivizi sau categorii de persoane este un aspect fundamental al bunastarii si o componenta necesara si importanta a unui program de indicatori sociali. Acest tip de informatii ofera o noua dimensiune asupra realitatii si poate, de asemenea, sa scoata in evidenta anumiti factori obiectivi care n-au fost sesizati anterior ca fiind semnificativi. Astfel de indicatori sunt utili in cazul in care cercetarile statistice nu pot fi realizate sau datele pot fi disponibile doar cu foarte mare intarziere.

Indicatorii sociali mai pot fi clasificati in functie de fenomenul sau procesul pe care il caracterizeaza:

indicatori de rezultat (sau de obiectiv) – estimeaza eficacitatea unor masuri de politica promovata intr-un domeniu si informeaza asupra gradului de realizare a obiectivului ;

indicatori de factor (sau mijloc de realizare) – sunt considerati ca indicatori referitori la mijloace de realizare a obiectivelor respective.

Aceasta clasificare este de regula utilizata in legatura directa cu formularea si urmarirea realizarii unor obiective precise in plan social.

Asa cum sugereaza si denumirea lor, indicatorii sociali au fost “inventati” pentru caracterizarea cat mai corecta si completa a bunastarii individuale. Indicatorii sociali indeplinesc sau pot indeplini doua functii majore:

1. Functia de masura a nivelului si distributiei bunastarii individuale. Conceptul de “bunastare” trebuie sa fie transpus in plan operational. Desi exista in plan teoretic si practic o experienta relativ bogata in delimitarea componentelor bunastarii, ale nivelului de trai si calitatii vietii, se poate aprecia ca nu s-a reusit pe deplin surprinderea in indicatori relevanti a tuturor fatetelor si circumstantelor conditiilor de viata ale unei colectivitati umane.

2.Functia de instrumente de orientare sociala si control al realizarii obiectivelor stabilite. Aceasta functie este pusa in evidenta, pe de o parte, de faptul ca indicatorii sociali pot fi utilizati ca “normative” in cadrul unor programe de politica sociala posibil sau necesar a fi atinse intr-un anumit interval de timp. Pe de alta parte, unii indicatori sociali, indeosebi cei care reflecta factorii de influenta a conditiilor de viata, pot si sunt utilizati ca elemente de fundamentare a unor orientari in plan economic.

In concluzie am putea afirma ca o politica sociala consistenta presupune cuprinderea fenomenelor si proceselor sociale intr-o conceptie care sa ofere un tablou al ansamblului aspectelor vietii umane, din care sa se poata desprinde principalele elemente ce caracterizeaza rezultatele si factorii care influenteaza aceste rezultate. Intr-o astfel de viziune, abordarile sectoriale, si deseori sub egida unor institutii administrative foarte disparate, devin insuficiente, datorita faptului ca intre diferitele componente ale vietii sociale exista multiple raporturi pe care o astfel de abordare nu le poate surprinde. De aceea, cuprinderea si dezvoltarea indicatorilor sociali intr-un cadru integrat, bazat, in primul rand, pe selectarea unor domenii care corespund fenomenelor si proceselor sociale reale si, in al doilea rand, pe caracterizarea aspectelor cantitative si calitative ale acestora, este o necesitate imperioasa.



Sistemul indicatorilor sociali. Veniturile si consumul populatiei. Indicatorii agreati la nivelul Uniunii Europene    pentru monitorizarea starii saraciei si incluziunii sociale

In alcatuirea unui sistem de indicatori sociali s-au avut in vedere doua premise de baza:

1. Prima premisa se refera la progresele realizate in tara noastra in masurarea fenomenelor si proceselor sociale, a nivelului de trai si calitatii vieti. Dinamica vietii sociale si cerinta cunoasterii atente a evolutiilor din aceasta sfera, a factorilor care determina in special fenomene negative, obliga la imbogatirea permanenta a informatiei statistice, atat asupra domeniilor pentru care exista o buna acoperire cu indicatori in scopul surprinderii unor aspecte noi, cat si asupra altor segmente ale vietii sociale acoperite insuficient sau inca neacoperite cu indicatori.

2. Cea de a doua premisa se refera la posibilitatea ca sistemul indicatorilor sociali sa se alinieze cadrului metodologic orientativ de integrare a statisticii sociale si demografice cu statistica economica si alte statistici inrudite, fiind bazat pe standarde si orientari acceptate la nivel international. Un astfel de cadru este oferit de institutiile specializate ale ONU. Acesta constituie un element de referinta fundamental in selectarea domeniilor sociale si a setului de indicatori care caracterizeaza fiecare domeniu in raport cu problematica sociala specifica diferitelor tari, favorizand elaborarea unui sistem de indicatori care sa permita s efectuarea de comparatii internationale privind dezvoltarea sociala.

Referindu-ne la domeniile sociale, subliniem ca, in principiu, toate

aspectele vietii sociale trebuie acoperite cu indicatori. In practica insa realizarile sunt mult mai modeste datorita unor cauze care tin, in special, de complexitatea vietii sociale, de posibilitatile limitate de cuantificare a fenomenelor si proceselor sociale. In selectarea domeniilor sociale pentru care este indispensabila elaborarea de indicatori, se bazeaza pe analiza principalelor aspecte ale vietii sociale sugerate de problematica generala a nivelului de trai si de semnalele date de realitate.

Lista alcatuita referitoare la domenii si indicatori sociali are un evident caracter deschis. Ea se poate modifica si / sau imbogati in functie de evolutia fenomenelor si proceselor din sfera sociala, de cerintele de informare in cadrul fiecarei perioade, de necesitatea adancirii analizei pentru un domeniu sau altul, de progresele in cunoasterea si masurarea fenomenelor din sfera sociala.

Marimea veniturilor, nivelul si caracteristicile consumului diferitelor categorii ale populatiei constituie, in sine, un subiect de preocupare sociala, dar reprezinta si o zona de legatura cu alte domenii sociale si economice.

a) Veniturile reprezinta unul din factorii-cheie care influenteaza nivelul de trai; distributia veniturilor determina diferente in satisfacerea trebuintelor, explicand gradul de asigurare a existentei diferitelor categorii de populatie.

Nivelul, evolutia si distributia veniturilor populatiei pot fi reflectate de indicatori care rezuma posibilitatile, respectiv resursele de care dispune populatia pentru satisfacerea nevoilor sale.

Indicatorii din acest domeniu sunt:

sursele de formare a veniturilor populatiei, respectiv veniturilor din munca si elementelor de redistribuire. Acestea permit obtinerea de date asupra veniturilor totale incasate de populatie, precum si asupra veniturilor sale disponibile, ce da masura reala a capacitatii gospodariilor (familiilor) de a-si satisface nevoile lor de consum si de economisire.

distributia gospodariilor dupa nivelul veniturilor, distributie construita nu numai pentru intreaga populatie, ci si pentru principalele sale categorii. Indicatorii referitori la distributia gospodariilor sau a indivizilor dupa nivelul veniturilor dau posibilitatea evaluarii gradului de inegalitate in ceea ce priveste nivelul veniturilor obtinute de diferitele categorii de populatie.

Deosebit de important pentru evaluari in domeniul nivelului de trai este calculul veniturilor reale (salarii, pensii, etc.) – aceasta in scopul determinarii efectului cumulat al evolutiei veniturilor nominale si a preturilor de consum asupra satisfacerii nevoilor populatiei.

b) Consumul. Pentru caracterizarea acestui domeniu se practica doua categorii de indicatori:

in expresie baneasca, atunci cand se refera la ansamblul consumului populatiei;

in expresie naturala, atunci cand se refera la alimente, bunuri de folosinta indelungata sau unele servicii.

Indicatorii privind vanzarile cu amanuntul catre populatie reflecta aspectele mecanismului de satisfacere a nevoilor.

Un tablou de ansamblu asupra consumului populatiei poate fi oferit de urmatorii indicatori:

consumul final al populatie, da masura cea mai completa asupra nivelului de trai. Calculat pe un locuitor si pe componente (privat, public), el permite efectuarea unor corelatii la nivel macroeconomic.

cheltuielile de consum ale gospodariilor, indicator util in formularea unor masuri menite sa mentina echilibrul dinamic intre cererea si oferta de pe piata bunurilor si serviciilor de consum. Structura cheltuielilor de consum favorizeaza si aprecierea stadiului atins in satisfacerea principalelor categorii de nevoi ale populatiei.

Cei mai multi dintre indicatorii sociali disponibili reflecta media. Indicatorii medii au o anumita semnificatie; ei ascund insa, mari discrepante in interiorul sistemului social

Sub impactul inflatiei si al masurilor de control al cresterii veniturilor nominale realizat prin politica salariala si formulele de indexare, veniturile reale au scazut pentru toate categoriile de populatie. Astfel, salariul mediu si pensia medie de asigurari sociale au ajuns in 1993, in termeni reali, la mai putin de doua treimi din valoarea realizata in 1989.

In decembrie 1993, salariul mediu a ajuns la aproape jumatate din valoarea reala a lunii octombrie 1990. Mult mai rapid a scazut puterea de cumparare a veniturilor mici. Salariul minim pe economie avea in decembrie 1993 o valoare reala de aproximativ o treime din cea inregistrata in octombrie 1990; alocatiile pentru doi copii reprezentau o patrime; alocatiile pentru trei copii, o cincime.



Indicatorii disponibili pentru relevarea evolutiilor in acest domeniu al consumului populatiei pun in evidenta o serie de aspecte importante pentru caracterizarea starii si evolutiei sociale dupa 1989, consumul populatiei cumuland multe din consecintele evolutiilor din domeniul economic, ale masurilor de natura sociala, ale inertiilor comportamentale, etc.

In conditiile declinului economic accentuat din aceasta perioada, inclusiv in ramurile producatoare de bunuri si servicii de consum, ale caderii puterii de cumparare a veniturilor, incepand cu 1991 a avut loc o scadere a volumului fizic si o deteriorare a structurii consumului populatiei.

In anul 1990, consumul principalelor produse alimentare in expresie naturala a inregistrat o crestere comparativ cu 1989; in 1991 si 1992 a urmat insa o scadere substantiala, comparativ cu 1990, la toate grupele de alimente valoroase din punct de vedere nutritiv. Consecinta a fost scaderea consumului zilnic de calorii si proteine.

Indicatorii referitori la inzestrarea populatiei cu bunuri de folosinta indelungata arata o stagnare sau o crestere usoara a inzestrarii cu unele bunuri: aparate radio, televizoare, autoturisme. Modificarile pozitive in acest segment al consumului pot fi o rezultanta a unui cumul de factori: o crestere a veniturilor populatiei in anul 1990, o imbunatatire a ofertei cu astfel de bunuri, “fuga de bani” in conditiile inflatiei si orientarea spre cumpararea de bunuri cu durata mare de folosinta, etc.

Un indicator cu o semnificatie aparte este cel referitor la ponderea cheltuielilor alimentare in totalul cheltuielilor de consum ale familiilor. In prezent, in Romania consumul alimentar absoarbe, in medie, mai mult de jumatate din totalul cheltuielilor de consum. Aceasta, in conditiile in care nivelul consumului alimentar este departe de valorile care caracterizeaza zona de saturatie, ceea ce arata volumul mare al nevoilor de consum nesatisfacute, atat de bunuri alimentare, cat si de bunuri nealimentare si servicii. Ponderea mare a cheltuielilor pentru consumul alimentar reflecta si faptul ca, din resursele disponibile, familiilor le ramane foarte putin pentru cumpararea produselor nealimentare si pentru plata serviciilor; din aceste ultime categorii se cumpara, in principal, cele care sunt indispensabile in consum (energie electrica, termica, gaze, transport, etc.), cumpararea altor produse fiind amanata.

O remarca trebuie facuta si in legatura cu faptul ca a crescut ponderea autoconsumului in totalul cheltuielilor de consum alimentar, ceea ce semnifica doua lucruri:

faptul ca nevoile alimentare nu sunt satisfacute, la un nivel apropiat zonei de saturatie, face ca populatia sa-si orienteze prioritar resursele sale de consum spre alimentatie;

in conditiile inflatiei accentuate s-a constatat o intoarcere spre consumul de produse obtinute in gospodaria personala, exprimand practicarea unei agriculturi de subzistenta si constrangeri in formarea relatiilor de piata.

Indicatorii sociali prezentati arata o degradare puternica, in ultimii ani, a parametrilor care caracterizeaza nivelul de trai al populatiei, starea sociala in general. Ei pun in evidenta principalele probleme sociale, unele mostenite si accentuate in ultima perioada, altele nou aparute.

Intre cele mai grave, cu implicatii asupra traiului curent al majoritatii populatiei, sunt cele care privesc:

gradul relativ scazut de satisfacere a nevoilor fundamentale legate de alimentatie, locuinta, dotare cu bunuri cu durata medie si indelungata de utilizare;

scaderea continua a puterii de cumparare a veniturilor banesti, una din cauzele principale care conduc la inrautatirea conditiilor de trai;

inrautatire a indicatorilor care conditioneaza calitatea capitalului uman in perspectiva.   

Indicatorii agreati la nivelul Uniunii Europene pentru monitorizarea starii saraciei si incluziunii sociale

A.     Pentru monitorizarea starii saraciei si incluziunii sociale se au in vedere urmatorii indicatori agreati la nivelul Uniunii Europene

Indicatori primari

Procentul de persoane cu venituri relativ scazute, dupa acordarea transferurilor/ beneficiilor sociale (pragul pentru veniturile relativ scazute este definit ca 60% din venitul median), cu detaliere in functie de:

grupuri de varsta si sexe

ocupatia principala

tipurile de gospodarii

regimul de proprietate al locuintei

Distributia veniturilor

Distanta intre venitul median al persoanelor cu venituri relativ scazute si pragul veniturilor relativ scazute (pe total si sexe)



Disparitatile regionale din perspectiva somajului

Rata somajului de durata (mai mare de 12 luni)

Numarul persoanelor care traiesc in gospodarii de someri (inregistrati sau neinregistrati)

Rata abandonului scolar (pe total si sexe)

Speranta de viata la nastere

Starea de sanatate autoperceputa in functie de nivelul venitului

Indicatori secundari

Dispersia in jurul pragului venitului relativ mic

Procentul persoanelor cu venituri relative scazute, utilizand un prag cu baza anuala fixa

Procentul persoanelor cu venituri relativ scazute inainte de transferuri (pe total si sexe)

Coeficientul Gini

Ponderea somerilor pe termen lung (definitie BIM) in total someri (pe total si sexe)

Ponderea somerilor pe termen foarte lung (24 luni si peste) in total someri (pe total si sexe)

Rata de participare la educatia primara (pe total si sexe)

Sursa de date pentru indicatorii 1-3 si 10-13 este INS, prin Ancheta Bugetelor de Familie. Indicatorul 9 va fi exprimat din Ancheta Conditiilor de Viata in Gospodarii a INS. Pentru indicatorul 4, 5, 6, 14, 15 datele sunt colectate si raportate de INS, prin Ancheta asupra Fortei de Munca in Gospodarii si din datele inregistrate de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. Indicatorii 7 si 16 sunt raportati de asemenea de INS, pe baza datelor Ministerului Educatiei si Cercetarii. Indicatorul fi va raportat pe baza datelor Ministerului Sanatatii si Familiei.

Complementar cu lista de indicatori prezentata mai sus (adoptata de Consiliul Europei in 2001), sistemul de indicatori pentru monitorizarea saraciei si excluziunii sociale va cuprinde si un set de indicatori care sa surprinda specificul acestor fenomene in Romania. Acesti indicatori vor ficonstruiti pe baza metodologiei de masurare a saraciei elaborata in 2001 de catre CASPIS in parteneriat cu INS, Banca Mondiala, IEN, ICCV si Universitatea Bucuresti. Sistemul final de indicatori va fi definitivat prin consultare cu actorii relevanti. Nucleul setului suplimentar de indicatori, specific pentru Romania, cuprinde:

rata saraciei, pe total populatie si cu detaliere pe medii de rezidenta, regiuni, sexe, tipuri de gospodarii si grupe de varsta

rata saraciei severe, pe total populatie si cu detaliere pe medii de rezidenta, regiuni, sexe, tipuri de gospodarii si grupe de varsta

profunzimea saraciei, pe total populatie si cu detaliere pe medii de rezidenta, regiuni, sexe, tipuri de gospodarii si grupe de varsta

profunzimea saraciei severe, pe total populatie si cu detaliere pe medii de rezidenta, regiuni, sexe, tipuri de gospodarii si grupe de varsta

severitatea saraciei, pe total populatie si cu detaliere pe medii de rezidenta, regiuni, sexe, tipuri de gospodarii si grupe de varsta

nivelul lunar al Indicelui Preturilor de Consum, pe total si defalcat

nivelul lunar al principalelor tipuri de venituri ale populatiei ( veniturile salariale medii, pe total economie si pe ramuri, nivelul mediu al pensiilor etc.)

starea autoperceputa de saracie (indicatori subiectivi)

indicatori ai inegalitatii

rata mortalitatii infantile

Pentru monitorizarea implementarii planului anti-saracie, indicatorii specifici sunt prezentati in cadrul capitolului 8 pentru fiecare componenta sectoriala in parte, rezultatele efective urmand sa fie raportate anual catre CASPIS, in vederea completarii bazei de date, in luna martie a fiecarui an, cu datele pentru anul anterior. Seturile finale de indicatori vor fi definitivate prin consultare cu actorii relevanti.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 686
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site