Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Teoria Generala a Dreptului - Raportul Juridic

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Teoria Generala a Dreptului

Raportul Juridic




Student Anul I

I Notiunea de raport juridic (conceptul raportului juridic):

Normele juridice au rol modelator asupra conduitei umane. Simplele fapte ale indivizilor fara ca acestea sa fie ocrotite legal, nu au semnificatie din punct de vedere juridic, relatiile dintre oameni devenind relatii juridice numai conditionat de reglementarea lor normativa. Neavand un scop in sine, dreptul are ca finalitate coordonarea si influentarea conduitei umane in sensul interesului general.

Normele juridice prevad doar anumite posibilitati, ipoteze, situatii generice care pentru a deveni realitate trebuie sa se concretizeze in raporturi juridice intre subiecti determinati, individualizati, prin care acestia urmaresc realizarea unor interese proprii: indestularea unor trebuinte, coexistenta alaturi de alti indivizi, cooperarea lor etc. Raportul juridic este un raport social, stabilindu-se de fiecare data intre oameni.

Cele mai importante precizari, ar fii cele legate de faptul ca orice raport juridic, aceasta trebuie reglementata de o norma juridica. Orice raport juridic este o relatie sociala dar nu orice relatie sociala este un raport juridic. Sunt relatii politice, religioase, de prietenie etc., care nu sunt reglementate juridic.

Cea mai simpla definitie a raporturilor juridice este aceea potrivit careia, raportul juridic este o relatie sociala reglementata de o norma juridica. Particularitatile specifice ale raporturilor juridice sunt: civile, penale, administrative.

O definire mai complexa a raporturilor juridice este ca o categorie a raporturilor sociale reglementate prin norme juridice a caror formare, modificare si desfiintare se produce, de regula, prin interventia unui fapt juridic si in cadrul carora partile apar ca titulare de drepturi si obligatii a caror realizare este asigurata, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.

II Premisele sau conditiile raporturilor juridice

Pentru ca raportul juridic sa se nasca (existe) si sa se desfasoare trebuie sa aiba anumite conditii obligatorii, acestea fiind: norma juridica, subiectele de drept si faptele juridice.

Norma juridica reprezinta conditia fundamentala a nasterii unui raport juridic, este cea care determina aparitia acestuia. Norma juridica are o contributie decisiva la prefigurarea raportului juridic, intrucat ea este cea care determina continutul acestuia. Norma juridica nu poate fi aplicata decat in si prin raporturi juridice, motiv pentru care, de cele mai multe ori, raporturile juridice sau fost calificate ca norme juridice in actiune. In mod normal, norma precede raportul juridic. Cum bine s-a remarcat in literatura juridica exista norme juridice a caror realizare nu implica aparitia de raporturi juridice, cum este cazul normelor prohibitive. Acestea genereaza raporturi juridice doar atunci cand sunt incalcate prescriptiile lor. Respectarea normelor privitoare la libertatea de asociere, a dreptului la viata intima, familiara si privata, a libertatii de exprimare, a dreptului la informatie, la invatatura etc. se realizeaza fara producerea unor raporturi juridice. Raporturile juridice iau insa nastere atunci cand normele juridice sunt incalcate.

III Trasaturile raporturilor juridice si definitia acestora:

1) Caracterul social al raporturilor juridice

In orice ramura a dreptului raportul juridic are un caracter social, in sensul ca se stabileste de fiecare data numai intre oameni. Faptul ca prin reglementarea sa juridica relatia dintre oameni nu isi pierde trasatura sa sociala, iar apoi faptul ca norma de drept se adreseaza numai indivizilor, conduitei acestora in calitatea lor de fiinte social, dotate cu ratiune. Din punct de vedere al subiectilor raporturilor juridice, aceste relatii sociale se pot stabili intre subiecti individuali sau intre persoane juridice.

2) Caracterul volitional al raportului juridic

El se refera la faptul ca, intotdeauna el este un raport de vointa. Faptul ca raportul juridic este un raport volitional pe de o parte, imprejurarea ca el este guvernat de vointa statala exprimata in norme juridice, iar pe de alta parte, de vointa subiectilor participanti la acest raport juridic. Caracterul dublu volitional al raporturilor juridice nu trebuie a fi confundat cu caracterul bilateral sau contractual al unor categorii de raporturi juridice concrete, in care apar parti cu interese contrare. Corelatia care se stabileste intre vointa generala si cea individuala prezinta particularitati specifice raportate la ramura de drept in care acestea fiinteaza.

3) Raportul juridic este un raport valoric

Prin el isi gasesc concretizarea valorile esentiale ale societatii care l-a generat. In continutul raporturilor juridice descifram valorile ocrotite de legiuitor: viata si sanatatea individului, proprietatea, inviolabilitatea domiciliului si a corespondentei, alte libertatii si drepturi fundamentale ale omului, s.a.m.d.

4) Raportul juridic este un raport de suprastructura

Raportul de suprastructura este prezent in toate domeniile vietii economice, politice ,administrative, de familie etc. Raporturile juridice intra in compozitia suprastructurii juridice si influenteaza si sunt la randul lor influentate, de celelalte categorii de raporturi sociale (materiale sau ideologice). Raporturile juridice pot influenta dezvoltarea sociala in masura in care reglementarea normativa corespunde realitatilor sociale si totodata ele pot deveni o frana atunci cand, sunt in dezacord de continut cu acestea. Raporturile juridice au un caracter ideologic (nematerial) intrucat trec prin constiinta indivizilor, depind de vointa acestora; apartinand continutului de idee al suprastructurii sociale.

5) Raportul juridic este o categorie istorica

Pe durata istoriei adica in fiecare epoca istorica sau generat raporturi juridice proprii, cu o fizionomie distincta, atat in ceea ce privesc subiectii, drepturile si obligatiile acestor cat si faptele evaluate din punct de vedere juridic. In dreptul roman, sclavul era considerat din punct de vedere juridic ca si un lucru, un bun, stapanul putand dispune de acesta; adica putea fii vandut, ucis. Ei neavand dreptul sa intemeieze o familie, sa apeleze la justitie, ori sa dobandeasca averi. In epoca feudala, nobilimea avea drepturi mai limitate asupra taranilor iobagi, nemaiavand drept de viata si de moarte asupra lor, dar isi pastrau suficiente prerogative asupra acestora. In dreptul burghez in schimb prevedea egalitatea in fata legii, principiul autonomiei de vointa, etc. Fiecare etapa istorica este caracterizata de un anumit tip de raporturi juridic.



In concluzie caracteristicile raporturilor juridice sunt raporturi sociale, volitionale, istorice, reglementate de norme juridice. Subiectii au un caracter de titulari de drepturi si obligatii.

IV Structura sau elementele raporturilor juridice:

Raporturile juridice sunt alcatuite structural, si anume: din subiecte, continut si obiect.

1) Subiectele raporturilor juridice

A) Notiuni generale

Din raportul juridic reiese un caracter social al acestuia, din care subiectele lui pot fi oamenii luati fie individual, fie organizat.

Prin subiect de drept intelegem titularul unui drept, iar prin personalitate juridica, aptitudinea persoanei, recunoscuta de dreptul obiectiv, de a fi titular de activ sau pasiv de drepturi. In sensul juridic prin persoana este desemnata orice entitate ce poate avea drepturi, ori care isi poate asuma obligatii sau functiuni juridice. Cel putin doua persoane pot fi subiectii existentei unui raport juridic; el pot fii persoane fizice sau juridice. Ele mai pot fii titulari de drepturi si obligatii

B) Clasificarea subiectelor de drept

Subiectele raporturilor juridice (fie ele individuale sau colective) se clasifica dupa:

- dupa natura continutului - deosebim subiectul activ (creditorul) si subiectul pasiv (debitorul). In dreptul civil sunt titularul dreptului si titularul obligatiei. In dreptul penal subiectul activ se numeste: faptuitor, invinuit, inculpat sau condamnat ; iar subiectul pasiv se numeste: parte vatamata, parte civila, victima etc.

- dupa numarul subiectelor in functie de raportul juridic creat se distinge subiectul unic si colectiv.

- dupa prezenta conditiilor necesare pentru realizarea unui anumit tip de raporturi juridice, subiectii pot fi clasificati (militar, functionar, persoana fizica, gestionar) si subiecte necalificate.

a) Subiectul individual de drept

Persoana fizica - ea trebuie sa aiba capacitate juridica (capacitatea juridica este aptitudinea generala si abstracta de a participa la un raport juridic; avand anumite drepturi si obligatii).

Capacitatea judiciara este generala (este aptitudinea cetatenilor de a avea drepturi si obligatii juridice)si speciala (reprezinta posibilitatea unor persoane de a intra in anumite raporturi juridice, ca urmare a unei calitati pe care o au acestea). In general capacitatea juridica este unica.

Capacitatea de folosinta se intelege capacitatea de a avea drepturi si obligatii; ea incepe la nasterea persoanei si inceteaza odata cu moarte ei.

Capacitatea de exercitiu este capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile, savarsind acte juridice. Insa capacitatea de exercitiu deplina se dobandeste odata cu implinirea varstei de 18 ani (persoana devine majora). Pana la 14 ani minorul si cel pus sub interdictie nu are capacitate de exercitiu; Dupa implinirea varstei de 14 ani minorul se bucura de capacitate de exercitiu restransa; Minorul inainte de indeplinirea varstei de 14 ani conform dreptului penal nu raspunde penal; intre 14 16 ani ii va fi atenuata raspunderea penala; daca se dovedeste ca a actionat cu discernamant; dupa ce a implinit 16 ani, legiuitorul a instituit prezumtia relativa ca acesta a actionat cu discernamant.

Starea civila este mijlocul de identificare a unei persoane realizata prin indicarea unor calitati personale cum ar fi: casatorie, adoptat, casatorit, necasatorit, divortat, vaduv, recasatorit, ruda, afin, etc.

b) Subiectele colective

Raporturile juridice se constituie nu numai prin participarea persoanelor fizice ci si a unor subiecte colective, din aceasta categorie de subiecte de drept fac parte: statul, organele de stat si persoanele juridice.

Statul ca subiect de drept statul dobandeste calitatea de subiect al raporturilor juridice in doua categorii de raporturi: interne si de drept international. Statul prin articolul 25 din Decretul numarul 31/1954 este enumerat in categoria persoanelor juridice. In raporturile de drept international el este principalul subiect de drept, calitate dobandita in virtutea situatiei de entitate politica suverana. Aceasta calitate exista independent de recunoasterea sau nerecunoasterea din partea celorlalte state. In doctrina sunt voci care recunosc calitatea de subiect de drept si poporul.



Organele de stat ca subiecte de drept reprezentand dreptul, organele statului (organele puterii, executive, judecatoresti) se manifesta ca subiecte de drept in nume propriu, distingandu-se de stat, in principal, in cadrul relatiilor de putere sau de autoritate. Organele de stat pot aparea ca subiecte de drept in raporturi juridice de drept constitutional, administrativ, procesual penal sau procesual civil, dar pot fii si titulari de drepturi si obligatii in raporturi civile, de dreptul familiei, muncii, financiar, funciar etc.

In anumite categorii de raporturi juridice prin care nu se realizeaza competentele date in sarcina lor de catre Constitutie ori legile organice care le reglementeaza functionarea si functionalitatea juridica, organele statului pot sa apara si ca persoane juridice.

Persoanele juridice este o institutie juridica cu o bogata normativitate si prezenta in viata juridica. Ea este cunoscuta si sub denumirea de persoana morala. Situatia persoanelor juridice, morale este variabila in functie de sistemul de drept, de tara, de epoca istorica parcursa. In doctrina au existat numeroase teorii care au dorit sa explice fundamentul juridic al personalitatii juridice iar acestea sunt: teoria fictiunii, teoria drepturilor fara subiect, teoria patrimoniului prin afectatiune, teoriile realitatii (teoria realitatii tehnice si teoria organica sau organicista).Principalele categorii de persoane juridice sunt:

- persoane juridice publice statul si organele sale, unitatile administrativ teritoriale (judet, municipiu, oras, comuna), prefecturile, primariile.

persoane juridice mixte: organizatiile publice din sectorul economic (unitati la care statul este actionar majoritar; regiile autonome si societatile comerciale), asociatii obligatorii din sectorul profesional constituie in baza activitatii profesionale de interes public si instituite prin lege (asociatii avocatesti, notariale, ale medicilor etc.).

- persoane juridice constituite prin vointa particularilor, cum ar fii partidele politice, societati comerciale, de credit, de consum.

Ceea ce este insa de retinut este faptul ca, inceputul capacitatii de folosinta a persoanei juridice este momentul dobandirii personalitatii juridice. Continutul capacitatii de folosinta este dat de scopul pentru care a fost infiintata. Iar capacitatea de exercitiu a persoanei juridice o intalnim reglementata in art.8 al Decretului nr.31/1954, in care este precizeaza ca persoana juridica isi exercita drepturile si obligatiile prin organele sale. Existenta capacitatii de exercitiu este realizata de organele sale proprii de conducere. Deducem ca organele sale proprii de conducere sunt create odata cu infiintarea persoanei juridice rezultand dobandirea capacitatii de exercitiu odata cu capacitatea de folosinta

2) Continutul raporturilor juridice

Continutul raporturilor juridice este al doilea element constitutiv al acestora si este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor participantilor la un raport juridic concret, in stransa lor interdependenta si conexiune si care sunt prevazute in norma juridica.

A) Dreptul subiectiv. Notiune. Clasificare

Definitia drepturilor subiective, s-au desprins urmatoarele idei: faptul ca orice raport juridic este alcatuit din drepturile si obligatiile subiectilor, ca aceste drepturi si obligatii sunt corelative si ca in normele juridice sunt stipulate atat conduita posibila cat si cea de urmat de partile raportului juridic concret creat.

Dupa criteriul provenientei lor drepturile subiective se clasifica in trei mari categorii

- drepturi fundamentale;

- drepturi care decurg din insertia individului in viata sociala;

- drepturi care deriva din insasi vointa individului

Dupa gradul de opozabilitate drepturile subiective se impart in:

- drepturi absolute

- drepturi relative

Dupa continutul drepturilor subiective

- drepturi patrimoniale (drepturi reale si drepturi de creanta)

- drepturi nepatrimoniale (dreptul la viata, dreptul la nume si domiciliu, dreptul de autor).

Dupa criteriul corelatiei dintre ele

- drepturi principale

drepturi accesorii.



Dupa gradul de certitudine conferit titularului:

- drepturi eventuale

- drepturi in curs de formare

drepturi afectate de modalitati si a caror existenta sau exercitiu depind de un eveniment viitor;

- drepturi castigate.

Dupa criteriul finalitatii lor

- drepturi egoiste

- drepturi functiunii

B) Obligatia juridica

Obligatia este celalalt element al raportului juridic corelativ dreptului subiectiv si care consta in a face, a nu face sau in a da ceva. Atat dreptul cat si obligatia, apar in baza normei juridice si sunt garantate in realizarea lor de forta de coercitiune etatica.

In functie de obiectul lor, obligatiile pot fi de mai multe feluri:

- obligatia de a da, a face sa a nu face;

- obligatii pozitive si negative;

- obligatii de rezultat si obligatii de diligenta.

In functie de opozabilitatea lor, obligatiile pot fii

- obligatii obisnuite

- obligatii opozabile tertilor;

- obligatii reale

Dupa criteriul sanctiunii aplicabile, obligatiile se clasifica in

- obligatii perfecte

obligatii imperfecte sau naturale.

3) Obiectul raportului juridic

Obiectul raportului juridic este insusi obiectul drepturilor si obligatiilor care il constituie continutul.

Cunoasterea obiectului raportului juridic, are o importanta teoretica si practica: teoretica pentru ca, ajuta la calificare naturii juridice a relatiei sociale supuse atentiei, precum si a ramurii juridice a relatiei sociale supuse atentiei, precum si a ramurii de drept careia ii apartin si practica, intrucat, permite conturarea conduite concrete, pe care vor trebui sa o realizeze subiectele de drept in cadrul raportului juridic dat.

V Faptele juridice

Faptele juridice cumulativ trebuie sa intruneasca trei conditii : norma juridica, subiectele de drept si faptele juridice.Pentru ca un raport sa ia nastere in baaa unei norme de drept, este necesar sa se produca anumite fapte, pe care norma le prevede in mod ipotetic.

Aceste fapte juridice sunt denumite si izvoarele raporturilor juridice si sunt evenimente sau actiuni de care este legata nasterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice.Este de repmarcat faptul ca nu orice fapt, eveniment sau actiune produce efecte juridice si are valoare de fapt juridic, ci numai acelea pe care, norma de drept le considera astfel, fapte juridice de care sunt legate nasterea, modifiarea sau stingerea raporturilor juridice.

Dupa criteriul structurii lor, faptele juridice, pot fi clasificate ca fapte juridice simple si complexe

Evenimentele sunt acele imprejurari (fapte naturale prevazute in norma juridica) care se produc independent de vointa omului si de care norma leaga nasterea, modificarea sau disparitia unor raporturi juridice concret.

Actiunile reprezinta actele oamenilor, manifestarile de vointa ale acestora, care pot da nastere, modifica sau stinge anumite raporturi juridice. In cadrul actiunilor un loc important il detin actele juridice. Acestea sunt manifestari de vointa facute in scopul de a naste modifica sau stinge un raport juridic.

In ceea ce privesc actele juridice, mai precizam ca pentru incheierea lor valabila, cat si pentru dovada ori producerea efectelor acestora, pentru anumite acte juridice se cer indeplinite si alte conditii, expres prevazute in lege. Exista conditii de fond, care vizeaza consintamantul, capacitatea juridica de a incheia actul juridic, obiectul determinat si cauza licita si conditii de forma, care se cer a fi indeplinite uneori chiar pentru valabilitatea actului juridic (exemplu : testamentul, donatia, infierea etc.). Neobservare conditiilor de fond sau de forma, pot duce la nulitatea sau anularea actelor juridice, cu consecinta neproducerii efectelor avute in vedere de parti la incheierea lor.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1280
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site