Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AdministratieDrept


DOCUMENTAR DESTINAT PREGATIRII PERSONALULUI I.J.J. CONSTANTA

Drept



+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTAR DESTINAT PREGATIRII PERSONALULUI I.J.J. CONSTANTA

Pentru a intelege mai bine ce anume este spatiul Schengen, vom face pentru inceput o prezentare a Uniunii Europene

Ce este Uniunea Europeana?



Uniunea Europeana este o comunitate statala economica, politica, de securitate si de aparare, formata din 27 de state membre care realizeaza in comun o serie de sarcini specifice prin intermediul politicilor si programelor comunitare. Cu o populatie de circa 499,7 milioane de persoane si un Produs Intern Brut (PIB) de aproape 10.000 miliarde euro, UE este astazi a doua putere economica din lume dupa SUA si unul dintre cei mai importanti actori in relatiile politice si de securitate internationale. In prezent trei state au statutul de stat candidat: Croatia, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei si Turcia.

UE este prin natura si structura sa o institutie sui-generis (unica, care nu a mai existat). UE este o organizatie internationala si in acelasi timp este condusa prin intermediul unor institutii supranationale, catre care statele membre transmit o parte din suveranitate si putere de decizie in propriile afaceri interne.

UE poseda astazi unele din atributele unui stat - institutii cu puteri executive, legislative, juridice comune, moneda unica, drapel, imn - si chiar ale unui sistem politic - partide politice europene, grupuri de lobby, organizatii neguvernamentale, iar finalitatea spre care va evolua UE in viitor - o federatie de state sau o structura interguvernamentala - este unul din principalele subiecte de dezbateri teoretice si practice cu privire la UE.

Simbolurile Uniunii Europene sunt: drapelul, imnul, deviza, moneda unica euro si Ziua Europei, 9 mai.

(Art. I-8, Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa).

1. Drapelul Uniunii reprezinta un cerc cu douasprezece stele aurii pe fond albastru.

2. Imnul Uniunii   

In 1972 s-a decis ca "Oda bucuriei" (ultima parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven) sa devina imnul sau, iar in 1985, Statele Membre UE l-au adoptat, si ele, ca imn oficial al Uniunii Europene.

Steagul, cu cele 12 stele, asezate in cerc, pe un fond albastru, inseamna unitatea si identitatea popoarelor Europei. Cercul reprezinta solidaritatea si armonia, iar stelele, in numar de 12, reprezinta perfectiunea (si nu numarul statelor membre UE cum s-ar putea crede)

3.Deviza Uniunii este: 'Unita in diversitate' sau in lb. romana - Unitate in diversitate - Semnificatia devizei este ca, prin Uniunea Europeana, europenii isi unesc eforturile pentru a lucra impreuna pentru mentinerea pacii si pentru prosperitate, si ca numeroasele culturi, traditii si limbi diferite care coexista in Europa sunt un atu pentru continentul nostru.

5. Ziua de 9 mai este sarbatorita in intreaga Uniune drept Ziua Europei. In acea zi, la Paris, Ministrul de Externe al Frantei, Robert Schuman, a citit presei internationale o declaratie prin care chema Franta, Germania si celelalte popoare ale Europei sa isi uneasca productiile de otel si carbune, ca "prima fundatie concreta a unei federatii europene".

4. Moneda unica - euro

Tratatul Uniunii Europene (1992 - Maastricht) introduce Uniunea Economica si Monetara si pune bazele monedei unice. In decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid decide ca moneda unica sa poarte numele de "euro". In anul 2002, ea a intrat in circulatie, fiind adoptata de 12 din cele 15 state membre UE, in acel moment.

Reprezentarea grafica a monedei unice a fost inspirata de litera greceasca epsilon, ea trebuind sa faca legatura atat cu leaganul civilizatiei si democratiei europene, cat si cu prima litera din cuvantul "Europa".

Valori europene

Citat din Tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa, Partea I, Titlul I, Art. I-2 : '[.] Uniunea se bazeaza pe valorile respectarii demnitatii umane, libertatii, democratiei, egalitatii, statului de drept si a respectarii drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor apartinand minoritatilor. Aceste valori sunt comune statelor membre intr-o societate caracterizata prin pluralism, nediscriminare, toleranta, justitie, solidaritate si egalitate intre barbati si femei.[]'

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relatiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta, avand drept suport solidaritatea.

Principalele obiective sunt:

- promovarea progresului economic si social (piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999);

- sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala (prin ajutor umanitar pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);

- sa instituie cetatenia europeana (care nu inlocuieste cetatenia nationala dar o completeaza, conferind un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);

- sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justitie (legata de functionarea pietei interne si in particular de libera circulatie a persoanelor);

- sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar (corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu tratatele fondatoare).

Istoricul U.E.

Tentative de unificare a natiunilor europene au existat inca dinaintea aparitiei statelor nationale moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominata de celti, iar mai tarziu a fost cucerita si condusa de Imperiul Roman, centrat in Mediterana. Aceste uniuni timpurii au fost create cu forta. Imperiul Franc al lui Carol cel Mare si Sfantul Imperiu Roman au unit zone intinse sub o singura administratie pentru sute ani. Uniunea vamala a lui Napoleon si mai recentele cuceriri ale Germaniei naziste din anii 1940 au avut doar o existenta tranzitorie.

Aparitia Comunitatilor Europene are la baza declaratia ministrului francez de externe Robert Schuman, care la data de 9 mai 1950 a prezentat un plan, pus la punct impreuna cu Jean Monnet, comisar al planului de modernizare a Frantei de dupa razboi.

Planul Schuman a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris, de catre 6 tari europene (Belgia, Olanda, Luxemburg, RF Germania, Franta, Italia) a Tratatului instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952.

MARILE ETAPE ALE CONSTRUCTIEI EUROPENE

Inca din secolul al XV-lea au fost elaborate proiecte de tratate pentru crearea unei federatii europene. Cu toate acestea, ideea de Europa unita s-a concretizat abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, avand la baza dorinta de a mentine pacea pe continent.

In jumatatea de secol de constructie europeana, statele membre au beneficiat de stabilitate, pace si prosperitate economica. Principalele rezultate au fost: cresterea nivelului de trai, crearea Pietei Unice, a Uniunii Economice si Monetare.

1946 - 1973: PRIMII PASI

: Winston Churchill lanseaza un apel pentru crearea "Statelor Unite ale Europei";

: este semnat, la Bruxelles, Tratatul asupra Uniunii Occidentale de catre Belgia, Franta, Luxemburg, Marea Britanie si Olanda;

1950, 9 mai: Robert Schuman, Ministrul francez al Afacerilor Externe, propune, printr-o declaratie istorica, punerea in comun a resurselor de carbune si a celor de otel ale Frantei si Germaniei, prin crearea unei organizatii deschise participarii altor state europene;

1951, 18 aprilie: este semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), de catre Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda;

1957, 25 martie: sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE) de catre cele sase tari: Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda; tratatele de infiintare sunt cunoscute sub numele de Tratatul de la Roma. Cele trei Comunitati vor avea un Parlament unic, denumit Parlamentul European, si o Curte de Justitie unica, numita Curtea Europeana de Justitie;

1967, 1 iulie: Intra in vigoare Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene;

1973, ianuarie: Marea Britanie, Irlanda si Danemarca adera la Comunitatile Europene.

1979-1986: UN NOU IMPULS PENTRU EUROPA

1979, martie: Este creat Sistemul Monetar European, cu scopul de a asigura stabilitate monedelor europene, unitatea sa monetara este ECU (European Currency Unit);

iunie: Membrii Parlamentului European sunt alesi pentru prima data prin vot universal direct;

1981, ianuarie: Grecia adera la Comunitatile Europene;

Belgia, Franta, Germania, Luxemburg si Olanda semneaza Acordul de la Schengen asupra eliminarii controlului la frontiere. Acordul va fi semnat in 1995 de catre Austria si in 1996 de catre Danemarca, Finlanda si Suedia;

1986, ianuarie: Spania si Portugalia adera la Comunitatile Europene;

1987-1995: DE LA "EUROPA CELOR 12" LA "EUROPA CELOR 15"

1987, 1 iulie: Intra in vigoare Actul Unic European (AUE), care adauga cooperarea politica celei economice;

: Piata Unica este functionala incepand cu 1 ianuarie, iar Tratatul de la Maastricht intra in vigoare in noiembrie;

: Austria, Finlanda si Suedia adera la Uniunea Europeana.

1997-2007: PREGATIREA PENTRU VIITOAREA EXTINDERE

: La 2 octombrie este semnat Tratatul de la Amsterdam, prin care se consolideaza cei trei "piloni" ai Uniunii, creati prin Tratatul de la Maastricht: Comunitatile Europene (primul pilon); politica externa si de

securitate comuna (al doilea pilon) si cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne (al treilea pilon). Tratatul de la Amsterdam a intrat in vigoare la 1 mai 1999;

1999, 1 ianuarie: Lansarea monedei unice europene, Euro in 11 state europene care au indeplinit criteriile de convergenta (Franta, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda). Grecia se va alatura Zonei Euro la 1 ianuarie 2001;

1 mai: intra in vigoare Tratatul de la Amsterdam;

2001, 26 februarie: Este semnat Tratatul de la Nisa, care prevede o reforma a institutiilor Uniunii Europene in vederea viitoarei extinderi;

2002, 1 ianuarie: Procesul de trecere la moneda unica se incheie prin punerea in circulatie a monedei Euro;

28 februarie: perioada circulatiei monetare duale ia sfarsit si Euro devine singura moneda a celor 12 state participante la Zona Euro;

1 martie: Lansarea Conventiei privind Viitorul Europei;

2004, 1 mai: Ziua Extinderii: cel mai mare val de extindere din istoria UE - 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria);

2005, 13 aprilie: Parlamentul European da unda verde aderarii Romaniei si Bulgariei la UE;

3-4 octombrie: Incep negocierile de aderare cu Turcia si Croatia;

2006, 1 februarie: Comisia Europeana lanseaza Cartea Alba "Dezbatere despre Europa - implicarea cetatenilor", ca fundament pentru o politica de comunicare a UE;

2007, 1 ianuarie: Romania si Bulgaria devin State Membre ale Uniunii Europene. Slovenia adera la Zona Euro.

Structura UE

Primul pilon

(supranational-federatie)

Al doilea pilon (interguvernamental-confederatie)

Al treilea pilon (interguvernamental-confederatie)

AQUIS-UL COMUNITAR SI CE ESTE EL?

Aquis-ul comunitar este un compendium, un tot legislativ care se compune din tratatele, deciziile, regulamentele, recomandarile si alte acte normative emise de institutiile decidente ale comunitatii. Aquis-ul comunitar contine in esenta doua mari componente: Tratatele (plecand de la Tratatul de la Roma -1957) si legislatia comunitara (directive, regulamente, decizii, etc). Cele mai importante tratate sunt:

- Tratatul de la Maastricht, intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993, prin care se pun bazele celor trei piloni ai Uniunii. Primul pilon, Comunitatile Europene, permite institutiilor Uniunii sa coordoneze politici comune in diverse domenii (piata unica, transporturi, concurenta, moneda unica, etc.) urmarind coeziunea economico-sociala. Al doilea pilon, Politica externa si de securitate comuna, reprezinta cadrul actiunilor comune ale statelor membre in acest domeniu. Al treilea pilon, Cooperare politieneasca si judiciara in materie penala, este cadrul cooperarii dintre organele de politie si de justitie din statele membre pentru consolidarea securitatii interne.

- Tratatul de la Amsterdam, intrat in vigoare la 1 mai 1999, contine prevederi in domeniile drepturilor cetatenilor, cooperarii in domeniul securitatii si justitiei, politicii externe si de securitate comuna si consolidarii democratiei.

- Tratatul de la Nisa a intrat in vigoare la 1 februarie 2003, dupa ce a fost ratificat de fiecare stat membru, fie prin vot in parlamentul national, fie prin referendum. Tratatul de la Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, contine prevederi pentru a asigura o buna activitate institutionala in momentul cand Uniunea va avea aproape 30 de membri, inscriindu-se, deci, in viziunea unei reforme institutionale ale carei trei axe principale sunt componenta si modul de functionare al institutiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Ministri si consolidarea cooperarii intre institutii.

Principalele institutii ale Uniunii Europene

La baza crearii institutiilor Uniunii Europene se afla trei principii:

A. PRINCIPIUL SEPARATIEI PUTERILOR IN STAT (desi UE nu este un stat) intre cele 4 institutii principale

Comisia Europeana reprezinta EXECUTIVUL

Consiliul Uniunii Europene si Parlamentul European reprezinta LEGISLATIVUL

Curtea de Justitie reprezinta PUTEREA JUDECATOREASCA

B. PRINCIPIUL LOIALITATII MULTIPLE (deoarece Uniunea Europeana nu este complet supranationala), principiu care se traduce in practica prin faptul ca fiecare institutie reprezinta anumite interese. Astfel:

Comisia Europeana apara si promoveaza interesele comunitatii europene;

Consiliul Uniunii Europene promoveaza interesele statelor membre;

Parlamentul European promoveaza interesele cetatenilor Uniunii Europene, reprezentati prin partidele politice si cele comunitare;

Curtea de Justitie se supune doar principiilor de drept.

C. PRINCIPIUL SUBSIDIARITATII

Esenta principiului subsidiaritatii este ca decizia sa se ia cat mai aproape de locul actiunii la care se refera. Conform acestui principiu, institutiile comunitare intervin doar in probleme considerate de interes general, cum ar fi politici economice comunitare, politica externa, protectia mediului si a consumatorilor. Celelalte probleme sunt lasate in raspunderea guvernelor nationale sau a autoritatilor regionale sau locale.

COMISIA EUROPEANA

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

PARLAMENTUL EUROPEAN

Organism independent de guvernele nationale;

Reprezinta si sustine interesele UE;

Elaboreaza propuneri de acte normative, pe care le prezinta Parlamentului si Consiliului Uniunii Europene;

Este responsabila de implementarea deciziilor Parlamentului si Consiliului European.

Este cunoscut si sub denumirea de Consiliu de Ministri sau Consiliu

Reprezinta interesele statelor membre

Este principalul organism decizional si legislativ al UE

Este responsabil cu activitatea celor trei piloni ai UE: comunitatea europeana, politica externa si de securitate comuna, justitie si afaceri interne

Reprezinta interesele cetatenilor;

Examineaza si adopta legislatia europeana;

Aproba bugetul european;

Exercita controlul democratic asupra celorlalte institutii europene;

Consimte asupra acordurilor internationale.

Institutie comunitara cu atributii executive.

Institutie principala a Uniunii Europene care, alaturi de Consiliul Uniunii Europene si de Parlamentul European alcatuieste triunghiul institutional de decizie la nivel comunitar.

La origini, cele trei Comunitati Europene (CECO, CEE si CEEA) aveau Comisii separate. In urma Tratatului de fuziune din 1965 cele trei Comisii se unifica intr-o singura Comisie a Comunitatilor Europene, iar dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht denumirea cel mai frecvent folosita este aceea de Comisia Europeana.

Institutie comunitara cu atributii legislative.

Consiliul UE este una din institutiile fundamentale ale constructiei comunitare, tratatul stabilind ca acesta este reprezentantul intereselor statelor membre;

este format din cate un reprezentant, la nivel ministerial, ai celor 27 state membre UE, care trebuie sa fie abilitat sa angajeze guvernul tarii pe care o reprezinta;

Ministrii se intalnesc in diferite configuratii; de exemplu, cand se iau decizii in domeniul agricol, se intalnesc ministrii agriculturii ai statelor membre, cand se discuta probleme legate de justitie, se reunesc ministrii justitiei s.a.m.d.

Parlamentul European reprezinta "popoarele statelor membre, reunite in cadrul UE", fiind singura institutie ai carei membri sunt alesi direct de catre cetatenii statelor membre.

Dupa desfasurarea alegerilor din ianuarie 2007 Parlamentul European numara 785 de membri, Romania fiind reprezentata de 35 de parlamentari. Membrii Parlamentului European sunt grupati in functie de partidele politice din care fac parte si nu in functie de nationalitate.

Atributii:

a. Gardianul tratatelor

Comisia Europeana vegheaza la aplicarea dispozitiilor Tratatelor si a deciziilor stipulate in cadrul acestora. De asemenea, Comisia verifica daca statele membre pun in aplicare si respecta legislatia Uniunii adoptata de catre Consiliul Uniunii si Parlamentul European. In cazul in care statele membre nu adopta si nu respecta legislatia Uniunii Europene, Comisia are dreptul sa emita un aviz motivat, iar in cazul in care statul respectiv nu ia masuri pentru a remedia situatia, Comisia poate sesiza Curtea Europeana de Justitie, pentru a obliga statul respectiv sa aplice/respecte legislatia Uniunii.

b. Drept de initiativa legislativa

Comisia detine dreptul de initiativa legislativa in elaborarea actelor normative din cadrul politicilor europene. Exista si cazuri speciale in care statele membre pot avea drept de initiativa legislativa. In cadrul Politicii Europene de Securitate Comuna, Consiliul Uniunii Europene poate cere formularea unei propuneri legislative din partea Comisiei.

c. Recomandari si avize

Comisia Europeana poate formula recomandari si avize in cadrul politicilor comunitare si al cooperarii in domeniul justitiei si afacerilor interne.

d. Organ executiv al Uniunii Europene

Comisia este responsabila pentru punerea in aplicare a legislatiei Uniunii Europene si pentru coordonarea politicilor comunitare. Printre atributiile sale executive se numara gestionarea bugetului anual al Uniunii, gestionarea Fondurilor Structurale, aplicarea politicilor comunitare si administrarea bugetului acestor politici.

d. Organ executiv al Uniunii Europene

Comisia este responsabila pentru punerea in aplicare a legislatiei Uniunii Europene si pentru coordonarea politicilor comunitare.

Rolul Consiliului Uniunii Europene:

Adopta, impreuna cu Parlamentul European, legislatia Uniunii Europene sub forma de regulamente, directive, decizii (care devin parte a legislatiei nationale a statelor membre), actiuni comune sau pozitii comune, recomandari sau opinii, concluzii, declaratii sau rezolutii.

Coordoneaza politicile economice generale la nivelul statelor membre, prin intermediul ministrilor economici si de finante ai statelor membre.

Ratifica acordurile internationale care au fost anterior negociate cu Comisia Europeana (dintre Uniunea Europeana si unul sau mai multe state sau organizatii internationale), in numele Uniunii Europene.

Aproba bugetul impreuna cu Parlamentul European.

Defineste si pune in aplicare Politica Europeana si de Securitate Comuna. Pentru a raspunde mai eficient crizelor internationale, Consiliul dispune de o forta de reactie rapida, compusa din membrii ai fortelor armate nationale, avand ca atributii managementul crizelor, ajutorul umanitar si mentinerea pacii.

Coordoneaza cooperarea dintre tribunalele nationale si politiile locale in domeniul dreptului penal. Consiliul de Justitie si Afaceri interne coordoneaza colaborarea intre politiile nationale in vederea combaterii criminalitatii transfrontaliere.

Sediul: Bruxelles

Presedintia Consiliului este asigurata, prin rotatie, de fiecare stat membru, pentru o perioada de 6 luni.

anul

Semestrul I

Semestrul II

Republica Ceha

Suedia

Spania

Belgia

Ungaria

Polonia

Danemarca

Cipru

Irlanda

Lituania

Grecia

Italia

Rolul Parlamentului European:

a. Puterea legislativa, prin care, impreuna cu Consiliul Uniunii Europene, adopta legislatia europeana (directive, ordonante, decizii). Aceasta coparticipare la procesul legislativ asigura legitimitatea democratica a textelor de lege adoptate. Parlamentul European nu are (inca) drept de initiativa, adica nu poate inainta propriile proiecte de legi; acest lucru insa a fost prevazut in noua Constitutie a Europei. Acest drept de initiativa il are la ora actuala numai Comisia Europeana

b. Puterea bugetara. Parlamentul European impreuna cu Consiliul Uniunii Europene sunt organele bugetare ale UE. Comisia Europeana intocmeste un proiect de buget. In faza de aprobare a bugetului Parlamentul si Consiliul au posibilitatea de a efectua modificari. La capitolul venituri bugetare ultimul cuvant il are Consiliul, la cel de cheltuieli il are Parlamentul.

c. Puterea de control democratic asupra Comisiei Europene. Inainte de numirea membrilor acesteia, Parlamentul analizeaza in comisiile sale competenta si integritatea comisarilor desemnati. Parlamentul poate aproba numirea membrilor comisiei, sau impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de incredere. Parlamentul European poate adopta o motiune de cenzura care sa duca la demiterea in bloc a Comisiei Europene. Nu poate fi demis un singur comisar.

Sediul: la Strasbourg (in timpul sesiunilor ordinare), la Luxemburg (Secretariatul General) si la Bruxelles (comisiile parlamentare, grupurile politice, sesiunile extraordinare).

Presedinte: Hans-Gert Poettering

Printre atributiile sale executive se numara gestionarea bugetului anual al Uniunii, gestionarea Fondurilor Structurale, aplicarea politicilor comunitare si administrarea bugetului acestor politici.

e. Negocierea acordurilor internationale

Comisia este autorizata de catre Consiliu sa deschida si sa conduca negocieri cu tarile candidate, statele terte sau cu organizatii internationale, negocierile fiind derulate in conformitate cu liniile directoare trasate de catre Consiliul Uniunii Europene.

este formata din: comisari ai celor 27 state membre, reuniti intr-o instanta colegiala condusa de un presedinte.

mandatul comisarilor este de cinci ani.

Aparatul administrativ aflat la dispozitia comisarilor este insa permanent (functionari de cariera) si numara peste 20 000 de persoane.

Sediul: Bruxelles

Presedinte: Jos Manuel Durao Barroso (Portugalia)

Alte institutii

CONSILIUL EUROPEAN

CURTEA EUROPEANA DE JUSTITIE

CURTEA DE CONTURI

CONSILIUL EUROPEAN

Este format din sefii statelor sau guvernelor statelor membre si Presedintele Comisiei Europene

Se intruneste pentru a solutiona problemele nesolutionate de catre Consiliul Uniunii

Din punct de vedere juridic, Consiliul European nu reprezinta o institutie a Uniunii Europene.

Ideea constituirii Consiliului European dateaza din anul 1974, cand liderii politici au inceput sa se intruneasca periodic. Aceasta practica a devenit oficiala cu ocazia Actului Unic European (1987), astfel ca, in prezent, Consiliul European se intruneste, in principiu, de 2 ori pe an si ori de cate ori e nevoie, in cadrul intrunirilor extraordinare.

Componenta: se reuneste intr-o formula ce reuneste sefii de stat sau de guverne din tarile UE, asistati de ministrii lor de externe, plus presedintele Comisiei Europene asistat de comisarul european responsabil cu relatiile externe.

Rolul Consiliului European

Consiliul European are rol important in definirea orientarilor politice, economice si sociale generale. Dupa Tratatul de la Maastricht, Consiliul European a devenit in mod oficial initiatorul politicilor majore ale Uniunii Europene si a fost mandatat sa intervina pentru deblocarea eventualelor situatii de criza sau pentru solutionarea unui dezacord intre statele membre (intre ministrii din cadrul Consiliului Uniunii Europene).

Consiliul stabileste prioritatile si calendarul constructiei europene, cum ar fi de exemplu reforma Tratatelor Uniunii sau finantarile din bugetul Uniunii, pozitia Uniunii pe scena internationala, avand rol esential pe plan international prin Politica Europeana de Securitate Comuna.

CURTEA EUROPEANA DE JUSTITIE

- Asigura interpretarea unitara a legislatiei comunitare

- Poate fi sesizata de institutiile UE, de tribunalele nationale, de catre persoane fizice sau juridice

Componenta: 1 judecator din fiecare stat membru (27 de judecatori) si 8 avocati generali. Judecatorii si avocatii generali sunt numiti pe baza acordului comun al guvernelor statelor membre, pentru o perioada de sase ani, cu posibilitatea de reinnoire a mandatului. Acestia sunt alesi dintre expertii din domeniul juridic a caror integritate morala si experienta profesionala sunt indubitabile. Presedintele Curtii este ales de catre judecatori din randul membrilor acestora.

Rolul Curtii Europene de Justitie

asigura respectarea, interpretarea si aplicarea legislatiei comunitare primare si secundare in toate activitatile Uniunii Europene.

a functionat ca instanta unica pana la 1 septembrie 1989 cand a fost infiintata Curtea de Prima Instanta. Curtea de Prima Instanta are rolul de a asigura protectia prin justitie a intereselor individuale, iar Curtea de Justitie are rolul de a asigura interpretarea uniforma a legislatiei comunitare.

Sediul: Luxemburg

CURTEA DE CONTURI

Verifica daca resursele financiare ale Uniunii Europene sunt corect percepute si daca cheltuielile sunt efectuate in mod legal, economic si in vederea atingerii obiectivelor carora le sunt destinate

Poate investiga documentele apartinand oricarei persoane sau organizatii care lucreaza cu veniturile sau cheltuielile U.E.

NU CONFUNDATI INSTITUTIILE !

DIFERENTE

componenta

statutul juridic

numarul statelor membre

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

(Consiliul de Ministri)

reprezentanti la nivel ministerial din tarile membre U.E., in functie de problematica discutata

Institutie UE

fara personalitate juridica

(statele membre ale Uniunii Europene)

CONSILIUL EUROPEAN

format din sefii de stat si guverne ai tarilor membre U.E.

NU este institutie comunitara, ci o reuniune a sefilor de stat si guvern a statelor membre U.E.

(statele membre ale Uniunii Europene)

CONSILIUL

EUROPEI

sefii de stat si guverne din cele 47 state membre

Organizatie internationala

cu personalitate juridica

47 state membre

Legiferarea si adoptarea legilor in cadrul Uniunii Europene

Luarea deciziilor in cadrul Uniunii Europene este un proces complex si democratic, la care participa nemijlocit Consiliul European, Consiliul de Ministri European si Parlamentul European. In general Comisia Europeana este cea care propune acte normative noi, iar Consiliul Uniunii Europene si Parlamentul aproba aceste acte.

Regulile si procedurile ce stau la baza luarii deciziilor sunt stipulate in tratate. Astfel, orice propunere se bazeaza pe un anumit articol din tratat, numit "baza legala a propunerii". In functie de aceasta baza legala se determina procedura legislativa care trebuie aplicata.

Principalele trei tipuri de proceduri sunt: consultarea; acceptarea; codecizia.

Consultarea: Consiliul UE consulta Parlamentul - Parlamentul poate: aproba / respinge propunerea / solicita amendamente:

daca Parlamentul solicita amendamente, Comisia va analiza solicitarile;

daca Parlamentul accepta solicitarile (total/partial), Comisia trimite Consiliului UE o propunere revizuita.

Consiliul UE analizeaza propunerea revizuita si o adopta sau o amendeaza (daca Consiliul UE amendeaza o propunere a Comisiei, trebuie sa existe unanimitate).

Acceptarea:

Consiliul trebuie sa obtina acceptul Parlamentului inainte de a lua anumite decizii importante.

Procedura e similara celei de consultare, dar Parlamentul nu poate amenda o propunere (o accepta sau o respinge). Acceptarea necesita o majoritate absoluta a voturilor.

Codecizia:

Aceasta este procedura cea mai utilizata.

In acest caz, Parlamentul imparte puterea legislativa cu Consiliul UE. Daca Consiliul UE si Parlamentul sunt in dezacord asupra unei propuneri legislative, ea este analizata de un Comitet de conciliere, format dintr-un numar egal de membri ai celor 2 institutii.

Dupa ce Comitetul ajunge la un acord, textul este trimis la Parlament si Consiliul UE pentru adoptarea lui.

Legislatia U.E este formata

din

legislatie primara al U.E

Legislatia primara a U.E

este format din:

Tratatul de instituire a CECO Paris 1951, care si-a incetat existenta in 2002

Tratatul de instituire a Comunitatilor Europene (CEE, CEEA) Roma 1957, cu modificarile si completarile ulterioare (Bruxelles-1967, Actul unic european-1986, Maastricht 1992, Amsterdam 1997, Nisa 2001)

Tratatul privind Uniunea Europeana Maastricht 1992, cu modificarile competarile ulterioare (Amsterdam 1997, Nisa 2001)

Tratatele de aderare ale statelor memebre ale UE

Legislatia care le modifica sau completeaza, precum si principiile generale de drept

Legislatia secundara a U.E, este cel creat de organele U.E, in exercitarea competentelor ce le sunt atribuite prin Tratate. Conform art. TCE, dreptul secundar este format din urmatoarele norme:

Regulamentele

Directivele

Deciziile

Recomandarile si opiniile

au aplicabilitate generala (in toate cele 27 state), direct aplicabile si obligatorii in toate partile lor.

sunt superioare legilor nationale si nemijlocit aplicabile de catre organe interne ale statului.

exemplu: Regulamentul nr. 562 din 2006, care se aplica partial de catre Romania de la 01.01.2007 (pentru ca nu este stat Schengen cu drepturi depline) este direct aplicabil, fara sa fie necesar un act normativ intern.

se adreseaza celor 27 de state membre. Sunt obligatorii in ceea ce priveste obiectul lor, dar lasa statelor membre competenta identificarii formei si mijloacelor de transpunere in practica.

exemplu: Directiva nr. 38 din 2004-libera a cetatenilor U.E nu se aplica direct, ci prin intermediul O.U.G 102 din 14.07.2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor U.E si SEE (Norvegia, Islanda si Lichtenstein)

se adreseaza unui stat membru sau persoane fizice, ori juridice si sunt obligatorii in intregime pentru destinatarul pe care il desemneaza.

se adreseaza tuturor statelor membre, insa nu au caracter obligatoriu.

SPATIUL SCHENGEN

Spatiul Schengen reprezinta o zona a libertatii de miscare unde controalele la frontierele interne ale statelor semnatare au fost eliminate si a fost creata o singura frontiera externa unde controalele se desfasoara conform unui set de reguli clare.

  1. SCHENGEN - un spatiu al justitiei, libertatii si securitatii

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951 intre sase tari europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda).

Dupa sase valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit; 1981: Grecia 1986: Spania si Portugalia 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria si 2007: Bulgaria si Romania), Uniunea Europeana are astazi 27 de state membre. Uniunea Europeana a devenit o organizatie care isi propune crearea unei Europe unite din punct de vedere politic, economic, social, cultural, pastrand in acelasi timp valorile si identitatea nationala a statelor componente.

La inceputul anilor '80 a demarat la nivel european o discutie in legatura cu importanta termenului libertate de miscare. Dupa discutii indelungate, Franta, Luxemburg, Germania, Belgia si Olanda au hotarat sa creeze un spatiu fara frontiere interne. Acordul intre aceste state a fost semnat la 14 iunie 1985 in localitatea Schengen din Luxemburg. A urmat semnarea Conventiei de Aplicare a Acordului Schengen (CAAS), in data de 19 iunie 1990. A intrat in vigoare in 1995, eliminand controalele la frontierele interne ale statelor semnatare, creand o singura frontiera externa, unde controalele se desfasoara conform unui set de reguli clare. Au fost stabilite reguli comune in materie de vize, migratie, azil, precum si masuri referitoare la cooperarea politieneasca, judiciara sau vamala.

Schengen este o localitate vinicola in Luxemburg, aflata la intretaierea granitelor dintre Germania, Franta si Luxemburg. Are o populatie de 509 locuitori si a devenit faimoasa la 14 iunie 1985, cand pe vasul 'Princesse Marie-Astrid', navigand pe raul Mosel, cinci state din Uniunea Europeana, Germania, Franta, Belgia, Olanda si Luxemburg, au semnat 'Tratatul de la Schengen', privind controlul frontierelor interne. In prezent, 25 tari europene sunt parti in cadrul acordului.

Masurile adoptate de catre statele Schengen au fost:

. eliminarea controalelor la frontierele interne si stabilirea unui set de reguli pentru trecerea frontierelor externe;

. separarea fluxurilor de pasageri in porturi si aeroporturi;

. armonizarea regulilor referitoare la conditiile de acordare a vizelor;

. stabilirea unor reguli pentru solicitantii de azil;

. introducerea unor reguli referitoare la supravegherea si urmarirea transfrontaliera pentru fortele de politie din statele Schengen;

. intarirea cooperarii judiciare prin intermediul unui sistem rapid de extradare si implementare a deciziilor judecatoresti;

. crearea Sistemului Informatic Schengen.

Toate aceste masuri, impreuna cu Acordul Schengen, Conventia de Aplicare a Acordului Schengen, deciziile si declaratiile adoptate de catre Comitetul Executiv Schengen stabilit in 1990, precum si protocoalele, acordurile de aderare care au urmat si legislatia relevanta constituie acquis-ul Schengen.

Ce reprezinta acquis-ul Schengen?

Cuvantul acquis din sintagma acquis comunitar provine din participiul trecut al verbului francez acqurir (a dobandi) si se pronunta ca in limba franceza [aki].

EN: acquis communautaire; Community acquis

FR: acquis communautaire

DE: gemeinschaftlicher Besitzstand

Denumirea provine din limba franceza: acquis communautaire. In engleza se foloseste varianta franceza originala sau, uneori, Community acquis. Mai rar, se utilizeaza varianta Community patrimony.

Acquis-ul comunitar reprezinta ansamblul de drepturi si obligatii comune ce se aplica tuturor statelor membre. Este in continua evolutie si include:

- continutul, principiile si obiectivele politice ale tratatelor de instituire a Comunitatilor Europene, precum si ale tuturor acordurilor care le-au modificat in timp, inclusiv tratatele privind aderarea noilor membri;

- actele cu putere obligatorie adoptate pentru punerea in aplicare a tratatelor (directive, regulamente, decizii);

- recomandarile si avizele adoptate de institutiile UE;

- celelalte acte adoptate de institutiile Uniunii Europene (declaratii, rezolutii, decizii-cadru etc.);

- actiunile comune, pozitiile comune, conventiile semnate, rezolutiile, declaratiile si alte acte adoptate cu privire la politica externa si de securitate comuna;

- actiunile comune, pozitiile comune, conventiile semnate, rezolutiile, declaratiile si alte acte adoptate cu privire la justitie si afaceri interne;

- acordurile internationale incheiate de Comunitati si cele incheiate de statele membre ale UE cu privire la activitatea acesteia din urma;

- jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene si a Tribunalului de Prima Instanta.

Initial, Acordul Schengen si Conventia de Aplicare nu au facut parte din cadrul legislativ comunitar.

Acest lucru s-a schimbat insa odata cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, in data de 2 octombrie 1997, intrat in vigoare la 1 mai 1999. Un Protocol atasat Tratatului de la Amsterdam incorporeaza acquis-ul Schengen in cadrul legislativ si institutional al Uniunii Europene.

In prezent, 25 de state europene implementeaza prevederile Conventiei Schengen. Initial, vechile state membre erau: Belgia, Franta, Germania, Luxemburg, Olanda, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia. Acestea au inceput sa implementeze prevederile Schengen, astfel:

1985- Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania si Franta

1990- Italia

1991- Spania si Portugalia

1992- Grecia

1995- Austria

1996- Danemarca, Suedia si Finlanda

2001- Islanda si Norvegia

Incepand cu 21 decembrie 2007 alte noua state au aderat la spatiul Schengen (noile state membre), initial numai prin eliminarea controalelor la frontierele terestre si maritime. Incepand cu luna martie 2008, au fost eliminate si controalele la frontierele aeriene.

Aceste state sunt: Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria.

Aderarea la spatiul Schengen inseamna aderarea la un spatiu in care controalele la frontierele interne intre statele membre au fost eliminate. Aceasta este diferenta majora intre statutul de stat Schengen si cel de stat membru al Uniunii Europene, din punctul de vedere al controalelor la frontierele interne.

Integrarea altor state in spatiul Schengen

In anul 2000, a fost aprobata cererea Marii Britanii privind o participare partiala in cadrul reglementarilor Schengen (incluzand in special cooperarea politieneasca si judiciara si participarea partiala la SIS). Irlanda a urmat acelasi exemplu in 2002, obtinand o participare partiala la Schengen.

Cipru a decis sa nu aplice, pentru moment, prevederile acquis-ului Schengen in domeniul SIS (Sistemul Informatic Schengen), dar intentioneaza sa se conecteze la acest sistem pana la sfarsitul anului 2008, urmand a deveni membru Schengen cu dreptul depline in 2009.

Elvetia a inceput negocierile de aderare la spatiul Schengen din 2002. In 2004 a fost semnat Acordul dintre Uniunea Europeana, Comunitatea Europeana si Confederatia Elvetiana privind asocierea Confederatiei Elvetiene la punerea in aplicare, respectarea si dezvoltarea acquis-ului Schengen. Acest acord a fost aprobat, prin referendum, in 2005, iar la nivelul Uniunii Europene, a intrat in vigoare la 01.03.2008. Incepand cu data de 12 decembrie 2008, Confederatia Elvetiana s-a alaturat celor 24 de state membre ale Acordului Schengen (respectiv Franta, Belgia, Germania, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Austria, Italia, Grecia, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria), prin punerea in aplicare a acordurilor de asociere a Elvetiei la Spatiul Schengen si la Conventia de la Dublin.

Liechtenstein a semnat la data de 28.02.2008 un protocol de asociere la spatiul Schengen, care in prezent nu este in vigoare. Liechtenstein nu efectueaza controale la frontiera cu Elvetia, ci doar la frontiera cu Austria.

In data de 25 ianuarie 2008, in cadrul reuniunii Consiliului JAI din Slovenia, Romania si Bulgaria au semnat Declaratia Comuna de pregatire pentru aderarea la Spatiul Schengen, prevazuta pentru luna martie 2011.

Pregatirile pentru aderarea la spatiul Schengen au demarat, fiind creat cadrul general pentru o abordare unitara la toate nivelurile (legislativ, institutional, financiar si pregatire) a acestei chestiuni. Unul din aspectele avute in vedere este revizuirea permanenta a Planului de Actiune Schengen. Astfel, Planul de Actiune Schengen a fost actualizat in anul 2007 si adoptat de Guvernul Romaniei la data de 30 mai 2007.

Conform Tratatului de Aderare, Romania va beneficia, in perioada 2007-2009, de o suma de 559.8 milioane euro pentru Facilitatea Schengen si pentru Facilitatea pentru fluxuri monetare (Cash-flow Facility).

- 297,2 milioane Euro in 2007

- 131,8 milioane Euro in 2008

- 130,8 milioane Euro in 2009

Conventia Schengen

Principalele documente de referinta in domeniul Schengen

Acordul din 14 iunie 1985 intre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, al Republicii Federale Germania si al Republicii Franceze privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, incheiat la Schengen, la 14 iunie 1985

Conventia de implementare a Acordului din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economica Benelux, al Republicii Federale Germania si al Republicii Franceze privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune - Convenþia Schengen (JO L 239, 22.09.2000, p. 19-62);

Tratatul privind Uniunea Europeana

Tratatul de la Amsterdam

Cataloage Schengen

Controlul frontierelor externe, extradarea si readmisia: cele mai bune practici si recomandari;

Sistemul Informatic Schengen, SIRENE: cele mai bune practici si recomandari;

Vize: cele mai bune practici si recomandari;

- Cooperare politieneasca: cele mai bune practici si recomandari.

Articolele 2-8 din Conventia Schengen au fost inlocuite de Regulamentul nr. 562/2006 (Codul Frontierelor Schengen) care defineste regulile comune privind circulatia persoanelor peste frontierele interne si contine prevederile aplicabile trecerii frontierelor externe ale Uniunii Europene. In egala masura, Codul stabileste care sunt conditiile de intrare pentru cetatenii statelor terte, procedurile aplicabile in cazul refuzarii intrarii, necesitatea stampilarii documentelor de calatorie, precum si regulile aplicabile controalelor efectuate asupra anumitor categorii de persoane.

Art. 9 din Conventia Schengen prevede adoptarea unei politici comune privind circulatia persoanelor si in special aranjamentele privind regimul de vize. In cazuri exceptionale, o parte contractanta poate sa deroge, prin consultare cu celelalte state membre, de la regimul comun de vize in legatura cu un stat tert, atunci cand ratiuni imperative de politica nationala impun adoptarea urgenta a unei decizii.

Art. 19-24 din Conventie reglementeaza libera circulatie in spatiul Schengen, timp de maximum trei luni de la data primei intrari, a strainilor care detin vize uniforme si care au intrat in mod legal pe teritoriul unei parti contractante. Strainii care nu sunt supusi conditiei obtinerii unei vize pot circula liber pe teritoriile partilor contractante timp de maximum trei luni in decursul termenului de sase luni de la data primei intrari. Prin articolul 26 statele membre se obliga sa respecte prevederile Conventiei de la Geneva privind statutul refugiatilor din 28 iulie 1951, modificata prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967.

Art. 28-38 din Conventia Schengen, care reglementeaza raspunderea cererilor de azil, au fost inlocuite de Conventia de la Dublin din 1990 privind determinarea statului responsabil pentru examinarea cererilor de azil inaintate intr-un stat membru al Comunitatii Europene. Cooperarea politieneasca, vamala si cea judecatoreasca au fost dezvoltate impreuna cu principiul liberei circulatii a persoanelor pentru a asigura faptul ca desfiintarea controalelor la frontiera nu va conduce la o intensificare a criminalitatii organizate.

Articolele 39 pana la 47 ofera cadrul legal pentru desfasurarea acesteia.

Articolele 48-69 fac referire la asistenta reciproca in materie civila si penala, care se poate acorda in actiuni intentate de autoritatile administrative cu privire la acte care sunt pedepsibile conform legislatiei nationale a uneia din cele doua parti contractante, in actiuni pentru solicitarea de daune pentru cazurile de urmarire penala sau condamnare eronata, in proceduri de gratiere etc.

Cererile de asistenta se pot face direct intre autoritatile judiciare si se pot returna pe aceleasi canale.

Articolele 70-72 si 74-76 din Conventia Schengen abordeaza chestiunea substantelor narcotice, statele

membre Schengen angajandu-se sa adopte toate masurile necesare pentru a preveni si pedepsi traficul ilegal de substante narcotice si psihotrope.

Articolele 77-91 abordeaza problematica armelor de foc si munitiilor in contextul cooperarii Schengen. Astfel, se face referire la armonizarea legislatiei nationale referitoare la achizitionarea, detinerea, comertul si instrainarea armelor de foc si munitiilor, precum si la clasificarea armelor de foc. De asemenea, sunt enumerate armele de foc si munitiile interzise, lista armelor de foc pentru acestea, precum si conditiile in care poate fi eliberata autorizatia pentru achizitionarea si detinerea unei arme de foc.

Sistemul Informatic Schengen este cuprins in Titlul IV al Conventiei Schengen. Conform prevederilor acestuia, statele membre convin la crearea si mentinerea unui sistem informatic comun. Sistemul va permite autoritatilor nationale desemnate accesul, printr-o procedura de cautare automata, la alertele facute in legatura cu persoane si marfuri, in scopul controalelor la frontiera si al altor controale de politie si vamale.

Protectia datelor cu caracter personal este prevazuta in Titlul VI - art. 126-130 din Conventia de Implementare a Acordului Schengen. Titlul IV - Sistemul Informatic Schengen din Conventia susmentionata trateaza in mod distinct la cap. 3 - Protectia datelor cu caracter personal si securitatea datelor in SIS.

Tratatului de la Prm

Tratatul se concentreaza, in principal, asupra imbunatatirii schimbului de date dintre autoritatile de aplicare a legii din statele semnatare si acopera trei domenii, terorismul, criminalitatea transfrontaliera si migratia ilegala, domenii de asemenea reglementate de legislatia europeana.

Prevederile Tratatului de la Prm aprofundeaza cooperarea politieneasca asa cum este ea inteleasa in cadrul zonei Schengen, insa nu reprezinta, pana la acest moment, parte a acquis-ului Schengen.

Pe langa imbunatatirea schimbului de date, tratatul prevede:

. compararea profilelor ADN, amprentelor si datelor cu privire la inmatricularea autovehiculelor;

. schimbul de date personale si de alta natura in legatura cu evenimentele majore;

. masuri pentru prevenirea atacurilor teroriste (schimbul de date personale, introducerea ofiterilor inarmati la bordul aeronavelor);

. masuri pentru combaterea migratiei ilegale (masuri comune de repatriere);

. operatiuni comune;

. in cazuri de urgenta, actiuni in teritoriul altei parti contractante fara consimtamantul anterior al acesteia;

. asistenta in cazul unor evenimente majore, dezastre si accidente grave.

Aderarea Romaniei la spatiul Schengen

Masuri institutionale. Pentru a centraliza eforturile Romaniei in vederea aderarii la spatiul Schengen, a stabili un organism unic de coordonare a tuturor institutiilor si autoritatilor implicate in procesul de aderare, precum si pentru a putea oferi celorlalte state Schengen un partener unic de discutie, a fost infiintat in anul 2007 prin Hotarare de Guvern, la nivelul Ministerului Administratiei si Internelor, Departamentul Schengen. Departamentul Schengen este unica autoritate nationala in acest domeniu care raspunde de indeplinirea tuturor conditiilor necesare pentru aderarea Romaniei la spatiul Schengen. Principala sarcina a Departamentului Schengen este coordonarea si monitorizarea tuturor actiunilor intreprinse de Romania in acest sens, atat in plan legislativ cat si in plan institutional. Departamentul este condos de un sef de Departament, cu rang de secretar de stat, care indeplineste in acelasi timp si functiile de presedinte al GIRMIFS (Grupul Interministerial Roman pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat a Romaniei) si presedinte executiv al Comisiei Nationale de Auto-evaluare Schengen. In subordinea Departamentului Schengen a fost creata Directia Generala Schengen compusa din sapte servicii: Serviciul Autoevaluare Schengen, Serviciul Facilitatea Schengen, Serviciul Acquis Schengen, Serviciul Cooperare - Punct unic de Contact, Serviciul Sisteme Informatice Schengen, Serviciul Tehnic Secretariat, Biroul documente clasificate si Secretariat. De asemenea in anul 2006 a fost infiintata, prin Hotarare de Guvern, Comisia Nationala de Auto-evaluare Schengen (CNAS). CNAS constituie un organism consultativ si nu are personalitate juridica. Scopul Comisiei este de a coordona, intr-un mod interinstitutional, politicile nationale si strategiile in domeniu.

Misiunile de auto-evaluare Sub egida Comisiei Nationale de Auto-evaluare Schengen se deruleaza incepand cu anul 2007 misiuni de autoevaluare. Misiunile sunt organizate de Serviciul Auto-evaluare Schengen din cadrul Directiei Generale Schengen, impreuna cu reprezentantii diferitelor structuri implicate in procesul de evaluare. Misiunile in teren au vizat domeniile: controlul frontierelor si cooperarea politieneasca. Scopul misiunilor este de a evalua atat aspecte de ordin teoretic, cum ar fi cunoasterea de catre cei implicati a prevederilor si a documentelor relevante din domeniul Schengen, cat si de a urmari implementarea practica a acquisului, bunelor practici si recomandarilor Schengen. Un alt aspect important care se realizeaza prin derularea misiunilor de auto-evaluare este familiarizarea structurilor evaluate cu procesul de evaluare Schengen. Astfel de misiuni de auto-evaluare au fost organizate si cu participarea unor experti straini. In urma misiunilor de auto-evaluare si preevaluare sunt intocmite rapoarte, care cuprind o serie de concluzii si recomandari cu caracter imperativ.Acestea sunt introduse ulterior intr-un tabel de monitozare, procesul de remediere a eventualelor deficiente constatate fiind astfel in permanenta monitorizat la nivel central.

Procesul de evaluare Schengen

Aderarea la spatiul Schengen va fi precedata de o perioada de aprox. 2 ani de zile in care se va desfasura procesul de evaluare Schengen. Domeniile evaluate vor fi: cooperare politieneasca; protectia datelor personale;vize; frontiere maritime, aeriene si terestre; SIS/SIRENE.

Primul pas pe care Romania l-a facut in vederea demararii procesului de evaluare Schengen a fost prezentarea oficiala, la data de 28 iunie 2007, a Declaratiei de pregatire a Romaniei (Declaration of Readiness), pentru 3 domenii de evaluare, in cadrul reuniunii Grupului de lucru Evaluare Schengen.

O a doua Declaratie de pregatire, pentru toate domeniile de evaluare, a fost prezentata de Romania in data de 2 iunie 2008. Cu ocazia Consiliului Informal JAI de la Brdo, din 24-25 ianuarie 2008, Romania si Bulgaria au semnat Declaratia comuna Romania - Bulgaria privind aderarea la spatiul Schengen in cursul anului 2011.

Transmiterea, de catre Secretariatul General, a unui chestionar extins care va contine intrebari detaliate despre toate aspectele relevante pentru implementarea si aplicarea prevederilor Schengen Categoriei II. Completarea de catre Romania a chestionarului si transmiterea acestuia catre Consiliul UE.

Demararea vizitelor de evaluare, transmiterea de intrebari suplimentare, chestionare, etc.

Redactarea unui raport care va analiza stadiul de pregatire a fiecarui stat membru pentru aplicarea prevederilor Categoriei II. Acest raport include recomandari pentru corectarea sau imbunatatirea aspectelor mai putin satisfacatoare.

Decizia Consiliului UE cu privire la eliminarea controalelor la frontierele interne.

Prin aceasta declaratie Romania si-a asumat ca termen pentru aderarea efectiva la spatiul Schengen luna martie 2011. Respectarea termenului pe care Romania si l-a propus depinde in cea mai mare masura de rezultatul pozitiv al procesului de evaluare.

Incepand cu luna septembrie 2008 Romania va primi spre completare chestionarul extins, pe domenii de evaluare, din partea Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene. Chestionarul contine intrebari detaliate despre modul de functionare si organizare a tuturor institutiilor si structurilor implicate in domeniile de activitate prevazute de acquis-ul Schengen.

Vizitele de evaluare in teren au rolul de a verifica informatiile transmise de Romania prin intermediul chestionarului. Acestea vor fi efectuate de Grupul de Lucru Evaluare Schengen si vor demara in martie 2009, primul domeniu evaluat fiind cooperarea politieneasca. Dupa fiecare vizita de evaluare, Grupul de lucru va redacta un raport care va contine o analiza detaliata a nivelului de pregatire a Romaniei in domeniul respectiv. Raportul poate contine recomandari pentru imbunatatirea sau remedierea unor deficiente constatate. De asemenea exista posibilitatea ca echipa de evaluatori sa efectueze, dupa o anumita perioada de timp, vizite suplimentare, pentru a verifica respectarea recomandarilor din raport.

Strategia Nationala

de aderare la spatiul

Schengen

Planul de actiune

Schengen

Strategia Nationala de

Management Integrat

al Frontierei de Stat

a Romaniei

Contine directiile de actiune pentru

indeplinirea masurilor si actiunilor specifice institutiilor si organismelor abilitate ale statului roman in vederea aderarii la spatiul Schengen;

urmareste identificarea, programarea si corelarea actiunilor la nivel national pentru asigurarea masurilor premergatoare aderarii la spatiul Schengen.

Instrumentul de implementare a Strategiei Nationale;

fiecare sectiune indica acquis-ul relevant, descrie situatia actuala si masurile avute in vedere pentru adoptarea si implementarea acquisului relevant;

contine un calendar cu termene clare pentru implementarea masurilor;

se actualizeaza anual.

realizarea unui management comun, coerent si eficace al frontierei de stat a Romaniei;

Strategia se implementeaza prin Planul de Actiune;

Planul unic multianual de investitii pentru securitatea frontierei.

Principalele prevederi ale Conventiei Schengen, Codului Frontierelor Schengen si Cataloagelor de recomandari si bune practici

1. Controlul frontierelor

Traversarea frontierelor interne si externe

Art. 2-8 din Conventia Schengen au fost abrogate de Codul frontierelor Schengen (Regulamentul nr.562/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod Comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de catre persoane), acest regulament continand reglementari privind trecerea frontierelor interne si externe Schengen.

Regulamentul prevede absenta controalelor la frontiera pentru persoanele care trec frontierele interne dintre statele membre ale Uniunii Europene si stabileste regulile ce stau la baza controlului la frontiera pentru persoanele care trec frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Romania nu aplica in prezent prevederile referitoare sau strans legate de trecerea frontierelor interne, acest lucru urmand a avea loc doar dupa adoptarea unei Decizii a Consiliului in acest sens. In ceea ce priveste trecerea frontierelor externe, sunt stabilite conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un tert la trecerea frontierei pentru sederi de pana la trei luni (sa detina documente valabile, vize, sa justifice scopul sederii, sa posede mijloace suficiente de subzistenta, sa nu fie semnalati cu alerte, sa nu fie considerati o amenintare la adresa ordinii publice, securitatii interne, sanatatii publice sau relatiilor internationale a statelor membre, etc.)

Sunt, de asemenea, stabilite procedurile specifice aplicabile la trecerea frontierei, in special in ceea ce priveste stampilarea documentelor, refuzul intrarii, obligatiile statelor membre referitoare la separarea fluxurilor de pasageri si alte aranjamente legate de infrastructura, cooperarea dintre statele membre.

2. Regimul de vize

Art. 9 din Conventia Schengen prevede adoptarea unei politici comune privind circulatia persoanelor si in special aranjamentele privind regimul de vize. In cazuri exceptionale, o parte contractanta poate sa deroge, prin consultare cu celelalte state membre, de la regimul comun de vize in legatura cu un stat tert, atunci cand ratiuni imperative de politica nationala impun adoptarea urgenta a unei decizii.

Vizele de sedere pe termen scurt

Art. 10-17 reglementeaza regimul de eliberare a vizelor pentru acele vizite care nu depasesc trei luni. Aceste vize pot fi de calatorie - pentru una sau mai multe intrari, cu conditia ca nici durata unei vizite fara intrerupere si nici durata totala a unor vizite succesive sa nu depaseasca trei luni intr-o perioada de jumatate de an, de la data primei intrari, de tranzit - traversarea teritoriilor partilor contractante o data, de doua ori sau, in mod exceptional, de mai multe ori in drumul spre teritoriul unui stat tert, cu conditia ca nici o perioada de tranzit sa nu depaseasca cinci zile.

Vizele de sedere pe termen lung

Art. 18 din Conventia Schengen, care reglementa regimul de eliberare a vizelor pentru acele sederi care depasesc trei luni, a fost inlocuit de prevederile Regulamentul Consiliului CE nr.1091/2001 din 28 mai 2001 privind libera circulatie cu vize de sedere pe termen lung

3. Circulatia strainilor in spatiul Schengen Art. 19-24 din Conventie reglementeaza libera circulatie in spatiul Schengen, timp de maximum trei luni de la data primei intrari, a strainilor care detin vize uniforme si care au intrat in mod legal pe teritoriul unei parti contractante. Strainii care nu sunt supusi conditiei obtinerii unei vize pot circula liber pe teritoriile partilor contractante timp de maximum trei luni in decursul termenului de sase luni de la data primei intrari. Declararea sosirii (art.22) - in momentul intrarii pe teritoriul respectiv sau in termen de trei zile lucratoare de la intrare.

Alertarea in vederea non admisiei Art. 25 reglementeaza modalitatile de eliberare a unui permis de sedere, pentru motive serioase, cu precadere motive umanitare, sau ca urmare a angajamentelor internationale, pentru strainii in legatura cu care exista o alertare in vederea non-admisiei.

Masuri de insotire Art. 26-27 reglementeaza obligatia transportatorului care a adus strainul pana la frontiera externa pe cale aeriana, maritima sau terestra a unui stat Schengen ce ii refuza intrarea pe teritoriul sau, de a-i returna pe straini in statul tert din care acestia au fost transportati, sau in statul tert care a eliberat documentul de calatorie cu care au efectuat calatoria sau intr-un alt stat tert unde exista certitudinea ca vor fi primiti.

4. Cererile de azil Art. 28-38 au fost inlocuite de Conventia de la Dublin din 1990 privind determinarea statului responsabil pentru examinarea cererilor de azil inaintat intr-un stat membru al Comunitatii Europene, numita Dublin I. Aceasta conventie a fost inlocuita de Regulamentul nr. 343/2003 sau Regulamentul Dublin II. Prin aceste reglementari a fost introdus sistemul EURODAC.

5. Cooperare politieneasca

Cooperarea politieneasca, vamala si cea judecatoreasca au fost dezvoltate impreuna cu principiul liberei circulatii a persoanelor pentru a asigura faptul ca desfiintarea controalelor la frontiera nu va conduce la o intensificare a criminalitatii organizate.

In art. 39 se stipuleaza ca autoritatile politienesti ale statelor membre trebuie sa se asiste in prevenirea si descoperirea infractiunilor. Este specificata posibilitatea infiintarii unor structuri comune de cooperare si schimb de informatii la frontierele interne. In privinta schimbului de date si in scopul desfasurarii activitatilor aferente cercetarii penale sau operatiunilor informative judiciare, prevederilor art. 39 alin. 1, 2 si 3 vor fi inlocuite de prevederile aferente ale Deciziei cadru a Consiliului JAI nr. 960/2006 din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de date si informatii intre autoritatile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 40, 41 si 43 se refera la instrumentele care privesc supravegherea si urmarirea transfrontaliera a unui suspect, care se sustrage urmaririi traversand frontierele nationale.

Art. 40 alin. 1 par. 1 si 7 au fost modificate prin Decizia Consiliului JAI nr. 725/2003 din 2 octombrie 2003 privind modificarea art. 40 alin. 1 si 7 din Conventia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele interne.

Ministerele, autoritatile competente si ofiterii prevazute la art. 40 alin. 4 si 5 pot fi oricand actualizate, de fiecare stat membru, cu informarea Secretariatului General al Consiliului UE, care va informa celelalte state membre, astfel cum este prevazut in Decizia Consiliului JAI nr. 586/2000 din 28 septembrie 2000 privind stabilirea unei proceduri de modificare a art. 40 alin. 4 si 5, art. 41 alin. 7 si art. 65 alin. 2 din Conventia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele interne

Art. 44 si 45 stipuleaza imbunatatirea legaturilor de comunicatie in zonele de frontiera si obligatia adoptarii masurilor necesare pentru confirmarea identitatii pentru document de identitate valabil.

Art. 46 acorda autoritatilor politienesti dreptul de a schimba informatii cu alte state membre, din proprie initiativa, pentru prevenirea infractiunilor si amenintarilor la ordinea publica. In privinta schimbului de date si in scopul desfasurarii activitatilor aferente cercetarii penale sau operatiunilor informative judiciare, prevederilor art.46 vor fi inlocuite de prevederile aferente ale Deciziei cadrul a Consiliului JAI nr. 960/2006 din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de date si informatii intre autoritatile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 47 prevede posibilitatea detasarii de ofiteri de legatura in alte state Schengen. Articolul 47 alin. 4 - abrogat in conformitate cu prevederile art. 11 alin. 2 din Decizia Consiliului JAI nr. 170/2003 din 27 februarie 2003 privind utilizarea in comun a ofiterilor de legatura trimisi in strainatate de catre structurile de aplicare a legii din statele membre.

8. Sistemul Informatic Schengen (SIS)

Sistemul Informatic Schengen (SIS) face parte din Titlul IV al Conventiei de Aplicare a Acordului Schengen, art. 92-101. Conform acestora, partile semnatare ale Conventiei vor crea si administra un sistem informatic comun, denumit Sistemul Informatic Schengen, compus din:

o sectiune nationala (N SIS), in fiecare stat

un serviciu de asistenta tehnica - o unitate centrala (C SIS), ce se afla la Strasbourg, Franta.

Sistemul Informatic Schengen trebuie sa permita autoritatilor desemnate de fiecare stat membru ca, prin intermediul unei proceduri de cautare automata, sa aiba acces la semnalarile cu privire la persoane si obiecte (pentru controale la frontiera, in concordanta cu legislatia nationala, "precum si in cazul semnalarilor prevazute la art. 96, pentru acordarea vizelor, permiselor de sedere si pentru supravegherea strainilor, in contextul aplicarii dispozitiilor Conventiei referitoare la circulatia persoanelor.")

Fiecare Stat Membru creeaza si administreaza, in nume propriu si pe riscul sau, sectiunea sa nationala din Sistemul Informatic Schengen - N SIS al carei fisier de date va fi identic cu fisierele celorlalte sectiuni nationale ale fiecarui Stat Membru, prin utilizarea serviciului de asistenta tehnica.

Pentru a permite transmiterea rapida si eficienta a datelor, fiecare Stat Membru se conformeaza, din momentul crearii sectiunii sale nationale, protocoalelor si procedurilor stabilite de comun acord cu celelalte state pentru serviciul de asistenta tehnica.

Toate sistemele nationale sunt conectate on-line cu sistemul central. Atunci cand un stat introduce date in SIS, prin intermediul N SIS, acestea sunt transmise catre C SIS, de unde automat sunt retransmise catre toti corespondentii nationali, toate bazele N SIS. In acest fel, se asigura uniformitatea tuturor bazelor nationale.

SIS II va permite diversificarea autoritatilor care au acces la SIS (Europol, Eurojust, Interpol, autoritatea de inregistrare a vehiculelor); de asemenea, va permite utilizarea datelor biometrice avand ca principala functie individualizarea mandatului de arest european.

Protectia datelor in cadrul SIS

Conventia Schengen mentioneaza ca datele din SIS pot fi copiate numai in scopuri tehnice, cu conditia ca aceasta copiere sa fie necesara pentru ca autoritatile competente sa poata efectua o cautare directa.

Datele nu pot fi utilizate in scopuri administrative.

Alerta introdusa in SIS nu poate fi accesata, suplimentata, corectata sau modificata decat de partea care a introdus-o.

Persoanele au dreptul de a avea acces la datele personale introduse in SIS, potrivit legislatiei nationale, daca ele solicita acest lucru.

Datele introduse in SIS in scopul localizarii persoanelor urmarite se pastreaza numai atata timp cat este necesar pentru atingerea scopului pentru care au fost furnizate.

Informatiile de mai sus sunt explicate pe parcursul documentarului

Asistenta reciproca in materie civila si penala

Articolele 48-69 fac referire la asistenta reciproca in materie civila si penala, care se poate acorda in actiuni intentate de autoritatile administrative cu privire la acte care sunt pedepsibile conform legislatiei nationale a uneia din cele doua parti contractante, in actiuni pentru solicitarea de daune pentru cazurile de urmarire penala sau condamnare eronata, in proceduri de gratiere.

Art. 49 alin. 2, 52 si 53 au fost abrogat de Actul Consiliului din 29 mai 2000 stabilind in concordanta cu articolul 34 din Tratatul privind Uniunea Europeana la Conventia privind asistenta reciproca in domeniul penal dintre statele membre ale Uniunii Europene (2000/C 197/01)

Art. 50 a fost abrogat de Protocolul elaborat de Consiliu in concordanta cu art. 34 din Tratatul privind Uniunea Europeana la Conventia de asistenta reciproca in materie penala intre statele membre ale Uniunii Europene Prevederile din Titlul III- Capitolul 4-Extradarea (art. 59-66) au fost inlocuite de prevederile din domeniul extradarii din Deciziei Cadru a Consiliului JAI nr.584/2002 din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare dintre statele membre. Art. 61, 62 alin. 1 si 2, 63, 65 si 66 au fost abrogate prin Decizia Consiliului JAI nr. 169/2003 din 27 februarie 2003 privind determinarea acelor prevederi din Conventia privind stabilirea unei proceduri simplificate de extradare intre statele membre ale Uniunii Europene din 1995 si Conventia privind extradarile dintre statele membre ale Uniunii Europene din 1996, prevederi care reprezinta dezvoltari ale acquis-ului Schengen in concordanta cu Acordul privind asocierea Islandei si Regatului Norvegiei la implementarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului Schengen

6. Substante narcotice

Articolele 70-76 din Conventia Schengen abordeaza chestiunea substantelor narcotice, statele membre Schengen angajandu-se sa adopte toate masurile necesare pentru a preveni si pedepsi traficul ilegal de substante narcotice si substante psihotrope. De asemenea, statele contractante vor lua masuri pentru capturarea si confiscarea veniturilor din traficul ilegal de substante narcotice si substante psihotrope.

Conform articolului 73 din Conventia Schengen, partile contractante se angajeaza sa adopte masuri pentru a permite efectuarea de livrari controlate in contextul traficului ilegal de substante narcotice si substante psihotrope. De asemenea, este stipulata posibilitatea ca persoanele care traverseaza frontiera sa aiba asupra lor acele substante narcotice si substante psihotrope care le sunt necesare pentru tratament, cu conditia ca

la fiecare control sa prezinte o adeverinta eliberata sau autentificata de o autoritate competenta din statul in care isi au resedinta.

7. Arme de foc si munitie

Articolele 77 - 91 abordeaza problematica armelor de foc si munitiilor in contextul cooperarii Schengen. Astfel, se face referire la armonizarea legislatiei nationale referitoare la achizitionarea, detinerea, comertul si instrainarea armelor de foc si munitiilor, precum si la clasificarea armelor de foc.

Art. 77-81, 83-90 au fost inlocuite de Directiva CEE nr. 477/1991 privind controlul achizitiei si posesiei armelor, astfel cum este prevazut in anexa B art. 2 partea 1 din Decizia Consiliului CE nr.435/1999 privind definirea acquis-ului Schengen in scopul determinarii, in conformitate cu prevederile relevante din Tratatul instituind Comunitatea Europeana si Tratatul Uniunii Europene, bazei legale pentru fiecare prevedere sau decizie care constituie acquis.

Prin art. 91 se instituie schimbul de informatii privind achizitionarea de arme de foc si munitii, modalitatea de comunicare a acestora si autoritatea nationala competenta sa trimita si sa primeasca aceste informatii.

Principalele prevederi ale Strategiei nationale de aderare a Romaniei la spatiul Schengen

Obiectivul Strategiei nationale

este stabilirea directiilor de actiune pentru aducerea la indeplinire a masurilor si actiunilor specifice institutiilor si organismelor abilitate ale statului roman in vederea aderarii la spatiul Schengen.

Strategia nationala privind aderarea la spatiul Schengen contine directiile de actiune si programele generale pentru aducerea la indeplinire a masurilor, activitatilor si actiunilor specifice institutiilor si organismelor abilitate ale statului roman in vederea aderarii la spatiul Schengen, in calendarul propus.

Scopul documentului este realizarea cadrului general necesar abordarii unitare si coerente a obiectivului referitor la aderarea la spatiul Schengen, precum si conjugarea eforturilor institutiilor cu atributii in domeniu.

Strategia nationala urmareste:

identificarea, programarea si realizarea corelata a actiunilor la nivel national, pentru asigurarea masurilor premergatoare aderarii la spatiul Schengen,

crearea premiselor unei armonizari consecvente si coerente prin utilizarea unitara a resurselor avute la dispozitie pentru acest demers.

Strategia nationala prezinta:

elementele procedurale si mecanismele care stau la baza procesului de evaluare Schengen, proces care are ca finalitate decizia Consiliului UE privind eliminarea controalelor la frontierele interne;

pasii facuti de Romania pentru pregatirea aderarii la spatiul Schengen;

etapele pe care trebuie sa le parcurga Romania pentru aderarea la spatiul Schengen;

masurile avute in vedere de Romania pentru aderarea la spatiul Schengen.

Categorii de prevederi ale acquis-ului Schengen:

Prevederi care nu sunt legate de ridicarea controalelor la frontierele interne - Categoria I, etapa pre-aderare la spatiul Schengen;

Prevederi direct legate de ridicarea controalelor la frontierele interne - Categoria a II-a, etapa post-aderare la spatiul Schengen.

Masurile avute in vedere pentru aducerea la indeplinire a obiectivelor stabilite:

adoptarea si implementarea acquis-ului Schengen;

constructia institutionala;

componenta de investitii, achizitii de mijloace tehnice, echipamente si sisteme specializate, precum si pregatirea adecvata a personalului care va fi implicat in acest demers.

Riscurile identificate:

stabilirea unui calendar privind demararea si desfasurarea procesului de evaluare Schengen pentru Romania.

eventuala indisponibilitate a fondurilor necesare finantarii investitiilor, la termenele stabilite

respectarea termenelor si sincronizarea proiectelor aflate in derulare, in vederea realizarii masurilor continute in Planul de Actiune Schengen.

insuficienta cooperare intre institutiile participante la implementarea Strategiei nationale este un alt risc care trebuie luat in considerare de autoritatile responsabile.   

Planul de Actiune Schengen a fost actualizat in anul 2007 si adoptat de Guvernul Romaniei la data de 30 mai 2007.

Planul de Actiune Schengen 2007 contine: referiri clare la prevederile acquis-ului relevant acceptat in intregime de Romania, descrie situatia actuala, precum si masurile legislative, institutionale, administrative-tehnice prevazute pentru adoptarea si implementarea acquis-ului relevant.

Scopul Planului de Actiune Schengen este identificarea si prioritizarea actiunilor care urmeaza sa fie adoptate pentru indeplinirea preconditiilor pentru implementarea completa a acquis-ului Schengen, cat de curand posibil, precum si implementarea graduala a acestuia.

Obiectivele propuse in Plan:

a. Intarirea controlului la frontierele externe, a supravegherii zonei de frontiera externa si luptei impotriva criminalitatii trans-frontaliere;

b. Imbunatatirea controlului prin cresterea capacitatii de furnizare si accesare a informatiilor;

c. Dezvoltarea capacitatii de cooperare internationala in combaterea criminalitatii transfrontaliere.

Strategia Nationala de    Management Integrat Al Frontierei de Stat a Romaniei in perioada 2007 - 2010

Scopul Strategiei nationale

Obiectivul general

il reprezinta stabilirea de politici, principii si obiective pentru realizarea unui management comun, coerent si eficace al frontierei de stat a Romaniei, aliniat la cerintele comunitare, care sa asigure cresterea gradului de securitate a cetatenilor, respectand drepturile si libertatile fundamentale ale acestora, fluidizarea traficului legal al persoanelor si marfurilor la frontiera si indeplinirea, cat mai curand posibil, a    conditiilor necesare pentru aplicarea prevederilor acquis-ului Schengen si pentru accederea in acest spatiu.

este imbunatatirea capacitatii statului roman de realizare esalonata a unui nivel inalt de control la frontiera externa a U.E. Componente:

un mecanism comun de coordonare si cooperare operationala;

analiza de risc integrata comuna;

personal pregatit si echipament interoperational;

corp comun de legislatie;

efort comun al tuturor institutiilor;

Principiile generale ale Strategiei nationale:

principiul subsidiaritatii

principiul continuitatii si coordonarii;

principiul cooperarii si coerentei;

principiul responsabilitatii.

Managementul integrat al frontierei

reprezinta sistemul de coordonare interna a actiunilor si procedurilor desfasurate de institutiile si organismele abilitate prin lege menite sa asigure mentinerea starii de normalitate la frontiera de stat, realizarea cooperarii privind regimul de frontiera cu alte state si institutii similare din tarile vecine, precum si asigurarea compatibilizarii permanente cu normele si practicile de supraveghere si control a frontierei aplicate in tarile U.E.

Modelul celor patru filtre / niveluri

Filtrul I- activitati desfasurate in terte tari, in special in tarile de origine si de tranzit;

Filtrul II - cooperarea internationala privind frontiera;

Filtrul III - controlul si supravegherea frontierei de stat a Romaniei;

Filtrul IV - activitati desfasurate in interiorul teritoriului national.

SISTEMUL INTEGRAT PENTRU SECURITATEA FRONTIEREI DE STAT

SISF reprezinta principalul instrument de exercitare a managementului integrat al frontierei de stat a Romaniei. Are in componenta multiple subsisteme autonome complexe, aflate in stransa Interrelationare. Realizarea acesteia constituie o prioritate a Romaniei, prin prisma asigurarii securitatii propriilor frontiere si a frontierei externe a U.E.

Componente si subsisteme:

a) componenta operativa : subsistemul legislativ; subsistemul resurselor umane; subsistemul procedurilor operationale;

b) componenta tehnica : subsistemul infrastructura; subsistemul supraveghere a frontierei; subsistemul control al trecerii frontierei; subsistemul I.T., subsistemul de radiocomunicatii mobile, subsistemul de comunicatii fixe, subsistemul de comunicatii voce si date; subsistemul mobilitate; subsistemul suport logistic integrat, cu urmatorul obiectiv: realizarea si implementarea subsistemelor SISF

Principalele prevederi ale Planului de Actiune Schengen si ale Strategiei Nationale de    Management Integrat al Frontierei de Stat a Romaniei in perioada 2007 - 2010

Pregatirile pentru aderarea la spatiul Schengen reprezinta un complex de masuri care trebuie sa fie adoptate si implementate in mod coordonat, unitar si planificat, de catre institutiile / structurile cu responsabilitati in domeniu.

Obiective:

a. constituirea unui sistem de pregatire compatibil si interoperabil care sa asigure pregatirea profesionala a personalului ce isi desfasoara activitatea in domeniul Schengen, la nivel national;

b.dezvoltarea actiunilor de cooperare inter-agentii in domeniul formarii profesionale;

c. diseminarea bunelor practici prin realizarea schimbului de experienta in cadrul unor actiuni de pregatire si exploatarea

d.sprijinul reciproc in domeniul formarii profesionale prin schimb de formatori;

e. transmiterea de materiale didactice, facilitarea folosirii, in scop de invatamant

f.  asistenta si sprijinul de specialitate in situatia desfasurarii de activitati de pregatire cu participare internationala in tara sau strainatate;

g. organizarea de programe de cooperare internationala si expertiza europeana pentru formarea personalului roman in domeniul Schengen.

Principii:

unitatea conceptuala;

descentralizarea gestiunii actiunilor formative;

complementaritatea actiunilor formative;

parteneriatul institutional si sustinerea reciproca in domeniul formarii profesionale initiale si continue a personalului;

responsabilitatea fata de formarea profesionala a personalului propriu;

continuitatea activitatilor formative;

specializarea formarii in functie de atributiile si misiunilor institutiilor / structurilor cu responsabilitati Schengen;

independenta functionala in domeniul pregatirii a institutiilor / structurilor cu responsabilitati Schengen.

GRUPURILE TINTA PENTRU PREGATIREA IN DOMENIUL SCHENGEN

Personalul de conducere

Personalul de executie

De nivel superior

- pregatirea acestei categorii de personal va viza, mai cu seama, palierul conducerii strategice, al deciziilor de acest nivel, precum si cel al cunostintelor generale privind domeniul Schengen;

De nivel mediu:

pregatirea acestei categorii de personal va viza asigurarea cunostintelor si deprinderilor necesare conducerii unitatilor, cu aplicarea reglementarilor Schengen in domeniul de competenta;

De nivel inferior

formarea va viza cunoasterea si aplicarea procedurilor de lucru Schengen si a altor aspecte tehnice specifice, la nivelul de detaliere solicitat de responsabilitatile postului, precum si formarea/dezvoltarea deprinderilor de supervizare a personalului subordonat;

personalul de executie va fi pregatit din punct de vedere juridic, procedural si tehnic in functie de categorie, specialitate, loc de munca si provenienta, prin formare continua Schengen organizata de unitati, cursuri desfasurate in institutiile de invatamant specializate si prin programe de tutela;

Principalele prevederi in domeniul liberei circulatii a persoanelor in Uniunea Europeana

Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam (la data de 01.05.1999), Uniunea Europeana are pentru prima oara competente legislative largite in domeniile controlul frontierei, imigrare, vize, azil si colaborare politieneasca. In aceste conditii, UE are posibilitatea ca pentru domeniile mentionate sa emita legislatie cu aplicabilitate nemijlocita.

Cele patru drepturi la libera circulatie a persoanelor in UE

Libertatea de stabilire (art. 43. TCE), adica dreptul de infiintare a unei societati comerciale in orice stat UE/SEE, respectiv desfasurarea unei activitati economice independente, de durata.

Libera circulatie a fortei de munca (art. 39 TCE - fost art. 48 TCE pana la 01.05.1999), introdusa in 1969, dupa trecerea unei perioade de tranzitie.

Libera circulatie a serviciilor (art. 49 si urmat. TCE), ceea ce inseamna dreptul de a presta sau beneficia de servicii in regim transfrontalier.

In fine, art. 18 TCE asigura in subsidiar un drept la libera circulatie a persoanelor, adica fara un scop determinat. Astfel, fiecare cetatean UE/SEE poate sa se deplaseze liber si sa aiba sederea in statele UE/SEE.

Conf. art. 43 TCE, cetatenii UE au dreptul sa inceapa si sa desfasoare o activitate economica independenta, sa infiinteze si sa conduca societati comerciale in alt stat UE, in conformitate cu dispozitiile statului gazda referitoare la cetatenii sai proprii.

Societatile infiintate dupa legea nationala a unui stat membru si care isi au sediul in acel stat se bucura, de asemenea, de dreptul de a putea infiinta o societate comerciala (filiala) in alt stat UE.

Cetateanul UE are dreptul :

sa se prezinte la recrutare, pentru posturile scoase la concurs,

sa se deplaseze fara restrictii pe teritoriul statelor membre,

sa se stabileasca intr-un stat membru, pentru a desfasura o activitate in conformitate cu dispozitiile legale si administrative valabile in cazul angajatilor din statul respectiv,

sa ramana pe teritoriul unui stat membru, cu respectarea conditiilor prevazute in normele de aplicare corespunzatoare.

Libera circulatie a serviciilor include:

dreptul de a presta servicii in regim transfrontalier, ca intreprinzator sau prin intermediul colaboratorilor,

dreptul de a fi beneficiar al unor astfel de servicii, ca societate comerciala sau persoana particulara.

Prestarea de servicii in regim transfrontalier se refera, la situatii in care un intreprinzator efectueaza lucrari de constructii, reparatii sau intretinere, achizitii sau vanzari de marfuri (expeditii) ori transport de persoane (taximetrie), iar aceste activitati au regim transfrontalier.

Din categoria beneficiarilor de servicii pot face parte persoanele care trec frontiera in alt stat UE, pentru a merge la medic, la o actiune culturala, la un meci de fotbal, la cumparaturi sau la benzinarie, ori care pot fi turisti .

Membrii de familie beneficiaza de dreptul la libera circulatie (drept derivat), atunci cand calatoresc cu prestatorul de servicii sau ii urmeaza acestuia in statul UE in care presteaza servicii sau beneficiaza de servicii .

Conform art. 18 alin. 1 TCE, fiecare cetatean UE are dreptul sa se deplaseze liber si sa aiba sederea pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitarilor si conditiilor prevazute de respectivul Tratat si normele de aplicare ale acestuia.

Cetateanului UE ii este recomandat:

- sa dispuna de mijloace de intretinere pe perioada sederii

- sa aiba asigurare de sanatate corespunzatoare, atat in ceea ce priveste persoana sa, cat si membrii sai de familie, astfel incat pe timpul sederii sa nu fie nevoit sa solicite asistenta sociala din partea statului gazda .

Categorii de persoane beneficiare ale dreptului la libera circulatie:

cetatenii UE.

cetatenii din Islanda, Liechtenstein si Norvegia.

cetatenii elvetieni - in baza Acordului cu privire la libera circulatie UE/Elvetia.

persoanele cu cetatenie dubla sau multipla, care - pe langa cetatenia unui stat UE/SEE ori a Elvetiei - detin inca una sau mai multe cetatenii.

sotul;

partenerul cu care cetateanul Uniunii a contractat un parteneriat inregistrat, in temeiul legislatiei unui stat membru, daca, potrivit legislatiei statului membru gazda, parteneriatele inregistrate sunt considerate drept echivalente casatoriei si in conformitate cu conditiile prevazute de legislatia relevanta a statului membru gazda;

descendentii directi in varsta de cel mult 21 de ani sau care se afla in intretinerea sa, precum si descendentii directi ai sotului sau ai partenerului;

ascendentii directi care se afla in intretinere si cei ai sotului sau ai partenerului;

Prevederi privind Politia si siguranta nationala

Cooperarea se va aplica in cazul evenimentelor cu un numar mare de persoane din mai multe tari adunate intr-un sau mai multe state sau in cazul in care principalul scop al prezentei politiei este de a mentine ordinea si securitatea publica si de a preveni comiterea de infractiuni (de exemplu: evenimente sportive, concerte rock, demonstratii si blocarea drumurilor).

Acest tip de cooperare nu se va limita doar la evenimentele pe scara larga ci se poate aplica si la miscarile si activitatile care implica concentrarea de persoane, indiferent de numar, care ar putea reprezenta o amenintare la adresa ordinii si securitatii publice. Cooperarea nu se va limita doar la statele vecine ci se poate realiza si intre state care nu au o frontiera comuna.

Schimbul de informatii

Schimbul de informatii va avea loc prin intermediul autoritatii centrale desemnate in acest scop. Autoritatile centrale vor oferi, la cerere sau nu, uneia alteia, informatii, daca apar circumstante cu privire la grupuri de persoane care pot ameninta ordinea si securitatea publica, prin deplasarea lor prin sau catre alte state Schengen. Informatiile vor fi furnizate cat mai devreme posibil. Schimbul de informatii poate avea loc direct intre autoritatile de politie implicate in cazuri urgente. Autoritatea centrala va fi informata cat mai curand posibil.

Informatiile vor fi folosite exclusiv in scopul pentru care au fost furnizate si vor contine datele cerute prin standarde prestabilite.

Pentru a schimba informatii, autoritatea centrala poate folosi birourile de legatura si daca se impune unitati comune de politie sau puncte de contact. Pot fi folosite cu ocazia schimbului de informatii telefonul, faxul, e-mailul, comunicatiile radio sau alte mijloace disponibile.

Cooperarea practica

La solicitarea autoritatilor de politie autorizate de fiecare stat Schengen, ofiterii de legatura pot fi trimisi catre alt stat Schengen cand sunt primite informatii cu privire la un pericol real. Sarcinile ofiterilor de legatura sunt de a oferi asistenta.

Ofiterii de politie nu vor fi imputerniciti sa aplice independent orice masura de politie. Ei vor furniza informatii si vor desfasura activitati pe baza instructiunilor date de catre statul Schengen din care provin ori a acelora date de statul in care sunt detasati. Autoritatea de politie din statul in care sunt detasati este obligata sa asigure protectia ofiterilor de legatura.

Autoritatea de politie din statul in care sunt detasati ofiterii de legatura va stabili activitatile si conditiile in care acestea se desfasoara. Ofiterii de legatura sunt obligati sa urmeze instructiunile date de autoritatile competente.

Statele Schengen, conform legislatiei nationale, vor coordona impreuna operatiuni si masuri de punere in aplicare a acestora in legatura cu un pericol la adresa ordinii si securitatii publice.

In scopul coordonarii operatiunilor statele pot crea centre comune de coordonare si comanda fara a aduce vreun prejudiciu competentelor proprii.

In vederea cresterii cooperarii prin autoritatile centrale, daca este necesar, presedintia Uniunii Europene va organiza o intalnire anuala a sefilor acestor structuri. Sefii autoritatilor centrale vor discuta probleme de interes comun si vor evalua eficienta cooperarii.

Totodata, isi vor aduce contributia pentru organizarea unor schimburi de experienta, cursuri de training pentru personalul propriu.

DOMENIILE EVALUATE

COOPERARE POLITIENEASCA

Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala este o structura relativ recenta - iunie 2005 - a Ministerului Internelor si Reformei Administrative, preluand insa intreaga experienta si istorie a celor doi piloni de baza ai sai, Punctul National Focal si Biroul National INTERPOL

. 14.04.2005 - apare Hotararea de Guvern nr. 306 pentru aprobarea "Strategiei actualizate privind reforma institutionala a M.A.I ."

. 30.05.2005 - prin O.M.A.I. nr. S/I/0552 este constituit Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, structura a M.A.I.

Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala formeaza o platforma nationala de cooperare politieneasca, pastrand individualitatea specifica a fiecarei structuri inglobate, stabilita anterior, conform legislatiei in vigoare si a obligatiilor asumate de Romania, pe segmente de activitate, asigurandu-se astfel :

- organizarea managementului integrat intre structurile M.A.I., precum si a mecanismelor de cooperare operativa cu alte ministere, ori cu organisme internationale, cum sunt EUROPOL si INTERPOL, ori politiile nationale din alte tari;

- dezvoltarea colaborarii regionale si internationale cu ofiterii de legatura straini acreditati in Romania, cu atasatii de afaceri interne si cu ofiterii de legatura romani acreditati in state ale U.E. si consolidarea cooperarii cu agentiile internationale din domeniu.

Cooperarea politieneasca in spatiul Schengen se desfasoara in contextul suveranitatii nationale. Conventia Schengen poate stabili doar un set de principii de baza, implementarea lor realizandu-se conform legislatiei nationale.

Potrivit unei decizii a grupului de lucru de evaluare Schengen, a fost initiata elaborarea unui Catalog cu recomandari si cele mai bune practici, pentru aplicarea adecvata a acquis-ului Schengen. Scopul Catalogului este sa clarifice si sa detalieze acquis-ului si sa indice recomandari si cele mai bune practici in vederea furnizarii unui exemplu, statelor candidate la aderarea la spatiul Schengen. Volumul 4 al Catalogului se refera la recomandari si cele mai bune practici in materie de cooperare politieneasca.

COOPERAREA POLITIENEASCA in spatiul Schengen se inscrie pe urmatoarele coordonate:

1. Asistenta reciproca

Principiul asistentei reciproce intre autoritatile de politie in scopul prevenirii si combaterii infractiunilor poate fi intarit prin acorduri bilaterale sau acorduri intre statele vecine.

Cererile de asistenta vor indeplini urmatoarele conditii:

o trebuie sa fie autorizate de legea nationala;

o trebuie sa se incadreze in limitele competentelor autoritatilor in cauza; in caz contrar se transmite autoritatii competente;

o competenta nu trebuie sa fie limitata de autoritatile judecatoresti;

o implementarea cererii sa nu implice aplicarea masurilor coercitive;

o informatiile scrise pot fi folosite ca probe cu consimtamantul dinainte exprimat al autoritatilor judiciare ale statului solicitat.

Ca regula, cererile de asistenta si raspunsul la acestea trebuie schimbate intre autoritatile centrale, responsabile de cooperarea politieneasca.

In caz de urgenta, cererile de asistenta pot fi adresate direct autoritatilor in cauza care pot raspunde direct. In astfel de cazuri, autoritatea solicitanta trebuie sa notifice imediat autoritatea centrala a statului solicitat. Este recomandabil ca simultan, sa se notifice si propria autoritate centrala.

Definitia urgentei: Este situatia in care transmiterea cererii de asistenta la o autoritate centrala intarzie atat de mult transmiterea catre autoritatea locala, incat pune in primejdie succesul actiunii preventive sau investigative.

2. Supravegherea si urmarirea transfrontaliera

Autoritatile care actioneaza in cadrul unei anchete, pot continua operatiunea de supraveghere initiata pe propriul teritoriu si pe teritoriu altui stat Schengen, actiune supusa unor conditii stricte si acordului statului pe teritoriul caruia se desfasoara supravegherea.

Se disting doua cazuri:

a. supravegherea obisnuita - se desfasoara dupa obtinerea autorizatiei de supraveghere;

b. supravegherea de urgenta - permite ca supravegherea sa fie continuata pe teritoriul altui stat fara o autorizatie prealabila

a. Pentru desfasurarea supravegherii obisnuite se cer urmatoarele conditii:

ancheta judiciara in curs de desfasurare;

persoana supravegheata trebuie sa fie suspecta de a fi implicata in comiterea unei infractiuni care atrage extradarea;

Conform Conventiei Europene privind extradarea din 1957, sunt infractiuni care atrag extradarea pentru faptele pedepsibile de legea statului solicitant si solicitat prin privare de libertate pentru o perioada de cel putin un an sau prin mai multe pedepse.

doar anumiti ofiteri sunt autorizati sa efectueze supravegherea transfrontaliera;

statul solicitat trebuie sa autorizeze supravegherea ca urmare a unei cereri de asistenta din partea statului solicitant.

b. Pentru desfasurarea supravegherii de urgenta se cer urmatoarele conditii:

autorizatia prealabila nu poate fi ceruta pentru cazuri urgente. Aceasta se explica pentru cazul in care autoritatile iau la cunostinta despre infractiunea pentru care supravegherea este ceruta, intr-un moment in care o solicitare de obtinere a autorizatiei nu poate fi solutionata chiar daca este transmisa imediat la autoritatea centrala;

exista o ancheta sociala in curs de desfasurare;

sa fie efectuata de ofiteri autorizati;

autoritatea centrala a statului solicitat este imediat notificata ca frontiera a fost trecuta;

exista o solicitare de asistenta transmisa imediat;

supravegherea sa inceteze fie la cererea statului solicitat, fie in absenta autorizatiei de la statul solicitat, dupa 5 ore de la trecerea frontierei.

persoana supravegheata sa fie suspecta pentru una din infractiunile:

Omor

Rapire si luare de ostateci

Ucidere din culpa

Extorcare de fonduri

Viol

Trafic de fiinte umane

Incendiu provocat

Trafic ilegal de narcotice

Falsificare de bani

Incalcarea regimului arme, munitii, toxice

Distrugere deliberata prin folosire de explozivi

Transport ilicit de deseuri toxice si periculoase

Parasirea locului accidentului care a adus la deces sau vatamare grava

Furt calificat si talharie, primirea bunurilor furate

3. Urmarirea transfrontaliera

Ofiterii de politie care efectueaza urmarirea unei persoane, pot continua aceasta urmarire si pe teritoriul altui stat Schengen cu statul lor are o frontiera terestra comuna. Aceasta situatie, pentru care nu se cere o autorizatie anterioara, este supusa unor conditii foarte stricte si unor intelegeri precise. O parte din aceste conditii si intelegeri sunt de natura generala, altele sunt specifice pentru fiecare stat si au fost prevazute in declaratii unilaterale, ale fiecarui stat membru Schengen.

Conform Conventiei Schengen, fiecare stat este liber sa aleaga intre doua optiuni privind infractiunile care pot da nastere la urmarire si este liber sa restrictioneze puterile ofiterilor care opereaza urmarirea (sa opreasca, sa interogheze, scopul si durata urmaririi).

Pentru efectuarea urmaririi transfrontaliere se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii:

Ø      urmarirea poate fi efectuata doar pe frontiere terestre;

Ø      doar ofiterii autorizati pot efectua urmarirea;

Ø      statul respectiv sa fi optat pentru infractiunile de mai sus sau pentru infractiunile care atrag extradarea;

Ø      persoana in cauza sa fi fost prinsa in flagrant comitand sau participand la una din infractiuni;

Ø      persoana sa se afle in stare de arest preventiv sau sa execute o pedeapsa.

Pentru efectuarea urmaririi de urgenta (fara autorizatie prealabila) se cer urmatoarele conditii:

Ø      imposibilitatea anuntarii autoritatii solicitate in prealabil;

Ø      autoritatea sa fi fost anuntata dar nu a putut prelua urmarirea in timp util;

Ø      persoana urmarita a scapat din detentie provizorie;

Ø      persoana urmarita executa o pedeapsa privativa de libertate.

Ofiterii care efectueaza urmarirea de urgenta au urmatoarele obligatii:

Ø      consulta autoritatile statului solicitat din timp cu privire la trecerea frontierei cel mai tarziu in momentul trecerii;

Ø      inceteaza urmarirea la prima solicitare a statului solicitat.

Tipuri de restrictii care pot fi impuse urmaririi, pe care fiecare stat este liber sa le aleaga, acestea sunt:

- restrictie teritoriala - unele state autorizeaza urmarirea pe intreg teritoriu, altele pe un numar de kilometri dupa trecerea frontierei;

- restrictie temporala - urmarirea poate fi suspendata dupa un timp determinat;

- restrictie referitoare la atributiile ofiterilor - unele state ii autorizeaza pe acestia sa opreasca si sa interogheze, altele nu. Acest lucru nu afecteaza dreptul de a efectua o arestare in statul pe al carui teritoriu se desfasoara urmarirea in situatia in care infractorul este prins in flagrant.

ASPECTE PRACTICE

Pe parcursul urmaririi:

Þ    este obligatorie informarea statului pe al carui teritoriu se desfasoara urmarirea imediat dupa trecerea frontierei. Acest lucru trebuie facut prin contactarea fie a primei unitati de politie din statul in cauza, fie una din autoritatile de legatura desemnate de statul in cauza;

Þ    ofiterii de politie trebuie sa procedeze in conformitate cu legislatia nationala a statului in care actioneaza si trebuie sa urmeze instructiunile autoritatilor locale competente;

Þ    competentele de exercitare a prioritatii de circulatie pe drumurile publice pe parcursul urmaririi sunt garantate ofiterilor care efectueaza urmarirea conform legislatiei nationale a statului pe al carui teritoriu urmarirea este desfasurata;

Þ    urmarirea trebuie oprita la solicitarea autoritatilor locale;

Þ    ofiterul care efectueaza urmarirea trebuie sa fie in posesia legitimatiei de serviciu si sa fie usor de identificat prin insemnele pe care le poarta;

Þ    ofiterii pot avea asupra lor armamentul din dotare, dar folosirea lui este interzisa cu exceptia cazului de legitima aparare conform legislatiei nationale a statului solicitant;

Þ    patrunderea in locuinte sau locuri neaccesibile publicului este interzisa.

Dupa incheierea urmaririi:

Þ    ofiterii implicati trebuie sa se prezinte in fata autoritatilor locale competente pentru a intocmi un raport dupa fiecare urmarire, indiferent de rezultat. Daca autoritatile locale solicita, ofiterii vor ramane la dispozitia acestora pentru a furniza asistenta in viitoarele investigatii si proceduri judiciare;

Þ    daca persoana arestata nu este cetateanul statului pe teritoriul caruia s-a facut arestarea, ea trebuie eliberata dupa un interval de 6 ore daca nu este emis un mandat de arestare in vederea extradarii. Intervalul orar dintre 12 noaptea si 9 dimineata nu se ia in considerare;

Þ    persoanele arestate pot fi perchezitionate in vederea prezentarii in fata autoritatilor locale. Ei pot fi incatusati iar obiectele personale confiscate.

Prevederi referitoare la protectia si gestionarea datelor

In contextul aderarii Romaniei la U.E., problematica protectiei datelor cu caracter personal a capatat o amploare si importanta deosebite, tendinte relevate de consolidarea cadrului normativ, dar si de crearea unei institutii specifice domeniului abordat. Protectia datelor cu caracter personal reprezinta un domeniu nou pentru spatiul legislativ din Romania. Continutul sau priveste, intr-o forma generica, dreptul persoanei fizice de a-i fi aparate acele caracteristici care conduc la identificarea sa si obligatia corelativa a statului de a adopta masuri adecvate pentru a asigura o protectie eficienta. In acest scop, a luat fiinta si in Romania, o autoritate centrala abilitata cu astfel de atributii de control, Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal (A.N.S.P.D.C.P.).

Recent infiintata, prin Legea nr. 102/2005, Autoritatea isi exercita competenta stabilita in principal de Legea nr. 677/2001, in conditii de independenta fata de orice autoritate publica sau entitate de drept privat. Prin Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date a fost transpus acquis-ul reprezentat de Directiva 95/46/EC, care reglementeaza cadrul juridic general al protectiei datelor personale la nivelul Uniunii Europene. Atributiile Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal sunt specifice oricarei institutii de control, putand investiga prelucrarile de date cu caracter personal care cad sub incidenta Legii nr. 677/2001 si aplica sanctiuni, in cazul in care constata incalcarea dispozitiilor legale de catre operatorii de date cu caracter personal, in urma sesizarilor din oficiu sau pe baza unor plangeri depuse de persoanele lezate in drepturile lor. In ceea ce priveste institutia Politiei de Frontiera Romane, in calitate de operator, conform prevederilor legale in vigoare, aceasta are obligatia de a respecta caracterul privat si securitatea prelucrarii datelor cu caracter personal ale fiecarei persoane. De asemenea, are obligatia de a administra, in conditii de siguranta, bazele de date anume create pentru indeplinirea atributiilor legale ce-i revin si de a asigura persoanelor inregistrate, in calitate de persoane vizate, drepturile anume prevazute in cuprinsul Legii nr. 677/2001, cu modificarile ulterioare. Potrivit legii de infiintare, organizare si functionare, ANSPDCP este o autoritate publica cu personalitate juridica, autonoma si independenta fata de orice alta autoritate publica, precum si fata de orice persoana fizica sau juridica din domeniul privat.

Atributiile ANSPDCP:

Autoritatea de supraveghere monitorizeaza si controleaza sub aspectul legalitatii prelucrarile de date cu caracter personal care cad sub incidenta Legii nr. 677/2001, cu modificarile si completarile ulterioare. In acest scop autoritatea de supraveghere exercita urmatoarele atributii:

o elaboreaza formularele tipizate ale notificarilor si ale registrelor proprii;

o primeste si analizeaza notificarile privind prelucrarea datelor cu caracter personal, anuntand operatorului rezultatele controlului prealabil;

o autorizeaza prelucrarile de date in situatiile prevazute de lege;

o poate dispune, in cazul in care constata incalcarea dispozitiilor legale, suspendarea provizorie sau incetarea prelucrarii datelor, stergerea partiala ori integrala a datelor prelucrate si poate sa sesizeze organele de urmarire penala sau sa intenteze actiuni in justitie;

o informeaza persoanele fizice sau/si juridice care activeaza in aceste domenii, in mod direct sau prin intermediul structurilor asociative ale acestora, asupra necesitatii respectarii obligatiilor si indeplinirii procedurilor prevazute de lege

o pastreaza si pune la dispozitie publicului registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal;

o primeste si solutioneaza plangeri, sesizari sau cereri de la persoanele fizice si comunica solutia data ori, dupa caz, diligentele depuse;

o efectueaza investigatii din oficiu sau la primirea unor plangeri ori sesizari;

o este consultata atunci cand se elaboreaza proiecte de acte normative referitoare la protectia drepturilor si libertatilor persoanelor, in privinta prelucrarii datelor cu caracter personal;

o poate face propuneri privind initierea unor proiecte de acte normative sau modificarea actelor normative in vigoare in domenii legate de prelucrarea datelor cu caracter personal;

coopereaza cu autoritatile publice si cu organele administratiei publice, centralizeaza si analizeaza rapoartele anuale de activitate ale acestora privind protectia persoanelor in privinta prelucrarii datelor cu caracter personal, formuleaza recomandari si avize asupra oricarei chestiuni legate de protectia drepturilor si libertatilor fundamentale in privinta prelucrarii datelor cu caracter personal, la cererea oricarei persoane, inclusiv a autoritatilor publice si a organelor administratiei publice; aceste recomandari si avize trebuie sa faca mentiune despre temeiurile pe care se sprijina si se comunica in copie si Ministerului Justitiei; atunci cand recomandarea sau avizul este cerut de lege, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;

Legislatie comunitara (acquis relevant)

 Conventia de Implementare a Acordului Schengen - art. 102-118-protectia datelor personale in SIS si art. 126 - 130 - protectia datelor cu caracter personal;

 Conventia pentru protejarea persoanelor fata de prelucrarea automatizata a datelor cu caracter personal, adoptatala Strasbourg la 28 ianuarie 1981;

 Directiva Consiliului 95/46/EC a Parlamentului European si a Consiliului European din 24 octombrie 1995 cu privire la protectia persoanelor referitoare la procesarea datelor personale si la libera circulatie a acestor date (OJL 281, 23.11.1995, p.31);

 Directiva 2002/58/EC a Parlamentului European si a Consiliului din 12.07.2002 privind procesarea datelor personale si protectia intimitatii in sectorul comunicatiilor electronice.

 Regulamentul (EC) nr. 45/2001 al Parlamentului European si al Consiliului privind protectia persoanelor cu privire la procesarea datelor personale de catre institutiile si organismele comunitare si la libera circulatie a acestor date.

B. Legislatie interna

 Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date;

 Legea nr. 682/2001 privind ratificarea de catre Romania a Conventiei pentru protejarea persoanelor fata de prelucrarea automatizata datelor cu caracter personal, adoptata la Strasbourg la 28 ianuarie 1981;

 Legea nr. 102/2005 privind infiintarea si functionarea Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal.

DEFINITII

o date cu caracter personal - orice informatii referitoare la o persoana fizica identificata sau identificabila; o persoanaidentificabilaeste acea persoana care poate fi identificata, direct sau indirect, in mod particular prin referire la un numar de identificare ori la unul sau la mai multi factori specifici identitatii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;

o prelucrarea datelor cu caracter personal - orice operatiune sau set de operatiuni care se efectueazaasupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, inregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvaluirea catre terti prin transmitere, diseminare sau in orice alt mod, alaturarea ori combinarea, blocarea, stergerea sau distrugerea;

o stocarea - pastrarea pe orice fel de suport a datelor cu caracter personal culese;

o sistem de evidenta a datelor cu caracter personal - orice structura organizata de date cu caracter personal, accesibila potrivit unor criterii determinate, indiferent daca aceasta structura este organizata in mod centralizat ori descentralizat sau este repartizata dupacriterii functionale ori geografice;

o operator - orice persoana fizica sau juridica, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritatile publice, institutiile si structurile teritoriale ale acestora, care stabileste scopul si mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; daca scopul si mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate printr-un act normativ sau in baza unui act normativ, operator este persoana fizica sau juridica, de drept public ori de drept privat, care este desemnata ca operator prin acel act normativ sau in baza acelui act normative.

o persoana imputernicitade catre operator - o persoana fizica sau juridica, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritatile publice, institutiile si structurile teritoriale ale acestora, care prelucreaza date cu caracter personal pe seama operatorului;

o tert- orice persoana fizicasau juridica, de drept privat ori de drept public, inclusive autoritatile publice, institutiile si structurile teritoriale ale acestora, alta decat persoana vizata, operatorul ori persoana imputernicita sau persoanele care, sub autoritatea directa a operatorului sau a persoanei imputernicite, sunt autorizate sa prelucreze date;

o destinatar - orice persoanafizicasau juridica, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritatile publice, institutiile si structurile teritoriale ale acestora, careia ii sunt dezvaluite date, indiferent daca este sau nu tert; autoritatile publice carora li se comunica date in cadrul unei competente speciale de ancheta nu vor fi considerate destinatari;

o date anonime - date care, datorita originii sau modalitatii specifice de prelucrare, nu pot fi asociate cu o persoana identificata sau identificabila

Drepturile persoanelor vizate

Ca o garantie a realizarii scopului declarat al legii cadru, drepturile ce revin persoanei vizate au fost prevazute expres de legiuitor:

dreptul la informare (art. 12);

dreptul de acces la date (art. 13);

dreptul de interventie asupra datelor (art. 14);

dreptul de opozitie (art. 15);

dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale (art. 17);

dreptul de a se adresa justitiei (art. 18) .

Dreptul la informare

In cazul in care datele cu caracter personal sunt obtinute direct de la persoana vizata, operatorul este obligat sa furnizeze acesteia cel putin urmatoarele informatii:

  • identitatea operatorului si a reprezentantului acestuia, daca este cazul;
  • scopul in care se face prelucrarea datelor;
  • informatii suplimentare, precum: destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor; daca furnizarea tuturor datelor cerute este obligatorie si consecintele refuzului de a le furniza; existenta drepturilor prevazute de prezenta lege pentru persoana vizata, in special a dreptului de acces, de interventie asupra datelor si de opozitie, precum si conditiile in care pot fi exercitate;
  • orice alte informatii a caror furnizare este impusa prin dispozitie a autoritatii de supraveghere, tinand seama de specificul prelucrarii.

In cazul in care datele nu sunt obtinute direct de la persoana vizata, operatorul este obligat ca, in momentul colectarii datelor sau, daca se intentioneaza dezvaluirea acestora catre terti, cel mai tarziu pana in momentul primei dezvaluiri, sa furnizeze persoanei vizate cel putin urmatoarele informatii, cu exceptia cazului in care persoana vizata poseda deja informatiile respective:

identitatea operatorului si a reprezentantului acestuia, daca este cazul;

scopul in care se face prelucrarea datelor;

informatii suplimentare, precum: categoriile de date vizate, destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor, existenta drepturilor prevazute de lege pentru persoana vizata, in special a dreptului de acces, de interventie asupra datelor si de opozitie, precum si conditiile in care pot fi exercitate;

orice alte informatii a caror furnizare este impusa prin dispozitie a autoritatii de supraveghere, tinand seama de specificul prelucrarii.

Dreptul de acces la date

Orice persoana vizata are dreptul de a obtine de la operator, la cerere (in mod gratuit, pentru o solicitare pe an), confirmarea faptului ca datele sale personale sunt sau nu sunt prelucrate de acesta, precum si urmatoarele informatii:

  • informatii referitoare la scopurile prelucrarii, categoriile de date avute in vedere si destinatarii

sau categoriile de destinatari carora le sunt dezvaluite datele;

  • comunicarea intr-o forma inteligibila a datelor care fac obiectul prelucrarii, precum si a oricarei informatii disponibile cu privire la originea datelor;
  • informatii asupra principiilor de functionare a mecanismului prin care se efectueaza orice prelucrare automata a datelor care vizeaza persoana respectiva;
  • informatii privind existenta dreptului de interventie asupra datelor si a dreptului de opozitie, precum si conditiile in care pot fi exercitate;
  • informatii asupra posibilitatii de a consulta registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal, de a inainta plangere catre autoritatea de supraveghere, precum si de a se adresa instantei pentru atacarea deciziilor operatorului, in conformitate cu dispozitiile legale.

Operatorul este obligat sa comunice informatiile solicitate, in termen de 15 zile de la data primirii cererii.

 Dreptul de interventie asupra datelor

Orice persoana vizata are dreptul de a obtine, in mod gratuit, de la operator, printr-o cerere intocmita in forma scrisa, datata si semnata:

  • rectificarea, actualizarea, blocarea sau stergerea datelor a caror prelucrare nu este conforma legii, in special a datelor incomplete sau inexacte;
  • transformarea in date anonime a datelor a caror prelucrare nu este conforma cu Legea nr. 677/2001;
  • notificarea catre tertii carora le-au fost dezvaluite datele, daca aceasta notificare nu se dovedeste imposibila sau nu presupune un efort disproportionat fata de interesul legitim care ar putea fi lezat.

Operatorul este obligat sa comunice masurile luate, precum si, daca este cazul, numele tertului caruia i-au fost dezvaluite datele cu caracter personal referitoare la persoana vizata, in termen de 15 zile de la data primirii cererii.

 Dreptul de opozitie

Persoana vizata are dreptul de a se opune in orice moment, printr-o cerere intocmita in forma scrisa, datata si semnata, din motive intemeiate si legitime legate de situatia sa particulara, ca datele care o vizeaza sa faca obiectul unei prelucrari, cu exceptia cazurilor in care exista dispozitii legale contrare. In caz de opozitie justificata, prelucrarea nu mai poate viza datele in cauza.

Persoana vizata are dreptul de a se opune in orice moment, in mod gratuit si fara nici o justificare, ca datele care o vizeaza sa fie prelucrate in scop de marketing direct, in numele operatorului sau al unui tert, sau sa fie dezvaluite unor terti intr-un asemenea scop.

Operatorul este obligat sa comunice persoanei vizate masurile luate, precum si, daca este cazul, numele tertului caruia i-au fost dezvaluite datele cu caracter personal referitoare la persoana vizata, in termen de 15 zile de la data primirii cererii.

Dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale

 Orice persoana are dreptul de a cere si de a obtine:

  • retragerea sau anularea oricarei decizii care produce efecte juridice in privinta sa, adoptata exclusiv pe baza unei prelucrari de date cu caracter personal, efectuata prin mijloace automate, destinata sa evalueze unele aspecte ale personalitatii sale, precum competenta profesionala, credibilitate a, comportamentul sau ori alte asemenea aspecte;
  • reevaluarea oricarei alte decizii luate in privinta sa, care o afecteaza in mod semnificativ, daca decizia a fost adoptata exclusiv pe baza unei prelucrari de date care intruneste conditiile prevazute mai sus.

 Dreptul de a se adresa justitiei

  Fara a aduce atingere posibilitatii de a se adresa cu plangere autoritatii de supraveghere, orice persoana care a suferit un prejudiciu in urma unei prelucrari de date cu caracter personal, efectuate ilegal, se poate adresa instantei competente pentru repararea acestuia.

Instanta competenta este cea in a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul. Cererea de chemare in judecata este scutita de taxa de timbru.

Contraventii si sanctiuni

Autoritatea de supraveghere poate aplica sanctiuni contraventionale operatorului pentru:

omisiunea de a notifica si notificarea cu rea-credinta;

prelucrarea nelegala a datelor cu caracter personal;

neindeplinirea obligatiilor privind confidentialitatea si aplicarea masurilor de securitate;

refuzul de a furniza informatii.

Sanctiunile contraventionale se aplica de catre autoritatea de supraveghere prin personalul imputernicit in acest scop. Cuantumul amenzilor care pot fi aplicate, in cazul savarsirii contraventiilor sus- mentionate, variaza intre 500 RON si 50.000 RON.

Impotriva proceselor-verbale de constatare si a deciziilor de sanctionare se poate face plangere la sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

ATENTIE !

Politistul care introduce si verifica informatiile din bazele de date Schengen trebuie sa protejeze datele cu caracter personal ale persoanelor verificate. Datele cu caracter personal relevante sunt: nume si prenume, adresa, codul numeric personal, email, functie, cetatenie, data si locul nasterii, fotografia, semnatura.

Este interzisa prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvaluie originea rasiala sau etnica, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenenta sindicala, precum si prelucrarea datelor privind sanatatea sau viata sexuala.

Modul de introducere a datelor, de verificare si de stergere a acestora este prevazut prin protocoale si proceduri comune tuturor statelor membre Schengen, ce fac obiectul reglementarilor interne din fiecare stat.

Cum va lucra politistul roman in sistem?

o       va dispune de un computer legat la baza de date Schengen nationala;

o       va putea sa verifice de la birou persoanele ce fac obiectul activitatilor operative;

o       va putea sa alimenteze bazele de date cu persoanele, obiectele si vehicule ce vrea sa le dea in urmarire;

o       in cazul identificarii de persoane sau obiecte ce apar in baza de date Schengen, politistul se va adresa Biroului SIRENE (care functioneaza la Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala - M.I.R.A.) - acesta il va indruma din punct de vedere legal si metodologic pentru clarificarea situatiei persoanei sau bunului identificat (semnalat) in SIS.

3. SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN - baza legala

In 1999, acquis-ul Schengen si in special Conventia din 19 iunie 1990 de Aplicare a Acordului Schengen (CAAS), din 14 iunie 1985 au fost integrate in cadrul institutional si legal al UE prin si, in conformitate cu Protocolul de integrare a acquis-lui Schengen in UE, anexat Tratatului de la Maastricht (1992) si Tratatului de la Roma (1957). Prevederile Titlului IV al CAAS (articolele 92 la 119) se refera la Sistemul Informatic Schengen (SIS).

Potrivit CAAS, fiecare stat membru are responsabilitatea de a crea un sistem national (N.SIS), prin care sa se conecteze la unitatea centrala (CS.SIS), pentru a face schimb de informatii.   

Conform acesteia, "Partile Contractante creeaza si administreaza un sistem de informare comun, denumit Sistemul de Informare Schengen, compus dintr-o sectiune nationala existenta in cadrul fiecarei Parti Contractante si un serviciu de asistenta tehnica. Sistemul Informatic Schengen permite autoritatilor desemnate de Partile Contractante ca, prin intermediul unei proceduri de cautare automata, sa aiba acces la semnalarile cu privire la persoane si obiecte pentru controale la frontiera si verificari, precum si pentru alte controale ale politiei si ale autoritatilor vamale, exercitate in interiorul tarii conform dreptului intern, precum si in cazul categoriei de semnalari prevazute la articolul 96, pentru acordarea vizelor, a permiselor de sedere si pentru supravegherea strainilor in cadrul aplicarii dispozitiilor privind circulatia persoanelor din prezenta conventie".

SIS are ca obiectiv mentinerea ordinii si securitatii publice, inclusiv a securitatii statului, si aplicarea dispozitiilor CAAS cu privire la circulatia persoanelor pe teritoriul Partilor Contractante, cu ajutorul informatiilor transmise prin acest sistem informatic. "Partile contractante" reprezinta statele semnatare ale CAAS si membre ale spatiului Schengen.

Conform prevederilor CAAS, statele membre nu pot efectua cautari in bazele de date ale celorlalte state, ci numai in CS.SIS pentru a avea acces la alertele emise de catre toate statele membre Schengen.

Sistemul de Informatii Schengen (SIS) a fost creat ca una dintre cele mai importante masuri compensatorii destinate controalelor la frontiera, eliberarii de vize si permise de sedere, combaterii criminalitatii si compensarii eliminarii controalelor la frontierele interne.

SIS reprezinta o baza de date a aplicarii legii, a controalelor la frontierele externe si la vami, care contine in prezent 15 milioane de inregistrari puse la dispozitie de catre cele 15 state participante.

SIS este format dintr-un sistem national (N.SIS) in fiecare stat membru Schengen si dintr-un sistem central (C.SIS). Toate sistemele nationale sunt conectate on-line la sistemul central.

SIS a inceput in curand sa joace un rol important in combaterea criminalitatii in Europa si in controlarea frontierelor externe, datorita tehnologiei moderne a informatiilor de care beneficiaza si cooperarii stranse dintre birourile nationale SIRENE.

Fiecare stat membru decide daca o semnalare in legatura cu un bun sau o persoana trebuie introdusa in SIS. O semnalare nu poate fi modificata sau retrasa decat de catre acel stat care a introdus-o. Aceste semnalari se introduc potrivit fiecarei categorii de bunuri sau persoane cautate si in corespondenta cu scopul introducerii alertelor (de obicei, in scopul nepermiterii intrarii, cautarii, identificarii etc.). Odata ce, potrivit datelor introduse, exista o potrivire intre o semnalare introdusa si datele obtinute in alt stat, exista un hit - o corespondenta intre cele doua seturi de date. Astfel, SIS indeplineste un rol deosebit de important pentru statele participante, fiind un instrument prin care sunt compensate masurile de ridicare a controalelor la frontierele interne ale statelor membre.

Baza legala referitoare la SIS a suferit numeroase modificari de-a lungul timpului. Astfel, in vederea dezvoltarii Sistemului Informatic Schengen de a doua generatie (SIS II), Comisia a prezentat propuneri legislative privind infiintarea SIS II. Baza legala privind SIS II a fost pusa in discutie in 2005, dar datorita divergentelor aparute, documentele legale au fost adoptate in 2006 si publicate in Jurnalul Oficial al UE, in perioada decembrie 2006-august 2007.

Baza legala privind SIS II cuprinde in principal:

. Regulamentul (EC) nr. 1987/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind infiintarea, organizarea si functionarea Sistemului Informatic Schengen de a doua generatie (SIS II) (OJ L 381 din 28.12.2006, p. 1)

. Regulamentul (EC) nr. 1986/2006 al Parlamentului European si al Consiliului, din 20 decembrie 2006 privind accesul Sistemului Informatic Schengen de a doua generatie (SIS II), de catre serviciile din statele membre responsabile de emiterea certificatelor de inmatriculare a vehiculelor (OJ L 381 din 28.12.2006, p. 1)

. Decizia Consiliului 2007/533/JAI privind infiintarea, functionarea si utilizarea Sistemului Informatic Schengen de a doua generatie (SIS II), (OJ L 205 din 07.08.2007, p. 63).

  1. Biroul SIRENE (Supplimentary Information REquested at the National Entries)

Rolul SIRENE in functionarea SIS este esential. SIRENE reprezinta practic interfata umana a SIS, este unicul punct in contactul cu celelalte state membre. Scopul infiintarii SIRENE consta in necesitatea schimbului de informatii la nivelul tuturor statelor Schengen, in cadrul cooperarii politienesti internationale derulate intre Statele Membre, in conformitate cu prevederile Conventiei de

Aplicare a Acordului de la Schengen. In conformitate cu art. 7 alin. (2) din Decizia 533/2007 privind infiintarea, functionarea si utilizarea Sistemului Informatic Schengen de a doua generatie (SIS II), "Fiecare stat membru isi desemneaza autoritatea care asigura schimbul tuturor informatiilor suplimentare in conformitate cu dispozitiile Manualului SIRENE". Schimbul de informatii intre Birourile SIRENE se realizeaza prin intermediul unui sistem de work-flow, dezvoltat de fiecare stat membru. Acest sistem contine si un serviciu de mesagerie tip mail, cu serverul central la Strasbourg, Franta.

Biroul Sirene are ca principal rol specific responsabilitatea furnizarii de informatii in timp real utilizatorului final, cu posibilitatea completarii informatiei cu date suplimentare, in cel mai scurt timp. Biroul SIRENE lucreaza in regim de dispecerat, disponibil 24/7, pentru a asigura continuitatea fluxului de informatii intre birourile nationale echivalente. SIS fiind un sistem hit/no-hit, semnalarile sunt succinte, iar informatiile suplimentare necesare (alte date ce pot fi so licitate de utilizatorii S IS in plus fata de datele oferite initial de sistem) incepand de la introducere si pana la descoperire, in scopul investigatiilor specifice. sunt elaborate si difuzate de biroul SIRENE sub forma de documente tipizate (formulare).

Cele mai importante atributii ale Biroului SIRENE sunt:

. procesarea datelor privind persoanele si obiectele, astfel cum este prevazut la articolele 95 -100 din Conventia Schengen, prin coordonarea actiunilor care trebuie intreprinse, prin transmiterea de informatii suplimentare si prin procesarea rezultatelor;

. furnizarea reciproca de asistenta juridica internationala, astfel cum este precizat la articolele 39 si 46 din Conventia Schengen (cooperarea politieneasca pentru combaterea si solutionarea infractiunilor);

. sprijinirea autoritatilor judecatoresti in cazurile de extradare si repatriere a suspectilor pe calea aerului, dinspre statele Schengen;

. furnizarea de informatii, in urma cererilor legale de acces la datele personale, cu privire la datele stocate in SIS si in bazele de date nationale ale politiei in conformitate cu dispozitiile privind protectia datelor;

. redactarea de linii directoare privind utilizarea legala a SIS pentru autoritatile si serviciile subordonate, organizarea de cursuri de formare si participarea la operatiuni cu impact ridicat.

In Romania, Biroul SIRENE a fost creat in august 2004, urmand a deveni operational la data aderarii la spatiul Schengen. Biroul Sirene este situat in cadrul Punctului National Focal din Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, care isi exercita deja competentele in domenii de cooperare internationala. Demersul activitatilor prezente il reprezinta crearea si aducerea la parametrii de functionare a unui Birou Sirene national, capabil sa efectueze un schimb de informatii eficient, dupa modelul celor deja functionale in Statele Membre, dar adaptat contextului national. La momentul aderarii Romaniei la spatiul Schengen, sistemul de work-flow, precum si managementul resurselor umane ale biroului SIRENE vor fi in concordanta cu recomandarile si cele mai bune practici din catalogul Schengen.

5. Categorii de date in SIS

SIS cuprinde exclusiv categoriile de date care sunt furnizate de fiecare stat membru si care sunt necesare in scopurile prevazute la articolele 95-100, din CAAS / Decizia 2007/533/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 12 iunie 2007, si Regulamentul nr.1987/2006 / Regulamentul nr.1986/2006.

Partea semnalanta verifica daca importanta cazului justifica includerea semnalarii in Sistemul Informatic Schengen. Principalele semnalari care pot fi introduse pentru o persoana se refera la:

. Persoane care fac obiectul unor proceduri de extradare sau de predare in baza unui mandat european de arestare (art. 95 CAAS / art. 26 Decizia 533/2007);

. Persoane (inadmisibili) straine (cetateni terti) impotriva carora s-a dispus masura nepermiterii intrarii si strainii impotriva carora a fost dispusa masura expulzarii, returnarii sau impotriva carora a fost dispusa o masura de indepartare de pe teritoriul Romaniei (art. 96 CAAS / art. 20 Regulament);

. Persoane disparute sau care, in interesul propriei protectii sau pentru prevenirea amenintarilor, trebuie plasate in mod provizoriu intr-un loc sigur la cererea autoritatii competente sau a autoritatii judiciare competente (art. 97 CAAS / art. 32 Decizia 533/2007);

. Persoane citate pentru a se prezenta in fata autoritatilor judiciare in cadrul unei proceduri penale care antreneaza raspunderea cu privire la fapte pentru care au fost urmarite sau persoanele carora trebuie sa li se comunice o hotarare penala (art. 98 CAAS / art. 34 Decizia 533/2007);

. Persoane care fac obiectul supravegherii discrete sau controlului specific (art. 99 CAAS / art. 36 Decizia 533/2007).

Principalele semnalari care pot fi introduse pentru un obiect se refera, la:

. Vehiculele cu motor, cu o capacitate cilindrica mai mare de 50 cm3, care au fost furate, tainuite sau pierdute (art. 100 lit. a CAAS / art.38 lit. 2a Decizia 533/2007);

. Documentele furate, tainuite sau pierdute care privesc vehicule (art. 100 lit. f CAAS / art. 38 lit. 2f Decizia 533/2007);

. Placile cu numere de inmatriculare furate, tainuite sau pierdute (art. 100 lit. f CAAS./ art. 38 lit. 2f Decizia 533/2007);

. Remorcile si rulotele cu o greutate neta mai mare de 750 kg, care au fost furate, tainuite sau pierdute (art. 100 lit. b CAAS / art. 38 lit. 2b Decizia 533/2007);

. Armele letale furate, tainuite sau pierdute (art. 100 lit. c CAAS / art. 38 lit. 2c Decizia 533/2007);

. Date privind inscrisuri oficiale necompletate, care au fost furate, tainuite sau pierdute (art. 100 lit. d CAAS / art. 38 lit. 2d Decizia 533/2007);

. documentele de identitate eliberate (pasapoarte, carti de identitate, permise de conducere) care au fost furate, insusite ilegal sau pierdute (art. 100 lit. e CAAS / art. 38 lit. 2e Decizia 533/2007);

. Bancnotele sau titlurile de valoare furate, tainuite sau pierdute (art. 100 lit. g CAAS / art. 38 lit. 2g Decizia 533/2007);

. permiselor de resedinta si documentelor de calatorie furate, insusite ilegal, pierdute sau anulate (art. 38 lit. 2e Decizia nr. 533/2007);

. Ambarcatiuni, aeronave (art. 38 , lit. 2a Decizia 533/2007);

. Echipamente industriale, motoare exterioare, containere (art. 38 lit. 2b Decizia 533/2007);

. Valori imobiliare si mijloace de plata cum ar fi cecuri, carti de credit, obligatiuni si actiuni care au fost furate, insusite ilegal, pierdute sau anulate. (art. 38 lit. 2h Decizia 533/2007).

Accesul la date continute in SIS este rezervat in exclusivitate autoritatilor:

. responsabile cu controlul frontierei;

. responsabile cu alte controale politienesti si vamale in interiorul statului membru si celor responsabile cu coordonarea acestor controale;

. autoritatilor nationale judiciare (de exemplu, cele responsabile cu initierea urmarii penale si anchetelor judiciare);

. autoritatilor responsabile cu emiterea vizelor (conform articolului 96 CAAS);

. autoritatilor centrale responsabile cu examinarea cererilor de viza;

. autoritatilor centrale responsabile cu emiterea permiselor de rezidenta si administrarea legislatiei privind strainii, in contextul aplicarii prevederilor CAAS legate de circulatia persoanelor;

. Oficiului European de Politie - Europol (pentru articolele 95, 99 si 100 CAAS);

. membrilor nationali ai Eurojust si asistentilor acestora (pentru articolele 95 si 98 CAAS);

. autoritatilor responsabile cu emiterea certificatelor de inmatriculare (acces direct pentru acele autoritati care sunt guvernamentale si acces indirect pentru acele autoritati care nu sunt guvernamentale).

6. Protectia datelor personale in SIS

Avand in vedere cantitatea foarte mare de date continuta in SIS, majoritatea datelor cu caracter personal, CAAS are prevazute o serie de masuri legate de protectia acestora impotriva accesului neautorizat sau utilizarii abuzive din partea statelor membre sau a altor persoane neautorizate.

Astfel, CAAS prevede ca datele pot fi utilizate numai in scopurile specificate in cadrul fiecarei categorii de semnalari (articolele 95-100). Datele pot fi copiate numai in scopuri tehnice si nu pot fi utilizate in scopuri administrative. Exceptiile sunt punctuale si nerespectarea acestora este considerata ca neindeplinire a prevederilor CAAS.

Persoanele pot solicita accesul la datele personale continute in legatura cu persoana lor (articolul 109 CAAS). Fata de aceste date, se aplica legislatia nationala referitoare la protectia datelor personale din fiecare stat membru.

Datele personale din SIS pot fi mentinute pentru anumite perioade de timp, iar in cazul in care nu sunt eliminate semnalarile, statele membre nu le pot mentine mai mult de 3 ani. Perioadele de mentinere in SIS pot fi si mai scurte decat limitele precizate in CAAS daca legislatia nationala prevede astfel.

Statele membre trebuie sa asigure un nivel de protectie a datelor personale cel putin egal cu cel precizat in Conventia Consiliului Europei privind protectia persoanelor impotriva procesarii automate a datelor personale din 29 ianuarie 1981 si in Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului Ministrilor Consiliului Europei, din 17 septembrie 1987.

7. EVOLUTIA SIS

7.1. SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN 1+ (SIS 1+)

Initial sistemul era prevazut pentru 15 state membre care implementau Conventia Schengen - SIS 1. Ulterior, prin aderarea statelor nordice (2001), sistemul a fost extins la 18 state utilizatoare (15 state membre plus Islanda, Norvegia si un loc de rezerva) - SIS 1+.

Sistemul trebuia sa debuteze in 1992, dar a fost lansat efectiv la 26 martie 1995 cu Belgia, Franta, Germania, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania. La 26 octombrie 1997, Italia s-a conectat la SIS, la 1 decembrie Austria, iar la 8 decembrie Grecia a implementat SIS, desi controalele intre aceasta tara si restul statelor membre Schengen au continuat pana in anul 2000. La 26 martie 2000, acestea au fost eliminate. La 25 martie 2001, la SIS s-a conectat si Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia si Islanda. Din punct de vedere tehnic, prima tara care a realizat sistemul sau national a fost Austria.

SIS este format dintr-un sistem central denumit C.SIS (localizat la Strasbourg) si componentele nationale ale acestuia denumite N.SIS, existente, in mod obligatoriu, in toate statele membre Schengen. Sistemul central C.SIS asigura faptul ca fisierele de date ale sectiunilor nationale N.SIS sunt identice, prin transmiterea on-line a informatiilor. In C.SIS vor figura semnalarile de persoane si de obiecte, in masura in care intereseaza toate statele membre Schengen si acesta nu va contine alte date decat cele mentionate in CAAS. Sistemul permite schimbul de informatii suplimentare intre statele membre, prin intermediul birourilor SIRENE nationale si sistemului central C.SIS. Franta se ocupa de gestionarea sediului central de la Strasbourg. SIS 1+ foloseste reteaua SISNET pentru care se colecteaza contributii de la toate statele membre participante.

7.2. SISone4all (propunerea Portugheza)

Uniunea Europeana s-a extins la 1 mai 2004 cu inca zece state membre: Cehia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru si Malta. Noile state membre erau state UE, dar nu beneficiau de toate avantajele apartenentei la spatiul de justitie, libertate si securitate, intrucat nu erau integrate in spatiul Schengen.

In ciuda eforturilor depuse pentru operationalizarea cat mai rapida a SIS II, asa cum fusese preconizat initial in 2007, pentru a integra si noile state membre UE, extinderea spatiului Schengen ramasese un

deziderat neatins.

Din cauza intarzierilor inregistrate in operationalizarea SIS II, ca o solutie temporara pentru iesirea din impas, Portugalia a propus in august 2006 implementarea sistemului SISone4all, ce presupunea o

conectare temporara a noua din cele zece noi state membre (mai putin Cipru care intentioneaza sa se conecteze direct la SIS II) la sistemul existent SIS1+, prin intermediul sistemului national portughez, solutie care a permis ridicarea controalelor la frontierelor interne.

Optiune similara cu a Ciprului au exprimat Marea Britanie si Irlanda. Elvetia si-a anuntat intentia de a se conecta la SISone4ALL in luna mai 2008.

SISone4ALL reprezinta o varianta a solutiei SIS 1+ in sensul ca sectiunea nationala pentru fiecare stat membru non Schengen se realizeaza prin clonarea sectiunii nationale portugheze (SISone4ALL), inclusiv a aplicatiei SIRENE.

Evaluarile Schengen pentru cele 9 state membre care au aderat in 2004 s-au desfasurat pe parcursul anilor 2006-2007. In ciuda riscurilor reprezentate de dezvoltarea unui nou proiect tehnic simultan cu implementarea SIS II, toate statele membre au fost de acord ca este foarte importanta asigurarea acestui instrument de cooperare politieneasca la nivel european, concomitent cu eliminarea controalelor la frontierele interne. Acesta permite crearea unei Europe unite din punct de vedere politic, economic, social, cultural, pastrand in acelasi timp un nivel ridicat al securitatii pe teritoriul statelor membre si gestionarea corecta si eficienta a migratiei, criminalitatii si a altor fenomene cu caracter transfrontalier.

Cu ocazia Consiliului JAI (6-7 decembrie 2007) de la Bruxelles, ministrii de interne din statele membre UE au aprobat Decizia Consiliului privind eliminarea controalelor la frontierele interne ale noilor state membre si aplicare a acquis-ului Schengen, incepand cu data de 21 decembrie 2007 pentru frontierele terestre si maritime si 29 martie 2008 pentru frontierele aeriene. Astfel, la 21 decembrie 2007, spatiul Schengen s-a largit spre est si sud cu inca 9 noi membri, moment marcat printr-o serie de ceremonii organizate la frontierele interne ale acestor state, la care au participat oficialitati europene.

Etapa urmatoare, respectiv eliminarea controalelor la frontierele interne aeriene, a avut loc la 30 martie 2008 cand masura a devenit efectiva si pe aeroporturile acestor state.

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN II (SIS II)

Noile descoperiri tehnice, noile nevoi aparute pe parcursul operarii SIS, noul context legal aparut dupa Tratatul de la Amsterdam si largirea Uniunii Europene, au impus dezvoltarea celei de-a doua generatii a SIS. Baza legala privind SIS II a fost pusa in discutie in 2005, dar din cauza divergentelor aparute, documentele legale au fost adoptate in 2006 si publicate in Jurnalul Oficial al UE, in perioada decembrie 2006-august 2007.

Baza legala privind SIS II cuprinde in principal:

. Regulamentul (EC) nr. 1987/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind infiintarea, organizarea si functionarea Sistemului Informatic Schengen de a doua generatie (SIS II) (OJ L 381 din 28.12.2006, p. 1).

. Regulamentul (EC) nr. 1986/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind accesul Sistemului Informatic Schengen de a doua generatie (SIS II) de catre serviciile din statele membre responsabile de emiterea certificatelor de inmatriculare a vehiculelor (OJ L 381 din 28.12.2006, p. 1).

. Decizia Consiliului 2007/533/JAI privind infiintarea, functionarea si utilizarea Sistemului Informatic Schengen de a doua generatie (SIS II) (OJ L 205 din 07.08.2007, p. 63).

SIS II este conceput pentru a fi usor de administrat, rentabil si mai omogen decat sistemul actual, in special din punctul de vedere al utilizatorilor.

Noul sistem va permite:

. conectarea unui numar dublu de utilizatori fata de cei curenti; extinderea accesului la SIS s i pentru EUROPOL, EUROJUST, toti magistratii, autoritatile responsabile cu emiterea certificatelor de inmatriculare a vehiculelor, autoritatile responsabile cu emiterea vizelor, autoritatile centrale responsabile cu examinarea cererilor de viza, autoritatile centrale responsabile cu emiterea permiselor de rezidenta si administrarea legislatiei privind strainii, in contextul aplicarii prevederilor CAAS legate de circulatia persoanelor;

. gestionarea unor volume mai mari de date si noi categorii: utilaje industriale (masini pentru constructii etc.); aeronave, ambarcatiuni, nave si motoare pentru nave; placute de inmatriculare ale vehiculelor, documentele vehiculului, alte documente de inregistrare; documente de identitate in alb sau completate, toate tipurile; carti de credit, cecuri, toate tipurile de hartii de valoare.

. integrarea mandatului european de arestare in SIS (prevazut pentru articolul 95 CAAS);

. stocarea si interogarea datelor biometrice (amprente digitale si fotografii in cazul urmaririlor de persoane);

. efectuarea unei cautari combinate in SIS (combinarea semnalarilor privind persoane cu cele privind obiecte, de exemplu: legaturi posibile: persoana + persoana, persoana + obiect);

. conectarea noilor utilizatori va fi simpla, cu un minim de impact asupra utilizatorilor actuali;

. prelucrarea datelor privind persoanele de a caror identitate s-a abuzat;

. adaugarea traducerii datelor suplimentare;

. optarea renuntarii la copia nationala a SIS II;

. cautarea direct in C.SIS.

Arhitectura SIS II este formata din:

1. un sistem central ("SIS II central") compus din:

. functie de suport tehnic ("CS-SIS") care contine o baza de date, "baza de date SIS II";

. interfata nationala uniforma ("NI-SIS");

2. un sistem national ("N.SIS II") in fiecare dintre statele membre, care consta in sistemele nationale de date care comunica cu SIS II central. Un sistem N.SIS II poate contine un fisier de date (o "copie nationala") care sa fie constituita din o copie completa sau partiala a bazei de date SIS II.

3. infrastructura de comunicatii intre CS-SIS si NI-SIS ("infrastructura de comunicatii") care asigura o retea virtuala criptata consacrata datelor din SIS II si schimbului de date intre birourile SIRENE, in conformitate cu art. 7 alin. (2) din Decizia 533/2007.

4. Austria asigura gestionarea unei baze de date rezerva, care poate incepe sa functioneze in cazul defectarii unitatii centrale de la Strasbourg. Aceasta se afla la Sankt Johann in Pongau.

Arhitectura SIS II va permite:

. Interogarea directa in Sistemul Central - acest lucru ofera statelor membre posibilitatea de a renunta la copia nationala;

. Statele membre pot pastra o copie a bazei de date centrale la nivel national, totala sau partiala.

Conform bazei legale initiale, SIS II trebuia sa functioneze din 2007. Intarzierile s-au datorat in principal amanarii adoptarii bazei legale, pregatirii centrului SIS II din Franta, precum si intreruperilor referitoare la contractele tehnice legate de functionarea sistemului.

Ulterior, termenul a fost amanat pentru 17 decembrie 2008. Totusi, desi baza legala a SIS II a fost adoptata, Comisia, insarcinata de statele membre cu implementarea proiectului a facut o noua propunere privind operationalizarea noului sistem. Noul termen prezentat de Comisie cu ocazia Consiliului JAI informal din Slovenia (ianuarie 2008), este septembrie 2009.

8. Implementarea SIS in Romania

Romania intentioneaza sa se conecteze direct la SIS II odata cu aderarea la spatiul Schengen, prevazuta pentru luna martie 2011. Aderarea la spatiul Schengen presupune indeplinirea unor standarde referitoare la 5 domenii, care vor fi supuse procesului de evaluare Schengen: controlul frontierelor (terestre, aeriene, maritime), cooperarea politieneasca, vizele, protectia datelor personale si SIS.

Etapele de implementare a SIS in Romania sunt:

I. Prima etapa cuprinde activitati legate de realizarea Sistemului Informatic National de Semnalari (SINS):

. Promovarea actelor normative cu privire la organizarea si functionarea Sistemului Informatic National de Semnalari compatibil cu SIS, respectiv SIS II - etapa realizata.

o Ordonanta de Urgenta nr. 128/2005 privind infiintarea, organizarea si functionarea Sistemului Informatic National de Semnalari, aprobata si modificata prin Legea nr. 345/2005.

o Hotararea de Guvern nr. 769/2006 privind aprobarea Planului de Implementare al SINS.

o Hotararea de Guvern nr. 1411/2006 privind aprobarea normelor de aplicare a OUG nr. 128/2005.

. Promovarea unui act normativ privind infiintarea unei structuri in cadrul MIRA, responsabila cu realizarea si gestionarea SINS - etapa realizata.

. Implementarea SINS.

II. A doua etapa va cuprinde activitatile legate de:

. Modernizarea sistemelor informatice ale autoritatilor cu competente in domeniul SIS in vederea compatibilizarii, interconectarii si a respectarii constrangerilor impuse de SIS, respectiv SIS II;

. Conversia tuturor datelor care trebuie sa fie translatate in SINS.

III. A treia etapa va cuprinde activitatile legate de:

. Interconectarea SINS la CS.SIS si realizarea copiei tehnice a bazelor de date CS.SIS, respectiv N.SIS II;

. Operationalizarea Biroului SIRENE (partea operativa si tehnica);

. Realizarea solutiei de "Disaster Recovery" aferenta SINS si a componentei nationale N.SIS II.

9. Sistemul Informatic Nat ional De Semnalari - SINS

SINS va gestiona semnalarile emise de statul roman, iar impreuna cu copia nationala a CS.SIS, va forma sistemul N.SIS pentru Romania . SINS va contine toate semnalarile nationale (de tip Schengen sau non-Schengen) emise de autoritatile romane competente si pot fi de interes Schengen (cele care vor alimenta CS.SIS II) si de interes non-Schengen (cele de interes doar pe teritoriul national). Acest sistem va fi pus la dispozitia tuturor institutiilor in vederea consultarii si/sau actualizarii in functie de competentele legale stabilite stipulate in OUG nr. 128/2005, in conformitate cu prevederile CAAS.

SINS va avea o contributie esentiala la realizarea unei cooperari mai eficiente pe linia combaterii criminalitatii transfrontaliere de orice natura. Astfel, organismele de aplicare a legii din Romania vor putea fi in masura sa consulte, dar si sa alimenteze bazele de date ale SINS. Ca o functionalitate la nivel intern ar putea fi mentionata furnizarea catre politist, de la toate nivelele ierarhice, a mijloacelor de verificare rapida si directa, adecvate contextului european. SINS va cuprinde exclusiv urmatoarele categorii de date:

Persoane semnalate

Datele in legatura cu persoanele care se introduc in SINS, conform art. 6 din OUG nr. 128/2005, sunt urmatoarele:

a) date privind persoanele care fac obiectul unor proceduri de extradare sau de predare in baza unui mandat european de arestare;

b) date privind strainii impotriva carora s-a dispus masura nepermiterii intrarii;

c) date privind strainii impotriva carora a fost dispusa masura expulzarii, returnarii sau impotriva carora a fost dispusa o masura de indepartare de pe teritoriul Romaniei;

d) date privind persoanele disparute sau persoanele care, in interesul propriei protectii sau pentru prevenirea amenintarilor, trebuie plasate in mod provizoriu intr-un loc sigur la cererea autoritatii competente sau a autoritatii judiciare competente;

e) date privind persoanele citate pentru a se prezenta in fata autoritatilor judiciare in cadrul unei proceduri penale care antreneaza raspunderea cu privire la fapte pentru care au fost urmarite sau persoanele carora trebuie sa li se comunice o hotarare penala ori o cerere de a se prezenta pentru a executa o pedeapsa privativa de libertate, introduse, la cererea autoritatilor judiciare competente, in scopul comunicarii locului unde isi au resedinta sau domiciliul.

Obiecte

Datele in legatura cu obiectele care se introduc in SINS, conform art. 7 din OUG nr. 128/2005, sunt urmatoarele:

a) vehiculele cu motor cu o capacitate cilindrica mai mare de 50 cm3, care au fost furate, tainuite sau pierdute;

b) documentele furate, tainuite sau pierdute care privesc vehicule;

c) placile cu numere de inmatriculare furate, tainuite sau pierdute;

d) remorcile s i rulotele cu o greutate neta mai mare de 750 kg, care au fost furate, tainuite sau pierdute;

e) armele letale furate, tainuite sau pierdute;

f) date privind inscrisuri oficiale necompletate, care au fost furate, tainuite sau pierdute;

g) documentele de identificare ale persoanelor fizice, respectiv acte de identitate, pasapoarte, permise de conducere, permise de rezidenta si de munca, furate, tainuite sau pierdute, precum si cartile de identitate false ori eliberate ca urmare a declinarii unor identitati false;

h) bancnotele sau titlurile de valoare furate, tainuite sau pierdute;

i) alte obiecte care poarta elemente de identificare stabilite si care au fost furate, tainuite sau pierdute.

Institutiile care vor interactiona cu SINS conform OUG nr. 128/2005 sunt:

. Inspectoratul General al Politiei Romane (IGPR) detinator al categoriilor de date prevazute in OUG nr. 128/2005 la articolul 6 literele a, c, e si f si la articolul 7 literele a, b, c, d, e, f, g, h si i;

. Inspectoratul General al Politiei de Frontiera (IGPF) detinator al categoriilor de date prevazute in OUG nr. 128/2005 la articolul 6 literele a, b, c, d, e si f si la articolul 7 literele a, d, f si g;

. Oficiul Roman pentru Imigrari (ORI) detinator al categoriilor de date prevazute in OUG nr. 128/2005 la articolul 6 literele b, c si d si la articolul 7 litera g. Desi in prezent OUG nr. 128/2005 nu prevede acest lucru, baza de date a ORI contine documente de calatorie emise de acesta (titluri de calatorie) pierdute sau furate, care sunt prevazute in Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 la articolul 38 litera e;

. Inspectoratul National pentru Evident a Populatiei (INEP) detinator al categoriilor de date prevazute in OUG nr. 128/2005 la articolul 6 literele a, e si f si la articolul 7 literele g si f;

. Directia Generala de Pasapoarte (DGP) detinatoarea a categoriilor de date prevazute in OUG nr. 128/2005 la articolul 7 literele f si g;

. Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare Vehicule (DRPCIV) detinatoarea categoriilor de date prevazute in OUG nr. 128/2005 la articolul 6 literele a, e si f si la articolul 7 literele a, b, c, d, f si g;

. Biroul SIRENE;

. Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane (IGJR);

. Autoritatea Nationala a Vamilor (ANV);

. Ministerul Afacerilor Externe (MAE);

. Ministerul de Justitie (MJ) prin magistratul de la Biroul SIRENE.

In prezent, baza legala privind organizarea si functionarea Sistemului Informatic National de Semnalari, compatibil cu SIS II, este in curs de revizuire.

Realizat de Mr. Craciun Dorin, ofiter specialist II pregatire personal, responsabil pregatire in domeniul Schengen



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2628
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved