Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


ALTE CAI EXTRAORDINARE DE ATAC IN PROCESUL CIVIL CARACTERIZARE GENERALA

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



ALTE CAI EXTRAORDINARE DE ATAC

IN PROCESUL CIVIL

CARACTERIZARE GENERALA

SECTIUNEA I

CONTESTATIA IN ANULARE

Contestatia in anulare este calificata drept o cale de atac extraordinara, nedevolutiva, de retractare, comuna, si nesuspensiva de executare silita.




Contestatia in anulare este o cale de atac prin intermediul careia se cere insasi instantei ce a pronuntat hotararea atacata, in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege, sa isi desfiinteze propria hotarare si sa procedeze la o noua judecata[1]. Aceasta cale de atac poate fi exercitata in scopul retractarii hotararilor judecatoresti pronuntate cu nesocotirea unor norme procedurale, iar nu si pentru netemeinicie.

Contestatia in anulare este reglementata de art. 317-321 C. proc. civ. Dispozitiile cuprinse in aceste articole consacra doua forme ale contestatiei in anulare: contestatie in anulare obisnuita si contestatie in anulare speciala. Diferenta dintre cele doua forme are ca temei obiectul, motivele si conditiile de admisibilitate diferite in care ele pot fi exercitate. Contestatia in anulare obisnuita sau comuna poate fi exercitata impotriva oricarei hotarari judecatoresti ramase irevocabile, in timp ce contestatia in anulare speciala poate fi exercitata numai impotriva hotararilor pronuntate de instantele de recurs. Pentru contestatia in anulare comuna, art. 317 C. proc. civ. prevede doua motive –

„cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cerintelor legii” si „cand hotararea a fost data de judecatori cu calcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta” – si doua conditii de admisibilitate: hotararea atacata sa fie irevocabila si motivele invocate sa nu fi putut sa fie valorificate pe caile apelului sau recursului. Aceasta din urma cerinta trebuie examinata in corelatie cu prevederile art. 317 alin. 2 C. proc. civ., potrivit carora contestatia in anulare devine admisibila in cazul in care motivele au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta le-a respins pentru ca avea nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara a fi judecat in fond. Pentru contestatia in anulare speciala, art. 318 prevede doua motive – „cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale” si „cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”– si o singura conditie de admisibilitate care vizeaza insusi obiectul acesteia: hotararile atacate sa fie date de instantele de recurs. Celelalte dispozitii cuprinse in art. 319-321 C. proc. civ. sunt aplicabile ambelor categorii de contestatii in anulare.

In legatura cu primul motiv la care se refera art. 318 C. proc. civ., in literatura de specialitate[2] si practica judecatoreasca s-a statuat ca textul are in vedere erori materiale evidente, involuntare, in legatura cu aspecte formale ale judecarii recursului si care au avut drept consecinta darea unor sentinte gresite. Astfel, pot constitui greseli materiale, in sensul art. 318 C. proc. civ., respingerea gresita a unui recurs tardiv , anularea gresita a recursului ca netimbrat sau ca facut de un mandatar fara calitate, pronuntarea legalitatii unei alte hotarari decat cea recurata, anularea gresita a recursului pentru lipsa motivarii in timp ce recursul a fost motivat prin chiar cererea de recurs . Asadar, greselile instantei de recurs care deschid calea contestatiei in anulare,

sunt greseli de fapt si nu greseli de judecata, de apreciere a probelor si de interpretare a unor dispozitii legale de drept substantial sau procedural, pe aceasta cale nefiind admisibil sa se examineze justetea solutiei pronuntate[5].

Referitor la cel de-al doilea motiv prevazut de art. 318 C. proc. civ., este de remarcat ca se poate introduce contestatie in anulare numai daca instanta de control judiciar a admis in parte recursul, deci nu si in cazul unei casari totale. Aceasta solutie se impune, deoarece, in cazul casarii totale, procesul se rejudeca in intregime, asa incat nu exista interes pentru a se reprosa instantei de control judiciar ca a omis sa examineze vreun motiv de modificare sau casare. De asemenea, trebuie precizat ca acest motiv poate fi valorificat numai in ipoteza in care instanta a omis sa examineze un motiv de recurs formulat in termen de catre recurent, iar nu si pentru motivele de modificare sau de casare formulate tardiv sau pentru motivele pe care instanta ar fi putut sa le invoce din oficiu .

Potrivit art. 319 alin. 2 C. proc. civ., contestatia in anulare se poate face, indiferent de motivul pe care se bazeaza, „inainte de inceperea executarii si in tot timpul ei, pana la savarsirea ultimului act de executare”. Teza a doua a aceluiasi alineat prevede ca:” Impotriva hotararilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestatia poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a ramas irevocabila”.

Doua noutati aduse relativ recent in reglementarea acestei cai extraordinare de atac sunt cele prevazute de art. 3191 si art. 320 alin. 2 C. proc. civ.. Art. 3191, introdus prin art. 1 pct. 27 din O.U.G. nr. 59/2001, precizeaza ca „Instanta poate suspenda executarea hotararii a carei anulare se cere, sub conditia darii unei cautiuni”. Alineatul 2 al art. 320 C. proc. civ., modificat prin

art. 1 pct. 122 din O.U.G. nr. 138/2000, dispune obligativitatea intampinarii care se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata.

Solutia admiterii contestatiei in anulare va redeschide faza controlului judiciar. Astfel, daca s-a admis contestatia pe motiv de lipsa ori necitare legala a partii ori pe considerentul ca solutia instantei de recurs a fost rezultatul unei greseli materiale, hotararea va fi retractata si calea de atac se judeca din nou, iar in cazul in care decizia instantei de control judiciar a fost pronuntata cu incalcarea competentei absolute, dupa retractarea hotararii, cauza va fi trimisa spre solutionare instantei sau organului jurisdictional competent. Daca s-a admis contestatia deoarece instanta de recurs, respingand sau admitand calea de atac in parte, a omis sa cerceteze un motiv de modificare sau casare, se va proceda numai la rejudecarea motivului care fusese omis .

Hotararea data in contestatie este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata, dispozitie ce constituie o aplicare a principiului accesorium sequitur principale. Rezulta, ca hotararea pronuntata intr-o contestatie in anulare speciala este irevocabila, deci nu mai poate fi atacata cu recurs. Pentru contestatia in anulare obisnuita, hotararea ce se va pronunta este susceptibila de recurs, numai daca s-a atacat (pe calea contestatiei in anulare) o decizie data in apel sau o sentinta pronuntata in acele materii in care dreptul de apel este suprimat de lege.

Impotriva hotararii date intr-o contestatie in anulare poate fi introdusa o cerere de revizuire sau chiar o contestatie in anulare, in conditiile si pentru motivele prevazute de lege. De asemenea, hotararea poate forma obiectul unei cereri de indreptare a greselilor materiale strecurate in cuprinsul ei sau al unei contestatii la titlu. Trebuie amintite si dispozitiile art. 321 C. proc. civ., potrivit carora „nu se poate face o noua contestatie pentru motive ce au existat la data celei dintai”. Acestea trebuie interpretate in sensul cunoasterii motivelor, asa cum am mai aratat cu ocazia tratarii principiului unicitatii dreptului de a exercita o cale de atac.

SECTIUNEA A II-A

REVIZUIREA

Revizuirea este, ca si contestatia in anulare, o cale extraordinara de atac, de retractare, nedevolutiva, comuna si nesupensiva de executare silita.

Caracterul extraordinar al acestei cai de atac se evidentiaza, in special, prin motivele care pot fundamenta o cerere de revizuire. Aceste motive sunt expres si limitativ determinate de art. 322 C. proc. civ.. De asemenea, caracterul extraordinar al acestei cai de atac se manifesta si prin aceea ca revizuirea are ca obiect numai hotarari definitive sau irevocabile .

Revizuirea este o cale de atac de retractare, adica prin intermediul ei se cere instantei sa-si retracteze propria hotarare, considerata gresita de revizuient, si sa se pronunte o noua solutie. Un caz particular il constituie revizuirea pentru cel de-al saptelea motiv, respectiv pentru contrarietate de hotarari. In acest caz, cererea de revizuire se judeca, potrivit art. 323 alin. 2 C. proc. civ., de instanta mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice. De aceea, se considera ca nu este vorba de o retractare propriu-zisa a hotararii, competenta apartinand altei instante decat cea care a pronuntat respectiva hotarare.

Revizuirea este o cale de atac nedevolutiva, acest caracter fiind evidentiat si prin alin. 3 al art. 326 C. proc. civ., introdus prin O.U.G. nr. 138/2000, alineat ce prevede ca „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii si la faptele pe care se intemeiaza”.

Aceasta cale de atac este nesuspensiva de executare silita; totusi, art. 325 C. proc. civ. confera instantei dreptul de a dispune suspendarea executarii hotararii a carei revizuire se cere, dar numai sub conditia depunerii unei cautiuni. Asupra cererii de suspendare instanta se pronunta printr-o incheiere, care poate fi atacata cu recurs, in mod separat.

Hotararea atacata prin intermediul revizuirii nu este criticata in raport de materialul dosarului existent la data pronuntarii acelei hotarari, ci pe baza unor imprejurari noi, sau necunoscute de instanta la data pronuntarii. Asadar, in cazul revizuirii, nu se pune problema realizarii unui control judiciar, ci a unei noi judecati, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecatii finalizata cu pronuntarea hotararii a carei revizuire se solicita[10].

Obiectul revizuirii[11] este determinat prin dispozitiile art. 322 C. proc. civ., care prevede ca se poate cere revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari date de o instanta de recurs atunci cand se evoca fondul. Deci trebuie sa fie o hotarare prin care s-a rezolvat fondul pretentiei ce a fost dedusa judecatii .



Art. 322 C. proc. civ. prevede limitativ si motivele de revizuire, care se caracterizata prin omogenitate, unele dintre ele cuprinzand chiar mai multe ipoteze. Se remarca faptul ca nu toate aceste motive sunt specifice revizuirii. Acestea din urma vizeaza imprejurari noi, survenite dupa pronuntarea hotararii si in raport cu care starea de fapt retinuta de instanta nu mai corespunde realitatii; de exemplu, descoperirea unor inscrisuri doveditoare dupa pronuntarea hotararii, condamnarea unui judecator, expert sau martor pentru o infractiune in legatura cu pricina etc.. Alte motive de revizuire sunt determinate de nerespectarea principiului disponibilitatii procesuale – cazurile de extra, plus sau minus petita. Sunt prevazute si motive de revizuire ce se intemeiaza pe savarsirea unor erori de ordin procedural; este cazul in care dispozitivul hotararii cuprinde prevederi care nu se pot aduce al indeplinire sau cand exista hotarari definitive potrivnice. O regandire a motivelor de revizuire se impune cu deosebire in privinta acelor imprejurari ce sunt retinute de actuala reglementate ca temei pentru exercitarea recursului si a recursului in anulare[13].

Motivele de revizuire, asa cum le prevede Codul de procedura civila, sunt urmatoarele :

„1. daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitiile potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire[14];

2. daca s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut s-au nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut[15];

3. daca obiectul pricinii nu se afla in fiinta;

4. daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii. In cazul in care, in ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, instanta de revizuire se va pronunta mai intai, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel invinuit de savarsirea infractiunii;

5. daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere;

6. daca statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, disparutii, incapabilii, sau cei pusi sub curatela sau consiliu judiciar au fost aparati cu viclenie de ce-i insarcinati sa-i apere;

7. daca exista hotarari definitive potrivnice[16], date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate .

Aceste dispozitii se aplica si in cazul cand hotararile potrivnice sunt date de instantele de recurs. In cazul in care una dintre instante este Curtea Suprema de Justitie, cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanta.

8. daca partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa.”

In practica este posibil ca partea sa invoce doua sau mai multe motive de revizuire in sprijinul cererii sale. In acest caz, se ridica problema determinarii instantei competente, daca, pentru unul dintre motivele invocate, ar fi atrasa competenta unei alte instante (cazul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.). Intr-o asemenea imprejurare, instanta superioara va solutiona motivul de revizuire intemeiat pe dispozitiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. iar instanta de fond va rezolva cererea bazata pe celelalte motive.

Referitor la modul de solutionare a cererii de revizuire, art. 326 alin. 1 C. proc. civ. dispune ca aceasta se judeca potrivit dispozitiilor prevazute pentru cererea de chemare in judecata; deci revizuientul va trebui sa tina seama de dispozitiile art. 82-84 si 112 C. proc. civ..

Art. 326 alin. 2 C. proc. civ., asa cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138/200, aduce o dispozitie procedurala importanta, si anume obligativitatea intampinarii care se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata.

In ceea ce priveste termenul de revizuire, legea noastra procesuala instituie termene cu o durata diferita, in functie de motivele de revizuire invocate.

Totusi, se constata existenta unui termen de drept comun in aceasta materie, care are o durata de o luna si a doua termene de exceptie, respectiv de 6 luni, in cazul motivului de revizuire prevazut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., si de 15 zile in cazul reglementat de art. 322 pct. 8 C. proc. civ..

Art. 324 C. proc. civ., prin dispozitiile sale, determina si punctul de plecare a termenelor de revizuire care difera de la un motiv la altul[18].

Codul de procedura civila, in art. 327 alin. 1, se refera in termeni extrem de generali la solutiile pe care le poate pronunta instanta competenta a statua asupra cererii de revizuire. Potrivit acestui text, „daca instanta incuviinteaza cererea de revizuire, ea va schimba, in tot sau in parte, hotararea atacata, iar in cazul hotararilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urma hotarare”. Aceasta din urma solutie se explica prin faptul ca instanta de revizuire nu este o instanta de control judiciar si deci nu poate sa aprecieze care dintre hotararile potrivnice este gresita, ci doar sa constate ca prin ultima hotarare s-a nesocotit puterea lucrului judecat ce rezulta din prima hotarare.

Art. 328 alin. 1 C. proc. civ. dispune ca hotararea asupra revizuirii este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotararea revizuita. Textul are in vedere calea de apel pe care legea permite sa fie exercitata impotriva hotararii a carei revizuire se cere, fara a prezenta interes, daca ea a fost exercitata sau nu. Asadar, daca s-a solicitat revizuirea unei hotarari ce a ramas definitiva prin neapelare sau prin respingerea ori anularea apelului in temeiul unei exceptii procesuale, hotararea ce se va pronunta este susceptibila de apel. Hotararea data intr-o revizuire care a avut ca obiect o decizie a unei instante de recurs este irevocabila, nefiind supusa recursului. Potrivit art. 328 alin. 2 C. proc. civ., daca revizuirea s-a cerut pentru hotarari potrivnice, calea de atac este recursul.

SECTIUNEA A III-A

RECURSUL IN INTERESUL LEGII

Fara a fi o cale extraordinara de atac propriu-zisa, intrucat nu atrage nici un efect juridic asupra hotararilor examinate si deci asupra situatiei juridice a partilor interesate, recursul in interesul legii este, dupa cum sugereaza chiar numele sau, acea cale de atac speciala, extraordinara, de indreptare, prin care Curtea Suprema de Justitie in sectii unite asigura, la cererea procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul tarii, prin dezlegarea chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti[19].

Recursul in interesul legii, raportandu-ne la legislatia noastra procesuala in vigoare, a fost reintrodus prin Legea nr. 59/1993, asa cum era reglementat in Codul de procedura civila din 1948[20]. In prezent, sediul materiei il reprezinta art. 329 C. proc. civ..

Plasarea recursului in interesul legii in categoria cailor extraordinare si mai ales modul sau de reglementare, partial definit de cel existent in legislatia procesual-penala[21], a fost aspru criticata in literatura de specialitate. A fost criticat in deosebi, caracterul obligatoriu pentru instante al dezlegarii date problemelor de drept judecate, fapt ce contravenea chiar unor dispozitii constitutionale .

Modificarile aduse art. 329 C. proc. civ., prin art. 1 pct. 130 din O.U.G. nr. 138/2000, au pastrat in linii generale continutul vechii reglementari, dar au suprimat caracterul obligatoriu al deciziilor pronuntate, punandu-l de acord cu litera si spiritul Constitutiei si corelandu-l, sub acest aspect, cu reglementarea similara din legislatia procesual-penala. Mai mult, s-a prevazut obligativitatea publicarii deciziilor pronuntate in temeiul art. 329 C. proc. civ.. In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, aceste decizii nemaifiind aduse, ca inainte, la cunostinta instantelor de catre Ministerul Justitiei.

Asa cum am precizat anterior, recursul in interesul legii este o cale de atac speciala, deoarece legitimarea procesuala activa apartine numai procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, care poate exercita aceasta cale de atac din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.

Exercitarea acestei cai de atac este de ordine publica si de interes public, iar partile din proces nu intervin in aceasta activitate deoarece decizia care se pronunta nu le afecteaza, fata de ele isi produc efectele hotararile cu privire la care se exercita calea de atac. Deci, chiar daca aceste hotarari au fost atacate pe calea recursului in interesul legii, ele vor putea fi puse in executare silita, daca este cazul, fara a interesa dezlegarea data, de catre Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie, problemei de drept ce a fost solutionata neuniform. In alte cuvinte, recursul in interesul legii nu duce la desfiintarea hotararilor ce au format obiectul lui.



Referitor la obiectul recursului in interesul legii, trebuie precizat ca in lipsa unor prevederi exprese, aceasta cale de atac poate fi exercitata atat impotriva hotararilor judecatoresti definitive, cat si a celor irevocabile, doar in acest mod putandu-se realiza dezideratul legii, acela de realizare a unei jurisprudente unitare[23]. Mai trebuie mentionat ca aceasta cale de atac se poate introduce doar impotriva hotararilor judecatoresti, iar nu si impotriva unor hotarari pronuntate de alte organe cu atributii jurisdictionale.

Cauza recursului in interesul legii o constitui interpretarea si aplicarea neunitara a legii, indiferent ca este vorba de o lege materiala (substantiala) sau procesuala.

Legea noastra procedurala nu cuprinde o dispozitie privitoare la termenul de exercitare a recursului in interesul legii si, in lipsa unui termen expres, rezulta ca acesta poate fi exercitat oricand[24].

SECTIUNEA A VI-A

RECURSUL IN ANULARE

Recursul in anulare a fost reintrodus in Codul de procedura civila, prin Legea nr. 59/1993, in prezent fiind reglementat de art. 330-3304 C. proc. civ., articole ce au suportat anumite modificari aduse prin O.U.G. nr. 138/2000 si O.U.G. nr. 59/2001.

Recursul in anulare este o cale de atac extraordinara, speciala, de reformare, nedevolutiva si nesuspensiva de executare silita prin care se exercita, la cererea procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, controlul de legalitate, realizat de catre instanta suprema, asupra hotararilor judecatoresti ramase irevocabile[25].

Se poate observa din definitia prezentata, ca, asemenea recursului in interesul legii, recursul in anulare are un caracter special, putand fi exercitat doar de catre un subiect calificat, si anume procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei. In cazul in care, pana la inchiderea dezbaterilor, procurorul general isi retrage motivat recursul in anulare – drept recunoscut prin art. 3304 C. proc. civ. –, partile din proces pot cere continuarea judecatii.

Recursul in anulare este o cale extraordinara de atac, deoarece legea procesuala civila a limitat, prin art. 330, posibilitatea exercitarii recursului in anulare doar pentru urmatoarele motive:

„1. cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;

2. cand prin hotararea atacata s-a produs o incalcare esentiala a legii, ce a determinat o solutionare gresita a cauzei pe fond ori aceasta hotarare este vadit netemeinica[26];

3. cand s-au savarsit infractiuni de catre judecatori in legatura cu hotararea pronuntata;

4. cand Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale si faptul ca partea, potrivit legii romane, poate obtine o reparatie, cel putin partiala, prin anularea hotararii pronuntate de instanta romana.”[27]

Cel de-al doilea si cel de-al patrulea motiv au fost introduse in art. 330 C. proc. civ., in urma completarii Codului prin O.U.G. nr. 138/2000.

Se poate observa ca primul motiv de recurs in anulare, ce vizeaza depasirea atributiilor puterii judecatoresti, este prevazut si de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. si ca motiv de recurs, iar cea de-a doua teza a pct. 2 din art. 330 C. proc. civ. vizeaza un temei care se regaseste unele note distinctive si printre motivele de revizuire (art. 333 pct. 4)[28].

Trebuie mentionat si faptul ca, exercitarea recursului in anulare, avand ca temei „o incalcare esentiala a legii”, priveste doar incalcarea dispozitiilor de ordine publica, nu si a celor cu caracter relativ[29], si doar nerespectarea dispozitiilor de drept material, nu si a celor de drept procesual, chiar daca acestea din urma ar fi de ordine publica .

Art. 330 C. proc. civ. arata in mod expres obiectul recursului in anulare, si anume hotararile judecatoresti irevocabile. Se observa ca, sub acest aspect, recursul in anulare are un caracter mai restrictiv decat recursul in interesul legii, care poate fi declarat si impotriva hotararilor definitive. Nu pot forma obiect al recursului in anulare hotararile altor organe de jurisdictie.

Recursul in anulare este considerat, in sistemul legislatiei in vigoare, ca un ultim remediu pentru desfiintarea unor hotarari judecatoresti irevocabile.

Termenul prevazut pentru exercitarea recursului in anulare, este de un an, iar punctul de plecare a acestuia este diferit, in functie de motivele prevazute de art. 330 C. proc. civ.. Astfel, pentru primele motive indicate la pct. 1-2 din articolul mentionat, termenul se calculeaza de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas irevocabila; pentru motivul prevazut la art. 330 pct. 3, punctul de plecare il constituie data ramanerii definitive a hotararii de condamnare, iar pentru ultimul motiv, termenul de exercitare a recursului in anulare curge incepand cu data comunicarii hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului catre statul roman (art. 3301 alin. 1, 2, 3 C. proc. civ.).

Potrivit actualei reglementari procedurale, dupa introducerea recursului in anulare, instanta poate sa dispuna la cererea procurorului general sau a partii interesate, suspendarea executarii hotararii atacate. Depunerea unei cautiuni este obligatorie atunci cand cererea de suspendare este formulata de partea interesata (art. 3302 alin. 1 C. proc. civ.). Urmatorul alineat al aceluiasi articol prevede ca „cererea de suspendare se poate solutiona si inainte de primul termen de judecata, in camera de consiliu, cu citarea partilor si concluziile procurorului”.

Judecata recursului in anulare se face de urgenta si cu precadere, participarea procurorului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, care va expune motivele recursului si va pune concluzii, precum si cu citarea partilor, deoarece decizia ce se va pronunta isi va produce efectele si asupra lor. La judecarea si solutionarea recursului in anulare, se aplica in mod corespunzator dispozitiile referitoare la recurs (art. 3303 alin. 1 C. proc. civ.).



V.M.Ciobanu, Tratat…, op.cit., vol. II, pag.415; G.Boroi, D.Radescu, op.cit., editia a II-a, pag 526.

A se vedea I.Stoenescu, S.Zilberstein, Tratat…, op.cit., pag.366-367; I.Les, Tratat…, op.cit. pag.317-618; F.Magureanu, op.cit., pag.366-367; G.Boroi, D.Radescu, op.cit., editia a II-a, pag.536-537.

Curtea de Apel Bucuresti, sec.civ., dec. nr.610 din 29 mai 1966, in Culegere de practica judiciara…, pag.222-223.

Curtea de Apel Bucuresti, sec.civ., dec. nr.1309 din 30 octombrie 1996, in Culegere de practica judiciara…, pag.220-221.

A se vedea, in acest sens, C.S.J., sec. cont.adm., dec. nr.773/1995, in Buletinul Jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 1995 pag.620, Curtea de Apel Bucuresti, sec.civ., dec. nr.55 din 19 ianuarie 1995, in Culegere de practica judiciara…, pag.223-224.

Trib.Supr. sec.civ., dec. nr.1397/1978. in C.D. 1978, pag.279.

C.S.J., sec.cont.adm., dec.nr.332 din 27 aprilie 1994, in Buletinul Jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 1994.

V.Daghie, I.Apostu, E.Gurita, op.cit., pag.240.



I.Les, Tratat…, op.cit., pag.625.

G.Boroi, D.Radescu, op.cit., editia a II-a pag.560.

A se vedea, pentru amanunte, I.Les, Tratat…, op.cit., pag.626-628; V.M.Ciobanu, Tratat…, op.cit, vol.II, pag.434-436; G.Boroi, D.Radescu, op.cit., editia a II-a, pag.561-562; F.Magureanu, op.cit., pag.372-374.

Curtea de Apel Bucuresti, sec.civ., dec. nr.1094 din 16 noiembrie 1995 si dec. nr.551 din 9 aprilie 1996, in Culegere de practica judiciara…, pag.311-313.

I.Les, Tratat…, op.cit., pag.629.

Revizuirea este inadmisibila daca se invoca simpla neclaritate a dispozitivului, fara ca acesta sa cuprinda dispozitii potrivnice, fiind necesara doar lamurirea intelesului, intinderii si aplicarii dispozitivului, care se poate obtine pe calea contestatiei la titlu. De asemenea, textul nu vizeaza nici situatia contrarietatii intre considerentele hotararii sau intre acestea si dispozitiv.

Prin notiunea de „lucru cerut” trebuie sa se inteleaga numai cererile care au determinat limitele acestuia si au stabilit obiectul pricinii supuse judecatii; nepronuntarea instantei asupra unei cereri de administrare a probelor, asupra unui motiv de apel sau motiv de casare nu se incadreaza in notiunea de „lucru cerut” – a se vedea Curtea de apel Bucuresti, sec.civ. dec. nr.136 din 31 ianuarie 1997, in Culegere de practica judiciara…, pag.315-316.

Prin decizia nr.41 din 5 aprilie 1993 a Curtii Supreme de Justitie, s-a stabilit ca, prin hotarari potrivnice in sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se inteleg acele hotarari care s-au pronuntat in dosare separate, prin cea de-a doua hotarare incalcandu-se autoritatea de lucru judecat, rezulta din prima hotarare.

Cererea de revizuire pentru contrarietate de hotarari este inadmisibila in cazul cand, prin a doua hotarare, se stabileste ca hotararea anterioara nu are autoritate de lucru judecat in cauza – a se vedea, in acest sens, Trib.Supr., col.civ, dec. nr.501, C.D. 1952-1954, vol.I, pag.376.

A se vedea, pentru amanunte in acest sens, dispozitiile art.324 C. proc. civ.; G.Boroi, D.Radescu, op.cit., editia a II-a, pag.574-575; I.Les, Trarat…, op.cit., pag.642.

V.M.Ciobanu, G.Boroi, M.Nicolae, Modificarile aduse Codului de procedura civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.138/2000 (II), in R.D. nr.2/2001, pag.20.

A se vedea, pentru amanunte in legatura cu evolutia istorica a recursului in interesul legii, G.Boroi, D.Radescu, op.cit., editia a II-a, pag.598-599.

Prin Legea nr.45/1993 pentru modificarea si completarea Codul de procedura penala, a fost reintrodusa institutia recursului in interesul legii si in legislatia procesual-penala, insa nu era prevazuta obligativitatea deciziei date in recursul in interesul legii pentru instantele judecatoresti.

A se vedea, V.M.Ciobanu, G.Boroi, M.Nicolae, op.cit., editia a II-a, pag.20. autorii se refera la principiul independentei judecatorului si al supunerii lui numai fata de lege (art.123 din Constitutie). A fost exprimata si alta opinie (a se vedea I.Les, Trarat…, op.cit., pag.652), potrivit careia aceste principii nu sunt incalcate prin mentinerea obligativitatii deciziilor pronuntate de Curtea Suprema de Justitie pentru instantele judecatoresti; in caz contrar, instanta suprema ar fi lipsita de un mijloc procedural eficient pentru uniformizarea jurisprudentei, subminand totodata autoritatea Curtii Supreme de Justitie si incurajand arbitrariul judecatorilor.

I.Les, Tratat…, op.cit., pag.648.

V.M.Ciobanu, Tratat…, op.cit., vol. II, pag.461; I.Les, Tratat…, op.cit., pag.650. Ultimul autor mentionat propune, in perspectiva unei viitoare legiferari in materie, introducerea unui termen pentru exercitarea recursului in interesul legii, care sa fie mai mare decat cel prevazut pentru celelalte cai de atac.

V.M.Ciobanu, G.Boroi, M.Nicolae, op.cit., II, pag.22.

A doua ipoteza, reprezentand un temei distinct de recurs in anulare, a fost introdus prin O.U.G. nr.59/2001.

A se vedea, pentru amanunte in legatura cu acest motiv de recurs in anulare, V.M.Ciobanu, G.Boroi, M.Nicolae, op.cit., II, pag.24; I.Les, Tratat…, op.cit., pag.658-659.

A se vedea, in acest sens, V.Daghie, op.cit., pag.177.

Ibidem, pag.656

V.M.Ciobanu, G.Boroi, M.Nicolae, op.cit, II, pag.23.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1528
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site