Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AdministratieDrept


Atitudinile negative fata de scoala si respingerea acesteia

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




Atitudinile negative fata de scoala si respingerea acesteia

Spre deosebire de socializarea din cadrul familiei, unde predomina relatiile primare si emotionale dintre parinti si copii, socializarea in cadrul scolii are loc intr-un climat dominat de 'neutralitate afectiva', care imprima acestui proces caracteristici si finalitati aparte de cele ale altor instante socializatoare. 'Alaturi de familie, scoala reprezinta cel mai puternic factor de socializare, fiind, totodata, prima «instanta» de solicitare sociala si poarta de «acces» catre insusirea si invatarea sistematica a normelor, valorilor si regulilor de conduita dezirabile'[1]. Implicand educarea datoriilor si responsabilitatilor morale, socializarea in cadrul scolii este caracterizata de doua etape principale, aflate in stransa legatura una cu alta :




(a)        trecerea de la o forma de activitate dominanta – jocul - la alta cu caracter social, care presupune o serie de obligatii, datorii si raspunderi;

(b)               constientizarea pozitiei sociale in colectivitate, care este legata de dobandirea semnificatiilor morale ale propriului comportament si ale conduitelor celorlalti.

Experienta in cadrul scolii este, deci, un gen de 'micro-maturizare' a copilului, care ii permite sa faca trecerea de la un climat considerat 'protectiv', in pofida carentelor si disfunctiilor sale, la unul 'neutru' emotional. Legatura intre scoala si familie este insa esentiala, pentru ca, de cele mai multe ori, carentele educationale din familie au efecte favorizante asupra inadaptarii scolare a copilului. La randul lor, cadrele didactice nu reusesc, intotdeauna, sa gaseasca metodele cele mai potrivite pentru a ameliora efectele negative ale stilului educativ al parintilor.

Inadaptarea scolara ca predictor al delincventei juvenile

Analiza datelor cercetarilor care s-au ocupat de acest subiect demonstreaza ca un comportament inadaptat scolar este cel mai bun predictor al delincventei juvenile.

S-a constatat, de exemplu, ca, intre prima si a doua jumatate a adolescentei, relatia dintre inadaptarea scolara si delincventa juvenila creste foarte puternic. Pe de alta parte, comportamentele inadaptate in mediul scolar nu numai ca acompaniaza delincventa juvenila, dar o si semnalizeaza, chiar daca aceasta relatie este mediata si de alte conditii favorizante: factori ecologici (amplasarea scolii intr-o zona defavorizata sau cu un puternic potential criminogen), organizationali (marimea scolii), institutionali (programe de invatamant, sistemul de notare a elevilor) etc.

In analiza sa dedicata raportului intre functionalitatea scolii si inadaptarea scolara, s-au identificat urmatoarele componente ale adaptarii scolare: performantele scolare, imaginea de sine ca scolar, aspiratiile scolare si profesionale, atitudinea generala fata de scoala, relatiile cu invatatorii, reactiile acestora la conduitele elevilor si sprijinul oferit de familie. Relatiile dintre aceste componente demonstreaza ca reactiile profesorilor sunt strans legate de inadaptarea scolara, in masura in care sanctiunile luate de ei variaza proportional cu gradul de inadaptare al minorului. Atitudinea fata de scoala este factorul cel mai profund implicat in inadaptarea scolara, legand intre ele principalele componente ale integrarii scolare. O asemenea atitudine constituie, de fapt, componenta subiectiva a experientei scolare a elevului in legatura directa cu imaginea de sine, care, la randul ei, influenteaza nivelul aspiratiilor, atitudinea fata de scoala si, in special, performantele scolare. O imagine de sine negativa va antrena dezangajarea, izolarea si inadaptarea scolara.

Asa cum rezulta si din cercetarile intreprinse in Romania[3], inadaptarea scolara este factorul cel mai strans legat de delincventa. Astfel, peste 50% din delincventii cercetati aveau o atitudine negativa fata de scoala si performante scolare negative, majoritatea lor fiind considerati de profesori ca fiind 'elevi problema', chiulind de la ore, avand conflicte cu colegii si manifestand tendinte puternice de agresivitate. intr-un studiu dedicat acestui subiect, intreprins inainte de anul 1989, Vasile Preda a identificat un procent si mai ridicat, de peste 83%, de tineri inadaptati sau dezadaptati din punct de vedere scolar. La randul sau, ocupandu-se de relatia dintre inadaptarea scolara si tendintele de adeziune ale tinerilor la grupurile stradale (bandele delincvente), Tiberiu Rudica evidentia urmatorii factori:

programa si orarul scolar, prea incarcate, care creeaza aparitia sentimentului de saturatie a elevilor;

caracterul deficitar al stilurilor de instruire si de educatie;

oscilatia intre subaprecierea si supraaprecierea calitatilor    unor elevi, care-i dezorienteaza, determinandu-i sa aiba o atitudine inadecvata despre sine;

lipsa de concordanta intre diversele cadre didactice in aprecierea elevilor si a motivatiilor conduitelor lor;

diferitele conflicte din cadrul grupurilor de elevi.

Atunci cand unii dintre acesti tineri, datorita unor carente ale vietii familiale si ale stilului educativ inadecvat al parintilor, dovedesc o anumita incapacitate de a se adapta la cerintele impuse de scoala, ei sunt etichetati ca 'elevi problema', ajungand sa creada, ei insisi, acest lucru despre ei. Ca urmare, se vor comporta in conformitate cu eticheta care li se aplica, fara a putea ascede vreodata la performante pozitive. Adrian Ibis[6] nota, in acest sens, urmatoarele evaluari facute elevilor considerati 'problema' de catre cadrele didactice:

conduite deviante, repetentie, performante scolare slabe si foarte slabe;

absente frecvente de la scoala, chiul repetat, fuga de la ore;

reactii negative si impulsive in raport cu sanctiunile primite;

contestarea autoritatii cadrelor didactice.

Aceste conduite sau atitudini - observa autorul citat - determina, la randul lor, din partea profesorilor, reactii de respingere a elevilor 'problema', ceea ce genereaza marginalizarea lor si, implicit, agravarea problemelor legate de inadaptarea lor scolara.

Pe de alta parte, ca un alt fapt, in conditiile in care un adolescent considerat a fi o 'problema' va fi exmatriculat din scoala, comportamentul sau deviant sau delincvent se va amplifica, pentru simplul motiv ca se va considera marginalizat si exclus de la orice posibilitate de a indeplini, pe cai legitime, aspiratiile dorite. O asemenea excludere priveaza, de fapt, minorii sau tinerii de la un contact sistematic cu persoane responsabile sau cu norme dezirabile, capabile sa le indice sensul real al binelui si al raului. Cauzele excluderii pot viza pe de alta parte, si alti factori, printre care rasa sau identitatea etnica. Referindu-se, de exemplu, la atitudinea refractara a copiilor de tigani fata de scoala, T. Cozma, C. Cucos si M. Momanu [7] evidentiau faptul ca recensamintele din anii 1985 si 1989, efectuate in mai multe tari europene, au aratat urmatoarea situatie a copiilor celor 7-8 milioane de rromi din aceste tari:



numai circa 30-40% dintre copiii de tigani merg in mod regulat la scoala;

50% dintre ei nu au fost cuprinsi niciodata intr-o institutie de invatamant;

doar intr-un procent foarte redus, copiii de tigani frecventeaza ciclul gimnazial si liceal;

dintre adulti, aproximativ jumatate sunt analfabeti, iar in unele zone geografice proportia lor se ridica la 80% si chiar la 100%.

Exceptand reprezentarile tiganilor despre rostul si functiile scolii, una dintre explicatiile pentru aceasta situatie o constituie atitudinea generala negativa cu privire la perceptia prezentei rromilor in scoli. 'Aceasta atitudine se manifesta prin: refuzul unor directori sau profesori de a accepta inscrierea copiilor de rromi in scoala unde profeseaza; tendinta de ghetoizare sau de izolare a acestora, in cazul in care sunt primiti (integrarea in clase «speciale», izolarea lor in spatele clasei etc.); refuzul copiilor si parintilor populatiei majoritare de a-i primi pe copiii de tigani in clasele obisnuite etc.). Aceste constatari, circumscrise atat teoriei 'etichetarii', cat si celei a 'excluderii', pot explica, credem, partial, tendintele acestor copii de a se orienta, mai frecvent decat copiii populatiei majoritare, spre activitati delincvente si spre bande de cartier.

Abandonul scolar ca factor criminogen

Abandonul scolar reprezinta un alt factor criminogen important in determinarea conduitei delincvente, deoarece influenteaza, in cea mare masura, ancorarea in grupurile stradale. De exemplu, peste 65% dintre minorii delincventi, dintr-un lot cercetat, in 1996, de catre Centrul de Studii si Cercetari pentru Problemele Tineretului din Bucuresti, au abandonat scoala.

Intrucat abandonul scolar este insotit, de cele mai multe ori, de integrarea in piata muncii, el poate constitui o 'solutie pozitiva'    fata de problema frustrarii scolare ca factor criminogen. Desigur, o asemenea solutie nu este valabila in toate cazurile, deoarece, asa cum au observat cei doi cercetatori canadieni, multi dintre adolescentii care au abandonat scoala si si-au gasit un loc de munca retraiesc si in aceasta situatie experienta esecului si a frustrarii. Pe de alta parte, abandonul scolar este determinat si de alte cauze, printre care modificarea optiunilor de instructie, cererile existente pe piata muncii, situatiile materiale dificile din familiile defavorizate etc. Acestea sunt valabile, de exemplu, si pentru situatia existenta, astazi, in Romania, unde cea mai mare rata de abandon scolar vizeaza invatamantul postliceal si cel profesional sau de ucenici (vezi tabelul 1). in ceea ce priveste procentul celor care au abandonat celelalte forme de invatamant, in ultimul an in care s-a realizat, in Romania, o statistica oficiala a abandonului scolar, 1997, s-au inregistrat urmatoarele cifre : 7,7% - abandonul scolar din invatamantul primar si 13,2% cel din invatamantul gimnazial. Fenomenul a luat, insa, amploare in ultimii ani, procentele urcand pana aproape de 10-15%, in functie de ciclul de invatamant.

Trebuie mentionat, in acelasi timp, ca abandonul scolar constituie si o reactie fata de 'frustrarea de status' pe care o resimt numerosi adolescenti in legatura cu pozitia lor in societate. in perioada adolescentei, gradul ridicat de maturizare psihica a adolescentilor intra in contradictie cu responsabilitatile pe care le detin. Adolescentului, care nu mai este un copil, i se neaga identitatea de adult, avand o pozitie sociala ambigua si tranzitorie. Situatia sa este si mai dificila in conditiile existentei unei familii sau comunitati caracterizate de deprivare economica, in masura in care nu-si poate realiza, in nici-un fel, dorintele la care aspira.

Adolescenta, se stie, este varsta aspiratiilor si a creativitatii.

Confruntat cu rigorile scolii, care solicita conformitate si integrarea intr-un climat si program care solicita disciplina si supunere, adolescentul nu are decat doua solutii: fie sa abandoneze scoala si sa gaseasca un loc de munca, fie sa caute alte mijloace, adeseori, ilicite, de a obtine veniturile necesare trebuintelor sale, ceea ce il determina, adeseori, sa se alature grupurilor delincvente. Abandonul scolar constituie, la randul sau, o sursa suplimentara de frustrare, deoarece lipsa de instructie si incapacitatea de a obtine un loc de munca mai bine platit, care rezulta din parasirea scolii, il priveaza pe tanar de posibilitatea de a obtine satisfactiile dorite, similare cu cele ale tinerilor din categoriile sociale favorizate (vezi Caseta B).

CASETA B

'Abandonul scolar in Romania are, in ultimii ani, tendinta de a se croniciza, devenind pentru invatamantul romanesc o problema extrem de serioasa. Cauzele fenomenului - existent dintotdeauna, insa nu cu o rata de crestere atat de mare precum cea atinsa in ultimii cinci, sase ani - sunt, fara indoiala, legate de cresterea gradului de saracie al populatiei si al familiilor. Chiar recente masuri guvernamentale de a oferi, in anul scolar 2001-2002, rechizite gratuite elevilor care provin din familii al caror venit se afla sub jumatate din venitul mediu pe economie, demonstreaza ca abandonul scolar nu mai poate fi tratat doar ca subiect de seminarii si dezbateri, ci trebuie contracarat cu masuri reale, concrete, ferme (). Fenomenul s-a extins in ultimii trei ani scolari, procentele neoficiale ale Ministerului Educatiei si Cercetarii urcand spre cote ce depasesc 10-15%, functie de ciclul de invatamant. in plus, in ultimii doi, trei ani, putem vorbi chiar si de abandon scolar in cazul invatamantului liceal si profesional. Procentele ne obliga sa trecem din sfera luarii la cunostinta si a uimirii in sfera actiunii practice. Degeaba se organizeaza cursuri intensive, supraveghere a efectuarii temelor si alte actiuni didactice, daca micutilor aflati in aceasta situatie le chioraie matele de foame ori nu au ce pune pe ei in clasele in care temperatura nu urca peste 10 grade C. iarna sau nu au cu ce sa-si cumpere un caiet si un creion ()'.[9]

In acest fel, abandonul scolar poate avea atat efecte pozitive, cat si consecinte negative, ancorarea in delincventa depinzand si de alti factori care nu se rezuma numai la contextul scolar. Pe de alta parte, influenta contextului scolar, in ansamblul sau, se coreleaza, in mod semnificativ si cu alte influente, printre care cele exercitate de grupul de colegi, din care o parte consistenta formeaza anturajul minorilor.



'Subcultura adolescentina' ca premisa a formarii subculturilor delincvente

Comparativ cu socializarea realizata in cadrul familiei si scolii, in care rolul de 'transmitator' de modele, norme si valori revine adultului, socializarea realizata in cadrul grupului de prieteni presupune interactiunea unor copii sau adolescenti, egali ca varsta si autoritate si care impartasesc aceeasi viziune asupra lumii, sensibil diferita fata de cea a adultilor. Identitatea de preocupari si interese, confruntarea cu aceleasi 'probleme de viata' imprima grupului de prieteni o influenta aparte in socializarea minorului, care vede in acest grup o veritabila 'comunitate de suflet' care ii ofera identitate, pozitii ierarhice si rezolvarea unor probleme pe care nu i le ofera lumea adultilor. Grupul de prieteni are, in acelasi timp, functia de 'initiator' in numeroase taine ale vietii adultului, printre care sexualitatea, modul de nastere a copiilor etc. Din perspectiva acestui grup, 'universul' adultilor nu mai este o lume infailibila, ci una vulnerabila, caracterizata de numeroase greseli si deficiente, pe care ochii patrunzatori ai copiilor, in comunicarea lor reciproca, il descopera fara menajamente.

Numerosi criminologi au evidentiat faptul ca prezenta in grup a unor prieteni apropiati cu conduite deviante sau delincvente accentueaza orientarea delincventa a minorilor. Studiile efectuate in Romania confirma aceasta constatare, evidentiind faptul ca in grupurile stradale domina influenta exercitata de lideri, care sunt, in majoritate, tineri delincventi. in aceste grupuri, pot fi identificati atat minori cu conduite deviante, minori cu handicap mental sau intelect de limita, cat si minori cu conduite normale, care cauta in grup recunoastere si identitate. Liderii se impun prin fort, curaj si prin exploatarea slabiciunilor membrilor grupului. Ei instaureaza in grup o veritabila 'sclavie' interioara, 'care face din grup mediul cel mai perturbator al conduitei minorilor si tinerilor, mediul cel mai criminogen'[10]. Prezenta unor prieteni care au avut, deja, experiente infractionale si au fost anchetati de politie constituie un important factor de risc in structurarea conduitelor delincvente ale minorului. Mai ales atunci cand este vorba de o banda structurata, subiectii, care n-au comis inca acte delincvente, se supun neconditionat autoritatii liderului, participa la ritualul de initiere si la actiunile ilegitime ale grupului, devenind, cu o probabilitate mai mare decat in cazul unor grupuri stradale „obisnuit” delicventi.

Bandele de tineri in urmatoarele categorii:

a)      banda sociala - care are o forma de organizare relativ permanenta si care isi desfasoara actiunile intr-un loc stabil, cum ar fi, de exemplu, un restaurant, club sau magazin. Toti membrii se cunosc intre ei, fiind uniti printr-un sentiment reciproc de camaraderie care le asigura identitatea. Unele bande de acest tip au insemne distincte care-i deosebesc pe membri de comunitatea externa: de exemplu, insigne, haine sau jachete specifice. in general, activitatile acestor bande sunt 'orientate social', solicitand un anume grad de interactiune sociala cu caracter 'responsabil' in cadrul grupului. Printre aceste activitati se numara jocuri sportive, dansuri si auditii colective, discutii personale si alte actiuni sociale acceptabile, chiar conventionale, caracteristice adolescentilor. Apartenenta la asemenea bande sociale nu se bazeaza pe 'autoprotejare' (ca in cazul bandelor violente) sau pe demonstrarea unor calitati fizice (asa cum este cazul echipelor sportive), ci pe atractia reciproca intre membri si gradul lor de camaraderie. Bandele sociale participa rareori la activitati delincvente, scopul lor principal fiind, de fapt, marcarea distincta a identitatii grupurilor de adolescenti. In deceniul 5 al secolului trecut, aceste bande reprezentau o componenta 'naturala' a diferitelor comunitati din Statele Unite;

b)      banda delincventa - a carei scop principal il constituie comiterea unor acte ilegale. Spre deosebire de bandele sociale, in bandele delincvente, interactiunea sociala a membrilor este un factor secundar. Printre cele mai frecvente acte ilegitime pe care le desfasoara bandele delincvente se numara comercializarea drogurilor (in special, a heroinei), furturile, jafurile, bataile, agresiunile comise cu scopul de a obtine beneficii etc. Deoarece aceste bande fura sau comit acte de jaf pentru obtinerea de profituri, unii criminologi le denumesc bande 'corporative' sau 'antreprenoriale'. In deceniul 9 al secolului trecut, printre activitatile prevalente ale acestor bande se numarau comertul cu droguri si furturile de masini. In ansamblul ei, banda delincventa este constituita dintr-un grup de tineri socializati in cadrul unor subculturi ilegitime si care folosesc violenta numai ca mijloc de a obtine profituri materiale. Totusi, in cadrul bandelor violente din prezent exista anumite grupuri delincvente, care opereaza ca un gen de 'echipe' care urmaresc obtinerea de profituri;

c)      banda violenta - a cunoscut, in cursul vremii, o serie de schimbari semnificative. Una dintre functiile principale ale bandelor violente din deceniul 5 al secolului trecut o reprezenta, de exemplu, conducerea 'nebuneasca' a masinilor ca mijloc de exteriorizare a ostilitatii si agresiunii, cu scopul de a satisface trebuintele emotionale ale membrilor, imposibil de realizat in grupurile 'normale' de adolescenti. Pe de alta parte, in deceniul 5, membrii bandelor violente ucideau si schilodeau diferite persoane, fara nici-un scop rational, numai pentru dobandirea unei pozitii de prestigiu in cadrul bandei. Spre deosebire de bandele violente ale deceniului amintit, bandele violente de astazi din Statele Unite sunt definite de urmatoarele caracteristici:

û       posedarea unor arme de foc - puterea letala a acestor arme este deosebit de mare, acestea fiind mai ucigatoare decat in oricare alta perioada din istoria Statelor Unite;

û                       violenta interrasiala - in prima jumatate a secolului al XIX-lea, bandele violente, formate din membrii grupurilor minoritare, tindeau sa opereze impreuna si sa lupte
impotriva membrilor apartinand altor grupuri etnice si rasiale. Bandele din prezent, in special cele formate din negri si populatia de origine hispanica, participa la lupte intestine, unele impotriva altora;

û                       consumul si vanzarea de droguri – implicarea bandelor violente in comercializarea si au folosirea drogurilor este una dintre tendintele cele mai semnificative, care marcheaza orientarea acestor bande in ultimii 50 de ani;

û                       scopuri multivariate - in trecut, bandele violente tindeau    sa indeplineasca functii simple pentru membrii lor. Tinerii se alaturau bandelor pentru a avea sentimentul identitatii si pentru a-si 'proteja' teritoriul de intrusi. In prezent, bandele violente ofera mai multe oportunitati, decat in trecut, membrilor lor, printre care actiuni violente, consum si comert de droguri, furturi si jafuri organizate etc.

Desi in Romania, formarea bandelor sau 'gastilor de cartier' nu a atins inca amploarea si diversitatea celor din Statele Unite, ele functioneaza cam dupa aceleasi 'norme' si 'modele', constituind o reactie (sub)culturala si agresiva fata de problemele ridicate de perioada adolescentei si de dificultatile economice ale familiilor mai multor tineri. Conform datelor detinute de organele de politie, numai in Bucuresti exista 214 de gasti de cartier implicate in acte de delincventa, violenta, recuperare, consum si comercializare de droguri. Acestea cuprind un total de 970 de membri dintre care 862 au fost identificati, deja, de organele de politie, iar peste o suta sunt cunoscuti doar dupa semnalmente sau porecle. Cele mai periculoase bande actioneaza in sectoarele 3 si 6, mai ales in cartierul Vitan, considerat 'polul criminalitatii din Capitala' si in cartierul Militari. De la inceputul lunii aprilie a anului 2001, de cand a inceput programul 'Strada Noastra', politistii au reusit sa desfiinteze 47 de gasti de cartier si sa determine peste 150 de membri ai altor gasti sa renunte la anturajul lor. In acelasi timp, peste 41 de componenti ai unor astfel de grupuri au fost arestati pentru comiterea a mai multor infractiuni, iar peste 300 au fost sanctionati cu amenzi in valoare de peste 130 milioane de lei. Actiunile cele mai eficiente ale politistilor din Bucuresti, pentru identificarea si desfiintarea gastilor de cartier, s-au desfasurat in sectoarele 1, 2 si 6, respectiv in zonele Floreasca, 1 Mai, Giulesti, Crangasi, Colentina, Pantelimon si Drumul Taberei. In concordanta cu estimarile organelor de politie, circa 40-50% dintre membrii gastilor de cartier din Bucuresti sunt consumatori de droguri, iar restul sunt implicati in acte de talharie cu consecinte grave. In cadrul acestor gasti exista si copii apartinand unor categorii sociale favorizate, pentru care gasca constituie fie un factor incitator al unui anume stil de viata specific adolescentei, fie un loc de refugiu pentru insatisfactiile resimtite in viata de familie.



CASETA C

'Gastile de cartier au devenit un adevarat fenomen, cel putin la nivelul Capitalei. Indiferent ca traiesc in mahalale mizere sau se lafaie in «zone zero» si sunt innebuniti dupa rock alternativ, pustii trebuie sa intre musai intr-o gasca. Si cum atunci cand sunt adunati in grup la coltul strazii, tupeul pubertinilor se umfla mai ceva ca drojdia pusa la dospit, tinerii si-au facut un veritabil tel din terorizarea fonica a vecinilor. Care vecini si-au facut un adevarat obicei din a suna non-stop la sectiile de politie, pentru a reclama tambalaul de la bairamul din bloc. Pana la urma, satui sa tot fie deranjati de gabori tocmai in mijlocul destrabalarii, baietii de cartier au gasit solutia salvatoare: ei ii cauta pe sectoristi ca sa le plateasca anticipat amenzile. Autoritatile au anuntat cu surlele si trambitele de rigoare demararea unei ample actiuni politienesti avand numele de cod «Strada mea» si al carei scop anuntat a fost tocmai starpirea acestor gasti de cartier. Desigur ca rezultatele actiunii sunt sublime, dar, bineinteles, cel putin pana la aceasta ora, ele lipsesc cu desavarsire. Astfel ca tot «talpa Politiei», adica sectoristii au ramas sa-i infrunte de unii singuri pe baietii de cartier si sa incerce sa stapaneasca, numai ei stiu cum, acest nou fenomen infractional. Unul din acesti «fosti militieni», aflat in Ministerul de Interne de peste 20 de ani, spune ca «practic suntem legati de maini si de picioare» (). Conform Legii nr. 61/1991, art. 2, pct. 1, pentru deranjarea linistii publice ii pot sanctiona contraventional cu amenda intre 150.000 si 800.000 de lei. O alta solutie ar fi sa-i amendeze, tot pe Legea 61, art. 2, pct. 2, pentru constituire in grup, cu amenda intre 400.000 si 2.000.000 de lei. «Dar degeaba, ca la noi sunt multi baieti de bani gata, au masini de zeci de mii de dolari, nu mai pot ei de milioanele noastre (). Singurii care ne-ar putea sprijini ar fi parintii. Dar de fiecare data cand le batem la usa, scot banii pentru amenda, si, daca nu ne iau la misto sau se rastesc la noi ca le stresam odraslele, ne spun ca: sunt si ei copii, se distreaza'.

'Ca sa-si vada linistiti de chefuri, baietii de cartier platesc amenzile anticipat'.



Banciu Dan, Radulescu M. S., Marin Voicu, Adolescentii si familia…, op. cit., p. 114

Calin C. Marin, Datoria morala si procesul educatiei, Bucuresti, Editura Stintifica si Encilclopedica, 1978, op. cit., p. 113-114

Tomescu Anca, Caracteristici generale ale delincventei sanctionate. Analiza factorilor individual isi sociali cu rol etiologic in conduita delincventa a minorilor din scolile speciale de munca si reeducare ale Minsterului Justitiei, Raport de Cercetare, Bucuresti, Centrul de studii si Cercetari pentru Probleme de Tineret, mai, 1992, op. cit., p. 54

Preda Vasile, Delincventa juvenila, Cluj Napoca, Presa Universitara Clujana, 1998, op. cit., p. 21

Rudica Tiberiu, Eu si celalalt, Iasi, Editura Junimea, 1979, op. cit., p. 31

Ibis Adrian, Influenta factorilor de socializare (familia, scoala, grupul de referinta) asupra comportamentelor predelincvente ale elevilor, Bucuresti, Editura Pansofia, 2001, op. cit., p. 68

Cozma Teodor, Cucos Constantin, Momanu Mariana, Educatia copiilor de tigani: reprezentari, ipoteze, dificultati, in vol. Minoritari, marginali, exclusi, Iasi, Editura Polirom, 1996, op. cit., p. 113

Vergus Mandas Melania, Abandonul scolar poate fi stopat daca exista o colaborare si vointa, in ziarul Adevarul, 2 august, 2001, op. cit., p. 9

MELANIA MANDAS VERGU, 'Abandonul scolar poate fi stopat daca exista cooperare si vointa', in ziarul 'Adevarul', 2 august, 2001, p. 9.

Preda Vasile, Delincventa juvenila, 1998, op. cit., p. 23

Ziarul 'National', 6 august 2001, op. cit., p. 10









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 826
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site