Sistemul electoral Italian

Sistemul electoral Italian

Italia, 1946-92: posibilitatea de a alege 4 persoane de pe lista - favorizarea coruptiei in interiorul partidului si slabirea legaturilor partidului cu electoratul.

Pentru reformarea sistemului in conditiile in care unica forma de referendum este cel abrogativ, in 1991 se abroga drepturile alegatorilor de a alege deputati de pe liste. La urmatoarele alegeri, cum era evident ca lucrurile nu se rezolvau si procesele de legatura a clasei politice cu mafia schimbarea scrutinului: 75% majoritar + 25% RP.

- nou referendum prin care se incearca trecerea la un sistem majoritar pur, eventual cu 2 tururi. Abrogarea celor 25%. Dar participarea la vot este putin sub 50% si desi votul abrogativ e peste 90%, referendumul nu este validat.

Din cauza numarului foarte mare de partide, avem de a face cu coalitii, chiar in cazul reprezentarii majoritare, pentru ca daca coalitia este anterioara votului se poate obtine pluralitate de partide prin reprezentarea candidatului aliat la alegeri in circumscriptiile convenite. Dar acest tip de coalitii au generat guverne mult mai stabile.

2005 - Berlusconi, inainte de alegerile pe care era foarte probabil sa le piarda, se intoarce la RP dar cu prima: 55% pentru partidele cu cele mai multe voturi. In conditiile in care in 1999 Berlusconi fusese avocatul sistemului majoritar - Forza Italia se transformase intre timp dintr-un partid gandit in sensul reformelor sistemului politic, dupa ce reusise sa ocupe dreapta sistemului, dupa ce guvernase de 2 ori, devine un partid al partidocratiei - este absorbit de sistem prin:

structuri sociale

structuri mediatice

cultura politica

sistemul care impunea aliante.