Controlul administrativ al activitatii administratiei publice

Controlul administrativ al activitatii administratiei publice

Activitatea administratiei publice presupune nu numai respectarea legilor, ci si a actelor normative emise de organele administrative, in limitele competentei lor.

Asigurarea legalitatii presupune un control exterior obiectiv, dar si existenta unor forme de control in cadrul organelor administrative insasi .

Astfel, Guvernul "exercita conducerea generala a administratiei publice" (art. 101 al. 1 din Constitutie), ceea ce implicit presupune un drept de control asupra actelor organelor subordonate ierarhic. Tot asa, "primul ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin" (art. 106 din Constitutie). La fel, prefectul, numit de Guvern, vegheaza, in teritoriu, la respectarea legalitatii actelor emise de consiliul judetean, consiliul local sau primar.

Specificitatea acestui control consta in faptul ca este infaptuit in cadrul structurii si ierarhiei administrative.

In spectrul sistemului nostru constitutional este de remarcat ca acest gen de control administrativ nu mai are aceeasi importanta ca in reglementarea anterioara anului 1989, caracterizata printr-o centralizare excesiva. Implementarea in activitatea administratiei publice centrale si locale a principiilor descentralizarii si autonomiei administrative a facut sa sporeasca independenta diferitelor organe administrative, iar competenta lor sa nu mai fie supusa unei subordonari "fara frontiere".

Asa cum am mai aratat, dupa natura autoritatii care il infaptuieste, controlul administrativ poate fi savarsit, fie de autoritatile administratiei publice, fie de anumite structuri din sistemul acestora.

Controlul administrativ exercitat in propriile structuri poate fi un control intern sau un control extern .

A. Controlul intern se exercita din interiorul organului administrativ, de conducatorul acestuia sau de functionarii desemnati de acesta, fie la cerere, fie din oficiu, fie la sesizare.

Controlul intern poate fi un control general sau unul specializat.

Controlul intern general - se caracterizeaza prin urmatoarele:

este o consecinta a subordonarii ierarhice;

se exercita asupra actelor si faptelor subordonatilor;

controlul se efectueaza atat din punct de vedere al legalitatii cat si al oportunitatii activitatii[3];

functionarii ce efectueaza controlul pot lua urmatoarele masuri:

- anularea sau suspendarea actelor functionarilor subordonati sau se pot substitui acestora;

- emiterea de dispozitii obligatorii;

- aplicarea de sanctiuni disciplinare.

Potrivit art. 43 al. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici[4], conducatorul unitatii sau al compartimentului, poate da dispozitii obligatorii subordonatilor. Functionarii publici subordonati au obligatia sa se conformeze dispozitiilor date de functionarii publici cu functii de conducere, cu exceptia cazurilor in care apreciaza ca aceste dispozitii sunt ilegale. Refuzul executarii dispozitiei superiorului se motiveaza in scris, situatie in care doar dispozitia scrisa a superiorului il mai poate obliga pe subordonat in executarea unei masuri.

Un particular, persoana fizica sau juridica, poate determina efectuarea acestui control in interiorul organului administrativ pe calea recursului gratios, care nu este altceva decat plangerea adresata autoritatii administrative care a emis actul administrativ si prin care se solicita revocarea, modificarea sau revenirea asupra acestuia[5]. Autoritatile publice au dreptul de a reveni si retracta actele administrative daca acestea au fost date cu incalcarea dispozitiilor legale ori nu mai corespund intereselor sociale care au stat la baza emiterii lor .

2. Controlul intern specializat. In doctrina acest control a fost structurat pe un control preventiv si pe un control de gestiune.

a). Controlul intern preventiv - Intalnim aceasta forma de control in cadrul controlului financiar prevazut in Legea nr. 500/2002 privind finantele publice[7] si presupune ca angajarea si efectuarea de cheltuieli din sumele aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul asigurarilor pentru somaj sau bugetele fondurilor speciale, sa se aprobe de ordonatorul de credite si sa se efectueze numai cu viza prealabila de control financiar preventiv intern data de conducatorul compartimentului financiar-contabil sau de catre alte persoane cu atributii financiar-contabile, imputernicite de acesta. Acest control specializat implica verificarea si analiza activitatii economice si financiare a agentilor economici si institutiilor publice, sub aspectul legalitatii, oportunitatii, necesitatii si economicitatii actelor si operatiunilor, a utilizarii cu eficienta a fondurilor materiale si banesti, precum si pentru asigurarea integritatii acestora . Ordonatorii principali de credite sunt conducatorii autoritatilor publice, ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si a institutiilor publice autonome. Ordonatorii secundari sau tertiari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite .

Prin definitia legii, controlul preventiv se exercita asupra operatiunilor care afecteaza fondurile publice si/sau patrimoniul public.

Controlul financiar preventiv poate fi propriu (si priveste angajarea si ordonantarea cheltuielilor din fondurile publice ce se aproba de ordonatorul de credite) si delegat (cand se exercita de Ministrul Finantelor Publice).

Cheltuielile din bugetul de stat, din bugetul asigurarilor sociale de stat, din bugetul asigurarilor pentru somaj, din bugetele locale precum si din bugetele fondurile speciale se vor face numai pe baza de documente justificative, intocmite in conformitate cu dispozitiile legale, care sa confirme primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, achitarea salariilor si a altor drepturi banesti, plata obligatiilor catre buget, precum si a altor obligatii, potrivit dispozitiilor legale.

Desi in literatura juridica, avizul sau refuzul vizei de control financiar preventiv are valoarea unui aviz conform, respectiv trebuie cerut, iar opinia pe care o contine este obligatorie[11], refuzul vizei "nu exclude dispozitia ordonatorului de credite sau administratorului de a se efectua pe raspunderea lor, operatiunile financiare pentru care s-a refuzat viza de control financiar preventiv" .

Regimul refuzului de viza este nuantat de catre Normele metodologice privind cadrul general al atributiilor si exercitarii controlului financiar preventiv propriu aprobat prin O.M.F.P. nr. 123 din 6 februarie 2001 in functie de apartenenta ordonatorului de credite la administratia publica centrala, institutii publice cu calitatea de agentie de implementare pentru fondurile comunitare sau la alte autoritati publice sau persoane juridice de drept privat care gestioneaza fonduri publice si/sau administreaza patrimoniu public. De exemplu, in primul caz, ordonatorul de credite primind refuzul de vize, poate cere controlorului delegat un aviz consultativ, aceasta in ideea, probabil, pentru a-si putea continua operatiunea pana la executare.

In toate cazurile in care, in urma unui refuz de viza de control financiar propriu, conducatorul entitatii publice dispune efectuarea operatiunii pe propria raspundere, contabilul sef are obligatia sa informeze in scris Ministerul Finantelor Publice si dupa caz, organul ierarhic superior.

Persoanele in drept sa exercite controlul financiar preventiv propriu raspund solidar pentru legalitatea, regularitatea si incadrarea in limitele angajamentului bugetar aprobat, in ceea ce priveste operatiunile pentru care au acordat viza.

In afara de controlul financiar preventiv, se mai poate desfasura in cadrul organului administrativ, un control financiar concomitent, denumit si simultan, operativ sau curent, si un control financiar posterior, dupa ce actele sau operatiunile economico-financiare au fost executate, ambele cu un rol preventiv.

b). Controlul intern de gestiune - se efectueaza periodic, si are in vedere verificarea integritatii, pastrarii, utilizarii si pazei bunurilor si valorilor existente la un moment dat in organul administrativ sau institutia publica, comparativ cu evidentele scriptice contabile. Un astfel de control poate sa atraga raspunderea materiala sau disciplinara a persoanei vinovate de neregulile constatate si de pagubele cauzate prin neindeplinirea atributiilor de serviciu, cu intentie sau culpa. Ministerele, departamentele, alte organe centrale de stat, prefecturile si Primaria municipiului Bucuresti sunt obligate sa asigure organizarea si functionarea controlului financiar de gestiune privind patrimoniul propriu[13].

B. Controlul administrativ extern - poate fi un control ierarhic, de tutela administrativa, un control extern specializat[14] sau un control de supraveghere generala, aceasta din urma forma fiind sustinuta in opinia profesorului Antonie Iorgovan .

Acest tip de control se caracterizeaza prin faptul ca se exercita de organe sau functionari din afara organelor controlate.

1. Controlul ierarhic. Se defineste prin urmatoarele caracteristici:

a.       Este exercitat de organele superioare ierarhic, fara a fi necesar sa fie anume prevazut in legi si se face din oficiu sau la sesizare.

b.      Presupune un raport de subordonare, desi, nu intalnim un astfel de control in cazul autoritatilor administrative autonome centrale si nici in cazul autoritatilor administratiei publice locale.

c.       Se exercita asupra intregii activitati, atat asupra actelor, cat si asupra faptelor si vizeaza atat legalitatea cat si oportunitatea acestora. De exemplu, Guvernul exercita controlul ierarhic asupra ministerelor, organelor de specialitate din subordinea sa, asupra prefectilor, avand dreptul sa anuleze actele administrative ilegale sau inoportune ale acestora[16].

d.      Controlul ierarhic poate fi anterior, concomitent sau posterior.

e.       Orice masura ilegala sau inoportuna poate fi anulata (abrogata), revocata (daca o face organul emitent la dispozitia organului de control), modificata sau suspendata. Desi organul de control nu se poate substitui organului controlat, dupa anulare sau, unde este cazul, revocare, poate chiar el sa adopte o masura corespunzatoare dar, numai daca are si aceasta atributie in competenta sa. Organul de control, de asemenea, mai poate sa dea indrumari obligatorii sau poate lua masuri de sanctionare disciplinara.

f.        Actele administrative adoptate in exercitarea atributiilor de control ierarhic sunt sustrase de la controlul judecatoresc - art. 2 lit. e din Legea nr. 29/1990 - control ierarhic care nu se confunda cu recursul ierarhic, care trebuie sa fie prevazut expres de lege[17].controlul ierarhic are un caracter general, pe cand recursul ierarhic, ce se adreseaza organului superior, are un caracter de parte din cadrul unei proceduri administrative speciale .

2. Controlul de tutela este un control special, exercitat de autoritatile centrale (Guvern, ministere) sau reprezentantii acestora (prefect) asupra organelor administratiei publice descentralizate si autonome (art. 101 si art. 122 din Constitutie, art. 135 din legea nr. 215/2001 privind administratie publica locala).

Controlul de tutela se deosebeste de controlul ierarhic, deoarece:

a) controlul de tutela se poate exercita numai intre autoritati publice intre care nu exista raporturi de subordonare ierarhica;

b) controlul de tutela trebuie reglementat expres prin lege;

c) organul de control tutelar poate doar sesiza organul emitent asupra legalitatii sau oportunitatii actelor controlate, dar nu poate revoca sau anula actele organului controlat si nici nu se poate substitui acestuia.

Controlul de tutela poate fi exercitat de Guvern, prin prefect asupra legalitatii actelor (art. 27 din Legea nr. 215/2001), Corpul de Control al primului-ministru (Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului si a ministerelor , H.G. nr. 765/2002 privind organizarea si functionarea aparatului de lucru al Guvernului ) si Ministerul Administratiei Publice in domeniul administratiei publice locale, serviciilor comunitare pentru evidenta persoanelor , serviciilor publice pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor , serviciilor comunitare pentru situatii de urgenta (incendii, inundatii, cutremure, etc. ), s.a.

Nici o autoritate a administratiei publice centrale - Guvern, ministere - nu are competenta sa anuleze, sa modifice sau sa suspende un act adoptat sau emis de consiliul local, consiliul judetean sau de primar, chiar daca actul este ilegal. Este posibil insa ca Guvernul sa modifice, sa anuleze sau sa suspende un act emis de un minister sau de catre prefect (art. 28 din Legea nr. 90/2001). Ministrul poate sa procedeze identic cu actul emis de conducatorul serviciului descentralizat al ministerului[25].

Avand in vedere ca Guvernul exercita conducerea generala a administratiei publice, si in aceasta calitate numeste in fiecare judet un prefect, ca reprezentant al sau, cu sarcina si de a veghea la respectarea legalitatii actelor administrative, se poate spune ca in cele din urma, prin intermediul prefectului, Guvernul este in masura sa atace in contencios administrativ actele normative si individuale considerate nelegale, ale consiliilor locale, judetene si ale primarilor.

Prefectul. In lumina prevederilor legii nr. 215/2001 apare, justificata, opinia formulata in literatura juridica potrivit careia controlul efectuat de prefect nu este un control ierarhic, deoarece intre acesta si consiliul judetean, consiliul local si primar nu exista raporturi de subordonare si ca, in acest caz, ne-am afla in prezenta unui control de tutela administrativa . In consecinta, "in raporturile cu organele locale alese, prefectul dispune numai de un control de tutela administrativa" .

Prefectul exercita controlul cu privire la legalitatea actelor administrative ale autoritatilor administratiei publice locale, organizate la nivel de unitate administrativ-teritoriala. Cum nu se face nici o distinctie in lege cu privire la natura actelor administrative controlate, este firesc ca acestea sa fie atat individuale, cat si normative. In exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor autoritatilor administratiei publice locale, prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, actele normative ale acestora, precum si actele presedintelui consiliului judetean si ale delegatiei permanente, dispozitiile emise de primar daca le considera ilegale. Actul administrativ atacat este suspendat ope legis.

Inainte de a cere pe calea instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ, prefectul poate cere autoritatii administrative locale emitente, sa reanalizeze actul considerat ilegal si ca atare sa il modifice sau sa il retracteze (aceasta cerere imbraca forma recursului gratios).

In dreptul nostru se recunoaste ca actele administrative sunt, de regula, revocabile, indiferent daca este vorba de acte normative sau individuale .

Corpul de control al primului-ministru exercita un control preventiv sau concomitent, ori posterior privind alocatiile bugetare, executia balantei de incasari si plati externe, utilizarea creditelor guvernamentale, etc. Totodata verifica la sesizare aspecte din activitatea administratiei publice centrale, locale si a institutiilor publice subordonate. Activitatea este coordonata de un secretar de stat, iar atributiile si organizarea interna se stabilesc prin decizie a primului-ministru[29].

Ministerul Administratiei Publice in exercitarea functiilor sale de strategie, de reprezentare interna si externa a statului si Guvernului roman, de autoritate de stat, de indrumare, sprijin si in acest caz de control al autoritatilor administratiei publice locale in aplicarea corecta a prevederilor legale si in indeplinirea atributiilor ce le sunt conferite de lege, indeplineste in acest domeniu al controlului de tutela urmatoarele atributii principale:

a. exercita impreuna cu ministerele si autoritatile administratiei publice centrale de resort, inclusiv cu serviciile publice descentralizate ale acestora, controlul cu privire la modul de indeplinire de catre primari a atributiilor delegate, stabilite de Legea administratiei publice locale;

b. controleaza modul de conlucrare dintre prefect si autoritatile administratiei publice locale;

c. indruma si controleaza, impreuna cu Ministerul de Interne, actiunea de organizare de catre consiliile judetene, municipale si orasenesti a evidentei persoanelor;

d. indruma si controleaza activitatea de intocmire, eliberare si evidenta a cartilor de identitate; dispune masurile necesare pentru urgentarea actiunii de preschimbare a buletinelor de identitate si inlocuire a acestora cu cartile de identitate, s.a.m.d..

Actul normativ de infiintare, organizare si functionare a Ministerului Administratiei Publice stabileste atributii specifice de control si in sarcina conducatorului acestui minister, printre care:

a) controlul privind aplicarea legilor si hotararilor Guvernului de catre autoritatile administratiei publice locale, precum si a propriilor ordine si instructiuni;

b) urmareste si controleaza aplicarea de catre autoritatile administratiei publice locale a conventiilor si a acordurilor internationale la care Romania este parte si dispune masuri pentru indeplinirea conditiilor de integrare in structurile europene, s.a.

Desi Guvernul a delegat acestor autoritati ale administratiei publice atributii de control in domenii importante ale administratiei publice locale, acestea nu au competenta de a aplica sanctiuni administrative sau de alta natura atunci cand constata savarsirea unor abateri sau a unor ilegalitati, putand numai sa propuna anularea unor acte, suspendarea sau demiterea din functie, etc., sau sa sesizeze organele abilitate de lege pentru luarea altor masuri[30].

3. Controlul extern specializat se exercita de organe specializate, autoritati ale administratiei publice, institutii publice cu atributii de control. Acest control se exercita doar daca este prevazut de lege si, numai in limita atributiilor stabilite pentru desfasurarea activitatii organului investit cu acest tip de control.

Acest control poate sa fie efectuat de organe, cu astfel de atributii, dintr-un domeniu sau ramura, sau de catre organe constituite in mod special, cu atributii de control:

a)      Controlul exercitat de organe ce isi desfasoara activitatea intr-un domeniu sau ramura.

In literatura juridica este definit ca un control infaptuit de inspectii si inspectorate de stat organizate in cadrul ministerelor sau al altor organe de specialitate ale administratiei publice[31]. Acest control se caracterizeaza prin urmatoarele:

- se efectueaza conform si in limitele atributiilor;

- organele controlate nu sunt subordonate organelor de control;

- organele de control nu pot anula, doar constata, sesiza ori aplica propriile sanctiuni administrative. Pe de alta parte insa, pot suspenda actele si masurile ilegale si au dreptul de a da indrumari obligatorii[32].

Aceste organe poarta denumiri diferite, cum ar fi, inspectii, inspectorate, directii, si pot fi organizate pe plan central, sau/si pe plan teritorial, actionand in diverse domenii: economic, sanitar, protectia muncii, etc. De exemplu, Inspectoratul de Stat in Constructii - I.S.C. - este institutie publica cu personalitate juridica in subordinea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, si exercita, potrivit legii, controlul de stat cu privire la respectarea disciplinei in urbanism si a regimului de autorizare a constructiilor, precum si la aplicarea unitara a prevederilor legale in domeniul calitatii in constructii[33].

b). Controlul exercitat de organe speciale de control.

1. Controlul exercitat de Garda Financiara. Este reglementat prin Legea nr. 30 din 22 martie 1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare[34] si Regulamentul privind organizarea si functionarea Garzii Financiare, aprobat prin ordinul Ministrului Finantelor nr. 817/1998 .

Garda Financiara este un corp de control financiar, militarizat, neincazarmat, care functioneaza potrivit legii in cadrul Ministerului Finantelor Publice (art. 14).

Garda Financiara exercita un control operativ si inopinat, (in legatura cu aplicarea si respectarea legilor fiscale si a reglementarilor vamale, urmarind impiedicarea oricarei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor si taxelor; respectarea normelor de comert, impiedicarea activitatilor de contrabanda si a oricaror procedee interzise de lege), un control de specialitate, zilnic sau la anumite perioade, fara a fi necesar un ordin special (legat de implinirea atributiilor de la controlul operativ si inopinat) precum si actiuni care se executa numai in baza ordinelor sau delegatiilor speciale date de Ministerul Finantelor Publice in orice alte cazuri prevazute de lege.

Garda Financiara are dreptul sa efectueze controale, sa verifice existenta si autenticitatea documentelor justificative, sa verifice registrele si orice alte documente, sa efectueze perchezitii in conditiile si potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala, in localuri publice sau particulare, daca exista indicii ca in aceste locuri sunt ascunse marfuri sau instalatii in care se fabrica produse fara indeplinirea obligatiilor fiscale sau daca se comit alte fraude fiscale, sa confiste, sa constate contraventii si sa aplice sanctiuni, sa sesizeze organele de urmarire penala, sa foloseasca si sa faca uz de armament, etc. Membrii Garzii Financiare sunt asimilati functionarilor publici intr-o ierarhie care cuprinde functia de comisar-sef, comisar principal I si comisar principal II. Garda Financiara este pusa sub comanda unui comisar general, iar activitatea sa este coordonata de comandamentul garzii, condus de un secretar sau subsecretar de stat din Ministerul Finantelor Publice.

Controlul exercitat de Curtea de Conturi

Potrivit art. 139 din Constitutie, Curtea de Conturi functioneaza pe langa Parlamentul Romanei, desfasurandu-si activitatea independent. Reglementarea organizarii si functionarii activitatii se face prin Legea nr. 94/1992[36], modificata prin Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice , Legea nr. 204 din 30 decembrie 1999 pentru modificare si complectarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, O.U.G. nr. 78 din 31 mai 2001 si prin Legea nr. 77 din 31 ianuarie 2002 .

La 24 ianuarie 1864, in timpul lui Alexandru Ioan Cuza a fost infiintata o Inalta Curte de Conturi pentru toata Romania, dupa modelul oferit de Curtea de Conturi din Franta, infiintata in anul 1807. Prin Legea din 26 iulie 1929 Inalta Curte de Conturi a fost reorganizata ca organ administrativ si jurisdictional, Curtea de Casatie fiind competenta in a judeca recursurile date in contra deciziilor Curtii de Conturi. In 1948 Curtea de Conturi a fost desfiintata pentru ca in anul 1973 sa fie infiintata Curtea Superioara de Control Financiar, asemanatoare prin unele atributii institutiei Curtii de Conturi. Prin Constitutia din 1991 s-a reinfiintat practic Curtea de Conturi[41].

Potrivit modificarilor aduse de Legea nr. 77/2002, Curtea de Conturi este institutia suprema de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si asupra modului de gestionare a patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale. Curtea de Conturi exercita si atributii jurisdictionale in conditiile legii.

Curtea de Conturi se compune din Sectii de control financiar ulterior, Sectia jurisdictionala, Colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi si Camerele de conturi judetene si a municipiului Bucuresti. Curtea de Conturi are un Secretariat general.

Membrii Curtii de Conturi (18) sunt consilieri de conturi ce alcatuiesc Plenul Curtii de Conturi. Conducerea Curtii de Conturi se exercita de catre plen, de comitetul de conducere, de presedinte si de vicepresedinte.

In forma initiala, Legea nr. 94/1992 prevedea in organizarea si atributiile de control ale Curtii de Conturi ca aceasta efectua un control preventiv cat si un control ulterior.

Prin Legea nr. 99/1999 controlul preventiv a fost inlaturat din atributiile de control ale Curtii de Conturi, ramanand in sarcina acestei institutii numai controlul ulterior. Sectia de control ulterior este formata din 9 consilieri de conturi si din controlori financiari. Ea este organizata in divizii sectoriale si directii teritoriale. Diviziile sunt conduse de consilieri de conturi. In cadrul diviziilor pot fi organizate directii de specialitate.

In cadrul controlului ulterior, Curtea de Conturi are ca principala atributie verificarea: a) contului general anual de executie a bugetului de stat; b) contului anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat; c) conturilor anuale de executie a bugetelor locale; d) conturilor anuale de executie a bugetelor fondurilor speciale; e) conturilor fondurilor de tezaur; f) contului anual al datoriei publice a statului si situatiei garantiilor guvernamentale pentru credite interne si externe primite de catre alte persoane juridice.

Prin verificarea conturilor, Curtea constata daca conturile supuse verificarii sunt conforme cu realitatea, daca inventarierea patrimoniului public a fost facuta la termenele si in conditiile stabilite de lege, daca veniturile statului, unitatilor administrativ teritoriale, asigurarilor sociale au fost legal stabilite si incasate, la termenele stabilite de lege, daca cheltuielile au fost angajate, lichidate, ordonantate, platite si inregistrate conform reglementarilor legale si in concordanta cu prevederile legii bugetare s.a.m.d. De asemenea, Curtea analizeaza legalitatea concesionarii sau inchirierii de bunuri proprietate publica, calitatea gestiunii financiare, utilizarea fondurilor provenite din asistenta financiara acordata Romaniei de Uniunea Europeana si din alte surse de finantare internationala[42].

In situatia in care, in urma verificarilor efectuate pe parcursul executiei bugetului la persoanele juridice supuse controlului potrivit dispozitiilor legii, organele de control ale Curtii de Conturi constata fapte prin care au fost cauzate prejudicii sau abateri cu caracter financiar se incheie un proces verbal de constatare.

Actele de constatare se trimit in termen de 5 zile procurorului financiar de consilierii de conturi din Sectiile de control financiar ulterior sau, dupa caz, de directorii directiilor de control financiar ulterior ai Camerelor de conturi judetene, insotite de propunerile lor.

Procurorul financiar se pronunta in termen de 10 zile intocmind fie actul de sesizare al colegiului de jurisdictie competent, fie actul de sesizare a organelor de urmarire penala ori actul de clasare.

Colegiul jurisdictional se investeste prin incheierea de sesizare a completului constituit pentru ordonatorii principali de credite sau ordonatorul de credite (art. 31 alin. 1), prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin contestatia introdusa de persoana obligata la plata impotriva actului de imputatie si prin intampinarea introdusa impotriva deciziei emise de directorii directiilor de control financiar ulterior ale Camerelor de conturi judetene.

Sectia jurisdictionala a Curtii de Conturi este instanta de fond si de recurs si se compune din 7 consilieri de curte. Impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de Curtea de Conturi, se poate declara recurs jurisdictional, iar drept cai extraordinare de atac in fata instantelor Curtii de Conturi sunt recunoscute cererea de revizuire si recursul in anulare jurisdictional.

Impotriva hotararilor pronuntate in prima si in ultima instanta de colegiile de jurisdictie ale Camerelor de conturi judetene si a municipiului Bucuresti se poate face recurs la sectia de contencios administrativ a curtilor de apel, iar impotriva hotararilor pronuntate in ultima instanta de Sectia jurisdictionala a Curtii de Conturi se poate face recurs la Sectia de Contencios administrativ a Curti Supreme de Justitie, care pronunta hotarari irevocabile.