Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Teme fundamentale ale fascismului european

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic



Teme fundamentale ale fascismului european

Mosteniri ale secolului XIX




Sfarsitul razboiului mondial a adus in scena forme noi de ideologie politica neimaginate pana in secolul XX. Premisele acestora se regasesc in ideile unor ganditori de secol XIX , dar si mai devreme. Ideologii sustin ca: „Nazismul isi cauta referintele in tragedia greaca, Herder, Novalis, un alt Hegel, Nietzsche si, desigur, se justifica prin miscarea stiintifica de la Darwin incoace.” Aceste afirmatii se sustin partial. Pus in fata amenintarii bolsevice, fascismul si mai ales national-socialismul, care a fost forma cea mai distructiva a fascismului, isi cauta originile intelectuale atat pentru a recruta cat mai multi simpatizanti, cat si pentru micsora din impactul moral al inumanitatii actiunilor sale.

Georg Wilhelm Friedrich Hegel elaboreaza sistemul care va avea cea mai mare influenta asupra evolutiei politice a secolului XX: “Aproape ca nu exista sistem politic care sa nu fi fost influentat de acesta. Toate ideologiile noastre politice releva forta, trainicia si durabilitatea principilor lansate si sustinute pentru prima data de catre Hegel, in filozofia dreptului si filozofia istoriei.”[2] Hegelianismul a influentat nu numai fascismul si national-socialismul, dar si bolsevismul.

Dupa Hegel prin istorie fiecare natiune participa la un act de autocunoastere al spiritului universal. Istoria este o manifestare a spiritului universal in timp. De aceea realitatea se desfasoara conform unor legi implacabile. Raul, in acest sens, nu intra in categoria accidentelor, ci este organic succesiunii evenimentelor istorice. De aceea razboaiele, revolutiile, crizele sociale sunt tot o manifestare a legilor istorice.

Rolul statului nu mai este unul secundar, ci este centrul realitatilor istorice. Dupa Hegel statul este manifestarea spiritului absolut si nu poate fi conceputa istoria in afara lui sau anterior lui. Etatismul lui Hegel anuleaza teoria contractului social atat de vehiculata in secolul precedent. Aceasta anterioritate a statului il scuteste de orice indatorire morala. Din perspectiva lui Hegel morala era doar o constructie subiectiva a individului fara nici o legatura cu natura spiritului absolut. De aceea nu-l preocupa imaginea statului, ci realitatea lui, care sta in putere. Aceste idei “cuprind cel mai clar si mai crud program fascist propus vreodata de vreun filozof sau de vreun teoretician al politicii.” In orice epoca va exista o natiune care le va domina pe celelalte. Dar puterea acesteia nu va sta in dimensiunea teritoriului sau in numarul de locuitori, ci in natura spiritului acelui popor. Ulterior Hegel a devenit filozof oficial dominand invatamantul prusac , desi „pare insa improbabil ca Hegel ar fi devenit vreodata cea mai dintai figura din filozofia germana daca n-ar fi avut in spate autoritatea statului prusac.”

Thomas Carlyle identifica o legatura necesara intre succesiunea istorica si viata initiatorilor marilor fenomene sociale. Activitatea liderilor devine determinanta fundamentala in desfasurarea istoriei, fiind o conditie de existenta a acesteia. De aceea istoria nu poate fi privita ca o simpla succesiune de evenimente. Istoria exista numai ca efect al afirmarii marilor eroi. Mecanismul functioneaza prin fascinatia exercitata de marii eroi asupra maselor carora le ofera un sens, o perspectiva asupra reusitei: “Cand citim din Carlyle avem impresia ca odata cu fiecare mare personalitate, cu fiecare geniu al religiei, filozofiei, literaturii sau politicii incepe un nou capitol in istoria omenirii.” A fost criticat pentru sustinerea pasivitatii, a supunerii indivizilor in fata elitelor. In viziunea sa doar componentii elitelor aveau calitati eroice innascute si deci dreptul de a ghida masele. Eroul in deciziile sale se bazeaza pe o intelegere intuitiva a realitatii, metodele logice fiind insuficiente si anacronice ceea ce deschide terenul irationalului si afectivului in ideologiile totalitare de secol XX.

Un precursor al fascismului este Joseph Arthur Comte de Gobineau care in „Eseu asupra inegalitatii umane” isi aduce aportul prin teoria raselor. Conditia omului este una pasiva pentru ca nu poate schimba legile implacabile al istoriei. Rasele umane sunt de o mare diversitate si fiecare dintre ele isi urmeaza propriul destin. Asadar fiecare rasa trebuie sa accepte succesiunea istorica ca o fatalitate. Astfel numai rasa alba era capabila de a crea o cultura autentica si valabila. Celelalte rase nu urmeaza decat exemplele superioare ale rasei albe. Rasa este mobilul evolutiei, individualismul este minimalizat, indivizii existau numai raportati la rasa lor.

Dar nu apologia ideii de rasa este elementul cel mai important la Gobineau, ci “o incercare de a distruge toate celelalte valori.”[6] Glorificarea rasei da valoare numai acelor lucruri raportate direct la aceasta, iar restul formeaza o categorie inferioara de a carei existenta ne putem lipsi. Demnitatea omului era direct proportionala cu natura rasei sale, respingand astfel etica fundamentata pe ratiune. Ontologia dicteaza natura eticii umane. Dupa Gobineau natiunea reprezenta un amalgam de rase ceea ce ne sugereaza sa nu asociem rasismul cu nationalismul.

Cele mai solide premise al discursului fascist se regasesc in darwinism. Ideile darwiniste vor deveni un suport pentru fanatismul ideologic al secolului XX. Charles Darwin in „Originea speciilor” incearca sa explice evolutia prin procesul de mutatie-selectie. Fiecare generatie sufera mutatii, iar la nivel individual observandu-se o capacitatea ridicata la factori externi: „Teoria adaptarii si a selectiei naturale, a exemplarului apt va furniza rasismului, apoi national-socialismului un argument pentru propria lor cauza.” Daca Darwin a demonstrat ca legea selectiei naturale este o lege naturala inseamna ca este universal valabila si poate fi extinsa catre toate domeniile. Numai ca, poate dintr-un spirit de anticipatie, biologul englez tine sa diferentieze printr-o particularitate natura umana de cea animala. Criteriul este simtul moralitatii. Rasismul in schimb aplicand criteriul selectiei la om pune semn de egalitate intre acesta si animal.

Prin perspectiva sa evolutionista in care distinge maimuta ca stramosul autentic al omului Darwin reduce distanta dintre om si animal. Numai ca intentiile sale nu sunt acelea de a injosi omul, ci de a redefini mai degraba statutul animalului. Apreciind ca omul primitiv este mai apropiat de maimuta cea mai evoluata, decat de un individ cu inteligenta normala va crea iluzia diferentelor calitative intre oameni. National-socialismul va specula aceasta ambiguitate pentru a imparti indivizii in suboameni si supraoameni. Apoi Darwin vorbeste de existenta mai multor rase umane care, in opinia sa, se aseamana fizic si intelectual prin faptul ca au acelasi stramos comun.

Amploarea teoriei biologice evolutioniste in conditiile scaderii rolului religiei a facut necesara o reevaluare a valorilor umane. Dar pentru ca omul sa nu fie asociat cu maimuta era necesara o constructie care sa intretina relatia omului cu transcendentul. Acest lucru l-a realizat ideologia national-socialista care a elogiat modelul arian al omului in detrimentul unor rase inferioare ce trebuiau exterminate.

Oswald Spengler „Declinul Occidentului”sustine o profetie care va inspira discursurile fasciste. Una dintre ideile sale era aceea ca civilizatia occidentala isi atinsese limitele. Adica stiintele, arta, filozofia isi consumasera existenta. Perspectiva sa asupra evolutiei istoriei nu este una cauzala, ci una ciclica. Respinge ideea de istorie generala in favoarea conceptului de „istorii particulare”. Aplica dezvoltarii culturii regulile evolutiei organice. Aceasta implica nasterea, maturizarea si declinul. Istoria este biografia marilor culturi ale umanitatii.

Nietzsche prin filozofia vointei de putere, mai tarziu Heidegger prin negarea participarii active a individului la evolutia vietii culturale sunt alte exemple de teoreticieni care au construit premise si au contribuit la solidificarea fascismului.

2. Fascismul italian

Desi este fondator al miscarii fasciste, Mussolini a fost initial militant socialist. Ruptura s-a produs datorita unor tensiuni cu liderii bolsevizati ai miscarii. Fiindca ii combate obiectivele, dar ii copiaza strategia de cucerire a puterii politice, fascismul, dintr-un anumit punct de vdedere, apare ca o reactie la discursul comunist. Numai ca: „Fascismul apare in schimb ca o reactie a particularului impotriva universalului, a poporului impotriva clasei, a nationalului impotriva internationalului.”

Fascistul lupta pentru a opri evolutia istoriei care ducea inevitabil spre democratie. Asemeni sistemului democratic, fascismul nu amesteca religiosul cu politicul, ci se considera pe sine o noua religie: “Fascismul este o conceptie religioasa, in care omul este privit sub raportul sau supraomenesc cu o Lege superioara, cu o Vointa obiectiva, care depaseste individul ca atare si il ridica la demnitatea de membru constient al unei societati spirituale.”

Glorificarea unei religii de stat, asemeni totalitarismului fascist, nu tolereaza alte manifestari religioase. Este o lege organica a totalitarismului. Aceasta fiindca organizarea statala nu era privita de fascism decat in termeni de putere absoluta, ceea ce nu lasa loc libertatii de manifestare a altor forme ideologice: “ Nu exista conceptie de stat, care sa nu fie in acelasi timp, intru-totul, si o conceptie de viata, fie ca este o filozofie sau o intuitie”

O premisa fundamentala a fenomenului fascist este cea a nationalismului: “Omul fascismului nu este decat natiune si patrie, o lege morala care reuneste indivizii si generatiile intr-o traditie si intr-o misiune.” Nationalismul presupune omogenitate culturala, atomizare. Acesta a luat avant odata cu trecerea la epoca industriala, cu mobilizarea larga a maselor, cu alfabetizarea masiva. In afirmarea sa, nationalismul se vede pe sine ca manifest, ca un adevar apriori, si de aceea orice opozitie o considera ca un refuz a unor drepturi ce i se cuvin. Este strans legat de continuitate ceea ce impune fascismului inclinatia spre traditie: “Fascismul a redat Italiei o constiinta romana si o sete de marire si intaietate care e si ea romana.”



Valorile romane revigoreaza mitul national si justifica miscarea ca fiind o revolutie spirituala: “Fascismul reaseaza in locul de cinste puterile ideale ale sufletului si da la o parte materialismul istoric, rechemand umanitatea catre o forma de idealism operant, prin care viata redobandeste o valoare religioasa de misiune si apostolat cu deviza: modestie, puritate si sacrificiu” .Fascismul italian era vazut ca o revolutie a sangelui latin care tinde catre o dimensiune universala: “ca si Revolutia franceza e destinat sa se raspandeasca in lume si este initiatorul unei epoci.” Italia este nemultumita dupa razboiul mondial cu toate ca se numara printre castigatoare. Rivalitatea cu celelalte puteri era dezbatuta in jurul coloniilor, a unor teritorii pe care le dorea incorporate in propriul stat. Discursul fascist promite sa ajusteze aceste inconveniente.

Fascismul respinge individualismul modern ca fiind un element atat al crestinismului, dar si al ordinii democratice. Individualismul capitalist a produs o apatie sociala, o anumita superficialitate in afirmarea politica, ceea ce va determina discursul fascist sa-l considere ca fals argument al libertatii, ca masca a ipocriziei capitaliste. Din contra libertatea autentica este garantata numai de ordinea superioara impusa de fascism: “El este pentru singura libertate serioasa, libertatea Statului si a individului in Stat. Intr-adevar pentru fascism totul este in Stat, si nimic omenesc sau spiritual nu exista, si cu atat mai putin poate avea valoare, in afara Statului.” Influentele etatiste in discursul fascist sunt evidente. In aceasta ordine de idei, discursul fascist face din stat o entitate anterioara natiunii, ceea este un mod de a-i justifica abuzurile de putere. Natiunea fiind secundara exponentii sai se pot sacrifica in momentele de criza ale statului: “natiunea este creata de Stat care da poporului, constient de propria sa unitate morala, o vointa si deci o existenta efectiva.” Fascismul considera organizarea statala o manifestare a absolutului, iar existenta si interesele individului ca aspecte ale relativului. Si pentru a explica si proteja ideea unei elite discursul fascist „afirma inegalitatea iremediabila, fecunda si binefacatoare a oamenilor, cari nu pot deveni egali printr-un fapt mecanic si extrinsec cum este sufrajul universal.”

Fascismul poate fi considerat in primul rand un esec al democratiei, o forta antidemocratica nascuta din insasi ordinea democratica: “domnia urnei si a buletinului de vot, cand drepturile catorva predominau asupra drepturilor statului. Era decadenta principiului autoritatii si a ierarhiei, care insa trebuie sa existe la temelia oricarei societati.” Visul autoritatii, al ierarhiei, al ordinii, al disciplinei, elementele etatiste , viziunea religioasa asupra organizarii sociale, terorismul, suspiciunea sociala fac din discursul totalitarist una dintre cele mai sinistre ideologii visate vreodata de om. Astfel: „fascismul este totalitar, iar Statul fascist, sinteza si unitate de valori, interpreteaza, dezvolta si stapaneste intreaga vieata a poporului.”

Discursul fascist condamna democratia ca o forma de oligarhie a banului, ca o forma de dependenta straina, ca forma de trivializare a politicului: „fascismul este impotriva democratiei, care claseaza poporul dupa numarul mai mare al indivizilor, il asimileaza si il coboara la acest nivel.”

Fascismul se considera o revolutie de renastere sociala, o reconstructie a noului prin afirmarea mostenirii romane. Valorificarea faptelor aveau o conotatie eroica pe care o asociau cu gloria stramosilor romani. Violenta, teroarea erau justificate ca defensive: “Fu necesara violenta pentru stapanirea actelor subversive, a asprelor ciogniri din piete si de pe strazi, udate cu sange fascist.” Inclinatia catre terorism era evidenta: “Echipamentul era complet militar, fiecare grup avea cantecul sau preferit” Acest aspect este intalnit sub diferite forme in fenomenul miscarilor de extrema dreapta din Europa.

Tendintele expansioniste ale fascismului au fost o evidenta. Modelul de inspiratie poate fi usor identificat in etica de razboi romana: “ Pentru fascism tendinta de stapanire, adica spre expansiunea natiunilor, este o manifestare de putere; din contra, spiritul casnic este un semn de decadere.”

Mussolini este zeificat, vazut ca un profet, ca un deschizator de drumuri: “Acest om veni ca trimis de Dumnezeu, ca iesit din geniul neamului.”[24] sau “e un autentic Educator, nu in sensul comun, ci in sensul larg universal si uman. Educator de multime, creator de vointa, inspirator de sacrificiu, restaurator de disciplina ridicata la rang de religiune.”

3. National-socialismul german

Daca pana in 1933 fascismul putea fi considerat ca o autobiografie a Italiei, venirea lui Hitler la putere a transformat fascismul intr-un fenomen european: „Revolutia nazista a inceput acolo unde s-a terminat revolutia fascista. Fascismul italian a degenerat intr-un regim reactionar, dar national-socialismul reprezenta aspectul universal al fascismului.” Fascismul lui Hitler se diferentia de cel italian prin sinceritatea barbarismului sau, prin radicalitatea metodelor, prin cinismul obiectivelor, prin rigoarea organizatorica si consecventa dintre idei si fapte. Miscarea national-socialista era antisemita, antidemocrata, antieuropeana. Succesul discursului national-socialist era simbolul real a colapsului civilizatiei europene asa cum a si dovedit-o ulterior, traducand in fapte programele sale antiumane.

Spre sfarsitul lui 1919 Hitler se inscrie in Partidul Muncitoresc German pentru a lupta impotriva politicilor capitaliste si terorismului bolsevic. Numindu-se national-socialist identifica un element comun intre capitalism si bolsevism: evreul. Discursul nazist va face din evreu inamicul absolut: „evreii nu intruchipeaza in ochii lor numai numai bolsevismul, ci si capitalismul apatrid.”

Pangermanismul ca manifestare a nationalismului extrem, va imprumuta discursului national-socialist ideea superioritatii, a rasei ariene, din care Hitler a construit o strategie politica: „National-socialismul nu este un monstru nascut de cativa necunoscuti si concretizat de un bolnav care apare in istorie la momentul potrivit, ci o idee coapta indelung, corespunzatoare unor mituri stravechi, elaborate si larg acceptate.” Pangermanismul sustine particularul, nationalul in dauna universalului, a internationalului. In aceasta perspectiva, a arianitatii, distingem influenta darwinismului evolutionist care tinde sa confere discursului o soliditate stiintifica. In acest sens antisemitismul era punctul central al ideologiei naziste: „ Trasatura particulara a nazismului, ca idee si ca regim, este de a fi incercat sa transforme ura fata de evrei, pasiune politica raspandita in intreaga Europa a acelei epoci, in masacrul general al evreilor, lichidarea fizica a unui popor considerat ca neapartinand speciei umane.”

Evreii reusisera numai datorita ipocriziei si fraudei sa supravietuiasca sub paravanul drepturilor democratice. Idealurile umaniste democratice erau un instrument al acestora pentru a-si asigura dominatia parazitara asupra raselor superioare.



National-socialismul era menit sa aduca o renastere a valorilor rasei germanice, sa impuna dominatia stapanilor autentici si sa starpesc rasele inferioare. Aceasta era o lege naturala demonstrata de genetica. “Este o ideologie bazata pe certitudinea unui complot imaginar urzit impotriva sa si pe certitudinea conjugata si paralela a propriei excelente.” .

Religiozitatea nazista consta numai in natura totalitara a ideologiei si nicidecum in presupozitia unei forte spirituale superioare. „Sufletul rasial, sangele si chemarea sa misterioasa formeaza puterea imanenta si superioara concretizata in popor. Emanatia sa este Führer-ul, supunerea fata de el este neconditionata si absoluta. Iar Führer-ul, care stie sa perceapa infailibil comandamentele sufletului rasial, e si marele preot care stie sa exprime vointa divina.”[31]

In national-socialism „gandirea trebuia suspendata de cea a sefului care se infatisa ca oraculara si inspirata. Cand ii analizam continutul, constatam un amestec jalnic de darwinism social, eugenism, ura vag nietzscheniana fata de crestinism, religie a „resentimentului”, antisemitism patologic.”[32] Nazismul nu vrea sa-si ascunda monstruozitatea sub iluzia unor idealuri cu fata umana, ci isi afirma puterea cu cinism . Distrugerea morala are drept instrument o falsificare a binelui astfel incat criminalul, intr-o masura imposibil de precizat, sa poata tine la distanta constiinta ca face rau.”[33]

National-socialismul este nihilist. „Etica nazista se manifesta ca o negare a traditiei etice a intregii omeniri.”[34]Prima valoare a nazismului este in fapt o antivaloare. Ideologia sa se focalizeaza mai mult pe respingerea vechilor valori si mai putin pe o reconstructie a societatii: „Spre deosebire de marxism-leninism, nazismul este mai mult o gandire a respingerii decat una a asteptarii.” Evidenta care ne loveste prima data la nazism este aceea a sentimentului de ura. De aceea nazismul tinde sa fie primul condamnat dintre fenomenele totalitare. Ideea impartirii radicale in supraoameni si suboameni, exaltarea vointei de putere, apologia irationalismului sunt indicii care ne explica de ce national-socialismul a fost asa de repugnat dupa sfarsitul razboiului mondial. Pe deasupra etica nazista a superioritatii ariene nu poate fi universalizata asemeni comunismului care avansa idealuri umanitariste.

4. Influente ale fascismului european in discursul extremei drepte romanesti

Toate ideologiile de extrema dreapta vorbesc de omul nou, de revolutia etica, de reconstructia statului, de radicalitatea noutatii pe care o aduc. Au un discurs antidemocratic, antisemit, antiparlamentar, anticomunist.

La prim vedere discursul legionar este undeva intre fascism si credintele poporului roman. Toate fascismele sunt antimoderne, chiar daca unele admiteau industrialismul, toate erau antidemocratice respingand principiile de egalitate a oamenilor. Aservirea individului in fascism se realiza prin angajament constient, iar acest asentiment se obtinea, in mod special, prin critica adversarului, prin intretinerea unei adversitati radicale. De aceea: „Termenul generic pentru localizarea ideologica si istorica a legionarismului este cel de fascism. Dar rolul acestei vocabule, nu-i de a defini Legiunea intr-un fel sau altul, ci de a o culpabiliza. Probabil si de aceea legionarii s-au delimitat de fascism si nazism in modul cel mai ferm.”[36].

Tinta fascismului este puterea absoluta a partidului unic, adica identitatea exclusiva intre partid si stat. Fascismul italian avea discursul inclinat spre renasterea valorilor antice romane ca fiind organice pentru ethosul poporului italian. In cazul romanesc, Legiunea are ca tinta mantuirea neamului. Legionarismul are puncte comune cu marile religii, in sensul ca lumea noua, etica noua superioara, omul nou sunt elemente fundamentale oricarei fenomen religios. Dar aceasta caracteristica este, in acelasi timp si una a fenomenului totalitar in general, atat la fascism, national-socialism cat si la comunism.

Nationalismul este definitoriu pentru extrema dreapta in general.

Raportat la national-socialism discursul legionar „a impartasit si a dezvoltat aceleasi teme antiumane, nefaste si distructive, ale antisemitismului exterminator, ale xenofobiei generalizate, ale fanatismului antidemocratic si antiliberal, ale incazarmarii individului si depersonalizarii lui, ale terorismului si asasinatului politic ”[37] De aceea ideea revolutiei spirituale si a reformei etice a societatii romanesti nu poate masca intru-totul adevaratele principii ale legionarismului.

Fata de fascism, national-socialismul isi baza discursul spre arianism, pe ideea omului nordic, pe puritatea rasei germane, pe superioritatea acesteia fata de popoarele vecine. Dar atat la fascisti cat si la national-socialisti biserica nu juca vreun rol aparte. Specific fascismul si national-socialismului era ateismul. Prin ortodoxie legionarii se vor diferentia de miscarile extremiste de dreapta occidentale.

Apoi inclinatia catre traditionalism, repulsia elementelor straine, aparenta naturalete, aceste elemente neoromantice nu apartin exclusiv discursului legionar, ci sunt prezente si la extrema dreapta germana: „Si primilor simpatizanti ai Partidului National-socialist German le placea sa poarte fastuoase costume bavareze…Legatura cu traditia völkisch era si mai puternica la extrema dreapta germana.”[38]

Conceptele comune extremismului de dreapta in Romania interbelica sunt : autohtonie, taranime, ortodoxie. In acest fel valorile moderne se opun celor etnice romanesti. Miscarile de extrema dreapta in Romania interbelica pe langa faptul ca sunt antidemocratice, sunt si antisemite si sustinatoare ale xenofobiei.

A.C. Cuza initiatorul cuzismului, sustine lupta de rasa impotriva altor etnii dovada a xenofobismului miscarilor extremiste romanesti. A fost printre primii doctrinari ai antisemitismului in Europa, iar in perioada interbelica cuzismul devine sinonimul perfect al antisemitismului. A.C Cuza sustinea originea metafizica a fiintei nationale romanesti.

Asemenea discursului legionar, cuzismul apeleaza la ortodoxie, fiind o doctrina nationalist-ortodoxa, ambitiile expansioniste fiind prezente in discursul tuturor gruparilor radicale de dreapta: „Fiecare natiune voieste sa infaptuiasca ideea sa proprie. Aceasta ii este menirea. Si de indata ce ele se intalnesc pe acest pamant.., ele se incaiera luptandu-se pe viata si pe moarte.”

Dar in afara cuzismului, care data dinaintea razboiului mondial si care in anii treizeci ai perioadei interbelice pierde teren, discursurile de dreapta erau: neoionescentismul, corporatismul lui Mihail Manoilescu, orientarea etnocratica sustinuta de Nichifor Crainic si discursul legionar. Ulterior neionescentismul si corporatismul erau convergente discursului legionar cu toate ca, legionarii nu agreau prea tare corporatismul. Acesta era acuzat ca nefiind tangibil cu ideea de etnic si privind doar aspectul materialist motiv pentru care se inrudea cu materialismul marxist-leninist.



Alain BESANÇON, op.cit., p.36.

Ernst CASSIRER , Mitul statului, Ed. Institutul European, Iasi, 2001, p.308.

Ibidem, p.329.

Karl Raimund POPPER, Societatea deschisa si dusmanii sai, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2005, p.42.

Ernst CASSIRER, op.cit., p. 286.

Ibidem, p. 289.

Chantal MILLAN-DELSOL, op.cit., p.67.



Françpis FURET, op.cit., p.31.

Benito MUSSOLINI, Fascismul, trad. Vintila Paraschivescu, Ed. Ziarului „Universul”, Bucuresti, 1934, p.25.

Ibidem, p.20.

Ibidem, p.21.

Vincenzo MELETTI, Civilizatia fascista, Ed. Tiparului „Oltenia”, Bucuresti, [19--] p.18.

Ibidem, p.8.

Ibidem, p.8.

Benito MUSSOLINI, op.cit., p. 29.

Ibidem, p. 33

Ibidem, , p. 50

Vincenzo MELETTI, op.cit., p.69.

Benito MUSSOLINI, op.cit., p.29.

Ibidem, p. 31.

Vincenzo MELETTI, op.cit., p.14.

Ibidem, p.29.

Benito MUSSOLINI, op.cit., p. 67.

Vincenzo MELETTI, op.cit., p.14.

Ibidem, p.16.

Stanislao G. PUGLIESE, Carlo Roselli. Ertetic socialist si exilat antifascist, Ed. Polirom, Iasi, 2003, p.209.

François FURET, Ernst NOLTE, op.cit.,., p.78.

Chantal MILLAN-DELSOL, op.cit.,, p.56.

Francois FURET, Ernst NOLTE, op.cit., p.80.

Chantal MILLAN-DELSOL, op.cit., p.53.

Léon POLIAKOV, Breviarul urii, Al III-lea Reich si evreii, Ed. Trei Samuel Tastet Éditeur, Bucuresti, 2004, p.21.

Alain BESANÇON,op.cit., p.38.

Ibidem, p.40.

Ibidem, p.44.

Chantal MILLAN-DELSOL, op.cit., p.53.

Grigore Traian POP, Miscarea legionara, Idealul izbavirii si realitatea dezastrului; Ed. Ion Cristoiu, Bucuresti, 1999, p.30.

Alexandru FLORIAN, Radu FLORIAN, Victor NEUMANN, op.cit., p.13.

Francesco VEIGA, Istoria Garzii de Fier 1919 – 1941. Mistica ultranationalismului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995, p.85.

A. C. CUZA, Nationalitatea in arta, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1927, p.147.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1984
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site