Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


CONSILIUL LOCAL SI PRIMARUL

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




CONSILIUL LOCAL SI PRIMARUL

&1. Sfera autoritatilor

Una din noutatile introduse prin Constitutia din 1991 este aceea ca adminsitratia publica inceteaza sa mai fie in exclusivitate o adminsitratie de stat, asa cum era in perioada regimului totalitar. Ea se divizeaza in administratie publica de stat, si administratie publica locala. Administratia publica de stat, la randul ei, in functie de competenta teritoriala a organelor care o exercita, poate fi centrala (ministerele, alte autoritati centrale subordonate sau autonome) sau teritoriala (serviciile publice deconcentrate), pe cand administratia publica locala, dupa cum rezulta si din denumirea ei, in functie de acelasi criteriu poate fi numai teritoriala sau locala.




Potrivit art. 121 (1), autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii”.

Constatam ca prin aceasta dispozitie constitutionala, consiliul local este calificat ca fiind una din autoritatile publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase. Ele reprezinta astfel o autoritate a autonomiei locale cu caracter deliberativ.

Consiliul local reprezinta o autoritate colegiala a administratiei publice locale, aleasa in vederea solutionarii problemelor de interes local[2].

Regasim astfel, la nivelul unitatilor administrativ teritoriale, din punct de vedere al structurii, un organ colegial, reprezentat de consiliul local, si un organ unipersonal, reprezentat de primar. In acest fel, in organizarea si functionarea administratiei publice locale din Romania se reflecta conceptia napoleoniana privind administratia publica, potrivit careia a delibera este atributul mai multor persoane, pe cand a executa este misiunea unei singure persoane. Prin prezenta dispozitie constitutionala, consiliul local este calificat ca fiind una din autoritatile publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase. Ele reprezinta astfel o autoritate a autonomiei locale cu caracter deliberativ, o autoritate colegiala a administratiei publice locale, aleasa in vederea solutionarii problemelor de interes local. Cea de-a doua autoritate a autonomiei locale este primarul, care este un organ unipersonal cu rol executiv.

&2. Drept comparat

O analiza succinta a modului de organizare a administratiei publice locale in statele membre ale Uniunii Europene ne permite determinarea existentei unei autoritati deliberative, de regula un organ colegial, si a unui organ executiv, de regula cu caracter unipersonal. In Belgia, care a devenit stat federal prin Constitutia din 1994, comuna este unitatea administrativ teritoriala de baza, care are personalitate juridica de drept public si competenta materiala generala in ceea ce priveste solutionarea problemelor de interes local. Autoritatile administrative constituite la nivelul comunei sunt consiliul comunal, Colegiul si Primarul. Consiliul comunal este organul deliberativ, ales prin vot direct pentru un mandat de 6 ani, iar primarul nu este ales, ci numit de Rege, pentru a conduce administratia comunala si a raspunde de executarea actelor normative adoptate la nivel superior. Organul executiv este Colegiul, format din primar si adjunctii sai. Comuna din Danemarca are acelasi statut de unitate administrativ teritoriala de baza, si are ca unitati administrative consiliul comunal, ca organ deliberativ ales in mod direct pentru un mandat de 4 ani si primarul care este ales de consiliul comunal, dintre membrii acestuia (vot indirect). Unitatea administrativ teritoriala de baza in Finlanda este comuna, care dispune de competenta materiala generala in realizarea administratiei publice la nivel local, care se exercita prin intermediul consiliului comunal si comitetului executiv. Consiliul comunal este organul deliberativ ales prin vot universal si direct, pentru un mandat de 4 ani. El alege dintre membrii sai comitetul executiv, care are misiunea sa puna in executare actele administrative pe care le adopta si celelalte acte juridice obligatorii. De remarcat ca in aceasta tara nu regasim o institutie echivalenta primarului din celelalte state. In Franta modul de organizare administrativa la nivel local, ca si sistemul de drept in ansamblul sau a influentat puternic sistemul romanesc de drept, inca de la aparitia primelor legi adoptate de Cuza in 1864. Ca si in Romania, insa cu anumite diferente pe care le vom reliefa, la nivelul comunelor functioneaza doua organe reprezentative, Consiliul municipal si Primarul. In ceea ce priveste Consiliul municipal, acesta este organul deliberativ, un veritabil ”parlament al comunei”, ales prin vot universal si direct pentru un mandat de 6 ani. Primarul nu este ales in mod direct, ca in Romania, ci in mod indirect, de catre consiliul municipal, procedura care nu-i afecteaza statutul, el fiind o autoritate puternica, reprezentantul statului in comuna, seful administratiei comunale si autoritatea executiva a comunei. Asadar, ca si in sistemul romanesc, si in Franta primarul indeplineste un dublu statut, de reprezentant al statului la nivelul comunei si de reprezentant al colectivitatii teritoriale, aceasta din urma calitate avand preeminenta asupra primeia. In calitatea sa de reprezentant al statului, primarul are datoria de a publica si de a executa, pe teritoriul comunei, legile si celelalte acte normative, este ofiter de stare civila, gestioneaza aspectele care privesc campania electorala, politia, iar in calitatea de reprezentant al colectivitatii locale si de sef al administratiei comunale, pune in executare deciziile consiliului municipal, este ordonator de credite, incheie contracte si reprezinta comuna in justitie. In Germania, ca si in Franta si alte state europene, termenul de comuna evoca unitatea administrativ teritoriala de baza si este utilizata atat in cazul marilor orase cat si al micilor colectivitati rurale. Desi in aceasta tara, organizata ca si stat federal intalnim mai multe modele de organizare a comunelor, predominant este cel in care regasim Consiliul comunal, ales prin vot direct pentru un mandat de 4 ani, care exercita cele mai importante atributii si primarul, ales de consiliul comunal, pentru un mandat de 5 ani, care prezideaza sedintele consiliului si reprezinta comuna in relatiile cu tertii, avand mai mult un statut formal, onorific. In afara acestui model, care se practica in Germania de nord, regasim si modelul primarului puternic, in Germania de sud. Aici primarul, ca si consiliul comunal, se aleg prin vot direct, dar au mandate diferite, primarul are un mandat de 8 ani iar consiliul comunal un mandat de 5 ani. In Grecia regasim o anumita deosebire intre orase si comune din punct de vedere al autoritatilor administrative locale. Astfel, la nivelul oraselor regasim ca autoritate deliberativa un consiliu municipal, ales prin sufragiu direct pentru un mandat de 4 ani iar ca autoritate executiva este primarul, ales prin vot direct, el fiind primul pe lista partidului care a castigat majoritatea locurilor in consiliul municipal. Pentru comune autoritatea cu rol deliberativ este consiliul comunal, ales prin vot direct ca si consiliul municipal, iar organul executiv este presedintele comunei, ales de consiliul comunal dintre membrii sai. In Italia la nivelul comunelor regasim Consiliul si Primarul. Consiliul este organul deliberativ ales prin vot direct pentru un mandat de 4 ani. Primarul reprezinta executivul administratiei publice locale ales tot prin vot direct pentru un mandat de 4 ani. In afara celor doua autoritati reprezentative, la nivelul comunei mai exista Comitetul executiv, care este numit si condus de primar pentru realizarea obiectivelor stabilite de consiliu si conducerea serviciilor publice administrative de interes comunal. O institutie specifica acestei tari este giunta, care, la comuna, se compune din primar, care e si presedintele ei, si dintr-un numar de asesori, care variaza intre 4 si 16, in functie de numarul de locuitori ai comunei. La nivelul provinciilor regasim un consiliu care, ca si cel comunal, este ales in conditiile legii electorale. Institutia giuntei exista si la provincie, si e compusa din presedinte si un numar de asesori, care nu poate depasi o cincime din numarul consilierilor care compun consiliul provincial. Primarul, ca si presedintele consiliului provinciei, sunt alesi in mod indirect, de catre giunta comunala si, respectiv, cea a provinciei. Atributíile primarului vizeaza ambele calitati ale acestuia, de reprezentant al Guvernului si de agent executiv.O alta particularitate a sistemului italian al administratiei publice locale este posibilitatea incetarii functiei de primar sau de presedinte al consiliului provinciei prin adoptarea unei motiuni de cenzura, care este o masura de neincredere „constructiva”, in sensul ca adoptarea ei duce nu numai la incetarea functiei celor pe care ii vizeaza, dar si la numirea altor persoane in functiile ramase vacante. Luxemburgul are ca si unitate administrativ teritoriala de baza comuna (exista un numar de 117 comune) la nivelul careia se constituie urmatoarele autoritati administrative: consiliul comunal, organ deliberativ format din consilieri alesi prin vot direct pentru un mandat de 6 ani, primarul care este numit de seful statului (Marele Duce) si colegiul primarului si adjunctilor sai, care este executivul comunei. In Olanda intalnim un singur nivel intermediar, reprezentat de cele 12 provincii, si comuna, ale carei organe administrative sunt similare celor existente in Luxemburg, respectiv: Consiliul comunal, organ deliberativ ales prin vot direct pentru un mandat de 4 ani; Colegiul primarilor si adjunctilor sai, care este autoritatea executiva si primarul care este numit de Guvern pentru un mandat de 6 ani. In Portugalia regasim la nivelul comunelor doua autoritati publice autonome si anume: Adunarea municipala, care este organul deliberativ format prin membri alesi prin vot direct pentru un mandat de 4 ani si Consiliul municipal, care reprezinta autoritatea executiva a autonomiei locale. Comuna este colectivitatea locala de baza si in Suedia. Istoria comuna a Suediei cu Finlanda (in secolelel XII-XIX cele doua tari au format un singur stat) face ca intre sistemele administrative ale celor doua tari sa existe puternice asemanari. La nivelul comunei regasim o autoritate deliberativa, reprezentata de consiliul comunal ales prin vot direct pentru un mandat de 4 ani si o autoritate executiva, reprezentata de comitetul executiv, care este ales de Consiliu dintre membrii sai si este condus de liderul partidului care detine majoritatea in consiliu.

La nivel comunitar, prezinta relevanta deosebita Carta Europeana privind exercitiul autonomiei locale, ale carei prevederi le-am prezentat la comentariul articolului 120. Am putut constata ca prin Carta se statueaza ca exercitarea autonomiei locale se face de organe colegiale denumite consilii sau adunari, care sunt alese prin vot liber, egal, direct si universal care pot dispune de organe executive si deliberative care raspund in fata lor. In plus fata de aceste aspecte, Carta, prin articolul 7, contine reglementari referitoare si la statutul alesilor locali, care trebuie sa asigure liberul exercitiu al mandatului lor si sa permita o compensatie financiara adecvata pentru cheltuielile efectuate in legatura cu exercitarea mandatului lor, precum si, daca este cazul, o compensatie adecvata pentru castigul pierdut sau remuneratii pentru munca depusa si o asigurare sociala aferenta. Un ultim aspect reglementat de articolul 7 al Cartei priveste regimul functiilor si activitatilor incompatibile cu mandatul de ales local, care nu pot fi stabilite decat prin lege sau pe baza principiilor juridice fundamentale. Toate aceste exigente ale Cartei au fost valorificate, in legislatia romaneasca, prin adoptarea, pe langa Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, care cuprinde si ea referiri la alesii locali, si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, cu modificarile si completarile ulterioare. Regimul incompatibilitatilor privind alesii locali este reglementat in Legea nr. 161/2003 privind asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si a unor functii publice, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cu modificarile ulterioare, in Cartea I titlul IV capitolul III, sectiunea a 4-a, incompatibilitati pentru alesii locali.

&.3 Raporturile consiliului local cu celelalte autoritati ale administratiei publice

Intre autoritatile administratiei publice de la nivel local, judetean si central se stabilesc anumite raporturi prin intermediul carora sistemul in ansamblul sau se regleaza, se articuleaza, pentru a raspunde exisgentelor impuse de democratia constitutionala intr-un stat national unitar cum este Romania.[9] Autoritatile administratiei publice locale functioneaza, in principal, pe baza principiului autonomiei caruia i se asociaza deconcetrarea si descentralizarea, dar acest lucru nu exclude anumite raporturi cu prefectul, cu Guvernul, cu consiliul judetean. Articolul 6 alin.(1) din Legea nr. 215/2001 prevede ca raporturile dintre administratia publica judeteana si cea locala se bazeaza pe urmatoarele principii: principiul autonomiei; principiul legalitatii; principiul responsabilitatii; principiul cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor intregului judet. Pentru a intari si mai mult caracterul autonom al administratiei publice din unitatile administrativ-teritoriale, acelasi articol, in alineatul al doilea, vine cu precizarea ca intre administratia publica locala si cea judeteana nu exista raporturi de subordonare. Raporturi de subordonare nu exista nici intre consiliul judetean si prefect, consiliul local si prefect, consiliul judetean si local si Guvern.Guvernul, potrivit articolului 102 alin. (1) din Constitutie exercita conducerea generala a administratiei publice, norma care nu poate fi interpretata in sensul ca el subordoneaza intreaga administratie publica. Exista autoritati publice care ii sunt subordonate, cum ar fi ministerele, alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau prefectul, dar si organe care nu se afla in raporturi de subordonare fata de Guvern, situatie in care se gasesc autoritatile autonome centrale si locale.

Guvernul, potrivit articolului 102 (1), are misiunea de a exercita conducerea generala a administratiei publice, ceea ce nu inseamna ca Guvernul subordoneaza intreaga administratie publica. Guvernul intra in raporturi de subordonare numai fata de ministere si alte organe centrale de specialitate, care ii sunt subordonate, precum si fata de prefect. Fata de celelalte autoritati ale administratiei publice, Guvernul exercita raporturi de coordonare, in ceea ce priveste autoritatile administratiei centrale autonome si raporturi de tutela administrativa, exercitata prin reprezentantul Guvernului, prefectul, fata de autoritatile autonome locale si judetene.

&4. Consiliul local.

Statutul constitutional si legal. Potrivit art. 121 (1), “autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii”. Constatam ca prin aceasta dispozitie constitutionala, consiliul local este calificat ca fiind una din autoritatile publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase. Ele reprezinta astfel o autoritate a autonomiei locale cu caracter deliberativ. In afara termenului de consiliu local, legea mai foloseste si conceptul de consiliu comunal si consiliu orasenesc, prin articolul 122(1), care consacra rolul consiliului judetean de a coordona activitatea consiliilor comunale si orasenesti. Statutul consiliilor locale (comunale, orasenesti si municipale) este acela de autoritati administrative autonome cu caracter reprezentativ.

Componenta. Articolul 121 (1) prevede ca atat consiliile locale cat si primarii sunt alesi in conditiile legii. Consiliile locale sunt organe deliberative ale autonomiei locale cu caracter colegial, fiind astfel formate din consilieri alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Prefectul este cel care stabileste, prin ordin, numarul consilierilor, potrivit articolului 29 din Legea nr. 215/2001. Acest numar variaza, in functie de numarul locuitorilor, intre 9 consilieri pentru localitatile care au pana la 1.500 de locuitori si 27 de consilieri pentru localitatile care au peste 400.000 de locuitori. Legea actuala, astfel cum a fost ea modificata prin Legea nr. 286/2006, stabileste limite mai mici decat cele prevazute anterior, reducand astfel numarul consilierilor. Face exceptie Consiliul general al Municipiului Bucuresti, care are un numar de 31 consilieri.Actuala lege a operat si la nivelul Consiliului General o reducere substantiala a numarului de consilieri, de la 55 cat erau prevazuti anterior, la 31.

&5. Constituirea.

Procedura de constituire, atat la consiliiile locale, cat si la cele judetene, a fost modificata prin Legea nr. 286/2006. Daca anterior, validarea consilierilor se facea de catre o comisie de validare formata din consilieri, in prezent validarea se face de catre judecatoria in a carei raza se afla unitatea administrativ-teritoriala, de un judecator desemnat de presedintele instantei. Aceasta reprezinta o mutatie de fond, cu caracter de noutate pentru legislatia postrevolutionara, in ceea ce priveste validarea mandatelor de consilieri locali. Este vorba despre faptul ca validarea alegerii consilierilor locali, la fel ca si a primarului, este in prezent in competenta instantelor judecatoresti, iar sub aspect procedural, legiuitorul a statuat o procedura necontencioasa.[11]

Constituirea consiliului local se realizeaza in termen de 25 de zile de la data cand au avut loc alegerile (art. 31 alin. 1). Prefectul este cel care, potrivit articolului 31 (1), face convocarea consiliului nou-ales in sedinta de constituire. Pentru ca sedinta de constituire sa aiba caracter legal, se impune participarea majoritatii consilierilor alesi si validati (anterior modificarilor aduse prin Legea nr. 286/2006, se impunea majoritatea de 2/3). Daca aceasta majoritate nu este realizata, in termen de 3 zile se intruneste din nou sedinta. Daca nici in aceasta situatie consiliul nu este intrunit legal, se va proceda la o noua convocare, in alte trei zile. Daca consiliul nu se poate intruni nici la a treia convocare, datorita absentei nemotivate, instanta va declara vacante, prin hotarare, locurile consilierilor alesi care au lipsit nemotivat la oricare din cele trei convocari. Sesizarea instantei se face de catre prefect, in termen de 3 zile de la data sedintei. In cazul in care locurile declarate vacante nu pot fi ocupate cu supleanti de pe listele respective, se vor organiza alegeri partiale, in termen de 90 de zile. Conducerea lucrarilor de constituire se realizeaza de catre consilierul cel mai in varsta, asistat de doi consilieri dintre cei mai tineri (art.32).

&6. Statutul consilierului local.

Articolul 4 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, impune, pentru a putea fi ales in functia de consilier sau de primar, urmatoarele conditii: implinirea varstei de 23 de ani inclusiv pana in ziua alegerilor; persoanelor respective sa nu le fie interzisa asocierea in partide politice; persoanele care candideaza sa aiba cetatenia romana si domiciliul in Romania, potrivit articolului 16 (3) din Constitutie; persoanele respective sa aiba domiciliul in unitatile administrativ teritoriale in care urmeaza sa fie alese. In cazul candidatilor independenti, pe langa conditiile de eligibilitate enuntate se mai impune si cea a listei de sustinatori.

Cea de-a doua problema privind statutul consilierilor vizeaza incompatibilitatile, al caror regim il regasim reglementat de Sectiunea a IV-a, Capitolul III, Titlul IV, Cartea I din Legea nr. 161/2003. Astfel, potrivit acestui text, functia de consilier este incompatibila cu: functia de primar sau viceprimar; functia de prefect si subprefect; calitatea de functionar public sau angajat cu contract de munca in aparatul propriu al consiliului local respectiv sau in aparatul propriu de specialitate al consiliului judetean ori al prefecturii din judetul respectiv; functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru in consiliul de administratie sau cenzor la regiile autonome si societatile comerciale de interes local infiintate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judetean respectiv sau la regiile autonome si societatile comerciale de interes national care isi au sediul sau care detin filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva; functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la o societate comerciala de interes national care isi are sediul sau care detine filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva; functia de reprezentant al statului la o societate comerciala care isi are sediul ori detine filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva; calitatea de senator sau deputat; functia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat si functiile asimilate acestora.

O alta problema care vizeaza implicit si statutul consilierilor este cea a mandatului consiliului local, care este de patru ani si se exercita de la data constituirii, pana la data constituirii consiliului nou ales (art. 39). Mandatul consiliului local poate fi prelungit doar prin lege organica si numai pe timp de razboi sau catastrofa. Legea nr. 215/2001 consacra institutia suspendarii de drept a mandatului de consilier local, care intervine in situatia in care consilierul a fost arestat preventiv. Aceasta situatie se constata prin ordin al prefectului, urmare a sesizarii facuta catre acesta, de catre instanta de judecata. De esenta institutiei suspendarii, indiferent de situatia in care ea intervine, este caracterul ei vremelnic, in sensul ca masura dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei care a atras suspendarea. In cazul in care a fost gasit nevinovat, consilierul are dreptul la despagubiri, potrivit legii. De precizat si faptul ca in exercitarea functiei, consilierii sunt in serviciul colectivitatii locale.

&7. Atributiile consiliului local

Din punctul de vedere al competentei sale materiale (rationae materiae), consiliul local dispune de competenta materiala generala in unitatea administrativ-teritoriala in care a fost ales si functioneaza. Din punctul de vedere al competentei teritoriale (rationae loci), consiliul local are competenta locala, limitata la unitatea administrativ-teritoriala respectiva. Articolul 38 stabileste norma de principiu potrivit careia consiliul local are initiativa si hotaraste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritati ale administratiei publice centrale sau locale.

Alineatul al doilea stabileste mai multe categorii de atributii pentru consiliul local. Anterior modificarii legii, aceste atributii erau numai enumerate, nu si clasificate, ceea ce a determinat doctrina sa opereze ea mai multe clasificari.[13]

Prin Legea nr. 286/2006 au fost aduse modificari atat in ceea ce priveste fondul reglementarii, cat si forma. In ceea ce priveste forma, dupa cum am precizat deja, anterior legea nu opera o clasificare, ca in prezent. Referitor la substanta reglementarii, se poate constata ca a intervenit o diminuare a atributiilor consiliului local, corespunzator cresterii atributiilor aferente primarului. Legea nr. 215/2001, astfel cum a fost ea modificata prin Legea nr. 286/2006, consacra mai multe categorii de atributii, in interiorul carora sunt enumerate atributiile concrete pe care le exercita consiliul local:



a) atributii privind organizarea si functionarea aparatului de specialitate al primarului, ale institutiilor si serviciilor publice de interes local si ale societatilor comerciale si regiilor autonome de interes local. In exercitarea acestei atributii, consiliul local aproba statutul localitatii si regulamentul de organizare si functionare a consiliului local; statul de functii al aparatului de specialitate al primarului, al institutiilor si serviciilor publice de interes local; exercita in numele localitatii, drepturile si obligatiile corespunzatoare participatiilor detinute la societati comerciale sau regii autonome.

b) O a doua categorie o reprezinta atributiile privind dezvoltarea economico-sociala si de mediu a comunei, orasului sau municipiului. In exercitarea acestei atributii, consiliul local aproba, la propunerea primarului, virarile de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, bugetul local, contractarea sau garantarea de imprumuturi; stabileste impozitele si taxele locale. Totodata, consiliul local aproba documentatia pentru lucrarile de investitii, strategiile de dezvoltare economico-sociala si duce la indeplinire masurile necesare in procesul de integrare europeana in domeniul protectiei mediului si gospodaririi apelor.

c) In a treia categorie intra atributiile privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului. In acest sens, consiliul local hotaraste cu privire la modalitatile de punere in valoare a bunurilor proprietate publica sau privata a unitatii administrativ teritoriale; avizeaza sau aproba documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism si atribuie denumiri de strazi, piete, obiective de interes local.   

d) O alta categorie include atributiile privind gestionarea serviciilor furnizate catre cetateni, prin care consiliul local asigura cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice din domeniul educatiei sociale, sanatate, cultura, sport, tineret, ordine publica, situatii de urgenta, protectia mediului, a monumentelor istorice, evidenta persoanelor, cai de comunicatie, canalizare si alte servicii prevazute de lege.

e) O ultima categorie cuprinde atributiile privind cooperarea interinstitutionala pe plan intern si extern. In exercitarea acestei atributii, in principal consiliul local hotaraste cooperarea sau asocierea cu alte unitati administrativ-teritoriale din tara sau strainatate.

&8. Functionarea consiliului local.

Forma de lucru a consiliului local este sedinta, care are caracter lunar, la cererea primarului. In afara de sedintele ordinare, mai exista si sedinte extraordinare, care pot avea loc ori de cate ori este necesar, la cererea primarului sau a o treime din numarul membrilor consiliului. Pentru a fi legal constituite, legea impune prezenta majoritatii consilierilor in functie (art.41). Sedintele sunt conduse de un presedinte de sedinta, ales pentru o perioada de 3 luni, care va conduce sedintele consiliului si va semna hotararile adoptate de acesta. Interesant de subliniat este faptul ca prezenta consilierilor la sedinta este obligatorie. Cazurile in care se considera ca absenta consilierilor este motivata urmeaza a fi stabilite prin regulamentul de organizare si functionare a consiliului local. In cazul in care un consilier absenteaza nemotivat de doua ori consecutiv, este sanctionat in conditiile regulamentului de organizare si functionare a consiliului local. Legea consacra caracterul public al sedintelor consiliului local, cu exceptia cazurilor in care consilierii decid, cu majoritate de voturi, ca acestea sa se desfasoare cu usile inchise. Practica functionarii organelor colegiale evidentiaza, astfel utilizarea a doua modalitati de vot: votul deschis, este cel care permite identificarea votantului. In acest caz, libertatea acestuia este ingradita de posibilitatea de a suporta diverse consecinte, ca urmare a vointei exprimate; votul secret, este cel care asigura anonimatul votantului, astfel incat libertatea de vointa a votantului este respectata. Lucrarile fiecarei sedinte sunt consemnate intr-un proces-verbal, semnat de consilierul care conduce sedinta si de secretarul unitatii administrativ-teritoriale.

In literatura de specialitate s-a pus in discutie care este persoana care are competenta sa deschida sedinta consiliului lui, conturandu-se, practic, trei solutii:[17]

a)ca aceasta persoana este primarul, argumentandu-se, in principal, pe ideea ca el este cel care convoaca, in sedinta consiliul local si supune spre aprobare ordinea de zi. O asemenea solutie nu poate fi acceptata deoarece primarul nu este singurul care poate convoca consiliul local in sedinta, un asemenea drept are si cel putin o treime din numarul consilierilor, ceea ce nu inseamna ca toti consilierii care au convocat sedinta o vor si deschide.

b) ca aceasta competenta apartine secretarului unitatii administrativ-teritoriale, pe considerentul ca el este cel care, la inceputul sedintei, supune spre aprobare procesul-verbal al sedintei anterioare Nici aceasta solutie nu poate fi primita, deoarece atributiile secretarului sunt expres prevazute de lege si ele vizeaza, in principal, buna organizare si desfasurare a sedintelor, nu deschiderea lor. Mai mult chiar, si la sedintele de consiliu judetean secretarul judetului face acest lucru, ceea ce nu inseamna ca el deschide sedinta, acest rol avandu-l presedintele consiliului judetean.

c) o a treia opinie este aceea ca sedintele consiliului local sunt deschise de presedintele de sedinta, care se alege pe o perioada de 3 luni, tocmai pentru a deschide sedintele de consiliu local, inclusiv de a le deschide. E greu de acceptat ca o persoana deschide sedinta, iar o alta o conduce.

Dupa cum am aratat atunci cand am analizat art. 120 alin. (2), legea recunoaste posibilitatea ca in consiliile locale in care consilierii apartinand unei minoritati nationale reprezinta cel putin o cincime din numarul total, la sedintele consiliului local sa se poata folosi si limba materna a minoritatii respective. Inainte de modificare, legea facea referire la o treime din numarul consilierilor, insa, in urma modificarilor care s-au produs prin Legea nr. 286/2006, textul actual vorbeste despre o cincime din numarul consilierilor. Ca senator, membru al Comisiei de administratie publica si organizarea teritoriului, ne-am opus acestei modificari, insa amendamentul nostru a fost respins pe considerentul ca Legea nr. 215/2001 impune, pentru recunoasterea anumitor drepturi ale minoritatilor etnice in raport cu administratia publica locala, procentul de 20%, ceea ce inseamna o cincime din numarul total.

&9. Actele consiliului local.

In exercitarea atributiilor care-i revin, consiliul local adopta, potrivit articolului 1207 nou introdus prin Legea nr. 286/2006, hotarari, care se comunica in mod obligatoriu primarului localitatii si prefectului judetului. Hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti, in afara de cazurile in care prin lege sau prin regulamentul de organizare si functionare a consiliului se prevede o alta majoritate. Cu votul majoritatii consilierilor locali in functie se adopta acele hotarari care privesc bugetul local, contractarea de imprumuturi, impozite si taxe locale, participarea la programe de dezvoltare judeteana, regionala, zonala sau transfrontaliera. Hotararile privind patrimoniul se adopta cu votul a doua treimi din numarul total al consilierilor in functie. Legea recunoaste, prin art. 46 (4) posibilitatea ca unele hotarari sa fie adoptate prin vot secret. Acele hotarari care au caracter individual, care privesc anumite persoane, sunt luate intotdeauna prin vot secret. Hotararile consiliului local se semneaza de catre presedintele de sedinta, se contrasemneaza de secretar. In situatia in care consilierul care a condus sedinta lipseste sau refuza sa semneze o anumita hotarare, aceasta va fi semnata de 3-5 consilieri. Secretarul are aptitudinea legala de a nu contrasemna hotararea, atunci cand apreciaza ca aceasta este ilegala (art. 49 alin. 1). Intr-o atare situatie, el este obligat sa-si prezinte motivat opinia sa, care urmeaza a fi consemnata in procesul-verbal al sedintei. Secretarului ii revine si misiunea sa comunice in scris hotararea primarului si prefectului, dar nu mai tarziu de 10 zile lucratoare de la data adoptarii. Din punctul de vedere al naturii lor juridice, hotararile consiliului local sunt acte administrative, care pot avea caracter normativ sau individual. In functie de acest caracter poate fi stabilita data intrarii in vigoare a hotararii, fiind vorba despre: data aducerii la cunostinta publica a hotararilor cu caracter normativ; data comunicarii hotararilor cu caracter individual. In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor, hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective, iar cele cu caracter individual se comunica, la cerere, si in limba materna a acestora.

&10 Raspunderea consilierilor

Din coroborarea dispozitiilor legale si raportarea lor la Constitutie, credem ca se pot identifica urmatoarele forme ale raspunderii consilierilor:

a) o raspundere administrativ disciplinara, care se poate concretiza in urmatoarele sanctiuni: suspendarea de drept din functie a consilierului, care poate interveni numai in cazul in care acesta a fost arestat preventiv. Este vorba despre situatiile in care consilierul a fost trimis in judecata pentru savarsirea, cu intentie, a unor fapte penale, precum si in situatia in care s-a pus in miscare actiunea penala, daca s-a luat impotriva consilierului masura arestarii preventive. In aceasta situatie, instanta de judecata are obligatia legala sa comunice, de indata, prefectului, situatia intervenita, pentru ca acesta, prin ordin, sa ia act de interventia suspendarii de drept. Prin Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali au fost introduse anumite sanctiuni disciplinare specifice consilierilor, cum ar fi avertismentul, chemarea la ordine, retragerea cuvantului, eliminarea din sala de sedinta, excluderea temporara de la lucrarile consiliului si ale comisiei de specialitate si retragerea indemnizatiei de sedinta pentru o perioada de 1-2 luni;

b) o raspundere administrativ patrimoniala, care intervine in baza articolelor 52 si 126 (6) din Constitutie si a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

c) o raspundere penala, care poate atrage dupa sine, cum spuneam, interventia suspendarii consilierului impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive. In cazul in care consilierul suspendat a fost gasit nevinovat, el are dreptul la despagubiri, in conditiile prevazute de lege.

& Dizolvarea consiliului local.

Isi afla reglementarea in sectiunea a IV-a a capitolului II, articolul 58, astfel cum a fost el modificat prin Legea nr. 286/2006, care instituie doua tipuri de dizolvare, respectiv dizolvare de drept si prin referendum. Potrivit articolului 58 (1), dizolvarea de drept a consiliului local intervine in trei situatii:

a) cand consiliul nu se intruneste timp de doua luni consecutive (anterior modificarii realizata prin Legea nr. 286/2006, se impuneau 3 luni);

b) cand nu a adoptat in trei sedinte ordinare consecutive nici o hotarare;

c) cand numarul consilierilor se reduce sub jumatate plus unu si nu se poate completa prin supleanti. Interventia situatiilor mai sus mentionate se comunica de catre primar, viceprimar, secretar, sau orice persoana interesata instantei de contencios administrativ, a carei hotarare se comunica prefectului.

Cel de-al doilea tip de dizolvare este dizolvarea prin referendum, care poate fi initiat de 25 % din numarul cetatenilor cu drept de vot inscrisi pe listele de alegatori. Referendumul local poate fi definit ca reprezentand un procedeu al democratiei semi-directe si, totodata, un mijloc de accentuare a autonomiei locale, prin intermediul caruia, in conditiile legii, cetatenii din unitatile administrativ teritoriale se pronunta in mod direct, asupra unor probleme de interes local, adoptand decizii obligatorii pentru reprezentantii lor (autoritatile publice locale).[21] Referendumul se organizeaza de o comisie numita prin ordin al prefectului, compusa dintr-un reprezentant al acestuia, unul al primarului, al consiliului local (sau judetean, cand referendumul priveste dizolvarea consiliului judetean). Referendumul este valabil daca s-au prezentat la urne cel putin jumatate plus unu din numarul total al locuitorilor cu drept de vot iar pentru dizolvare trebuie sa se pronunte cel putin jumatate plus unu din numarul total al voturilor valabil exprimate. In perioada dintre momentul dizolvarii si constituirea, in urma alegerilor, a unui nou consiliu local, problemele curente ale comunei sau orasului vor fi rezolvate de primar, sau, in lipsa acestora, de secretarul unitatii administrativ-teritoriale, in limita competentelor care le revin acestora. Dupa cum s-a remarcat in literatura de specialitate, legiuitorul nu conditioneaza organizarea referendumului care are ca scop dizolvarea consiliului local de o activitate nelegala, inoportuna ori de inacitivtate a acestuia. Din aceasta perspectiva, prevederea si procedura pe care o instituie pot deveni periculoase, electoratul dintr-o unitate administrativ teritoriala sau alta putand fi manipulat din interese politice oculte. De aceea apreciem ca de lege ferenda, se impune ca textul privind dizolvarea prin referendum a consiliului local, ca si a celui judetean, de altfel, dispozitiile aplicandu-se in mod corespunzator, sa fie completat cu un text care sa prevada cauzele care pot atrage organizarea unui referendum pentru dizolvare.

&12. Primarul

Coroborand articolul 21 cu articolele cuprinse in capitolul III din Legea nr. 215/2001, desprindem concluzia ca primarul reprezinta autoritatea administratiei publice cu caracter executiv.[23] Legea romana a administratiei publice locale, ca si legea anterioara, consacra un dublu statut al primarului: autoritatea care reprezinta colectivitatea teritoriala care l-a ales, sau, intr-o formula consacrata in limbajul juridic francez “agent al colectivitatii teritoriale”; autoritate ce reprezinta puterea statala la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, sau, in acelasi limbaj, “agent al statului” la nivelul comunei, orasului (municipiului). Consideram ca intelegerea completa a statutului juridic al primarului, in acord cu principiul autonomiei locale, impune stabilirea unui raport intre consiliile locale si primari, astfel incat aceste autoritati sa fie pe deplin compatibilie si sa contribuie, impreuna, la solutionarea problemelor de interes local. Este cunoscut faptul ca in istoria post-decembrista s-au inregistrat situatii conflictuale de notorietate, cum ar fi cea dintre fostul Consiliu General al municipiului Bucuresti si fostul Primar General al Capitalei, care au paralizat efectiv activitatea la nivelul Capitalei, printr-o situatie litigioasa interminabila care s-a dus nu numai in plan politic, ci si in plan juridic, cele doua autoritati atacandu-si reciproc actele administrative pe care le emiteau in fata instantei de contencios administrativ. Intr-un asemenea context, Curtea Constitutionala a si adoptat o decizie prin care statueaza ca este de neacceptat ca aceste autoritati publice sa-si atace una alteia actele in fata instantei de contencios administrativ (decizia nr 356/2002). Prin articolul 91 din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale se consacra termenul de primarie, care este o structura functionala cu activitate permanenta, formata din primar, viceprimar, secretar, aparatul propriu de specialitate al primarului. In literatura de specialitate s-a exprimat opinia conform careia ar trebui eliminata aceasta structura a primariei, pe motiv ca nu are suport constitutional Nu putem impartasi o asemenea opinie, dat fiind faptul ca inexistenta unor prevederi exprese in Constitutie, care sa faca referire speciala la primarie nu trebuie sa atraga consecinta eliminarii, pentru ca prin Constitutie nu se epuizeaza sfera tuturor subiectelor de drept public sau de drept privat din Romania. Daca am urma un asemenea rationament, ar trebuie desfiintate toate autoritatile publice care nu au o recunoastere constitutionala expresa, ceea ce este de neacceptat. Mai mult chiar, am putea spune ca, de vreme ce Constitutia rezerva unei legi organice reglementarea organizarii si functionarii administratiei publice locale si a regimului autonomiei locale, inseamna ca ea recunoaste legiutorului posibilitatea de a crea acele structuri care sa permita organizarea si functionarea corespunzatoare a administratiei publice la nivelul colectivitatilor teritoriale locale.

&13. Alegerea primarului ca si a consiliului local, se face prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. In primul tur de scrutin este declarat ales primarul care a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate. Cand nu s-a realizat aceasta majoritate, se organizeaza al doilea tur de scrutin, in cel mult doua saptamani, intre candidatii aflati pe primele doua locuri. Este declarat ales cel care a obtinut cel mai mare numar de voturi valabil exprimate.

Conditii pentru alegerea primarului. Ca si pentru consilieri, Legea electorala impune aceleasi conditii, si anume: sa aiba drept de vot; sa fi implinit 23 de ani pana in ziua alegerilor; sa aiba domiciliul in unitatea administrativ-teritoriala in care urmeaza sa fie alesi; sa nu le fie interzisa asocierea in partide politice.

&14. Mandatul primarului. Este de 4 ani si se exercita de la data depunerii juramantului in fata consiliului local pana la data depunerii juramantului de catre primarul nou ales. Mandatul poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa. Aceasta posibilitate de prelungire prin lege organica reprezinta o constanta in cazul mandatelor exercitate in urma alegerii sau numirii intr-o functie de demnitate publica. Astfel, potrivit articolului 83 (3) din Constitutie, mandatul Presedintelui Romaniei poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa. Coroborand toate prevederile legale privind dobandirea, exercitarea, suspendarea si incetarea mandatului de primar, observam ca legiutorul considera ca mandatul primarului trebuie exercitat cu caracter de permanenta, de catre persoane demne si care dispun de capacitate juridica, avand domiciliul in unitatea administrativ teritoriala in care au fost alese, in conditiile in care validarea in functie s-a facut cu respectarea legalitatii.

&15. Statutul primarului este format din totalitatea drepturilor, obligatiilor, atributiilor si responsabilitatilor pe care i le consacra Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali si Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, care dau identitate acestei autoritati in sistemul autoritatilor administratiei publice din Romania. O asemenea problema ar putea fi abordata intr-o cercetare de sine statatoare, astfel incat ne vom rezuma in esenta, la urmatoarele dimensiuni ale acestui statut: a) primarul este in egala masura reprezentant al statului, dar si reprezentant al unitatii administrativ- teritoriale in care a fost ales si isi desfasoara activitatea; b) conduce serviciile publice locale si aparatul de specialitate al primarului, numeste, revoca din functie si sanctioneaza personalul acestui aparat. Precizam ca una din modificarile aduse Legii nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/ 2006 este aceea privind titulatura aparatului de specialitate, care anterior era calificat a fi al consiliului local, iar in forma actuala, este vorba despre aparatul de lucru al primarului, in acest fel facandu-se o benefica clarificare, a carei necesitate a fost sesizata in literatura de specialitate inca de la aparitia Legii nr. 215/2001;[27] c) indeplineste o functie de autoritate publica, si se bucura, pe timpul mandatului, de o anumita protectie prevazuta de legea penala; d) se afla in serviciul colectivitatii locale care l-a ales, fiind, cum se exprima doctrina franceza, un agent al acelei colectivitati, calitate care primeaza fata de cea de agent al statului; e) reprezinta unitatea administrativ teritoriala in raporturile cu alte autoritati publice, cu persoane fizice sau juridice din tara sau din strainatate, precum si in justitie; f) pe perioada mandatului, raportul de munca sau de serviciu la o societate comerciala, regie autonoma, institutie publica, se suspenda, iar dupa incetarea mandatului isi reia activitatea, durata mandatului constituind vechime in munca; g) se bucura de anumite drepturi si indatoriri specifice cum ar fi: dreptul de a-si pastra postul reluat dupa incetarea mandatului timp de 2 ani, perioada in care nu poate interveni nici o modificare sau incetare a raportului de munca sau de serviciu; dreptul la decontul cheltuielilor de transport si plata cursurilor de formare si perfectionare profesionala organizate de institutii specializate in decursul unui an; dreptul de a primi o indemnizatie, despre care legea prevede ca e singura forma de retribuire, in acest fel eliminandu-se situatiile create inclusiv la nivel de jurisprudenta privind dreptul primarilor si viceprimarilor de a primi diferite sporuri; indatorirea de a exercita functia cu buna credinta si fidelitate fata de colectivitatea care l-a ales si fata de tara.

Incompatibilitatile functiei de primar. Sunt stabilite in Cartea I, Titlul IV, capitolul III, sectiunea a 4-a, art. 87 din Legea nr. 161/2003, care prevede ca functia de primar, ca si cea de viceprimar, primar general sau viceprimar general al municipiului Bucuresti, presedinte sau vicepresedinte de consiliu judetean, este incompatibila cu: functia de consilier local; functia de prefect sau subprefect; calitatea de functionar public sau angajat cu contract individual de munca, indiferent de durata acestuia; functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru in consiliul de administratie sau cenzor sau orice functie de conducere sau de executie la societatile comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii de credit, societatile de asigurare si cele financiare, la regiile autonome de interes national sau local, la companiile si societatile nationale, precum si la institutiile publice; functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la o societate comerciala; functia de reprezentant al unitatii administrativ-teritoriale in adunarile generale ale societatilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului in adunarea generala a unei societati comerciale de interes national; calitatea de comerciant persoana fizica; calitatea de membru al unui grup de interes economic; calitatea de senator sau deputat; functia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o alta functie asimilata acestora; orice alte functii publice sau activitati remunerate, in tara sau in strainatate, cu exceptia functiei de cadru didactic sau a functiilor in cadrul unei asociatii, fundatii sau alte organizatii neguvernamentale. De asemenea, pe durata exercitarii mandatului, primarul nu poate detine functia de consilier judetean. Legea consacra insa expres posibilitatea ca primarul sa exercite functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice. Remarcam faptul ca incompatibilitatile prevazute de actuala lege sunt mai numeroase fata de fostul articol 62 din Legea nr. 215/2001, in prezent abrogat.



&16. Atributiile primarului. Dupa cum am remarcat deja atunci cand am analizat atributiile consiliului local, prin Legea nr. 286/2006 s-a urmarit o consolidare a statutului primarului in raporturile sale cu consiliul local, lucru realizat si prin preluarea unor atributii de la consiliul local si transferarea lor catre primari . Primarul indeplineste mai mult atributii, prevazute de articolul 68 din Legea nr. 215/2001, care, anterior adoptarii Legii nr. 286/2006, erau numai enuntate, ceea ce a determinat doctrina sa le grupeze pe mai multe categorii. Articolul 68 din Legea nr. 215/2001 enumera urmatoarele categorii de atributii:

a) atributii exercitate in calitate de reprezentant al statului, in conditiile legii. In exercitarea acestor atributii, primarul indeplineste functia de ofiter de stare civila si de autoritate tutelara si asigura functionarea serviciilor de profil, atributii privind alegerile, recensamanul, referendumul si altele stabilite de lege.

b) A doua categorie include atributiile referitoare la relatia cu consiliul local. Cu privire la modul de exercitare a acestor atributii, primarul prezinta consiliului local, in primul trimestru, un raport anual privind starea economica, sociala si de mediu a unitatii administrativ–teritoriale, alte rapoarte si informari, elaboreaza strategii pentru dezvoltarea unitatii administrativ teritoriale.

c) O a treia categorie o reprezinta atributiile referitoare la bugetul local. In exercitarea acestor atributii, primarul exercita functia de ordonator principal de credite, intocmeste proiectul bugetului local, initiaza negocieri pentru contractarea de imprumuturi, verifica corecta inregistrare fiscala a contribuabililor la organul fiscal teritorial a contribuabililor.

d) A patra categorie o reprezinta atributiile privind serviciile publice asigurate cetatenilor. In exercitarea acestor atributii, primarul coordoneaza realizarea serviciilor publice de interes local, ia masuri pentru prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta, inventarierea bunurilor din patrimoniul public si privat al unitatii administrativ teritoriale, numeste, sanctioneaza, incadreaza, elibereaza din functie personalul din cadrul aparatului propriu de specialitate, asigura elaborarea planurilor urbanistice, emite avize, acorduri si autorizatii si ia masuri pentru realizarea angajamentelor asumate in vederea integrarii europene. In afara categoriilor enuntate, consiliul local indeplineste si alte atributii prevazute de lege. In vederea exercitarii atributiilor sale, primarul colaboreaza cu serviciile deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe de specialitate si cu consiliul judetean. Primarul deleaga viceprimarului, sau, dupa caz, viceprimarilor, prin dispozitie, exercitarea anumitor atributii care ii revin.

&17. Actele primarului. In exercitarea atributiilor sale, primarul, potrivit articolului 71 din lege, adopta dispozitii, care se comunica in mod obligatoriu prefectului, in cel mult 5 zile lucratoare de la semnarea lor si devin executorii numai dupa ce au fost aduse la cunostinta publica sau dupa ce au fost comunicate persoanelor interesate, dupa caz. Legea actuala prevede expres ca dispozitiile primarului pot avea atat caracter normativ, cat si caracter individual, insa precizam ca majoritatea dispozitiilor emise de primar au caracter individual, ele vizand situatia unor subiecte de drept determinate, precum numiri in functie, aplicarea unor sanctiuni. Actele primarului, ca orice acte administrative, sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instantele judecatoresti in baza articolelor 52 si 126 alin. (6) din Constitutie si prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. In baza articolului 123 alin. (5) din Constitutie si a prevederilor Legii nr. 340/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale, ele se supun controlului de legalitate exercitat de prefect.

&18. Raspunderea primarului. Regimul juridic al raspunderii primarului este guvernat de principiul conform caruia in exercitarea atributiilor sale, primarul este ocrotit de lege, ceea ce nu exclude interventia unor forme de raspundere. Articolul 66(1) din Legea nr. 215/2001 prevede ca primarul indeplineste o functie de autoritate publica. Existenta acestui principiu nu inseamna faptul ca primarul este exonerat de orice forma de raspundere. Prin articolul 154 se instituie o raspundere administrativa, civila, contraventionala sau penala, dupa caz, pentru primar, viceprimar, consilieri, prefecti, subprefecti, secretari generali, precum si pentru personalul din aparatul propriu pentru faptele savarsite in exercitarea atributiilor care le revin, potrivit legii. Sunt consacrate doua sanctiuni specifice raspunderii administrativ disciplinare a primarului, si anume suspendarea din functie si demiterea. In caz de suspendare sau de vacanta a postului, atributiile sale sunt indeplinite de viceprimar, pana la data validarii primarului nou ales.

Suspendarea din functie a primarului este reglementata de lege numai sub forma suspendarii de drept, care intervine in cazul in care primarul a fost arestat preventiv. Instantei de judecata ii revine misiunea de a comunica prefectului despre interventia masurii arestarii preventive, iar prefectul, prin ordin, constata suspendarea mandatului. Suspendarea dureaza pana la incetarea situatiei care a atras-o, iar daca primarul este gasit nevinovat, acesta are dreptul, in conditiile legii la plata salariilor corespunzatoare perioadei in care a fost suspendat.

&19. Incetarea mandatului primarului are loc, de regula, la data depunerii juramantului de catre primarul nou ales. Prin exceptie mandatul inceteaza inainte de termen, fiind vorba despre o incetare de drept si ca urmare a rezultatelor unui referendum local. Incetarea de drept intervine in conditiile Legii privind Statutul alesilor locali nr. 393/2004, precum si in urmatoarele situatii: imposibilitatea de a fi exercitat mandatul datorita unei boli grave, certificate medical, timp de 6 luni pe parcursul unui an; daca nu isi exercita, in mod nejustificat, mandatul, timp de 45 de zile consecutive.

Legea recunoaste posibilitatea ca mandatul primarului sa inceteze si ca urmare a rezultatului unui referendum local, organizat in conditiile legii, dupa aceeasi procedura ca in cazul mandatului consiliului local sau judetean.

Referendumul pentru incetarea mandatului primarului se organizeaza in situatia in care primarul nesocoteste interesele generale ale colectivitatii locale sau nu-si exercita atributiile conferite de lege, inclusiv a celor in care actioneaza ca reprezentant al statului.

& 20. Viceprimarul

Legea nr. 215/200 cu modificarile aduse prin Legea nr. 286/2006, consacra dispozitii referitoare la viceprimar atat in capitolul III intitulat primarul si viceprimarul, cat si in alte articole, situate in alte parti ale ei (exemplu articolul 70 care reglementeaza raspunderea care revine alesilor locali, inclusiv viceprimarului). Viceprimarul este ales in mod indirect, respectiv de catre consiliul local, cu votul majoritatii consilierilor in functie. Durata mandatului viceprimarului este egala cu durata mandatului consilierilor. Legea nr. 286/2006 de modificare si completare a legii administratiei publice locale a adus elemente de noutate in ceea ce priveste statutul juridic al viceprimarului, unele dintre ele discutabile, dupa cum s-a semnalat deja in literatura de specialitate. Un prim element de noutate este cel care il plaseaza pe viceprimar in subordinea primarului. O asemenea dispozitie trebuie raportata la faptul ca nu primarul este cel care il numeste si il elibereaza din functie pe viceprimar, ci consiliul local. De principiu, un functionar, un demnitar sau chiar un salariat se subordoneaza celui care il numeste si il elibereaza din functie. Este evident ca fiind numit si revocat din functie de consiliul local, viceprimarul se subordoneaza in primul rand acestuia si, in acelasi timp, si primarului, asistand astfel la o dubla subordonare a viceprimarului. Un alt argument pentru care este discutabila consacrarea expresa a subordonarii viceprimarului fata de primar este acela ca ambii sunt alesi locali, reprezentanti ai cetatenilor. Primarul este ales prin vot direct, iar viceprimarul se poate spune ca este ales prin vot mixt, atat direct cat si indirect. Este ales prin vot direct, in calitate de consilier, si prin vot indirect, in calitate de viceprimar. Subordonarea alesilor locali, daca putem vorbi despre un asemenea raport in care acestia ar putea intra, se face fata de cetatenii care i-au ales, fata de interesele comunitatii, este astfel o subordonare politica, si nu despre una juridica. Pe durata exercitarii mandatului de viceprimar, acesta isi pastreaza si statutul de consilier local, fara a beneficia de indemnizatia aferenta acestui statut. Prin aceasta prevedere, introdusa prin Legea nr. 286/2006, legiuitorul a dorit sa puna in acord statutul juridic al viceprimarilor cu cel al vicepresedintilor de consilii judetene, pe considerentul ca si unii si ceilalti se aleg in mod indirect, de catre consilier locali si, respectiv, cei judeteni, deoarece anterior modificarilor intervenite incomaptibilitatea cu statutul de consilier era prevazuta numai pentru vicepresedintii de consilii judetene, nu si pentru viceprimari. Legiuitorul a dorit astfel sa inlature un paradox, instituind un statut juridic egal pentru cele doua categorii de functii.

Un alt element de noutate, este acela ca viceprimarul este considerat inlocuitorul de drept al primarului, in acest fel urmarindu-se consolidarea statutului viceprimarului si responsabilizarea acestuia in exercitarea functiei.

O modificare pe care nu o impartasim si care reprezinta un regres in reglementarea statutului juridic al viceprimarului este cea care ii permite primarului sa delege unele atributii primarului, spre deosebire de dispozitiile anterioare, care il obligau pe primar ca, in termen de 30 de zile de la data validarii, sa delege o parte din atributiile sale viceprimarului. Cu alte cuvinte, legiuitorul lasa primarului libertatea de a-i delega viceprimarului unele atributii, solutie pe care nu o impartasim, pentru ca ea va crea reale probleme in relatia primar viceprimar si consiliul local, mai ales acolo unde coloratura politica a celor doi alesi locali este diferita.

In virtutea principiului simetriei juridice, organul care l-a ales pe viceprimar este indrituit sa-l si schimbe din functie. Hotararea de schimbare a viceprimarului se ia de majoritatea consilierilor in functie, la propunerea primarului sau a o treime din numarul consilierilor. Anterior adoptarii Legii nr. 286/2006, se prevedea o alta procedura de schimbare a viiceprimarului, ca si a presedintelui si vicepresedintilor consiliului judetean. In ceea ce-l priveste pe viceprimar, o treime din membrii consiliului local sau primarul putea formula propunere motivata privind schimbarea din functie a viceprimarului. Spre deosebire de reglementarea existenta anterior, constatam ca actuala reglementare a redus numarul consilierilor care pot decide schimbarea din functie a viceprimarilor, ca si a consilierilor judeteni, pentru ca este o procedura similara, de la majoritatea calificata de 2/3 cat era anterior, la majoritatea absoluta, respectiv majoritatea consilierilor in functie. Daca reglementarea anterioara impunea anumite motive care sa atraga schimbarea din functie a viceprimarilor, presedintilor si vicepresedintilor de consilii judetene, actuala reglementare nu mai impune nici o conditie, lasand doar votul politic al majoritatii absolute sa decida revocarea din functie. Aceasta este, in opinia noastra, una din cele mai criticabile solutii cu care vine noua lege, dat fiind faptul ca ea va atrage o politizare excesiva a organelor administratiei publice locale si judetene, permitand ca o simpla majoritate politica, majoritate care se poate schimba, si realitatea a demostrat acest lucru, cu usurinta, sa decida incetarea mandatului celor trei alesi locali. Trebuie avut in vedere si faptul ca revocarea din functie trebuie sa reprezinte o sanctiune disciplinara, care sa fie atrasa de savarsirea anumitor abateri administrative, si nu o simpla masura politica, nejustificata de comiterea vreunei abateri. Potrivit articolului 156 din Legea nr. 215/2001, astfel cum a fost ea modificata prin Legea nr. 286/2006, prevederile articolului 61(4) si 113(3) privind eliberarea din functie a viceprimarilor, a presedintilor si vicepresedintilor consiliilor judetene, se aplica dupa alegerile autoritatilor administratiei publice locale din 2008.

Incompatibilitatile stabilite de Legea nr. 161/2003 pentru functia de primar sunt valabile si pentru functia de viceprimar.

Legea nu reglementeaza atributii de sine statatoare pentru viceprimar, rezumandu-se sa prevada ca acesta este inlocuitorul de drept al primarului. In caz de vacanta a functiei de primar, atributiile sale sunt exercitate de drept de catre viceprimar, sau de unul din viceprimari, pe care consiliul local l-a desemnat cu votul secret al majoritatii membrilor sai, in cazul in care sunt doi viceprimari. In acelasi mod va fi desemnat si consilierul care urmeaza sa indeplineasca atributiile viceprimarului care a fost desemnat sau exercita de drept atributiile primarului.

&21. Secretarul unitatii administrativ -teritoriale

Legea nr. 215/2001, in forma in care a fost modificata prin Legea nr. 286/2006, consacra institutiei secretarului unitatii administrativ teritoriale un nou capitol, introdus prin Legea nr. 286/2006, si anume capitolul VI4, articolele 1208-1209, la care se adauga restul dispozitiilor din continutul legii privind consiliul local, cel judetean, primarul, in care se fac referiri si la secretarul unitatii administrativ teritoriale. Astfel, fiecare unitate administrativ teritoriala (comuna, oras, municipiu, judet) si fiecare subdiviziune a municipiilor au un secretar, salarizat din bugetul local. In forma anterioara adoptarii Legii nr. 286/2006 si Legii nr. 251/2006,[37] care a modificat Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, secretarul judetului facea parte din categoria inaltilor functionari publici. In prezent, toti secretarii de unitate administrativ teritoriala, inclusiv cei ai judetului, sunt functionari publici de conducere. Secretarul unitatii administrativ teritoriale are astfel statut de functionar public de conducere, dupa cum urmeaza: legea impune studii superioare juridice sau administrative pentru functia de secretar; se consacra in mod expres interdictia pentru secretarii unitatilor administrativ-teritoriale de a putea fi membri ai unui partid politic, sub sanctiunea eliberarii din functie, precum si aceea de a fi sot, sotie sau ruda de gradul intai cu primarul sau cu viceprimarul, respectiv cu presedintele sau vicepresedintii consiliului judetean; recrutarea, numirea, suspendarea, modificarea sau incetarea raportului de serviciu al functionarului public si regimul disciplinar care i se aplica este cel prevazut de Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare. Rostul unui asemenea functionar public, care nu are dreptul prin lege sa apartina vreunui partid sau formatiuni politice, sub sanctiunea eliberarii din functie, este in primul rand acela de a asigura legalitatea, stabilitatea si coerenta in activitatea autoritatilor administrative autonome locale.

Secretarul unitatii administrativ- teritoriale indeplineste urmatoarele atributii, prevazute de articolul 1209 din Legea nr. 215/2001: avizeaza, pentru legalitate, dispozitiile primarului, presedintelui consiliului judetean, hotararile consiliului local si ale celui judetean; participa la sedintele consiliului local si ale celui judetean; asigura gestionarea procedurilor administrative privind relatia dintre autoritatile autonome locale si judetene si intre acestea si prefect; organizeaza arhiva si evidenta statistica a hotararilor consiliului local si a celui judetean, a dispozitiilor primarului si presedintelui consiliului judetean; asigura transparenta si comunicarea catre autoritatile si institutiile publice, persoanele interesate, a actelor cerute in baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public; pregateste sedintele consiliilor locale si judetene, intocmeste procesul verbal de sedinta, redacteaza hotararile. El poate sa mai indeplineasca si orice alte atributii prevazute de legi speciale ori incredintate de catre consiliul local, cel judetean, de primar sau de presedintele consiliului judetean.

Constitutia permite ca autoritati publice autonome deliberative si executive sa se poata constitui si in subdiviziunile administrativ teritoriale ale municipiilor. Potrivit articolului 3 alin. (3) din Constitutie, municipiile fac parte din categoria oraselor, textul ingaduind ca, in conditiile legii, unele orase sa fie declarate municipii. Pana in prezent, astfel de subdiviziuni s-au constituit numai in cadrul municipiului Bucuresti, pentru cele sase sectoare ale Capitalei, in cadrul carora regasim consilii locale de sector si primari de sector, pentru ca, la nivelul Capitalei, sa fie alese si sa functioneze, ca autoritati administrative autonome, Consiliul General al municipiului Bucuresti si Primarul General al municipiului Bucuresti, impreuna cu viceprimarii generali. Experienta de pana in prezent in ceea ce priveste functionarea acestor autoritati publice a semnalat multe disensiuni, atat intre autoritatile autonome de la nivelul Capitalei, cat si intre acestea si cele constituite la nivel de sector. De aceea, achiesam la propunerile care s-au formulat in doctrina ca, de lege ferenda, sa se elaboreze o lege speciala pentru administratia publica a municipiului Bucuresti.

&22. Serviciile publice locale si aparatul propriu de specialitate

Sunt reglementate in capitolul IV al Legii nr. 215/2001, al carui continut si denumire a fost modificata prin Legea nr. 286/2006, devenind „institutiile, serviciile publice de interes local si aparatul de specialitate al primarului”.

Consiliul local poate sa infiinteze si sa organizeze institutii si servicii publice de interes local, in conformitate cu specificul si nevoile locale, cu respectarea legii si in limita fondurilor financiare de care dispune fiecare unitate administrativ-teritoriala.

Servicii publice pot fi desfasurate si de persoanele private, in aceste conditii fiind aplicabile prevederile dreptului administrativ privind concesiunea, inchirierea sau administrarea de bunuri si servicii.[40]

Aparatul propriu de specialitate al primarului[41] se numeste si se elibereaza din functie de catre primar, iar personalul din serviciile publice ale comunei sau orasului se numesc sau se elibereaza din functie de catre conducatorii acestor servicii, in conditiile legii. Prin articolul 91 se consacra o notiune care nu este prevazuta de Constitutie dar care este folosita in limbajul uzual, anume aceea de primarie,[42] care reprezinta o structura functionala cu activitate permanenta, formata din primar,viceprimar, secretar, aparatul propriu de specialitate al primarului. Primaria are misiunea de a duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale.

&23. Administratorul public

Administratorul public reprezinta unul din elementele de puternica inovatie aduse prin noua lege, asupra caruia ne exprimam, si cu aceasta ocazie dezacordul. Este, vorba, in primul rand, despre o inovatie neconstitutionala, care contravine articolului 121 alin. (1) din Constitutie conform caruia autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si in orase sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii.

Noua lege vine si aduce in peisajul autoritatilor administratiei publice locale romanesti o institutie care nu numai ca era inexistenta anterior, dar care afecteaza vointa legiutorului constituant, care a incredintat misiunea de a realiza administratia publica locala in comune si orase (municipii), consiliilor locale si primarilor. Administratorului public ii pot fi delegate de catre primar atributii de coordonare a aparatului propriu de specialitate sau a serviciilor publice de interes local precum si calitatea de ordonator principal de credite. Constatam ca administratorului public nu ii sunt conferite atributii proprii, specifice, el urmand sa preia atributii exercitate de alte persoane (functionari publici sau personal contractual) cu functii de conducere.[43]

Dincolo de aceste aspecte, ne intrebam, retoric fireste, ce atributii si calitati mai pastreaza primarul. Atata vreme cat atributiile, atat ale lui, cat si ale consiliului local, se duc la indeplinire prin aparatul propriu de specialitate, cat nevoile cetatenilor se satisfac prin servicii publice, si cat cheltuirea bugetului local urmeaza sa intre in responsabilitatea administratorului public, intrebarea ce va mai fi primarul, ce responsabilitati administrative va mai avea, este pe deplin legitima. Unul din raspunsurile primite deja in dezbaterea proiectului este acela ca se va ocupa de politica. Da, dar oamenii nu l-au ales sa faca politica, ci sa faca administratie, adica sa se preocupe de problemele comunitatii locale, de dezvoltarea acesteia, de binele cetatenilor.

Administratorul public va putea exista nu doar la nivelul localitatilor, ci si al judetului, unde ii pot fi delegate aceleasi atributii, astfel ca discutiile anterioare sunt pe deplin valabile, cat si al asociatiilor de dezvoltare intercomunitara.

Fara sa insistam prea mult, apreciem ca este vorba despre preluarea mimetica in sistemul romanesc a unor constructii existente cu precadere in sistemul anglo-saxon, unde realitatile institutionale si juridice sunt altele, unde primarii nici nu exista sau exista sub alte forme, astfel ca nu o putem impartasi. De aceea, consideram ca prevederile referitoare la administratorul public vor avea o existenta efemera si o aplicabilitate restransa, avandu-se in vedere caracterul permisiv al normei la care face referire.[44]



Ioan Vida, Puterea executiva si administratia publica, Regia Autonoma „Monitorul Oficial”, Bucuresti, 1994, p. 127.



Ioan Vida, op. cit., p. 198

Ioan Vida, op. cit., p. 198.

Liviu Coman Kund, Administratia publica de nivel intermediar in dreptul comparat si in dreptul romanesc, op. cit., p. 77.

I. Vida, Puterea executiva si administratia publica, R.A. Monitorul Oficial, Bucuresti, 1994, p. 181.

Pentru dezvoltari Liviu Coman Kund, Administratia publica de nivel intermediar in dreptul comparat si in dreptul romanesc, op. cit., p. 96.

I. Vida, Puterea executiva si administratia publica, R.A. Monitorul Oficial, Bucuresti, 1994, p.188.

M. Of. al Romaniei, Partea I, nr. 912/ 7 oct. 2004.

I. Deleanu, Institutii si proceduri constitutionale, Ed. CH Beck, Bucuresti, 2006, p. 568.

Eugen Popa, Drept administrativ, Editura Servo- Sat, Arad. 2000, p. 41.

Iordan Nicola, Consideratii cu privire la proiectul legii de modificare si completare a Legii nr. 215/2001 privind administratia publica locala, articol aparut in lucrarea Implicatiile Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa asupra dreptului public si a serviciilor publice, Sectiunea pentru stiinte juridice si administrative, Caietul Stiintific nr. 8/2006, Institutul de Stiinte Administrative „Paul Negulescu”, p.263.

M. Of. al Romaniei, partea I, nr. 27/29.03.2004

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, op.cit., et. 4, vol. I, p.500-501; Rodica Narcisa Petrescu –Drept administrativ, editura Cordial Lex, Cluj Napoca, 2004, p. 173-176.

Iordan Nicola, Drept administrativ, op.cit., p. 214.

Pentru dezvoltari asupra reglementarii acestei materii, a se vedea Iordan Nicola- Consideratii cu privire la aplicarea O.G. nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale si a legislatiei complementare, Revista de drept public nr. 1/2003, p. 79-87.

Liviu Coman-Kund, Aspecte teoretice si practice privind secretul votului, in cazul adoptarii hotararilor referitoare la persoane, de catre consiliile locale si judetene, articol aparut in lucrarea Reformele administrative si judiciare in perspectiva integrarii europene, Sectiunea pentru stiinte juridice si administrative, Caietul Stiintific nr. 6/2004, Institutul de Stiinte Administrative „Paul Negulescu”, p. 266-274.

ANA VASILE, ION IMBRESCU- Consideratii in legatura cu persoana care are competenta de a deschide sedinta de consiliu local, articol aparut in Revista de drpet public nr. 1/2008, pp. 70-72.

Rodica Narcisa Petrescu, op. cit., 2004, p. 213-214.

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, op.cit., vol. I, p. 508-511.

Pentru o analiza detaliata a referendumului local, a se vedea Florin Coman-Kund- Consideratii privind referendumul local in Romania, in Revista de drept public nr. 3/2004, p. 38-56.

Florin Coman-Kund, Consideratii privind referendumul local in Romania, art. cit., p.p. 43-44.

Iordan Nicola, Consideratii cu privire la proiectul legii de modificare si completare a Legii nr. 215/2001 privind administratia publica locala, articol aparut in lucrarea Implicatiile Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa asupra dreptului public si a serviciilor publice, Sectiunea pentru stiinte juridice si administrative, Caietul Stiintific nr. 8/2006, Institutul de Stiinte Administrative „Paul Negulescu”, p. 265.

Verginia Vedinas, Primarul, autoritate executiva a autonomiei locale, in Dreptul nr. 6/1997, p. 7-15.

A. Iorgovan in M. Constantinescu, I. Muraru, I. Vida, I. Deleanu, A. Iorgovan, F. Vasilescu, Constitutia Romaniei comentata si adnotata, Ed. Regia Autonoma ,,Monitorul Oficial’’, Bucuresti, 1992, p.271.

Alina-Livia Nicu, Consideratii privind conceptul de primarie si fundamentul ei juridic, articol aparut in lucrarea „Reformele administrative si judiciare in perspectiva integrarii europene”, Sectiunea pentru stiinte juridice si administrative, Caietul Stiintific nr. 6/2004, Institutul de Stiinte Administrative „Paul Negulescu”, Editura Burg, Sibiu, p. 317-322.

Eugen Popa, Drept administrativ, Editura Servo- Sat, Arad. 2000, p. 67.

Rodica-Narcisa Petrescu, Probleme actuale ale administratiei publice locale in Romania, in Revista de drept public nr. 2/2002, p. 58.

Iordan Nicola, Drept administrativ, Editura Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2007, p. 234.

Iordan Nicola, op. cit., 2007, p. 238

Cu privire la diferite clasificari ale atributiilor primarului, a se vedea: Rodica Narcisa Petrescu, op. cit., 2004, p. 187-190; Ioan Santai, Drept admnistrativ si stiinta administratiei, ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2002, p.247-250.

Pentru dezvoltari asupra regimului juridic al acestei institutii, a se vedea Nicolae Radu Stoian, Suspendarea din functie a primarului in conditiile Legii nr. 215/2001-Legea administratiei publice locale, in revista de drept public nr. 1/2003, p. 74-78.

Mihaela Adina Apostolache, Statutul viceprimarului, articol aparut in lucrarea Reformele administrative si judiciare in perspectiva integrarii europene, Sectiunea pentru stiinte juridice si administrative, Caietul Stiintific nr. 6/2004, Institutul de Stiinte Administrative „Paul Negulescu”, p.314.

Iordan Nicola, Drept administrativ, op. cit, 2007, p. 247-248.

Iordan Nicola, Consideratii cu privire la proiectul legii de modificare si completare a Legii nr. 215/2001 privind administratia publica locala, articol aparut in lucrarea Implicatiile Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa asupra dreptului public si a serviciilor publice , Sectiunea pentru stiinte juridice si administrative, Caietul Stiintific nr. 8/2006, Institutul de Stiinte Administrative „Paul Negulescu”, p. 267.

Vedinas Verginia, Daniela Bakirci, Principalele modificari aduse prin Legea nr. 286/2006 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, Revista „Dreptul” nr. 11/2006, p. 24-25.

Iordan Nicola, Consideratii cu privire la proiectul legii de modificare si completare a Legii nr. 215/2001 privind administratia publica locala, articol aparut in lucrarea Implicatiile Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa asupra dreptului public si a serviciilor publice, Sectiunea pentru stiinte juridice si administrative, Caietul Stiintific nr. 8/2006, Institutul de Stiinte Administrative „Paul Negulescu”, p. 267.

Publicata in M. Of. al Romaniei, Partea I nr. 574 din 04/07/2006.

Cristina Miu, Excesul de putere in activitatea primarului, articol aparut in lucrarea Implicatiile Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa asupra dreptului public si a serviciilor publice, Sectiunea pentru stiinte juridice si administrative, Caietul stiintific nr. 8/2006, Editura Burg, Sibiu, 2006, p.355.

A. Iorgovan in M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E.S. Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuita-comentarii si explicatii, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004, p. 257.

Ioan Vida, op. cit., p. 219.

Anterior adoptarii Legii nr. 286/2006, era utilizata sintagma aparat de specialitate al consiliului local, inlocuita in prezent cu cea de aparat de specialitate al primarului.

Cu privire la aceasta structura, a se vedea Alina-Livia Nicu, Consideratii privind conceptul de primarie si fundamentul ei juridic, articol aparut in lucrarea Reformele administrative si judiciare in perspectiva integrarii europene, Sectiunea pentru stiinte juridice si administrative, Caietul Stiintific nr. 6/2004, Institutul de Stiinte Administrative „Paul Negulescu”, p.317- 322.

Iordan Nicola, Consideratii cu privire la proiectul legii de modificare si completare a Legii nr. 215/2001 privind administratia publica locala, articol aparut in lucrarea Implicatiile Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa asupra dreptului public si a serviciilor publice, Sectiunea pentru stiinte juridice si administrative, Caietul Stiintific nr. 8/2006, Institutul de Stiinte Administrative „Paul Negulescu”, p. 261-269.

Iordan Nicola, Consideratii, art. cit., p. 268.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1967
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site