Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Criminalistica test grila

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
COMPETENTA INSTANTELOR DE JUDECATA
LEGEA PENALA - CONCEPT
Principiul neextradarii anumitor categorii de persoane
Proiect de dezvoltare a Institutului National al Magistraturii
DREPTUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA
CONSIDERATII PRIVIND MUNCA INFORMATIVA
IMPRUMUTUL DE CONSUMATIE (PROPRIU-ZIS sau MUTUUM)
Drept international privat – test grila
Elemente de drept comparat
Sisteme de acordare a extradarii


Criminalistica test grila

1. Precizati cine este considerat fondatorul Criminalisticii:




1. Hans Gross;

2. Eugène François Vidocq;

3. Pierre Fernand Ceccaldi.

2. Care carte dintre cele enumerate mai jos este considerata ca fundamentala pentru aparitia

Criminalisticii ca stiinta autonoma:

1. Manual de instructie judiciara de Hanns Gross;

2. Traité des inscriptions en faux de F. Raveneau;

3. Finger Prints de Sir Francis Galton.

3. Cum a fost definita Criminalistica de catre fondatorul ei:

1. „ un ansamblu de procedee aplicabile in cercetarea si studiul crimei pentru a se ajunge la dovedirea ei”.

2. „stiinta starilor de fapt”.

3. „arta si tehnica investigatiilor penale”

4. Criminalistica este o stiinta:

a) judiciara;

b) pluridisciplinara;

c) cu caracter autonom si unitar;

d) care insumeaza metode, mijloace tehnice si procedee tactice in scopul descoperirii

infractiunilor, probarii vinovatiei sau nevinovatiei persoanelor implicate in savarsirea

lor si prevenirii faptelor antisociale.

1. a+b+c+d

2. b+c+d

3. c+d

4. A+c

5. Metode imprumutate de criminalistica din Fizica:

a) holografia;

b) cromatografia;

c) fonoscopia;

d) analiza microscopica, spectrala si atomica.

1. a+b

2. b+c

3. a+b+c

4. a+c+d

6. Metode imprumutate de Criminalistica din Chimie:

a) fonoscopia;

b) spectroscopia;

c) electroforeza;

d) cromatografia.

1. a+b+c

2. b+c+d

3. a+c+d

4. b+c

7. Metode imprumutate de Criminalistica din Medicina:

a) anatomia comparata;

b) histopatologia.

1. a+b

2. b

3. a+b

4. nicio varianta

8. Metode imprumutate de Criminalistica din Matematica:

a) programarea lineara;

b) calculul probabilitatilor;

c) teoria multimilor vagi.

1. a+b+c

2. a+c

3. b+c

4. a+b

9. Cine este autorul dictonului: ,,Odata cu trecerea timpului se sterg urmele din amintirea

oamenilor si de pe obiecte, dispar oamenii si obiectele”:

1. Vintila Dongoroz;

2. Siegfried Kahane;

3. Ion Oancea.

10. Care din activitatile enumerate mai jos nu fac parte din metodele de cercetare ale

Criminalisticii:

1. descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea si interpretarea urmelor si mijloacelor

materiale de proba;

2. constatari tehnico-stiintifice si expertize;

3. organizarea cartotecilor, albumelor si colectiilor in scopul identificarii

persoanelor, cadavrelor si obiectelor corp delict sau produs al infractiunii;

4. elaborarea unor reguli pentru perfectionarea sistemului de incadrare juridica a

faptelor penale.

11. Sistemul (ramurile) Criminalisticii:

1. Criminalistica tehnica; Criminalistica tactica; Criminalistica metodologica;

2. Urmele infractiunii; Balistica judiciara; Investigarea criminalistica a locului faptei;

3. Fotografia judiciara; Traseologia; Dactiloscopia; Grafoscopia.

12. Ce cuprinde Criminalistica tehnica:

1. reguli si procedee care guverneaza ancheta penala;

2. reguli particulare de investigare a unor genuri de infractiuni;

3. ansamblul metodelor si mijloacelor stiintifice pentru descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea si interpretarea urmelor si a altor mijloace materiale de proba, efectuarea expertizelor si a constatarilor tehnico-stiintifice.

13. Ce se intelege prin Criminalistica tactica:

1. ramura a Criminalisticii care insumeaza metode, procedee si reguli de relevare si prelevare a urmelor infractiunii;

2. ramura a Criminalistii care cuprinde procedee tactice care se aplica in ancheta penala cum ar fi: investigarea locului faptei; ascultarea Invinuitului sau inculpatului si a altor participant in procesul penal; perchezitia; reconstituirea;

3. ramura a Criminalisticii care cuprinde notiuni cu caracter general, cum sunt: obiectul Criminalisticii, legatura cu alte stiinte, istoricul Criminalisticii.

14. Ce se intelege prin Criminalistica metodologica:

1. ramura a Criminalisticii care studiaza metodele de identificare dupa semnalmente a persoanelor si cadavrelor cu identitati necunoscute;

2. ramura a Criminalisticii care studiaza procedee tehnico-stiintifice de relevare, fixare si prelevare a urmelor;

3. ramura a Criminalisticii care studiaza metodele si mijloacele specifice de investigare a infractiunilor in raport cu regulile generale ale tacticii si tehnicii criminalistice.

15. Legatura Criminalisticii si Dreptul Penal consta in:

1. contribuie la identificarea faptuitorului si probarea vinovatiei acestuia;

2. evidentiaza metode si procedee tactice folosite la efectuarea perchezitiei si a confruntarii;

3. foloseste metode proiective si caracteriologice la ascultarea martorilor, invinuitilor sau inculpatilor.

16. Legatura Criminalisticii cu Psihologia si Psihiatria rezida in:

1. aplica metode proiective si caracteriologice in procesul ascultarii martorului,

invinuitului sau inculpatului si bolnavului mintal;

2. contureaza elementele constitutive ale infractiunilor;

3. are ca obiectiv prevenirea si combaterea fenomenului infractional.

17. Precizati cui apartine maxima: ,,Timpul lucreaza in favoarea infractorului”:

1. Edmond Locard;

2. Ion R. Constantin;

3. Emilian Stancu.

18. Precizati daca exista o relatie intre factorul timp si descoperirea faptuitorului:pag. 14

a. intre timpul scurs de la data savarsirii infractiunii si sansele de descoperire a autorului este un raport invers proportional;

b. nu exista nici o relatie;

c. timpul sedimenteaza datele despre o fapta penala.

19. Primul manual de criminalistica a fost tiparit de:

1. Hans Gross la Graz

2. Edmond Locard la Lyon

3. R.A. Reiss la Laussanne

20.Care din principiile enumerate mai jos constituie principii fundamentale ale Criminalisticii:   

a) Principiul legalitatii;

b) Principiul autonomiei;

c) Principiul celeritatii;

21. Principiul identificarii in Criminalistica inseamna:

a) starea unui obiect de a fi ceea ce este, de a-si manifesta individualitatea in timp si in

spatiu prin caracteristicile fundamentale, neschimbatoare;

b. asemanarea unui obiect cu altele din aceeasi grupa sau clasa ;

c) sansele de descoperire a infractorului scad pe masura scurgerii timpului.

22. Principiul fundamental al Criminalisticii, potrivit caruia savarsirea unei infractiuni determina modificari materiale in mediul inconjurator, presupune:   

a. exista si infractiuni fara urme;

b. un infractor, fara voia sa, cel mai adesea, lasa urme in campul infractiunii si preleva pe corp, haine si pe obiectele purtate alte urme imperceptibile;

c. faptele savarsite sunt inregistrate in evidenta cu A.N.

23. Prezumtia de nevinovatie, ca principiu fundamental al Criminalisticii, presupune:

1. administrarea probelor atat pentru dovedirea vinovatiei, cat si a nevinovatiei;

2. starea unui obiect de a-si pastra un timp caracterul fundamental, ramanand el insusi;

3. sansele de descoperire a infractorului scad pe masura scurgerii timpului.

24. Principiul operativitatii, ca principiu fundamental al Criminalisticii, presupune:

a. cercetarea locului faptei intr-un timp rezonabil;

b. sansele de descoperire a infractorului scad pe masura scurgerii timpului;

c. starea unui obiect de a-si pastra un timp caracterul fundamental, ramanand el insusi.

25. Cine este autorul sintagmei: ,,Nu poate exista infractiune fara urme”: pag.13

- Ceccaldi;

26. Categorii de probe pe care le ofera Criminalistica:

a. probe disculpante, indicative, coroborative, determinante;

b. probe despre varsta autorilor;

c. probe indirecte, secundare.

27. Probele asociative sunt acele probe care:   

Precizati daca este adevarat sau fals urmatorul enunt:

“Probele asociative sunt acele probe (sange, par, amprente digitale etc.) prin care se stabileste legatura de cauzalitate dintre fapta si autor.”

1. Enuntul este adevarat.

2. Enuntul este fals.

28. Probele disculpante stabilesc:

a. vinovatia;

b. neparticiparea la infractiune a suspectului;

c. faptele savarsite anterior.

29. Precizati care dintre urmatoarele categorii de probe fac parte din cele pe care le ofera

Criminalistica:

a. probe directe, indirecte sau circumstantiale, cele corp delict si cele asociative;

b. probe propuse de aparare;

c. probe propuse de acuzare.

30. In ce documente se regasesc primele reguli de cercetare a inscrisurilor:

a) Lex Cornelia de falsis;

b) Novelele 49 si 73 ale lui Justinian.

1. a+b

2. a

3. b

4. niciuna din variantele de mai sus

31. Prima expertiza criminalistica a scrisului, cunoscuta, dateaza din:

Precizati daca este adevarat sau fals urmatorul enunt:

“Prima expertiza criminalistica a scrisului, cunoscuta, dateaza din anul 1569 si priveste

falsificarea semnaturii regelui Carol al IX-lea (Franta).”

1. Enuntul este adevarat.

2. Enuntul este fals.

32. Cand a aparut lucrarea ,,Traité des inscriptions en faux” de F. Raveneau, apreciata de Edmond Locard ca ,,lucrare capitala” in grafoscopie?

33. Expertiza grafica are ca obiect:

a. examinarea desenelor papilare;

b. examinarea scrisului de mana si a semnaturii;

c. examinarea urmelor de adancime.

34. Recunoasterea vinovatilor, dupa semnalmente a fost introdusa de:   

a. A. Bertillon;

b. E. F. Vidocq;

c. Leonardo da Vinci.

35. Cine este creatorul sistemului de identificare antropometrica:

1. Sir Conan Doyle;

2. E.F. Vidocq;

3. Alphonse Bertillon.

36. Sherlock Holmes avea cunostinte profunde de:   

a. filosofie;

b. astromonie;

c. chimie.

37. Cine a facut primele descrieri ale desenelor papilare si orificiilor glandelor sudoripare:

a) Grew, 1684;

b) Malpighi, 1686.

1. a

2. b

3. a+b

4. niciuna din variantele de mai sus

38. Cine a descris pentru prima data crestele papilare intr-o teza de doctorat: pag.17

- Christian Jacob Hintze;

39. In ce an a fost publicata prima carte de dactiloscopie din lume, The Finger Prints, sub

semnatura lui Sir Francis Galton:

40. Cine are meritul de a fi introdus identificarea dactiloscopica in Argentina:

1. Juan Vucetici;

2. H De Varigny;

3. Oloriz.

41. In 1900, Anglia introduce sistemul de clasificare dactiloscopica elaborat de:

1. Sir Francis Galton;

2. Dr. Henry Faulds;

3. Edward Henri.

42. Cine a propus, pentru prima data in lume, folosirea amprentelor pentru identificarea

condamnatilor:

1. Sir Francis Galton in 1892;

2. dr. Henry Faulds in 1880;

3. William Hershell in 1879.

43. Ce tara a introdus, pentru prima data in lume, sistemul dactiloscopic de identificare a

persoanelor, in 1894:

1. Argentina;

2. Anglia;

3. India.

44. Cine a utilizat, pentru prima data in lume, amprentele papilare pentru identificarea

infractorilor:

1. dr. Henry Faulds;

2. Sir Francis Galton;

3. Edward Henry.

45. Cine a publicat prima carte de dactilocopie:

1. Juan Vucetici;

2. Sir Francis Galton;

3. Christian Hintze.

46. Cine a scris “Traité des inscriptions en faux”:

1. Edmond Locard;

2. Eugène François Vidocq;

3. Raveneau.

47. Cine a publicat prima carte de medicina legala din Romania, in anul 1860:

1. Vianu;

2. Serban Georgescu;

3. I.N. Auerbach.

48. In ce an a luat fiinta primul serviciu fotografic la Politia Capitalei:

49. Cine a publicat, in 1904, primul Manual tehnic de medicina legala care constituie, in acelasi timp, primul manual de Criminalistica din tara noastra?

a. Mina Minovici;

b. Stefan Minovici;

c. Nicolae Monivici.

50. Cine a publicat “Elemente de politie tehnica-dactiloscopia”, in 1937: pag.19

- Dr. Constantin Turai;

51. Cine este autorul cartii ,,Dactiloscopia si portretul vorbit”, aparuta in anul 1914:

1. D. Calinescu;

2. Nicolae Minovici;

3. Valentin Sava.

52. Serviciul de identificare judiciara s-a infiintat in: pag.18

53. Cine este autorul cartii ,,Grafologia si expertizele in scrieri. Anonimul – falsul, cu 204

autografe si documente grafologice”, elogiata de J. Crèpieux-Jamin ti Edmond Locard:

1. Henri Stahl;

2. D. Calinescu;

3. Stefan Minovici.

54. Cine este autorul lucrarii: „Expertiza grafica, stiintifica si expertiza caligrafica”, aparuta in 1928:

1. Mihai Ioan;

2. George Belloiu;

3. Mihail Kernbach.

55. Cine a publicat, in 1930, cartea ,,Dactiloscopia in serviciul justitiei”:

1. Valentin Sava;

2. Mihail Cires;

3. G. Batranul.

56. Autorul lucrarii ,,Tactica si tehnica perchezitionarii” (1941) este:

1. Constantin Turai;

2. Eugen Bianu;

3. D. Moldoveanu

57. Cine a introdus dactiloscopia in Romania:   

a. dr. Andrei Ionescu;

b. dr. Valentin Sava;

c. dr. Constantin Turai.

58. Cine este autorul primului curs de Criminalistica, in 1951?

1. Constantin Turai;

2. Camil Suciu;

3. Emilian Stancu.

59. In ce an a luat fiinta, din initiativa profesorului dr. Mina Minovici, Serviciul antropometric pe langa Palatul de Justitie?

60. Precizati scopul final al identificarii in Criminalistica:

a. stabilirea identitatii, a neidentitatii;

b. stabilirea semnelor particulare;

c. stabilirea semnalmentelor exterioare.

61. Care premisa, din cele de mai jos, nu este specifica identificarii criminalistice:

a. individualitatea;

b. stabilitatea relativa;

c. operativitatea.

62. Identificarea, dupa Paul Kirk, reprezinta: pag.22

- „problema centrala a investigatiei criminalistice”.

63. Individualitatea presupune:   

a. stabilirea datelor de stare civila;



b. determinarea personalitatii infractorului;

c. nerepetabilitatea unui obiect prin evidentierea deosebirilor fata de orice alt obiect.

64. Premisele stiintifice ale identificarii criminalistice sunt:

a. individualitatea si reflectivitatea;

b. identificarea de gen;

c. identificarea individuala.

65. Reflectivitatea este insusirea obiectelor de a se reflecta si a fi reflectate si se prezinta sub

urmatoarele forme:

a. urme statice, dinamice, deprinderi, imagini mentale sau vizuale;

b. imagini captate cu ajutorul aparatului de fotografiat;

c. imaginea din oglinda.

66. Care principii nu sunt caracteristice identificarii criminalistice:   

a. principiul identitatii si al stabilitatii

b. principiul delimitarii obiectelor identificarii criminalistice in obiecte scop si obiecte mijloc al identificarii;

c. principiul operativitatii si al prezumtiei de nevinovatie.

67. Stabilirea apartenentei de gen, presupune:

a. genul masculin;

b. genul feminin;

c. determinarea caracteristicilor generale care definesc o categorie de obiecte.

68. Identificarea individuala, constituie: pag.24

- afirmarea identitatii;

- parte componena a procesului unic de identificare criminalistica;

- o ingustare a sferei obiectelor cu aceleasi caracteristici pana la individualizarea corecta.

69. Examinarea comparativa, presupune:

a. cunosterea regulilor pentru prelevarea modelelor de comparatie;

b. respectarea principiului operativitatii;

c. stabilirea coincidentei or a deosebirilor dintre urma si modelelor de comparatie.

70. Cine a formulat, pentru experti: ,,Daca exista cea mai mica indoiala, exprimati-o”:

1. Edmond Locard;

2. Alphonse Bertillon;

3. L. Retail.

71. Cine a facut precizarea cu privire la responsabilitatea expertului: ,,raportul sau sa exprime

indoiala tot atat de clar ca si certitudinea”:

1. Edmond Locard;

2. Alphonse Bertillon;

3. C.L. Retail.

72. Care sunt metodele examinarii comparative:

a. confruntarea, juxtapunerea, imbinarea (imbucsarea), suprapunerea, proiectarea concomitenta;

b. metoda planurilor rabatate;

c. stabilirea valorilor unghiulare.

73. Care regula este gresita pentru obtinerea modelelor de comparatie:

1. sa nu se cunoasca persoana sau obiectul de la care provin;

2. sa se tina cont de conditiile in care s-a format urma la locul faptei;

3. urma si modelele tip de comparatie sa contina suficiente elemente caracteristice de

individualizare a factorului creator;

4. in momentul examinarii sa fie folosite modele similare, avand aceeasi

provenienta.

74. Urmele pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

1. marimea, structura, viteza si presiunea de formare;

2. factorul creator, factorul primitor, esenta, marime, modul de formare, tipul si natura urmei;

3. compozitia, culoarea, valoarea de identificare, legatura cu fapta si faptuitorul.

75. Prin martor, potrivit legii, se intelege:

1. persoana care are cunostinte de vreo fapta sau imprejurare de natura sa serveasca

la aflarea adevarului;

2. persoana care a asistat la cercetarea locului faptei;

3. persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala.

76. Receptia senzoriala, realizata prin senzatii si perceptii, depinde de:

a. ereditate, varsta, grupul tipologic si factorii de bruiaj;

b. conditiile in care s-a savarsit fapta;

c. continutul mesajului ce se recepteaza.

77. Precizati ordinea proceselor psihice de formare a marturiei:

1. perceptia, memorarea, prelucrarea, reproducerea;

2. memorarea, perceptia, reproducerea, prelucrarea;

3. reproducerea, perceptia, prelucrarea, memorarea.

78. Precizati care termeni intra in categoria factorilor de bruiaj:

1. varsta, pregatire, ereditate, grup tipologic

2. vizibilitate, audibilitate, durata perceptiei, disimularea infatisarii

3. structuri si configuratii; constanta perceptiei; fenomenul de iluzie; starea de

expectanta; emotivitatea; efectul “halo”.

79. Dupa factorul creator, urmele se clasifica in:

1. urme ale omului, urme ale animalelor, urme ale plantelor, urme ale obiectelor si

instrumentelor, urme create de unele fenomene;

2. urme de contact, urme deprinderi, urme pozitionale, urme substanta;

3. urme directe, urme de adancime, urme de suprafata.

80. Dupa factorul primitor, urmele se clasifica in:

1. urme forma, urme materie, urme de reproducere;

2. urme primite de om, urme primite de animale, urme primite de vegetale, urme primite de obiecte;

3. urme de suprafata si urme de adancime.

81. Dupa esenta lor, urmele se clasifica in:

a. urme forma, urme materie, urme pozitionale;

b. urme ale corpului uman, urme ale obiectelor, animalelor si ale unor fenomene.

c. urme ale instrumentelor de spargere.

82. Urmele forma pot fi:

a. satice, dinamice, de adancime, de suprafata;

b. urme materie;

c. urme de contur, macrourme si microurme.

83. Urmele de suprafata pot fi:

a. urme de stratificare, urme de destratificare;

b. urme de contur;

c. urme care permit identificarea.

84. Urmele de stratificare si de destratificare pot fi:

a. vizibile, invizibile (latente);

b. urma apte, care permit identificarea obiectului creator;

c. urme inapte, care nu permit identificarea, dar contribuie la stabilirea apartenentei de gen.

85. Dupa marime, urmele pot fi:

a. macrourme, microurme;

b. urme de stratificare;

c. urme de destratificare.

86. Dupa modul de formare, urmele pot fi:

a. statice, dinamice, de suprafata, da adancime;

b. sonore;

c. olfactive.

87. Dupa tip sau natura, urmele pot fi:

a. urme care reproduc forma suprafetei de contact (de reproducere) si urme materie;

b. urme pozitionale;

c. urme mixte.

88. Urmele deprinderi pot fi:

1. scrisul, vocea, mersul, deprinderi manuale;

2. deprinderi profesionale, mirosul, mersul;

3. mersul, scrisul, ticuri, moduri de operare.

89. Urmele substanta includ:

1. substante sau produse, de obicei fragmentare desprinse dintr-un corp finit sau

dintr-o masa amorfa;

2. substante chimice provenite din incendii sau explozii;

3. probe materiale, directe sau indirecte, care conduc la identificarea autorului.

90. Urmele pot contribui la clarificarea urmatoarelor aspecte:

a. identificarea faptuitorului si mijloacelor folosite si lamirirea imprejurarilor cauzei;

b. identificarea martorilor oculari;

c. stabilirea prejudiciului.

91. Poroscopia studiaza:

a. forma porilor, a orificiilor glandelor sudoripare din palma si talpapiciorului;

b. cantitatea de sudoare depusa in urma;

c. substantele folosite la relevare.

92. Identificarea poroscopica este posibila datorita:

a. formei porilor si celor doua elemente de stabilitate (imuabilitatea si repartitia topografica);

b. vizibilitatii la locul faptei;

c. maiestriei criminalistului.

93. Pentru a fi comparati porii vor fi mariti de: pag 87

- 80–100 ori.

94. Relevarea urmelor papilare pe suprefete cromate sau nichelate se face cu: pag 89

- funingine de camfor sau polistiren;

95. Relevarea urmelor papilare proaspete pe hartie se face cu: pag 89

- prin pudrare, dar fara folosirea pensulei;

- pensula magnetica in cazul utilizarii pulberilor magnetice;

96. Prin urma a infractiunii dupa I. Mircea, se intelege:

a. urmele formate prin reproducerea constructiei interioare a unui obiect asupra altui obiect;

b. cele mai variate schimbari care pot interveni tn mediul inconjurator ca rezultat al actiunii

fenomenelor naturii;

c. orice modificare materiala produsa la locul savarsirii faptei si care poate fi utila cercetarilor criminalistice.

97. Precizati care sunt cuvintele care nu sunt caracteristice clasificarii urmelor dupa modul de

formare:

1. statice si dinamice;

2. de suprafata si de adancime;

3. directe si indirecte.

98. Dupa L. Ionescu, urmele de contact sunt: pag 55

- forma, urma marker sau urma reproducere.

99. Dactiloscopia are ca obiect:

a. cercetarea desenelor papilare ale degetelor, palmei si plantei piciorului;

b. cercetarea urmelor de manusi;

c. cercetarea urmelor de incaltaminte.

100. Zonele desenului papilar de pe falangeta sunt separate de: pag 62

- santuri de flexiune;

101. Cine a definit dactiloscopia ca ,,stiinta privind studiul desenelor papilare”:

1. Valentin Sava;

2. Andrei Ionescu;

3. Constantin Turai .

102. Precizati care este denumirea desenului papilar indicat prin sageata:

1. fragment;

2. anastomoza;

3. croset.

103. Precizati ce reprezinta desenul papilar indicat prin sageata:

1. bifurcatie;

2. trifurcatie;

3. contopire.

104. Precizati denumirea desenului papilar indicat prin sageata:

1. inel;

2. butoniera;

3. croset.

105. Anastomoza este detaliul desenului papilar caracterizat prin:

1. creasta care uneste ca o punte (podet) doua creste relativ paralele;

2. creasta papilara care se bifurca si apoi revine la normal;

3. creasta papilara intrerupta.

106. Carligul este detaliul desenului papilar caracterizat prin:

1. ramura scurta a unei creste papilare principale;

2. creasta papilara intrerupta;

3. creasta papilara care uneste doua creste relativ paralele.

107. Butoniera este desenul papilar caracterizat prin:

1. creasta papilara care se bifurca iar dupa un drum scurt revine la normal;

2. creasta papilara intrerupta;

3. creasta papilara formata prin contopirea a doua creste papilare.

108. Detaliile desenului papilar cu frecventa rara de aparitie sunt:

1. inceput de creasta papilara, sfarsit de creasta papilara;

2. bifurcatie, trifurcatie, contopire, fragment;

3. fragmentul, butoniera, inelul, inelul punctat;

4. reintoarcerea, intersectia, crestele alternative, devierea si anastomoza.

109. Care zona a desenului papilar este cea mai importanta pentru identificare

a. zona bazala;

b. zona centrala;

c. zona marginala.

110. Cine a formulat Legea celor 12 puncte coincidente?

1. Edmond Locard;

2. A.Lacassagne;

3. V. Balthazard.

111. Cine a accentuat aspectul calitativ in dactiloscopie, afirmand ca: ,,Patru sau cinci puncte

bine grupate in centrul figurii, intr-o maniera exceptionala, conving mai mult decat 12 sau 15

bifurcatii raspandite la periferia desenului?   

1. V. Balthazard;

2. A.L. Kirk;

3. E. Locard.

112. Care sunt proprietatile desenelor papilare:

a. unicitatea, imuabilitatea, fixitatea si inalterabilitatea;

b. claritatea urmelor create de faptuitor;

c. faptul ca se gasesc la fata locului.

113. Amprentele latente sunt: pag 61

- invizibile sau vizibile.

114. Care desen nu reprezinta delta alba: pag 62

b.

115. Care raspuns este gresit pentru delta neagra: pag 62

a.

116. Care sunt tipurile de baza ale desenului papilar:

1. adeltic; monodeltic; bideltic; polideltic si amorf;

2. arc, lat, dextrodeltic, sinistrodeltic, amorf;

3. danteliform, simian, piniform, spirala, cerc.

117. Precizati care denumire nu corespunde detaliului reprezentat grafic: pag 65-81

a. anastomoza

b. bifurcatie

c. inelul

c.

118. Relevarea urmelor papilare nu se face prin una din urmatoarele metode:

a. prin prafuire sau pulverizare cu pulberi de contrast;

b. cu substante fluorescente;

c. prin folosirea de mulaje.

119. Relevarea urmelor prin metode chimice nu se face prin:

1. aburire cu vapori de iod;

2. tratare cu reactivi chimici;

3. cu ajutorul pensulelor din par de veverita, puf de strut sau cu fibre de carbon.

120. Fixarea procesuala a urmelor papilare se face prin:

a. transfer cu ajutorul peliculei adezive (folio), dupa relevare si fotografiere;

b. cu ajutorul mulajelor;

c. proces-verbal.

121. Care este numarul minim de detalii caracteristice necesar in multe tari, printre care si

Romania, pentru identificarea persoanei dupa urmele papilare:

122. Care dintre urmele create de picioare servesc la identificare certa a autorului: , pag 92

- Urmele plantei piciorului;

123. Elementele cararii de pasi:

1. linia mersului, lungimea pasului, latimea pasului, unghiul de mers, directia de miscare;

2. locul pe unde a intrat infractorul in scena infractiunii;

3. parasirea in fuga, de catre infractor, a locului faptei.

124. Cararea de pasi ofera informatii cu privire la:

a. numarirul de persoane, greutatea, iniiltimea, sexul, defecte anatomice;

b. grupa sanguina;

c. folosirea mijloacelor de transport inchiriate.

125. In ce situatie urma creata de picior cu ciorap serveste la identificare:

a. in niciuna;

b. in imprimari fragmentare a urmei;

c. cand prezinta elemente de individualizare (uzuri sau cusaturi specifice).

126. Lungimea pasului reprezinta:    pag. 93

- distanta dintre doua urme consecutive ale piciorului drept si stang, masurata la partea din spate sau din fata a urmelor.

127. Unghiul de mers este dat de:    pag 93

- este format de axa longitudinala a talpii cu axa directiei de mers.

128. Care dintre elementele cararii de pasi este constant: pag 93

- Unghiul de mers

129. Care urme de picioare se ridica cu pelicula adeziva:

a. urmele de suprafata;

b. urmele de adancime;

c. urmele de picior incaltat.

130. Precizati care dintre modalitatile de ridicare a urmelor enumerate mai jos este considerata moderna:

a. cu ajutorul peliculei adezive;

b. prin decuparea suportului purtator;

c. prin transfer electrstatic.

131. Urmele de dinti ofera informatii despre:

a) tipul constitutional si varsta celui care le-a creat;

b) malformatii congenitale, carii, interventii medicale;

c) identitatea cadavrelor prin compararea particularitatilor stomatologice cu odontogramele luate de medic ante-mortem.

1. a+b+c

2. b+c

3. a+c

4. a+b

132. Urmele de comparatie la dinti se iau prin:   

1. muscarea unor foi de hartie intre care s-a introdus o foaie de plombagina;

2. muscarea unei bucati de plastilina;

3. muscarea unor obiecte moi (ciocolata, cascaval).

133. Prin expertiza urmelor de dinti nu se poate raspunde cu certitudine la una dintre urmatoarele intrebari:   

a. natura urmei si mecanismul de producere;

b. bolile dintelui;

c. grupa sanguina a persoanei.

134. Fixarea procesuala a urmelor de dinti se face prin:

a. descriere in proces-verbal si fotografie;

b. desen;

c. schita.

135. Urmele de dinti pe piele sunt detectate prin: pag 96

- tehnici speciale de fotografiere (in reflexie UV), prin care se pot releva urme vechi de cateva luni, invizibile cu ochiul liber. Se pot lua si mulaje cu produse dentare injectate cu seringa.



136. Care sunt exigentele privind ridicarea obiectului purtator de urme de dinti: pag 96

pastrarea acestuia in conditii adecvate:

- la rece, pentru produsele alimentare;

- fructele sunt introduse intr-o solutie de 5% formalina, iar pe timpul transportului se scot din solutie si se impacheteaza intr-o foita subtire imbibata cu formalina

137. Urmele de buze pot fi sub forma:

a) de stratificare;

b) de destratificare;

c) de adancime (in mod exceptional);

d) de suprafata.

1. a+b

2. b+c

3. a+c

4. a+b+c+d

138. Urmele de buze pot fi supuse unor examinari fizico-chimice si biologice, inclusiv testului

ADN, pentru stabilirea:   

a) compozitiei;

b) grupei de sange;

c) infectiilor bacteriene;

d) sexului si varstei.

1. a+b+c

2. b+c+d

3. a+b+d

4. a+b+c+d

139. Amprentele de urechi nu pot fi:

1. vizibile;

2. latente;

3. statice;

4. dinamice;

5. imuabile.

140. Urmele de urechi cele mai apte pentru exploatare sunt:

a) urmele latente statice;

b) urmele latente dinamice;

c) urmele de stratificare.

1. a+b

2. b+c

3. a+c

4. a+b+c

141. Se recomanda ca urmele de urechi sa fie comparate in marime naturala prin:

a) juxtapunere;

b) suprapunere.

1. a+b

2. a

3. b

4. nicio varianta

142. De regula, urmele de ureche nu pot fi:

a. statice;

b. dinamice;

c. de adancime.

143. Identificarea urechii se obtine prin:

a. studierea formei si a proportiilor pavilionului si ale partilor componente;

b. fotografii de ansamblu;

c. schita planurilor cotate.

144. Ridicarea urmelor de sange se face prin:

a) razuire sau raclare impreuna cu o portiune din suport;

b) absorbire cu pipeta sau cu hartia de filtru;

c) ridicarea pamantului si a nisipului ce contin urme;

d) prin taierea si ridicarea vegetatiei;

e) apa oxigenata, luminol, acid sulfuric, reactivii Medinger si Adler.

1. a+b

2. b+c

3. a+b+c

4. a+b+c+d

145. Descoperirea urmelor de sange comporta dificultati in situatiile:

a) au suferit modificari prin trecerea timpului;

b) sunt in cantitate mica (pete);

c) au o culoare asemanatoare cu cea a suportului;

d) au fost inlaturate, partial, de autor.

1. a+b+c

2. b+c

3. a+b+c+d

4. a+c

146. Depistarea petelor de sange se face:   

a) cu ochiul liber;

b) prin iluminarea suprafetei cercetate cu lampa de radiatii U.V.;

c) cu reactivii Medinger si Adler;

d) prin reactii cu apa oxigenata, luminol si acid sulfuric.

1. a+b+c

2. b+c

3. a+c

4. a+b+c+d

147. Cand se recolteaza sange de la un cadavru se vor preciza:

a) zona de unde s-a recoltat (cord, torace, cavitate abdominala, craniu);

b) varsta victimei;

c) cantitatea si grupa sangelui transfuzat.

1. a+b

2. b+c

3. a+c

4. a+b+c

148. Cromatina sexuala serveste la:

- determinarea sexului persoanei;

“Sexul persoanei nu se poate determina in functie de cromatina sexuala.”

1. Enuntul este adevarat.

2. Enuntul este fals.

149. Sangele nazal contine:

a. elemente de iod pozitiv si de basofite;

b. elemente celulare cu nucleu;

c. resturi alimentare si flora microbiana.

150. Cercetarea urmelor de sange va fi orientata: pag 98

• pe corpul si imbracamintea victimei si agresorului;

• in locul in care a fost descoperit cadavrul;

• pe drumul parcurs de persoana care sangereaza (victima sau agresor);

• pe instrumentele folosite la savarsirea infractiunii;

• la instalatii sanitare, vase si alte obiecte care ar fi putut servi la inla-turarea urmelor sau la transportul cadavrelor.

151. Expertiza biocriminalistica a urmelor de sange determina:

a) natura umana sau animala, sexul, vechimea aproximativa;

b) mecarnismul de formare a urmei si substantele toxice pe care le contine;

c) grupa, subgrupa si caracterul secretos sau nesectretos.

a. a+b+c;

b. a+b;

c. a+c.

152. Pentru relevarea si fixarea urmelor labiale se recomanda:

a) ridicarea obiectului purtator;

b) fotografierea;

c) transferarea cu folie adeziva.

1. a+b

2. b+c

3. a+c

4. a+b+c

153. Obiectele in stare uda, purtatoare de urme de sange, se ambaleaza:

1. in saci de hartie, dupa ce au fost lasate sa se usuce;

2. in saci de plastic, dupa ce au fost lasate sa se usuce;

3. in frigidere portabile.

154. Expertiza biocriminalistica a urmelor de sange nu poate stabili:

a. grupa din sistemul ABO, serice, enzimatice sau limfocitare de care apartine;

b. regiunea din care provine;

c. varsta persoanei.

155. Prin expertiza urmelor de saliva se poate stabili:

a) daca este de natura umana;

b) varsta;

c) calitatea de secretor sau nesecretor si grupa sanguina.

1. a+b

2. b+c

3. a+c

4. a+b+c

156. Urmele de sperma se fixeaza prin:

a. descriere in procesul-verbal de cercetare a locului faptei;

b. absorbire cu pipeta sau cu hartia de filtru;

c. razuire sau raclare impreuna cu o portiune din suport.

157. Urmele seminale prezinta interes pentru investigarea criminalistica a urmatoarelor

infractiuni:

a) privitoare la viata sexuala;

b) omor;

c) sinucideri ale barbatilor prin spanzurare;

d) in cazul unor accidente.

1. a+b+c

2. b+c

3. a+b+c+d

4. a+c

158. Precautiile la ridicarea urmelor seminale sunt impuse de:

- pastrarea intacta a spermatozoizilor.

159. Pentru ridicarea urmelor seminale se recomanda:

a) ridicarea obiectului purtator;

b) taierea portiunii care cuprinde pata, fara a se indoi;

c) absorbirea pe o bucata de panza curata sau pe o rondela de hartie filtru si ambalarea,

dupa uscare, in hartie curata;

d) prin decuparea urmelor dispuse pe dusumea sau parchet.

1. a+b

2. b+c

3. a+b+c

4. a+b+c+d

160. Precizati ce nu poate stabili expertiza biocriminalistica a urmelor seminale:

1. daca individul este secretor sau nesecretor;

2. vechimea petei;

3. varsta individului;

4. substante straine prezente in urina;

5. boli venerice;

161. Care este timpul de supravietuire a spermatozoizilor intravaginal la femei in viata:

1. 24 ore;

2. 48 ore;

3. 72 ore.

162. Cum este preferabil sa se recolteze firele de par de la persoanele suspecte:

1. prin smulgere;

2. prin pieptanare;

3. prin recoltarea firelor de par cazute in mod natural.

163. Cum se recomanda sa se recolteze firele de par:

a. cu impuritatile aderente sau cu crustele care le inglobeaza;

b. fara impuritati si fara cruste;

c. nu are importanta.

164. Expertiza firelor de par determina:

a) natura si originea umana sau animala;

b) sexul, varsta si rasa;

c) grupa sanguina.

1. a+b+c

2. b+c

3. a+c

4. a+b

165. Precizati anul in care Oswald Avery a stabilit rolul ADN in transmiterea ereditara:

a. 1900;

b. 1909;

c. 1944.

166. Ce nu se recomanda la locul faptei in cazul prelevarii amprentei genetice:

a. schimbarea manusilor de protectie dupa fiecare proba prelevata;

b. fotografierea si filmarea urmelor inainte de a fi atinse;

c. ambalarea suporturilor purtatoare de probe biologice in pungi de plastic.

167. Avantajele amprentei genetice:    pag 109-110

a) dimensiunea moleculara a marimii probei;

b) vechime demonstrata pana la 5000 ani;

c) delimitarea stricta intre ADN-ul organismelor vii pe specii si subspecii.

1. a+b

2. b+c

3. a+b+c

4. a+c

168. ADN-ul este prezent in toate celulele nucleate din:

a) sange prelevat pe anticoagulanti;

b) urme se sange gasite la locul faptei;

c) sperma (exceptand cazurile de azoospermie)

d) fragmente de tesuturi;

e) lichid amniotic;

f) saliva

1. a+b

2. a+b+d+f

3. a+b+c+e

4. a+b+c+d+e+f

169. Care dintre personalitatile enumerate a afirmat ca RFLP si PCR formeaza impreuna piatra de temelie a profilului ADN:    pag 108

- Vladimir Belis;

170. Pentru identificarea faptuitorului prin amprenta genetica este nevoie de:   

a. urmele care fac obiectul acesteia;

b. urme din cauzele mai vechi ramase cu A.N.;

c. modele de comparatie prelevate de la suspecii.

171. Ce se interzice la recoltarea probelor ADN:

a. uscarea probelor inaintea ambalarii;

b. protejarea parului pe timpul recoltarii;

c. refolosirea ambalajelor.

172. Clasificarea fotografiei judiciare a locului faptei:

1. fotografia de orientare sau de ansamblu; fotografia schita; fotografia obiectelor principale; fotografia de detaliu; fotografia digitala;

2. fotografia de identificare dupa semnalmente; fotografia de fixare a rezultatelor unor activitati de urmarire penala;

3. fotografia de urmarire, microfotografia si holografia.

173. Avantajele fotografiei judiciare sunt:

a) rapiditatea si exactitatea;

b) obiectivitatea;

c) evidenta probatorie si caracter demonstrativ;

d) caracter destructiv.

1. a+b+c

2. b+c

3. a+c

4. a+d

174. Fotografia judiciara operativa (de fixare) cuprinde:

1. fotografia locului faptei;

2. microfotografia;

3. holografia.

175. Fotografia judiciara de examinare cuprinde :

1. fotografia realizata in radiatii vizibile si invizibile;

2. fotografia schita;

3. fotografia obiectelor pricipale.

176. Fotografiile care fixeaza locul faptei si punctele de reper sunt: pag 31

fotografia de orientare sau de ansamblu

fotografia schita

fotografia obiectelor principale

fotografia de detaliu

177. Fotografia care reda scena infractiunii intr-un singur cadru este denumita:

1. fotografia schita pe sectoare;

2. fotografia schita unitara;

3. fotografia schita incrucisata .

178. Fotografia prin care se inlatura zonele „oarbe” este denumita:

1. fotografia schita panoramica;

2. fotografia schita unitara;

3. fotografia schita incrucisata .

179. Fotografia panoramica se realizeaza prin fotografieri succesive ale subiectului, folosindu-se urmatoarele tehnici:

a. circulara sau liniara;

b. de iluminare pe timp de noapte;

c. in serie.

180. Primele reguli stiintifice despre fotografia judiciara apar in 1904 in:

a. Dactiloscopia in serviciul justitiei;

b. Elemente de criminalistica si tehnica criminala;

c. Manualul tehnic de medicina legala.

181. Fotografia judiciara trebuie sa fie:   

a) clara, cu nuante si tonalitati naturale;

b) sa redea toate detaliile;

c) sa prezinte subiectul cu dimensiuni si perspective corecte;

1. a+b+c

2. a+c

3. a+b

4. b+c

182. Fotografia obiectelor principale (cadavru, obiecte corp-delict) se realizeaza:

a) dintr-un plan perpendicular pe obiect;

b) prin iluminare directa sau laterala;

c) pentru aprecierea dimensiunilor si a distantelor, intre obiecte se asaza o rigla, centimetru

sau banda gradata.

1. a+b

2. b+c

3. a+c

4. a+b+c

183. Fotografia de detaliu nu este specifica:

a. fazei statice;

b. cercetarii in echipa;

c. incaperilor mari.

184. Avantajele fotografiei digitale:   

a) calitatea imaginilor;

b) transmitere rapida prin internet la un laborator;

c) stocare pe hard disk-ul unui computer;

d) proiectarea imaginilor pe un ecran sau perete.

1. a+b

2. b+c

3. a+d

4. a+b+c+d

185. Cadavrele vor fi fotografiate:

a. in pozitia si in starea in care au fost gasite, cu aparatul deasupra in plan paralel;

b. din lateralul convenabil;

c. fotografierea se execute de la cap la picioare sau invers.

186. Scara de executare a fotografiei de identificare este: pag 33

187. Fotografia de urmarire se executa:

a. in conditii prevazute de lege, cu aparate speciale, de format mic, camuflate in obiecte de uz personal;

b. cu acordul persoanei urmarite;

c. individual sau in grup.

188. Fotografia de fixare a rezultatelor perchezitiei poate fi:

a) de orientare;

b) schita;

c) a obiectelor principale;

d) de detaliu.

1. a+b+c

2. b+c+d

3. a+b+c+d

4. a+b+d

189. Precizati daca fotografiile de fixare a rezultatelor perchezitiei:   

a. fac parte integranta din procesul-verbal intocmit pentru efectuarea perchezitiei;

b. sunt executate de amatori;

c. sunt executate cu aparate speciale.

190. Fotografia judiciara de examinare in radiatii vizibile poate fi:

a) fotografia de ilustrare;

b) fotografia de comparare;

c) fotografia de umbre;

d) fotografia in radiatii Röentgen.

1. a+b

2. b+c

3. a+b+c

4. a+b+d

191. Fotografia de ilustrare nu se foloseste:



a. in cercetarea inscrisurilor;

b. in expertiza unor corpuri delicte;

c. la identificarea persoanelor

192. Fotografia de comparare se obtine:   

a) prin confruntarea imaginilor;

b) prin suprapunerea imaginilor;

c) prin stabilirea continuitatii liniare (juxstapunere).

1. a+b+c

2. b+c

3. a+c

4. a+b

193. Fotografia judiciara de examinare in radiatii invizibile se realizeaza prin:

a. procedeele clasice de executare;

b. prin metoda fluorescentei sau a razelor reflectate, cu filtre corespunzatoare;

c. utilizarea unor substante chimice adecvate.

194. Din fotografia judiciara de examinare nu fac parte:

a. fotografia de ilustrare;

b. fotografia separatoare de culori;

c. fotografia de identificare a cadavrelor.

195. La identificarea persoanei dupa fotografie se folosesc urmatoarele procedee:

a) juxtapunerea si imbinarea unor parti din fotografii;

b) caroiajul;

c) masurarea distantelor si a valorilor unghiulare dintre repere identice.

1. a+b

2. b+c

3. a+c

4. a+b+c

196. In realizarea metodei portretului vorbit nu se tine cont de:

a. semnalmentele anatomice sau statice;

b. semnele particulare;

c. amprentele digitale, palmare si plantare.

197.In Romania, metoda portretului vorbit sau a semnalmentului descriptiv a fost introdusa de

a. A. Bertillon;

b. E. Stancu;

c. N. Minovici.

198. La realizarea portretului vorbit se vor respecta urmatoarele reguli:

a) sa se foloseasca o terminologie precisa si unitara, intr-o succesiune logica;

b) caracteristicile generale vor fi descrise pe baza semnalmentelor anatomice sau dinamice;

c) trasaturile capului si ale fetei detin locul principal;

d) descrierea imbracamintei nu prezinta relevanta.

1. a+b

2. b+c

3. a+b+c

4. a+b+c+d

199. Descrierea semnalmentelor se face:   

a) din fata sau din plan frontal;

b) din profil sau din plan lateral.

1. a+b

2. b

3. a

200. La realizarea portretului vorbit, nu se folosesc:

a. intrebarile sugestive;

b. licentele poetice;

c. regionalismele sau neologismele.

201. Tatuajul ca semn particular se descrie dupa:

a. forma, marime, culoare, mesajul pe care-l contine, amplasament;

b. discutiile purtate cu persoana care-l are;

c. priceperea agentului de politic.

202. Metoda supraproiectiei consta in:   

1. compararea prin proiectii fotografice a imaginii unui craniu necunoscut cu fotografia unei persoane disparute ;

2. reconstituirea plastica si grafica a tesuturilor moi ale capului;

3. identificarea prin expertiza fotografica de portret.

203. Semnalmentele statice ale unei persoane: pag 129

1. talia; constitutia fizica sau corpolenta; aspectul general; forma capului si a fetei;

2. tinuta, mersul, vocea, vorbirea;

3. talia, obiceiuri, mersul, vorbirea.

204. Semnalmentele dinamice cuprind:

1. mersul, privirea, mimica si pantomima, vorbirea;

2. talia, parul, privirea, mimica;

3. vocea, vorbirea, obiceiuri, tinuta.

205. Parul unei persoane, dupa forma sa, poate fi:

a. negru, castaniu, blond, roscat;

b. cret, ondulat, lins, cu carare;

c. subtire, mijlociu, gros.

206. Sprancenele unei persoane, dupa amplasare, pot fi:

1. reunite; apropiate; departate; ridicate sau coborate pe ochi;

2. rectilinii, arcuite, unghiulare;

3. imbinate, stufoase, separate, inguste.

207. Conturul nasului unei persoane poate fi:   

a. orizontal, bilobat, curbat;

b. orizontal; mare; mijlociu; mic;

c. drept, concav, convex.

208. In identificarea cadavrelor necunoscute metoda antropologica va fi inlocuita cu: pag 137

- expertiza genetica prin care se determina ADN-ul mitocondrial

209. Expertiza criminalistica a vocii si vorbirii se bucura de reusita daca:

1. imprimarile se efectueaza in conditii de loc, de fond sonor si cu aceeasi viteza de inregistrare;

2. se folosesc copii ale benzii originale executate cat mai fidel;

3. se va cere persoanei sa foloseasca aceeasi pronuntie, aceleasi cuvinte si

expresii.

210. Prin expertiza criminalistica a vocii si vorbirii (fonocriminalistica) pot fi lamurite:

a) autenticitatea fonogramei in litigiu;

b) deghizari ale vocii si vorbirii;

c) incercari de falsificare a benzii

d) identificarea vorbitorului pe baza modelului de comparatie.

1. a+b+c

2. b+c+d

3. a+b+c+d

4. a+c

211. Identificarea cadavrelor dupa metoda Gherasimov-Riscutia se realizeaza prin:

1. suprapunerea imaginilor;

2. juxtapunerea imaginilor;

3. combinarea detaliilor faciale inmagazinate intr-o baza de date.

212. Precizati care urme nu fac parte din categoria urmelor principale ale impuscaturii:

1. urme de perforare;

2. urme de patrundere;

3. urme de afumare;

213. Precizati care urme nu fac parte din categoria urmelor secundare ale impuscaturii:pag

a. urme de afumare;

b. tatuajul;

c. urme de perforare.

214. Directia de tragere se stabileste prin:

a) vizare directa prin intermediul unui tub de hartie introdus prin ambele orificii;

b) unirea urmelor cu o sfoara;

c) introducerea unei tije in canalul orb si vizarea in prelungirea acesteia;

d) calcule matematice.

1. a+b+c

2. a+b+d

3. b+c+d

4. a+d

215. Expertiza urmelor principale ale tragerii stabileste: pag 158-15

a) daca orificiile sunt produse de o arma de foc sau de alta natura;

b) daca sunt formate de acelasi tip de gloante;

c) daca au fost trase de una sau mai multe arme;

d) directia sau directiile din care s-a tras;

e) marimea unghiului de incidenta.

1. a+b+c

2. b+c+d+e

3. a+b+c+e

4. a+b+c+d+e

216. Urmele de perforare sunt compuse din:

a) orificiul de intrare;

b) canalul;

c) orificiul de iesire.

1. a+b+c

2. b+c

3. a+c

4. a+b

217. Proiectilele pot fi asimilate cu:

a. tubul cartusului tras;

b. gloantele, alicele, mitraliile sau posele;

c. munitia de razboi.

218. Forma rupturilor provocate de gaze (stelara, cruce, lipsa de material) depinde de:

a) distanta de la care s-a tras;

b) felul armei;

c) materialul in care s-a tras.

1. a+b

2. b+c

3. a+b+c

4. a+c

219. Stabilirea distantei de tragere la armele de vanatoare se face dupa:

a. orificiile de intrare si de iesire ale proiectilelor;

b. gradul de imprastiere a alicelor;

c. linia de mira.

220. La stabilirea vechimii unui inscris se iau in calcul:

a) neconcordante intre continutul textului si perioada la care se pretinde ca a fost redactat;

b) propritatile hartiei;

c) examinarea cernelurilor;

d) viteza de executie si presiunea de scriere.

1. a+b

2. b+c

3. a+b+c+d

4. a+b+c

221. Vechimea actelor dactilografiate nu depinde de:

a. proprietatile hartiei;

b. tipul si uzura masinii de scris;

c. priceperea dactilografiilui.

222. Caracteristici generale ale scrisului sunt:

1. gradul de evolutie, forma, dimensiunea, viteza;

2. fixitatea, constanta, inalterabilitatea;

3. individualitatea, imuabilitatea, inalterabilitatea.

223. Caracteristici particulare ale scrisului sunt:

1. morfologia semnelor grafice; forma elementelor constructive; directia

predominanta a miscarilor;

2. viteza scrisului, numarul elementelor constructive, repartizarea presiunii;

3. directia randurilor, marginea textului, directia predominanta a miscarilor.

224. Falsul prin inlaturare de text se realizeaza prin: pag 186-187

a. Alterarea pe cale mecanica

b. Alterarea pe cale chimica

c. Alterarea prin acoperire

225. Falsul prin imitarea scrisului se realizeaza prin:

1. imitare libera, copiere directa, copiere prin transparenta;

2. metode tipografice: tipar inalt sau tipar adanc; copiere prin transparenta;

3. imitare libera, razuire cu o lama ori alt instrument ascutit.

226. Falsul prin adaugare de text este o forma tipica a:

a. falsului total;

b. falsului partial;

c. falsului prin inlaturare de text.

227. Sub aspectul caracteristicilor, cercetarea locului faptei este o activitate:   

a. initiala, obligatorie, imediata, irepetabila;

b. de urmarire penala;

c. lasata la aprecierea organelor de politie.

228. Cel care ajunge primul la locul faptei nu trebuie sa ia una din urmatoarele masuri:

a. acordarea primului ajutor victimelor;

b. protejarea si conservarea urmelor;

c. executarea masuratorilor fotografice bidimensionale.

229. Care dintre urmatoarele reguli generale de cercetare a locului faptei este falsa:

a. cercetarea locului faptei se face numai intre orele 6-22°°;

b. cercetarea locului faptei se face cu respectarea stricta a normelor procedurale;

c. cercetarea locului faptei trebuie sa fie sistematica si complexa.

230. Ce activitati nu se executa in faza statica a cercetarii locului faptei:

a. folosirea cainelui de urmarire;

b. descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor;

c. marcarea campului de acces in scena infractiunii.

231. Ce activitati nu sunt specifice fazei dinamice de cercetare a locului faptei:

a. delimitarea teritoriala a zonei cercetate;

b. examinarea minutioasa a cadavrului si a obiectelor purtatoare de urme;

c. fixarea rezultatelor in procesul-verbal de cercetare a locului faptei.

232. Ce se intelege prin fixarea procesuala a locului faptei:

a. marcarea urmelor;

b. conservarea locului faptei;

c. intocmirea procesului-verbal insotit de schie, fotografii, imagini video.

233. Ce nu trebuie sa se consemneze in procesul-verbal de cercetare a locului faptei:   

a. ora inceperii si ora terminarii;

b. persoanele participante;

c. comentarii si deductii.

234. Importanta cercetarii locului faptei: pag 220

• constituie, de cele mai multe ori, singura modalitate de obtinere a probelor in faza initiala;

• este un element probator deosebit de relevant pentru aflarea adeva-rului;

• contribuie la identificarea faptuitorului, stabilirea datelor necesare privind personalitatea acestuia si modul de operare folosit.

235. Cercetarea locului faptei se efectueaza: pag 221

- dupa inceperea urmaririi penale, care se poate dispune imediat sau pe parcursul investigarii criminalistice;

- de regula se efectueaza in prezenta martorilor asistenti, afara de cazul cand acest lucru nu mai este posibil;

- se poate efectua in prezenta partilor, dar neprezentarea partilor incunostintate nu impiedica efectuarea cercetarii;

236. In procesul-verbal de cercetare a locului faptei nu se mentioneaza:

a. ora inceperii si ora terminarii cercetarii locului faptei;

b. conditiile meteorologice si de vizibilitate;

c. opiniile expertilor sau ale martorilor asistenti cu privire la modul in care s-a comis fapte si persoana faptuitorului.

237. Cel care ajunge primul la locul faptei trebuie sa ia urmatoarele masuri:

a. salvarea victimei;

b. pregatirea mijloacelor tehnico-stiintifice necesare;

c. relevarea si prelevarea principalelor urme.

238. In faza dinamica a cercetarii locului faptei nu se permite:

a. examinarea minutioasa a cadavrului si a obiectelor purtatoare de urme;

b. atingerea sau schimbarea pozitiei obiectelor din campul infractional;

c. folosirea cainelui de urmarire.

239. Care factori sunt de natura obiectiva si influenteaza marturia:

a) vizibilitatea;

b) audibilitatea;

c) disimularea infatisarii (deghizarii);

d) calitatea organelor de simt.

a. a+b+c

b. b+c

c. a+d

d. b+c+d

240. Care factori sunt de natura subiectiva si influenteaza marturia:

a) personalitatea si gradul de instruire ale martorului;

b) varsta, inteligenta si temperamentul;

c) starile de oboseala si starile afective;

d) tipul perceptiv (analitic sau sintetic);

e)durata perceptiei .

a. a+b+c

b. b+c+d+e

c. a+b+c+d

d. a+b+c+d+e

241. Cum trebuie sa fie intrebarile adresate martorilor:

a) scurte, clare si precise;

b) de completare, de prezentare, de reamintire si de control;

c) sa prezinte un grad mai mare sau mai mic de sugestibilitate.

a. a+b

b. b+c

c. a+c

d. a+b+c

242. Particularitatile pe care le prezinta varsta martorilor minori intre 10-14 ani:

a. nu prezinta interes pentru ancheta judiciara;

b. cresterea functiilor cognitive, dezvoltarea memoriei si a capacitatii de redare;

c. este predispus la exagerari, putand fi influentabil

243. In care grupa de varsta minorul are o conduita contradictorie, fiind dispus sa exagereze:

a. 6 la 10 ani;

b. 10 la 14 ani;

c. 14 la 18 ani.

244. Precizati cum se face ascultarea bolnavului mintal:

a. in prezenta unui specialist;

b. in prezenta unui membru al familiei;

c. nu se recomanda ascultarea bolnavului mintal.

245. Particularitatile procedeelor tactice de ascultare a persoanei vatamate:

a) denaturari involuntare, datorita starii emotionale;

b) denaturari voluntare, datorita relei credinte;

c) denaturari deliberate in favoarea infractorului ca urmare a unor intelegeri survenite cu acesta;

d) denaturari prin “schimbarea de rol.”

a. a+b

b. b+c

c. a+b+c

d. a+b+c+d

246. Declaratia invinuitului sau inculpatului are o valoare probanta:

a. superioara altor mijloace de proba, fiind considerata „regina probelor”;

b. egala cu alte mijloace de proba deoarece poate servi la aflarea adevarului numai in

masura in care este coroborata cu fapte si imprejuriri ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza;

c. speciala, deoarece invinuitul sau inculpatul este figura centrala a procesului penal.

247. Care este cea mai tipica atitudine a invinuitului sau inculpatului:

a. de a recunoaste fapta, regretand-o;

b. de a nu recunoaste acuzatia care i se aduce pentru a se sustrage de la raspundere;

c. de a retracta declaratiile date.

248. Daca exista mai multi inviniuti sau inculpati, care vor fi ascultati la inceput?

a. cei care sunt considerati veriga cea mai slaba;

b. cei care prezinta alibiuri;

c. cei care nu recunosc faptele ce li se imputa.

249. Invinuitul sau inculpatul va fi dominat de anchetatorul care:

a. vorbeste putin si la obiect, are o tinuta corecta si ingrijita;

b. vorbeste cu multa convingere, pentru a-i demonstra ce probe are impotriva lui;

c. il domina prin loviri si jigniri.

250. Valoarea probanta a testarii poligraf:

a. nu face parte din mijloacele de proba prevazute de lege;

b. are valoarea unei constatari tehnico-stiintifice;

c. are valoarea unei expertize criminalistice.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1486
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site