Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


CERCETAREA LA FATA LOCULUI

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Cercetarea la fata locului

LOCHER1. Importanta cercetarii la fata locului

Importanta cercetarii la fata locului este subliniata in literatura de specialitate, atat procesual – penala cat si criminalistica, marea majoritate a autorilor fiind de acord ca ne aflam in fata unui “procedeu probator cu adanca semnificatie in aflarea adevarului”[1].




Cercetarea locului faptei este una dintre activitatile initiale de ancheta. Ea consta in perceperea si fixarea nemijlocita a ambiantei de la locul faptei de catre anchetatorul penal, precum si in descoperirea urmelor infractiunii si ridicarea probelor materiale, in scopul stabilirii naturii si imprejurarilor in care s-a savarsit fapta.

Cercetarea locului faptei se efectueaza in toate cazurile in care natura infractiunii savarsite ingaduie ca la locul respectiv sa se poata descoperi urme materiale referitoare la imprejurarile in care s-a comis infractiunea.

Cele aratate mai sus se refera indeosebi la infractiuni ca omorul, talharia, furtul prin efractie etc., prin savarsirea carora la locul faptei se produc inevitabil modificari si raman urme de picioare si de maini, pete de sange si diferite obiecte ce constituie probe materiale.

Cercetarea locului faptei ofera posibilitatea stabilirii unei legaturi intre urmele materiale existente si fapta cu privire la care se efectueaza anchete, precum si posibilitatea de a stabili pe baza acestor urme diferitele imprejurari ale faptei care, la randul lor, se utilizeaza in scopul descoperirii infractiunii.

Ca activitate initiala de ancheta, cercetarea locului faptei este, de regula, o activitate imediata: ea trebuie efectuata indata dupa savarsirea faptei anchetate deoarece cea mai mica intarziere poate avea ca urmare modificarea aspectului locului faptei, precum si distrugerea urmelor lasate la fata locului. Cercetarea locului faptei este o activitate de ancheta de neinlocuit si care nu poate fi repetata in forma sa initiala intrucat nici o alta activitate nu o poate substitui, iar o data efectuata, este imposibil sa fie repetata in forma sa initiala deoarece, in mod inevitabil, aspectul locului faptei se va modifica.

In sensul larg al cuvantului, locul faptei este nu numai terenul sau incaperea pe care sau in care s-a produs nemijlocit fapta (infractiunea) cu privire la care se efectueaza ancheta, ci si locul unde s-au descoperit date in legatura cu aceasta fapta, precum si urmarile acesteia (de exemplu, cadavrul, bunurile furate, urmele de picioare ale infractorilor disparuti, arma aruncata de infractori etc.). Fara indoiala, cercetarea minutioasa a acestor locuri este obligatorie si trebuie efectuata cu respectarea tuturor normelor procesuale si tactice[2].

Data fiind multitudinea modalitatilor de savarsire a infractiunii de furt si a diversitatii imprejurarilor in care se comite, in acceptiunea “de loc al faptei” se include, in general, urmatoarele:

locul in care s-au aflat bunurile si valorile sustrase;

itinerarul parcurs de catre infractori in momentul imediat premergator ajungerii la locul de unde si-au insusit bunurile sau valorile;

locul unde faptuitorii s-au ascuns si au pandit victima;

itinerarul parcurs de autorii infractiunilor dupa desfasurarea activitatii ilicite si care au fost urmarite de catre persoanele vatamate, martorii oculari sau organul constatator;

locurile unde au fost ascunse sau depozitate obiectele sau valorile provenite din furt;

locurile unde s-au ascuns faptuitorii – dupa savarsirea infractiunii – pentru a scapa de urmarire, in conditiile concrete de savarsire a faptei s. a.

Prin observarea si interpretarea modului de operare, organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca locul de unde va incepe cercetarea, modul in care se va face aceasta, pentru a nu scapa examinarii nici o urma sau mijloc material de proba.

De o foarte mare importanta este determinarea microurmelor care ar putea exista si a locurilor unde trebuie cautate[3]. Descoperirea microurmelor are ca punct de plecare identificarea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor si interpretarea corecta a mecanismului de formare a lor. Lucrurile “vorbesc”. Trebuie sa stim sa le “intrebam” dupa ce le-am privit, observat, pe fiecare in parte si pe toate in ansamblul lor.

Locul faptei contine informatii care trebuie cercetate intr-o maniera sistematica, legala si stiintifica. Scopul cercetarii este de a se reconstitui ce anume s-a intamplat (secventa evenimentelor, modul de a opera etc.) si de a se recolta probele materiale, adevarate “semnaturi” ale autorului. Marcel Le Clere considera ca cercetarea locului faptei ar trebui sa fie ca o fotografie dar nu conceputa ca o simpla operatie ci ca o fotografie intelectuala. Este o activitate care reclama multa rabdare, precizie, atentie si profesionalism. Nimic nu trebuie neglijat. Un element care initial parea lipsit de importanta poate capata pe parcursul anchetei o valoare exceptionala. Erorile comise in aceasta faza sunt ireparabile.

Ideile preconcepute, o ipoteza sau versiune imaginata dupa prima impresie – pe care investigatorul incearca sa o probeze prin retinerea doar a urmelor care ii convin – pot conduce la grave erori judiciare. De aceea investigatorul trebuie sa ia in consideratie toate alternativele, sa ramana deschis oricaror ipoteze plauzibile pe care apoi sa le verifice sistematic[4].

LOCHER2. Probleme pe care trebuie sa le lamureasca cercetarea.

Printre problemele specifice, amintim:

a)    Locul savarsirii furtului

In cazul acestei infractiuni, prin “loc al faptei” se intelege:

autovehiculul furat sau din care s-a furat;

locul unde se afla autovehiculul asupra caruia s-a actionat si imprejurimile acestuia;

itinerarul parcurs de faptuitor pentru a ajunge la locul unde se afla autovehiculul, precum si traseul strabatut pentru a se indeparta de acel loc;

locul unde a fost abandonat autovehiculul furat si imprejurimile acestuia;

locul unde a fost demontat autovehiculul furat, unde au fost depozitate sau ascunse piesele sau accesoriile provenite de la acesta, unde au fost aruncate resturile autovehiculului dezmembrat, precum si imprejurimile acestora;

locul unde au fost ascunse bunurile sustrase din autovehicul s. a.[5].

b)    Modul de operare folosit la savarsirea furtului

Una din sarcinile esentiale ale cercetarii furtului o constituie stabilirea activitatilor desfasurate de catre faptuitori pentru a intra in posesia bunurilor sau valorilor.

Practica organelor de urmarire penala evidentiaza o multitudine de moduri de operare. Dintre acestea, amintim urmatoarele:

fortarea incuietorilor usilor ori portbagajelor prin lovituri aplicate cu pumnul ori corpuri contondente;

spargerea geamurilor laterale ori a parbrizelor cu ajutorul unor corpuri dure – piatra, bara metalica etc. – amortizand zgomotul;

fortarea cu ajutorul unor instrumente special pregatite in acest scop (a unor surubelnite sau sarme de otel) a geamului deflector ori a celui glisant si deblocarea portierei;

scoaterea parbrizelor din garniturile de cauciuc;

deschiderea usilor prin folosirea unor chei mincinoase;

furtul unor parti componente si accesorii – roti, faruri, oglinzi retrovizoare, stergatorul de parbriz – sau chiar motoare, baterii cu acumulatori s. a.[6].

Prin modurile de operare mentionate – intalnite mai frecvent – faptuitorii se introduc in interiorul autovehiculelor, fie pentru a sustrage diferite bunuri si valori, fie pentru a fura autovehiculele respective. Sunt semnalate cazuri de furturi de autovehicule, mergand de la autoturisme pana la autobuze, tractoare, buldozere si, chiar, macarale de mare tonaj. O parte din furturi se comit in scop de “agrement”, autovehiculele fiind abandonate dupa consumarea carburantului din rezervor[7].

Dar majoritatea faptelor de acest gen se savarsesc in scopul demontarii pieselor, ansamblelor si accesoriilor, acestea fiind ulterior valorificate pe piata organizata si neorganizata.

Cunoasterea modului de operare este necesara si pentru s se asigura o corecta incadrare juridica a faptelor comise. Sub acest aspect, probleme deosebite se ridica in situatia in care autori ai faptei sunt conducatori auto angajati ai unor societati. Practica judiciara a statuat ca sustragerea de catre un conducator auto a unor bunuri apartinand unei organizatii sociale pe care le transporta, constituie infractiunea de furt numai in situatia in care bunurile au fost luate in primire de o alta persoana, care insoteste transportul. In caz contrar – deci in ipoteza in care acesta isi insuseste bunurile ce I-au fost incredintate spre transport si pe care le-a luat in primire, cu obligatia de a le preda destinatarului, in cantitatea si sortimentele mentionate in actul de transport – fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de delapidare. Insusirea de catre conducatorul auto a carburantilor si lubrefiantilor incredintati pentru exploatarea masinii constituie furt. In aceeasi ordine de idei, instrainarea anvelopei de la autovehicul, apartinand unitatii de catre conducatorul auto cel deserveste, nu constituie infractiunea de abuz de incredere, ci aceea de furt[8].

c)    Prejudiciul cauzat patrimoniului prin infractiune

Atunci cand restituirea autovehiculului ori a bunurilor si valorilor sustrase din acestea nu este posibila, in fata organelor de urmarire penala se pune problema evaluarii pagubelor produse. Daca in privinta bunurilor sustrase din autovehicul nu se ridica probleme deosebite, evaluarea facandu-se dupa reguli cunoscute, in cazul furtului unui autovehicul prejudiciul se compune din:

valoarea autovehiculului la data comiterii furtului;

valoarea carburantilor si lubrefiantilor;

uzura masinii – in perioada in care a fost scoasa din patrimoniul unitatii sau persoanei fizice pagubite;

costul reparatiilor ocazionate de repunerea in circulatie;

beneficiul nerealizat, dar numai in perioada necesara pentru reparatii[9].

Restul problemelor pe care urmeaza sa le lamureasca cercetarea, nu prezinta aspecte deosebite de celelalte furturi[10].

LOCHER3. Pregatirea in vederea cercetarii la fata locului

LOCHER3.1. Pregatirea echipei de cercetare a locului faptei

Pregatirea cercetarii la fata locului presupune initierea unei serii de masuri specifice, de catre organul judiciar chemat sa efectueze cercetarea masuri cunoscute in literatura de specialitate si sub denumirea de actiuni premergatoare sau pregatitoare pentru organizarea prompta si eficienta, sub raport tehnico – tactic, a cercetarii.

Pregatirea ca atare a cercetarii locului faptei presupune, sub raport tactic criminalistic, doua aspecte operative:

a)     pregatirea propriu-zisa a echipei care urmeaza sa se deplaseze la fata locului, in vederea efectuarii cercetarii, atat din punct de vedere judiciar, cat si criminalistic;

b)    dispunerea unor masuri cu caracter preliminar intreprinse direct la fata locului pentru salvarea victimelor, inlaturarea pericolelor, fixarea imprejurarilor care se pot modifica sub o forma sau alta etc.

Prin efectuarea cercetarii la fata locului este necesar, mai intai, ca organul de urmarire penala sa fie sesizat despre savarsirea unei fapte penale intr-unul din modurile prevazute de art. 221 C. pr. pen., respectiv plangere, denunt sau sesizare din oficiu (cand se afla pe orice cale de comiterea unei infractiuni). Aici nu avem in vedere si cercetarea efectuata de catre instanta de judecata, cercetare care nu reclama, in marea majoritate a cazurilor, aceeasi maxima urgenta, mai ales ca sesizarea ei urmeaza, de regula, alte cai.

La primirea sesizarii, organul de urmarire penala are datoria sa intreprinda de indata urmatoarele:

Identificarea persoanei care a facut plangerea sau denuntul, daca sesizarea s-a facut pe aceasta cale. In ipoteza sesizarilor telefonice, se impune verificarea lor, pentru prevenirea unor eventuale dezinformari[11].

Determinarea locului, naturii, gravitatii si a oricarui alt element care sa serveasca la formarea unei prime imagini despre fapta petrecuta.

Dispunerea masurilor urgente, strict necesare, premergatoare cercetarii la fata locului, masuri pe care le va lua organul de cercetare (de regula, acesta este un lucrator de politie) ce se deplaseaza imediat la locul indicat sau care se afla deja acolo. In cazurile deosebite, se deplaseaza un echipaj cu un laborator mobil de criminalistica.



Odata primita sesizarea, organul de urmarire trebuie sa isi verifice competenta, procedand, dupa caz, fie la efectuarea cercetarii, fie la informarea organului de urmarire penala competent si obligat sa efectueze urmarirea, dar va efectua, insa, actele de cercetare care nu sufera amanare.

Art. 213 C. pr. pen. obliga la efectuarea actelor de cercetare care nu sufera amanare chiar si pe cei care nu au in competenta speciala acest lucru.

In ipotezele prevazute de art. 209 alin. 4 C. pr. pen., urmarirea se efectueaza in mod obligatoriu de catre procurorul competent sa exercite supravegherea (de exemplu: omorul, talharia, traficul de stupefiante).

Echipa de cercetare este alcatuita potrivit aceluiasi criteriu. De pilda, in cazul unui omor, alaturi de procuror, conducatorul echipei, precum si de ofiterii de politie, inclusiv specialisti criminalisti, participa si medicul legist.

LOCHER3.2. Pregatirea mijloacelor tehnico – stiintifice criminalistice

O atentie deosebita va fi acordata verificarii si pregatirii mijloacelor tehnico – stiintifice criminalistice care urmeaza sa fie folosite pe parcursul cercetarii. In legatura cu mijloacele tehnico – stiintifice criminalistice folosite in cercetarea la fata locului se recomanda a se avea:

Trusa criminalistica universala va trebui sa aiba instrumentarul complet din compartimentele pentru executarea masuratorilor si marcajelor, pentru descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor pentru executarea desenelor si schitelor;

Trusa fata va dispune de aparate, obiective si materiale fotosensibile, inclusiv dispozitive de iluminare adecvate imprejurarilor;

Trusele criminalistice specializate (pentru cercetarea urmelor latente, a urmelor biologice, a accidentelor de circulatie, a incendiilor, exploziilor etc.) in eventualitatea folosirii lor vor fi de asemenea, verificate.

Pentru efectuarea unor cercetari cu un grad de complexitate mai mare se apeleaza la laboratoarele criminalistice mobile, laboratoare care se afla in dotarea unitatilor Parchetului si Ministerului de Interne.

Laboratoarele criminalistice mobile dispun, pe langa trusele criminalistice, de urmatoarele mijloace tehnico-stiintifice mai importante:

aparatura de inregistrare (videomagnetofon, magnetofoane, aparate de filmat);

aparatura diversa de detectie, si anume:

detectoare de metale

detectoare de cadavre (detectorul Bansgrad)

detectoare cu radiatii invizibile(infrarosii, ultraviolete, roentgen)

detectoare de substante explozive si substante radioactive (radiometre)

- alte tipuri de detectoare moderne care vor intra in dotarea laboratoarelor criminalistice mobile, cum ar fi detectoare cu neutroni sau detectoare termice sau dispozitive de termoviziune.

mijloace termice de identificare a persoanelor dupa semnalmente exterioare, de tipul “Identikului” sau “Minicompozitorului”, iar mai nou, calculatoare pentru efectuarea de portrete computerizate;

aparatura de comunicatii radio pentru mentinerea unei legaturi operative cu unitatile de baza ale organelor judiciare;

surse proprii de energie electrica, utilaje de prelucrat materialele fotosensibile, truse de prim ajutor, costume de protectie etc.[12].

LOCHERLOCHER Efectuarea cercetarii la fata locului

Reusita cercetarii la fata locului presupune, alaturi de o pregatire atenta si constiincioasa, respectarea unor reguli tactice cu caracter general, aplicabile in intreaga cercetare, astfel incat sa se ajunga la scopul propus.

Principalele elemente tactice, de natura sa orienteze activitatea echipei de cercetare la fata locului sunt, in esenta, urmatoarele: urgenta, caracterul complet si detaliat al cercetarii, relevarea si fixarea integrala, prin folosirea mijloacelor tehnico-stiintifice criminalistice, a tuturor aspectelor si mijloacelor materiale de proba ce pot servi la clarificarea cazului, conducerea si organizarea eficienta a activitatii echipei de cercetare[13].

q         Cercetarea la fata locului se efectueaza cu maxima urgenta.

Cercetarea la fata locului trebuie sa fie facuta cu maxima urgenta, practic imediat dupa ce organul de urmarire penala a fost sesizat despre savarsirea infractiunii de furt din autoturism. Aceasta cerinta, de o importanta deosebita, este obligatorie cel putin sub doua aspecte:

a)    Prin scurgerea timpului exista pericolul producerii unei modificari la locul faptei si al disparitiei sau degradarii urmelor.

b)    Prin prezenta imediata a organului de urmarire penala la fata locului se creeaza posibilitatea identificarii unor martori, fara a se exclude chiar surprinderea autorului la locul infractiunii[14].

q         Cercetarea la fata locului se efectueaza complet si detaliat.

Investigatiile la fata locului trebuie efectuate in mod complet si detaliat. Aceasta cerinta reclama din partea organului judiciar obiectivitate si constiinciozitate, astfel incat locul faptei sa fie cercetat sub toate aspectele, indiferent de versiunea pe cere echipa de cercetare este tentata sa o atribuie evenimentului cercetat.

O atentie speciala se cuvine acordata cercetarii urmelor, indeosebi a urmelor latente, precum si a microurmelor care sunt, de regula, imposibil de evitat de catre infractori.

Clarificarea imprejurarilor negative, respectiv ale “neconcordantei” dintre starea locului faptei si fapta ori imprejurari ca atare (vezi, de pilda, lipsa urmelor de sange, care normal , ar fi trebuit sa existe) este mai mult decat importanta, deseori acestea reprezentand incercari de simulare sau disimulare a unor fapte penale.

q      Fixare integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii.

Fixare integrala, obiectiva, a tuturor aspectelor care pot servi la clarificarea cazului este o alta cerinta de maxima importanta in efectuarea unei cercetari la fata locului de buna calitate.

Potrivit art. 131 C. pr. pen., dupa efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces – verbal care constituie principalul mijloc procedural de fixare a celor constatate de catre organul judiciar.

Mentiunile cuprinse in procesul – verbal va reflecta caracterul obiectiv, complet al cercetarii si folosindu-se formulari clare, precise, concise din care sa rezulte ca nu a fost comis nici un amanunt, nici un element util stabilirii adevarului, precum si evitandu-se expresiile ambigue sau echivoce, de natura sa conduca la confuzii sau alte interpretari.

Fixarea rezultatelor cercetarii se face si prin executarea de schite, de fotografii, prin filmare sau inregistrare pe banda video-magnetica, mijloace care sunt menite sa asigure evidenta probatorie si sa confere un plus de obiectivitate cercetarilor la fata locului[15].

q      Organizarea si conducerea completa a cercetarii la fata locului.

Conducerea si organizarea eficienta a activitatii de cercetare la fata locului se evidentiaza sub doua aspecte:

a)      cercetarea in echipa presupune, in primul rand, o conducere unica. Potrivit prevederilor legii, conducerea echipei revine procurorului. Ceilalti membri din echipa de cercetare (ofiterii de politie, medicul legist, specialisti ai M. I. etc.) trebuie sa conlucreze fara rezerve si sa-l informeze permanent pe procuror.

b)      Organizarea activitatii este privita sub dublu aspect:

in primul rand, fiecare din membrii echipei de cercetare va avea de indeplinit sarcini precise si concrete, potrivit atributiilor sale in cadrul echipei. Aceste sarcini se cer rezolvate integral si cat mai operativ posibil;

in al doilea rand, organizarea desfasurarii activitatilor de cercetare intr-o ordine bine stabilite, intr-o succesiune fireasca, anume:

orientarea in zona in care se afla situat locul faptei;

determinarea si examinarea in ansamblu a locului faptei;

cautarea, descoperirea si indicarea urmelor sau a probelor materiale;

fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului.

Deci, cercetarea propriu-zisa a locului faptei, se va face cu respectarea stricta a regulilor tactice generale enuntate mai sus. Aceste reguli se vor respecta, indiferent de natura faptei penale cercetate, chiar si in perioada in care la fata locului au patruns anterior alte persoane.

Pentru ca cercetarea la fata locului sa decurga in conditii normale vor mai trebui sa se respecte pe langa regulile tactice generale privind cercetarea la fata locului si alte reguli tactice specifice cercetarii si anume:

a)    limitarea numarului de persoane care patrund in zona cercetata la strictul necesar;

b)    prevenirea oricarei modificari in starea sau pozitia lucrurilor, paralel cu conservarea urmelor si evitarea crearii altor urme care pot dezorienta cercetarea;

c)    fixarea cailor de acces si de deplasare a membrilor echipei in perimetrul locului faptei, precum si in locul in care urmeaza sa fie depozitate mijloacele materiale de proba descoperite, a altor obiecte ce urmeaza sa fie ridicate si transportate la laboratoarele de specialitate;

d)    interzicerea comentariilor, aprecierilor sau discutiilor privind natura faptei, imprejurarile in care a fost savarsita, starea urmelor etc., pentru a nu influenta, intr-un mod sau altul, desfasurarea cercetarii, ca si pe martorii prezenti la fata locului.

Cercetarea la fata locului are doua faze importante: faza statica si faza dinamica[16].

LOCHERLOCHER1. Cercetarea in faza statica

in faza statica a cercetarii se procedeaza la o examinare atenta a locului faptei, atat in ansamblul sau, cat si pe zonele mai importante, fara a se aduce nici o modificare acesteia. In faza statica cercetarea se rezuma la o observare atenta.

In faza statica cercetarea se poate efectua: in locuri inchise si in locuri deschise.

Dintre activitatile mai importante desfasurate in faza statica a cercetarii la fata locului, mentionam urmatoarele:

a)      Stabilirea starii si pozitiei obiectelor materiale de proba, a urmelor vizibile etc., asa cum au fost gasite de echipa de cercetare;

b)      Executarea de fotografii de orientare (Fig. ), schita si fotografii ale obiectelor principale (Fig. ), precum si fixarea prin filmare sau inregistrare video magnetica;

c)      Determinarea eventualelor modificari survenite anterior sosirii echipei de cercetare.

In functie de particularitatile locului faptei (magazin, curte, drum public), organul judiciar are obligatia sa surprinda si sa fixeze imaginea exacta a intregului tablou al faptei prin stabilirea starii si pozitiei a celor mai diverse obiecte, urmelor, mijloacelor materiale de fata etc.

Din coroborarea rezultatelor acestor prime investigatii cu elementele deduse din interpretarea concordantei dintre modificarile aspectului normal al locului faptei si consecintele propriu-zise ale actului infractional, pot fi obtinute date importate referitoare la natura faptei, la timpul si imprejurarile in care a fost savarsita si chiar la faptuitor[17].

LOCHERLOCHER2. Cercetarea in faza dinamica

faza dinamica este cea mai complexa si laborioasa etapa a cercetarii la fata locului, intrucat presupune participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea investigatiilor si folosirea integrala a mijloacelor tehnico-stiintifice criminalistice aflate la dispozitia lor[18].

Faza dinamica implica deplasarea obiectelor, privirea si examinarea lor pe toate partile, cu precautiile de rigoare. In aceasta etapa se releva urmele latente, prafuri si reactive, se ridica amprentele papilare cu pelicule (folio) adeziv, se toarna mulajele urmelor de adancime. Totodata, se ridica instrumentele care au folosit la comiterea faptei si alte corpuri delicte. Se recolteaza petele si depozitele de substante sau simple particule: sange, par, fibre, cioburi de sticla, aschii etc. faza dinamica se incheie cu impachetarea urmelor si obiectelor. Pe cat posibil, urmele vor fi supuse analizelor de laborator intr-o forma intacta, adica fara a fi desprinse de pe suport. Cand acesta nu poate fi ridicat datorita dimensiunii sau nu este deplasabil, urmele vor fi preluate cu ajutorul unor instrumente adecvate si cu precautii deosebite. Plicurile recipientele si pachetele vor fi sigilate si vor purta etichete identificatoare, cuprinzand continutul, ordinea si natura prelevarii, numele si semnatura celui ce a facut prelevarea (pentru explicatii ulterioare in caz de nevoie)[19].



In cadrul fazei dinamice a cercetarii pot fi evidentiate urmatoarele etape: examinarea amanuntita a autoturismului; executarea fotografiilor de detaliu si inceperea redactarii procesului verbal; luarea de declaratii victimei, a posibililor martori si a potentialilor suspecti.

LOCHERLOCHER2.1. Examinarea amanuntita a autoturismului

Astfel, in furturile de autoturisme se gasesc urme pe urmatoarele parti ale masinii:

Pe usa masinii, pe yala, pe aparatoarele de vant, pe geam

urme de fortare, pe perimetru exterior al usii;

urme de fortare intre usa si stalpul usii;

urme de fortare pe geamul lateral al usii sau urme de fortare a instalatiei de cauciuc;

urme papilare pe gemuri, parbriz etc.

Figure 1 Urme papilare prelevate de pe parbriz.

Figure 2- Urme papilare prelevate de pe geamul portierei stanga spate.

geamul lateral nu se potriveste corespunzator in rama sa;

este topit sau este deteriorat sistemul de inchidere de la geam (pillanga sau elefantul);

este deteriorat sistemul de inchidere al usii;

yala usii poate fi deschisa si cu alte chei straine;

sistemul de inchidere poate fi scos cu mana;

sistemul de inchidere nu este original;

in zona sistemului de inchidere se vad urme de sudura;

zgarieturi pe butonul de siguranta din interiorul masinii;

lipsa de continuitate pe aparatoarea de vant si, de asemenea, intreruperea continuitatii izolatiei la geamuri;

urme papilare.

Urme care indica deschiderea fortata a busonului de alimentare si a portbagajului

Modificarile ce apar la busonul de alimentare, la sistemul de inchidere al busonului:

urme de fortare, crapaturi pe capacul busonului;

urme de fortare pe gura de alimentare cu carburanti;

urme papilare;

dispozitivul de inchidere este avariat;

yala nu poate fi scoasa cu mana din capacul busonului;

busonul nu este original;

la tipurile de masini cu sistemul de inchidere electrica, in partea din spate, pe panoul portbagajului (sub tablita numarului de inmatriculare) se poate gasi un orificiu, care nu exista din constructie.

Modificarile aparute in zona suportului volanului si a contactului

este deteriorat sau lipseste in intregime materialul ce imbraca stalpul de sustinere al volanului;

este deteriorata sau lipseste yala volanului;

yala contactului a fost inlocuita;

din sistemul de contact sun scoase fire si sunt legate impreuna (sau pe direct);

volanul are siguranta rupta;

sistemul de contact poate fi pus in functiune si cu o cheie straina (Fig. ).

Modificari aparute in zona unde se afla stantata seria de sasiu

Urmele de stantare sunt cele lasate de instrumente (urme de adancime, fiind utilizate pentru identificarea unui obiect – motor, janta).

Seria de sasiu este elementul principal dupa care se poate identifica modificarea partiala sau totala a seriei de sasiu. Seria motorului de regula trece in documentele insotitoare ale masinii.

Modalitatile prin care se falsifica seria de sasiu sunt:

prin modificarea unor cifre;

prin polizarea partiala a seriei de sasiu (Fig. LOCHER1. );

prin polizarea totala a seriei de sasiu si stantarea unei alte serii (folosirea altor tipuri de poansoane);

prin alituirea sau cositorirea si astuparea seriei originale cu diverse substante, dupa care se repoanseaza seria;

Figure LOCHER3-Reprezinta seria sasiu VW cu cele 17 caractere intacte.

Figure LOCHER4- Seria sasiu VW cu modificarea literei Z si transformarea ei in numarul 7.

Figure LOCHER5- Seria sasiu VW cu stergerea completa a literei Z.

prin decuparea bucatii de tabla pe care se afla stantata seria si inlocuirea acesteia cu o alta bucata de tabla stantata cu alta serie.

Placutele cu seria de sasiu si datele caracteristice ale masinilor pot fi identificate dupa suruburile si niturile cu care sunt prinse si modificari de cifre si litere. Aceste placute pot fi facute prin fotocopiere, caz in care trebuie sa privim atenti grafica (felul textului, literelor si cifrelor, concordanta lor verificata dupa o placuta originala etc.).

De asemenea, putem verifica o serie de sasiu suspecta a fi falsificata si prin simpla pipaire unde putem sa observam modificari multiple.

La unele tipuri de masini seria de sasiu se afla stantata pe lonjeron, motiv pentru care infractorii inlocuiesc lonjeronul original cu un alt lonjeron cu serie modificata.

Modificari aparute la numarul de inmatriculare

Masinilor furate li se monteaza alte placute de inmatriculare, in special straine. De aceea, trebuie sa examinam daca sub placuta cu numarul de inmatriculare, pe suportul placutei, se observa urme de praf, ruginituri corespunzatoare cu cele ale numarului original. Aceste amanunte ne pot forma convingerea ca de curand a avut loc un schimb de placute de inmatriculare. Tot asa, suportul placutei de inmatriculare nu poate indica firma care a vandut sau inchiriat masina. Daca pe placuta de inmatriculare sunt mai multe gauri decat sunt necesare este un indiciu cert ca acea placuta a fost folosita de mai multe ori, deci se impune o examinare deosebit de atenta a masinii.

Suruburile care fixeaza placuta cu numerele de inmatriculare care a fost schimbata recent prezinta urme recente de zgarieturi sau de fortare.

Practica a dovedit ca daca se examineaza atent placuta putem sa gasim pe spatele placutei amprentele digitale ale celui care a montat placuta falsa, ceea ce constituie proba in procesul penal.

Modificari aparute la centurile de siguranta

Toate autoturismele au centuri de siguranta care pot confirma sau infirma suspiciunile, prin verificarea acestora. Centurile de siguranta au in partea inferioara o eticheta pe care se afla inscriptionata marca producatorului si datele de fabricatie ale acestora, inclusiv ziua, luna si anul producerii lor. Trebuie mentionat ca daca aceste elemente nu exista, avem un indiciu cert ca masina respectiva ar putea reveni dintr-un furt.

In faza cercetarii dinamice alte elemente care apar la masini ce au fost furate sunt:

in masina nu sunt lucruri personale, ci doar acele strict necesare ce sunt cerute de organele de control;

nu functioneaza claxonul masinii sau claxonul sistemului de alarma;

emblema ce arata ca masina a circulat intr-o anumita tara este acoperita cu alta care indica o noua origine sau nu corespunde cu documentele care insotesc masina;

sub pardoseala cabinei, portbagajului, a compartimentului motor se gasesc scule ce pot fi utilizate pentru confectionarea de chei false, se gasesc chei brute (Fig. ) si documente in alb;

Figure 6 Reprezinta chei brute folosite in furtul de autoturisme.

Figure 7 Borseta cu scule destinate furtului de autoturisme.

Figure 8-Alte tipuri de instrumente in comiterea infractiunii.

Figure 9-Fotografie de ansamblu a principalelor instrumente in comiterea infractiunii.

existenta in autoturisme a unor obiecte ce nu pot fi justificate de conducatorul auto (obiecte de imbracaminte, de incaltaminte, inscrisuri ce nu-I apartin , fotografii, casete audio etc.);

telefoane portabile auto sau etichete cu numarul telefonului pot da indicatii cu privire la proprietarul de drept al masinii.

Toate elementele aratate mai sus trebuie analizate cumulativ, iar atunci cand se efectueaza verificarea autoturismului suspect, organele de cercetare nu trebuie sa se bazeze numai pe actele prezentate.



LOCHERLOCHER2.2. Executarea fotografiilor de detaliu si inceperea redactarii procesului-verbal

Fotografia judiciara executata la fata locului se numara printre cele mai importante mijloace de fixare a rezultatelor cercetarii, desi este considerata drept o modalitate auxiliara procesului verbal.

In cazul fotografiilor de detaliu, detaliile sunt fotografiate din apropiere, la o scara cat mai mare si cu surse de lumina dispuse lateral si in spatele aparatului de fotografiat, astfel incat prin jocul umbrelor sa fie evidentiate detaliile caracteristice posibil de exploatat.

Fotografia de detaliu are rol deosebit in fixarea acelor detalii dispuse pe suprafete sau obiecte imposibil de transportat in laboratoarele criminalistice, (autovehicule, ziduri etc.)[20].

Dupa ce sau efectuat primele investigatii privitoare la savarsirea furtului (modul in care s-a savarsit, fotografii de orientare si de detaliu etc.) se trece la inceperea redactarii procesului-verbal.

LOCHERLOCHER2.3. Luarea de declaratii victimei, a posibililor martori si a potentialilor suspecti

Declaratiile vor fi luate de catre organul judiciar separat, de la fiecare persoana in parte, fara ca ele sa fie influentate intr-un anumit mod si respectandu-se regulile tactice ale ascultarii specifice fazei de ancheta. Este recomandabil ca declaratiile sa fie inregistrate pe banda audio.

In ipoteza in care la fata locului sau facut si inregistrari videomagnetice, este indicat sa se verifice calitatea inregistrarii, pentru o eventuala reluare a acesteia, daca nu este reusita.

LOCHER5. Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului

Potrivit prevederilor art. 131 C. pr. pen. despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie un proces verbal care reprezinta mijloc procedural principal de fixare a rezultatelor acestui act initial de urmarire penala.

Procesului-verbal I se pot anexa fotografii, schite, desene ori alte asemenea lucrari, cum ar fi, de exemplu, rolele de film sau benzile videomagnetice.

Procesul - verbal

Procesul-verbal incheiat in vederea fixarii rezultatelor cercetarii la fata locului se numara printre mijloacele de proba cu o semnificatie deosebita in solutionarea cauzei penale. Data fiind importanta sa, el va trebui sa corespunda anumitor cerinte, o buna parte fiind stabilite in mod expres de legiuitor.

Din punctul de vedere al formei si cuprinsului procesul verbal contine urmatoarele mentiuni indicate in art. 91 C. pr. pen.:

v    data si locul unde este incheiat;

v    numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;

v    numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor existenti, cand exista;

v    descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;

v    numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul verbal, obiectiile acestora.

Raportandu-ne la structura procesului verbal este imperios ca acesta sa contina o parte introductiva, o parte descriptiva si o incheiere.

Legea procesual penala evidentiaza ca trebuie sa se puna accent pe partea descriptiva a cercetarii locului faptei, unde vor fi cercetate in mod amanuntit situatia locului faptei, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a starii si pozitiei celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si pe cat posibil, cu dimensiunile respective (art. 131 C. pr. pen).

In literatura de specialitate se afirma ca procesul verbal trebuie redactat in termeni clari si precisi “astfel incat lectura sa poata reda in tocmai imaginea locului faptei si pentru aceia care nu au participat la cercetarea la fata locului”[21].

LOCHER5.2. Fotografia executata la fata locului

In cazul furturilor de autoturisme, fotografia la fata locului include: fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia obiectelor principale si fotografia de detaliu.

Fotografia de orientare este destinata fixarii intregului loc al faptei, raportat la anumite puncte de reper de natura sa serveasca la identificarea zonei in care s-a savarsit infractiunea .

Figura 10 Fotografie de orientare.

Figura 11 Fotografie schita.

Figura 12 Fotografia obiectului principal.

Figura 13 Fotografia obiectului principal.

Figura 14-Model de fotografie incrucisata(si urm.)

Figure 15

Figure 16

Figure 17

Figure 18 Fotografia obiectului principal.

Figure 19 Fotografia obiectului principal.

Fotografia schita serveste la redarea, in primul rand, a locului faptei cu tot ce are el mai caracteristic, redarea in intregime sau in parte a locului respectiv, in functie de varianta in care este executata, de pilda, fotografia schita unitara sau fotografia schita incrucisata (fig.).

Fotografia obiectelor principale se refera la instrumentele folosite de catre autor in savarsirea furtului (masina propriu-zisa) fig.

Fotografiile de detaliu sunt necesare punerii in evidenta a urmelor, a detaliilor caracteristice acestora, a modului in care sunt dispuse pe suprafata obiectului purtator (parbriz, geamuri, oglinzi retrovizoare, bordul masinii etc.).



E. Stancu, Criminalistica, vol. II, Editura Actami, Bucuresti, 1997, p. 8.

S. A. Golunski, Criminalistica, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1969, pp. 269-270.

V. Berchesan, s. a., Cercetarea la fata, in Tratat de tactica criminalistica, Editura Carpati, Craiova, 1992, pp. 41-42.

L. Ionescu, Criminalistica “Note de curs pentru uzul studentilor”, Bucuresti, 1997, p. 21.

C. Aionitoaie, V. Berchesan, op. cit., p. 126.

C. Aionitoaie, V. Berchesan, op. cit., pp. 114-115.

Idem, op. cit., pp. 211-121.

Trib. Supr., sect. pen., dec. nr.2647/1975.

Trib. Supr., sect. pen., dec. nr. 164/1981.

C. Aionitoaie, V. Berchesan, op. cit., p. 212.

V. Berchesan, C-tin Pletea si I. E. Sandu, in Tratat de tactica criminalistica, Academia de Politie, Min. de Interne, Editura Carpati, Craiova, 1992, pp. 73-7LOCHER

E. Stancu, Criminalistica, vol. II, Editura Actami, Bucuresti, 1997, pp. 10, 11.

E. Stancu, Criminalistica, vol. II, Editura Actami, Bucuresti, 1997, P. 1LOCHER

E. Stancu, Criminalistica, vol. II, Editura Actami, Bucuresti, 1997, pp. 14, 15.

E. Stancu, Criminalistica, vol. II, Editura Actami, Bucuresti, 1997, p. 16.

E. Stancu, Criminalistica, vol. II, Editura Actami, Bucuresti, 1997, p. 23.

E. Stancu, Criminalistica, vol. II, Editura Actami, Bucuresti, 1997, p. 2LOCHER

E. Stancu, Criminalistica, vol. II, Editura Actami, Bucuresti, 1997, p. 25.

L. Ionescu, Criminalistica, Note de curs pentru uzul studentilor, Bucuresti, 1997, p. 25.

E. Stancu, Criminalistica, vol. I, Editura Actami, Bucuresti, 1997, p. 107.

C. Suciu, Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p. 519.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3504
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site