Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


CONTRACTUL CA IZVOR PRINCIPAL DE OBLIGATII CIVILE

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



CONTRACTUL CA IZVOR PRINCIPAL DE OBLIGATII CIVILE

NOTIUNEA DE CONTRACT. IMPORTANTA CONTRACTULUI




CLASIFICAREA CONTRACTELOR

INCHEIEREA CONTRACTELOR

NOTIUNEA DE CONTRACT. IMPORTANTA CONTRACTULUI

Art.942 C.civ. defineste contractul ca “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”.

Din definitie rezulta ca acesta este un act juridic de formatie bilaterala.

Legislatia romana (v. Titlul III art.942 C.civ “Despre contracte sau conventii”) considera notiunile de contract si conventie ca fiind echivalente. Alte legislatii – cum ar fi C.civ francez – fac distinctie intre conventie si contract, cel din urma fiind considerat o specie a conventiei.

Factorul esential al contractului este acordul de vointa juridica al partilor. In principiu, incheierea oricarui contract este libera. In materia contractelor functioneaza, prin urmare, principiul libertatii de vointa al partilor.

Contractul, care s-a dezvoltat in paralel cu dreptul de proprietate, s-a nascut din nevoile schimbului de marfuri, dar isi afirma prezenta si in domeniul productiei, fiind instrumentul prin care se infaptuiesc cele doua componente ale activitatii economice.

In conditiile liberalismului economic s-a dezvoltat conceptia autonomiei de vointa drept baza a contractului care si-a gasit expresia in Codul civil francez din 1804, modelul Codului civil roman din 1964.

Principiul autonomiei de vointa este caracterizat de urmatoarele idei:

a.) fundamentul fortei obligatorii a contractului il constituie

vointa partilor;

b.) orice contract care este rezultatul vointei partilor este just si

legitim;

c.) exista o libertate contractuala de fond (introducerea oricaror

clauze) si de forma (consensualismul contractelor);

d.) obligativitatea contractelor (pacta sunt servanda).

CLASIFICAREA CONTRACTELOR

A. Dupa modul de formare contractele pot fi:

a.) consensuale – cele care se incheie prin simplul acord de     vointa al partilor. Forma scrisa este ceruta uneori doar ad probationem;

b.) solemne - pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei forme, de regula, forma scrisa autentica. Nerespectarea formei atrage nulitatea absoluta a contractului. Exemple: instrainarea terenurilor agricole, donatia, ipoteca.

c.) reale - pentru formarea acestor contracte nu este suficienta     simpla manifestare de vointa a partilor, ci trebuie sa aiba loc si remiterea materiala a lucrului. Exemplu: imprumutul de folosinta (comodatul), depozitul, gajul. Ele se considera perfectate din momentul remiterii lucrului.

B. Dupa continut contractele pot fi:

a) sinalagmatice (bilaterale) care se caracterizeaza prin reciprocitatea obligatiilor ce revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce;

b) unilaterale, care dau nastere la obligatii numai in sarcina uneia dintre parti, cealalta avand calitatea de creditor. Nu trebuie confundat contractul unilateral cu actul unilateral (care nu este contract). Exemple de contracte unilaterale: imprumutul, depozitul gratuit, gajul.

Contractele sinalagmatice imperfecte sunt contracte concepute initial drept contracte unilaterale, cand pe parcursul existentei lor se naste o obligatie si in sarcina creditorului fata de debitorul contractual, transformandu-se astfel in contracte sinalagmatice. Exemplu: in cadrul unui contract de depozit gratuit, depozitarul face cheltuieli de conservare a bunului depozitat pe care deponentul este obligat sa i le restituie.

C. Dupa scopul urmarit de parti contractele se clasifica in: contracte cu titlu oneros (art. 945 C. civ.): “acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj”, deci prestatiile sunt reciproce, si contracte cu titlu gratuit. Potrivit art. 946 C.civ. “ contractul gratuit sau de binefacere este acela in care una din parti voieste a procura, fara echivalent, un avantaj celeilalte.

Criteriile de distinctie intre contractele sinalagmatice si cele unilaterale sunt: reciprocitatea prestatiilor covenite, dar prin aceasta se confunda contractul sinalagmatic cu cel oneros, si echivalenta sau neechivalenta avantajelor patrimoniale, pe care partile le au in vedere in contractul pe care il incheie.

In practica si doctrina se retine criteriul cauzei (scopului) impulsive. Cel care a avut drept cauza impulsiva, determinanta, intentia de a procura un folos altcuiva, fara a urmari, din punct de vedere juridic, nimic in schimb (animus donandi) a incheiat un contract unilateral. In cazul contractelor cu titlu oneros, scopul este de a obtine un folos drept echivalent al obligatiei asumate.

Contractele cu titlu oneros se clasifica, la randul lor, in:



a. Contractele comutative sunt acele contracte in care existenta si intinderea prestatiilor datorate de catre parti sunt certe si pot fi apreciate in momentul incheierii contractului. Ele nu depind in nici o masura de hazard.

Majoritatea contractelor sunt comutative.

b. Contractele aleatorii sunt contracte in care existenta sau intinderea prestatiilor, sau numai a uneia dintre ele, depinde de un eveniment incert, deci la incheierea contractului nu se poate calcula intinderea prestatiilor, nu se poate sti cuantumul castigului ori pierderii si uneori nu se poate sti nici macar daca va exista sau nu castig sau pierdere.

Exemplu: contractul de asigurare, renta viagera, de intretinere pe viata.

Actiunea in resciziune (anulare) pentru leziune este admisibila numai in cazul contractelor comutative (daca cel lezat este un minor cu capacitate de exercitiu restransa).

Contractele cu titlu gratuit se impart in:

a. Contractele dezinteresate sunt contractele prin care se urmareste a se face un serviciu cuiva, fara a se micsora patrimoniul celui care se obliga. Exemplu: mandatul gratuit, imprumutul fara dobanda, comodatul, fidejusiunea.

b. Libertatile sunt contractele prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu in altul, fara a se urmari un contraechivalent, deci patrimoniul celui care face liberalitatea diminueaza; iar corespunzator, patrimoniul celui care o primeste creste.

Exemplu: donatia.

D. Dupa efectele produse contractele pot fi clasificate:

- contracte constitutive sau translative de drepturi, care produc efecte din momentul incheierii lor pentru viitor (ex nunc) prin crearea unei situatii juridice noi, necunoscute anterior.

- contracte declarative de drepturi care recunosc, intre parti, situatii juridice preexistente. Ele au si efecte retroactive anterioare incheierii lor (ex tunc). Exemplu: contractul de tranzactie sau contractul de imparteala – prin care se pune capat unei coproprietati sau indiviziuni .

E. Dupa durata (sau modul) de executare se disting:

- contractul cu executare imediata, uno ictu, intr-un singur moment;

- contractul cu executare succesiva – de ex..: furnizare in partide de marfuri, sau contractul de locatiune.

Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului cu executare imediata, sanctiunea este rezolutiunea, care desfiinteaza contractul cu caracter retroactiv (ex tunc).

In cazul contractelor cu executare succesiva, sanctiunea va fi rezilierea, al carei efect este desfiintarea contractului pentru viitor (ex nunc), lasand neatinse efectele produse pana in momentul pronuntarii rezilierii.

Desi nulitatea actelor juridice opereaza cu efect retroactiv, in ipoteza contractului cu executare succesiva, atunci cand executarea este ireversibila, practic nulitatile se aplica numai pentru viitor.

Numai in ipoteza contractelor cu executare succesiva se pune problema unei suspendari a executarii, din motive de forta majora, pe toata durata imposibilitatii de executare.

Exista deosebiri si in modul de solutionare a problemei riscurilor contractuale.

F. Dupa nominalizare sau nu in legislatie contractele pot fi:

- contracte numite

- contracte nenumite

In virtutea libertatii de vointa, partile pot gasi variate feluri de contracte pentru a imbraca operatiile pe care le savarsesc, fara a fi tinute sa se adapteze neaparat la unul dintre tipurile de contracte numite.

In cazul contractelor numite, acestora li se aplica regimul juridic prevazut de lege, chiar daca partile nu l-au prevazut expres. La contractele nenumite partile trebuie sa-si exprime vointa ca acestor contracte sa li se aplice, partial sau total, singure sau in mod combinat, normele unor contracte numite.

O alta clasificare a contractelor este facuta in : contracte principale (care au o existenta de sine statatoare) si contracte accesorii – care insotesc unele contracte principale, de a caror soarta depind (de ex.: contractele de gaj si ipoteca sau contractele de fidejusiune, ori clauza penala). Incetarea sau desfiintarea, din orice cauza, a contractului principal, va atrage automat incetarea sau desfiintarea contractului accesoriu.

G. Dupa modul in care se exprima vointa partilor

a.) Contracte negociate sunt cele in cadrul carora partile discuta, negociaza toate clauzele contractului, fara ca din exterior sa se impuna ceva.

b.) Contracte de adeziune sunt contractele redactate in intregime sau aproape in intregime numai de catre una din partile contractante. Celalalt contractant nu poate modifica clauzele proiectului de contract. El poate sa le accepte sau nu. Daca le accepta, inseamna ca a aderat la un contract preexistent.

c.) Contracte obligatorii (sau fortate) sunt asemanatoare cu cele de adeziune, dar in timp ce la contractele de adeziune o parte impune conditiile sale, la cele obligatorii legea le impune, sau impune obligativitatea pentru o parte de a le incheia (de regula pentru prestatorul sau furnizorul unor servicii sau produse strict necesare - transport, apa, energie electrica), in timp ce pentru cealalta parte incheierea contractului ramane facultativa. Un alt exemplu ar fi cel al Asigurarii de Raspundere Civila pentru proprietarii de autovehicule prin Legea nr.136 / 1995.



INCHEIEREA CONTRACTELOR

Prin incheierea contractului se intelege realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractuale, adica intalnirea pe deplina concordanta a ofertei de a contracta cu accptarea ofertei. Validarea contractului presupune examinarea capacitatii partilor contractante (capacitatea de folosinta si de exercitiu) si examinarea vointei juridice (sub aspectul consimtamantului si cauzei sau scopului actului juridic).

Deci se analizeaza raportul dintre vointa interna si cea exprimata, declarata, precum si viciile de vointa.

Cel de al doilea element al vointei juridice – cauza sau scopul actului juridic – precizeaza limitele intinderii vointei interne. Validitatea contractului va fi conditionata de caracterul licit si moral al cauzei sau scopului sau.

In plus este necesar ca contractul sa aiba un obiect determinat, licit si moral.

Deci incheierea contractelor poate fi analizata sub aspectul mecanismului formarii acordului de vointa si sub aspectul formarii valabile a acestui acord.

Mecanismul formarii acordului de vointa al partilor, adica al incheierii contractului.

Propunerea de a contracta se numeste oferta sau policitatiune. Uneori oferta este precedata de reclama, publicitate, discutii, negocieri concretizate in cele din urma intr-o oferta valabila din punct de vedere juridic.

Oferta poate fi facuta in scris, verbal sau chiar tacit. Uneori si tacerea, in functie de conditiile concrete, poate constitui o oferta; de exemplu stationarea unui taxiu intr-o statie de taxiuri - sau poate fi tacita, ca in cazul tacitei reconductiuni.

Nu se cere pentru valabilitatea ofertei o conditie speciala de forma.Oferta poate fi adresata unei persoane determinate sau unor persoane nedeterminate (ex.: publicului prin expunerea marfurilor intr-o vitrina).

Oferta poate fi facuta cu termen sau fara termen de acceptare de catre destinatar.

Conditiile ofertei care este o latura a consimtamantului:

a) sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta,

neviciata si cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic;

b) sa fie ferma, neandoielnica pentru un angajament juridic;

c) sa fie neechivoca;

d) sa fie precisa si completa.

Forta obligatorie a ofertei. Raspunderea pentru revocarea ofertei.

Forta obligatorie a ofertei priveste momentele anterioare incheierii contractului, adica ale acceptarii ei, pentru ca dupa aceea avem de-a face cu un contract format.

a)     Cat timp oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca in mod liber si fara consecinte.

b)     Daca oferta a ajuns la destinatie, se distinge daca ea a fost facuta cu termen sau fara termen:

- in cazul ofertei cu termen, ofertantul este obligat sa o mentina pana la expirarea termenului; dupa expirarea lui, oferta este caduca;

- in cazul ofertei fara termen, ofertantul e obligat sa o mentina un timp rezonabil, apreciat in functie de circumstantele de fapt ale spetei.

Daca inainte de acceptarea ofertei ofertantul devine incapabil ori decedeaza, oferta devine caduca si deci acceptarea ei, chiar in termen, devine fara efect.

Retragerea ofertei inainte de termen atrage raspunderea ofertantului pentru toate prejudiciile produse ca urmare a revocarii intempestive. Termenul raspunderii este diferit dupa autori: raspunderea are ca temei fie un antecontract, fie un act unilateral, fie un fapt juridic exterior ofertei care angajeaza raspunderea delictuala a persoanei responsabile pentru exercitiul abuziv al dreptului de a revoca oferta.

Multi autori spun ca, desi oferta a fost revocata, daca acceptarea ei s-a produs in termen, contractul ar trebui considerat incheiat.Cu alte cuvinte, ca oferta este obligatorie pana la expirarea termenului si ca, deci, revocarea ei anterioara expirarii termenului ar fi fara efect.

Oferta si antecontractul (promisiunea de a contracta).

Oferta este un act juridic de formatie unilaterala.

Antecontractul este un contract, deci un act juridic de formatie bilaterala, avand la baza un acord de vointa. Exemplu de antecontract:in conditiile art. 12 din Decretul nr. 144/1958 se prevedea posibilitatea ca instanta sa dispunt incheierea contractului de vanzare-cumparare imobiliara, hotararea pronuntata in cauza tinand loc de contract.

In conditiile abrogarii Decretului nr.144/1958, Curtea Suprema a decis ca azi instantele judecatoresti pot pronuta, pe baza unui antecontract de vanzare-cumparare, o hotarare care sa tina loc de act autentic de instrainare, intemeindu-se pe art.1073 si 1077 C.civ. Prevederile Codului civil citate permit creditorului sa obtina executarea intocmai a obligatiei asumate de debitor, iar in cazul in care obligatia de a face nu este adusa la indeplinire de catre debitor, creditorul poate fi autorizat de a o aduce la indeplinire el insusi, pe cheltuiala debitorului.

Unii autori fac o distinctie intre antecontract (promisiunea de a contracta) si promisiunea sinalagmatica de contract (compromisul), acesta din urma fiind definit ca un angajament (acord) al partilor de a incheia un contract, de regula de vanzare imobiliara, care nu s-ar putea incheia imediat pe baza acordului de vointa al partilor, fiind necesara indeplinirea unei anumite formalitati (o autorizatie administrativa sau intocmirea actului in forma autentica la notar)

In cazul, de exemplu, al refuzului uneia dintre parti de a se prezenta la notar, cealalta parte poate cere instantei sa pronunte o hotarare care sa tina locul actului de vanzare-cumparare. Practica noastra judiciara nu a distins intre antecontract si promisiunea sinalagmatica (compromisul) pe care a denumit-o in mod constant antecontract si i-a dat consecintele pe care le-am infatisat mai sus.



In literatura juridica straina, in special franceza, sunt analizate si asa-numitele contracte preparatorii (care preced incheierea contractului propriu-zis si fac parte din procedura negocierii acestuia, cum ar fi pactul de preferinta, clauza de exclusivitate, clauza de monopol, antecontractele-cadru).

Acceptarea ofertei.

Acceptarea ofertei poate fi facuta in scris sau verbal, expres sau tacit, adica sa rezulte in mod cert, din anumite imprejurari, gesturi sau atitudini ale acceptantului. Simpla tacere nu poate avea in principiu valoare de acceptare.

Numai exceptional, prin lege sau in practica judecatoreasca tacerii i se acorda efecte:

a) cand legea admite tacita reconductiune (ex. la inchiriere);

b) cand partile au convenit ca simpla tacere dupa primirea

ofertei, sa aiba valoare de acceptare;

c) atunci cand oferta e facuta exclusiv in interesul celeilalte

parti, ea poate fi considerata ca exceptata, chiar daca partea

careia i-a fost adresata tace.

Pe langa conditiile generale de fond privind consimtamantul, acceptarea trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice:

a. sa concorde cu oferta. Daca nu concorda, ea are valoarea unei

contraoferte;

b. sa fie neandoielnica;

c. daca oferta a fost adresata unei anumite persoane, numai

aceasta persoana o poate accepta;

d. acceptarea trebuie sa intervina inainte ca oferta sa devina

caduca ori sa fi fost revocata.

Momentul si locul incheierii contractului

Momentul incheierii contractului este cel in care acceptarea intalneste oferta si deci este format consimtamantul. Exista deci trei ipoteze privind modalitatea in care acceptarea se poate intalni cu oferta si care determina momentul incheierii contractului:

1) intre prezenti contractul este incheiat in momentul cand se realizeaza acordul;

2) prin telefon contractul este considerat incheiat, ca si intre prezenti, in momentul in care partile contractante au ajuns la acord;

3) prin corespondenta (intre absenti). In cazul incheierii contractului prin corespondenta, sistemul care si-a gasit consacrarea in practica este cel al informarii, deci momentul incheierii contractului este cel cand ofertantul a luat, efectiv, cunostinta de acceptare.

In practica se considera ca simpla primire de catre ofertant a corespondentei expediate de acceptant si in care fireste se gaseste acceptarea, constituie o prezumtie relativa ca ofertantul a luat cunostinta de acceptare.

Asfel, sistemul informarii se confunda cu cel al receptiei.

Nu sunt acceptate sistemul emisiuni (declaratiunii) si nici cel al expedierii acceptarii, pentru ca pana la ajungerea la destinatar a acceptarii, acceptantul poate sa-si retraga acceptarea.

Oferta cu termen si momentul incheierii contractului

Pentru a se produce incheierea contractului e necesar ca acceptarea sa fi ajuns la ofertant inainte de expirarea termenului prevazut in oferta.

Ofertantul poate primi ca valabila si o acceptare ajunsa peste termen, cu conditia sa incunostinteze de indata pe acceptant despre aceasta.

Elementul determinant pentru stabilirea momentului incheierii contractului este vointa partilor.

Momentul incheierii contractului are importanta din mai multe puncte de vedere:

- in raport de aceasta se apreciaza posibilitatea de revocare si caducitatea ofertei; viciile vointei trebuie sa nu existe in momentul incheierii contractului;

- legea aplicabila este in vigoare in momentul incheierii contractului;

- efectele contracului se produc, ca regula, din momentul incheierii contractului;

- momentul incheierii contractului determina si locul incheierii acestuia.

Locul incheierii contractului si importanta lui

Intre prezenti, locul incheierii contractului este unde se afla contractantii.

Daca contractul se incheie la telefon, locul incheierii contractului va fi acela unde se afla ofertantul.

Daca contractul se incheie prin corespondenta, locul incheierii este cel unde se afla ofertantul si unde i s-a adresat corespondenta.

Cand nu este nevoie sa se comunice acceptarea, locul incheierii este localitatea in care se afla destinatarul ofertei.

Din punctul de vedere al dreptului international privat, locul prezinta importanta pentru stabilirea legii aplicabile in caz de litigiu privind incheierea sau executarea contractului.

La fel, uneori el prezinta importanta pentru determinarea instantei competente teritorial.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 992
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site