Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Efectele desfacerii casatoriei fata de copii

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Infractiunea deviata
METODOLOGIA INVESTIGARII OMUCIDERII
Infractiunea - fapt epuizat
NOTIUNI INTRODUCTIVE - Generalitati privind dreptul penal
Metodele de cercetare ale stiintei juridice
OCROTIREA PARINTEASCA
REPREZENTAREA STATELOR -RELATIILE DIPLOMATICE SI RELATIILE CONSULARE-
Infractiunile in domeniul comercial potrivit legii nr. 31/1990
ACORD DE CONSULTANTA
Manipularea de date si informatii inexacte


Efectele desfacerii casatoriei fata de copii

Desfacerea casatoriei nu produce efecte asupra relatiilor dintre parintii divortati, pe de o parte, si copiii lor majori, pe de alta parte. Intre ei exista obligatia legala de intretinere (art. 86 C.fam.) si vocatia succesorala legala reciproca.

Dimpotriva, desfacerea casatorie produce efecte fata de copiii minori rezultati din casatorie, efecte care sunt prevazute de art. 42-44 C.fam., intregite cu dispozitiile art. 97-112 C.fam.



δ.1. Efectele divortului asupra raporturilor personale dintre parinti si copiii minori

1. Incredintarea copiilor minori spre crestere si educare. Dispozitiile art. 42 C.fam. consacra regula fireasca a incredintarii copiilor minori spre crestere si educare unuia sau altuia dintre parintii divortati. Numai prin exceptie, pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unei terte persoane sau unei institutii de ocrotire.

Daca sotii se invoiesc cu privire la incredintarea copiilor, invoiala lor urmeaza sa fie respectata de catre instanta judecatoreasca. Asa fiind, prin sentinta de divort, instanta judecatoreasca incuviinteaza intelegerea sotilor privind incredintarea minorilor spre crestere si educare.

In caz de neintelegere intre soti, incredintarea copiilor minori se face de instanta judecatoreasca, tinand seama de interesul acestora, care va fi stabilit in urma examinarii tuturor criteriilor de apreciere, printre care varsta copilului, conditiile pe care parintele le poate asigura pentru o buna dezvoltare fizica, intelectuala si morala, atasamentul acestuia fata de copil, precum si a copilului fata de parinte, profesia parintilor, profilul lor socio-moral, starea sanatatii acestora, interesul si grija manifestata de parinti in timpul convietuirii si dupa despartirea in fapt si alte asemenea imprejurari

In acest sens, efectuarea anchetei sociale de catre autoritatea tutelara este obligatorie. De asemenea, copiii minori care au implinit varsta de 10 ani sunt ascultati de instanta in legatura cu dorinta acestora de a fi incredintati unuia sau altuia dintre parinti.

In principiu, daca din casatoria a carei desfacere se solicita au rezultat mai multi copii, se impune, pe cat posibil, mentinerea lor impreuna. Daca insa din probele administrate rezulta ca ambii soti s-au ocupat deopotriva de copii si au manifestat in egala masura afectiune, iar interesele minorilor nu sunt prejudiciate, nu este de neglijat optiunea exprimata de ei in conditiile legii.

Astfel, intr-o speta, copiii si-au manifestat dorinta ca fiecare sa fie incredintat cate unui parinte, intrucat de multa vreme despartirea in fapt a sotilor a determinat si separarea celor doi copii. Recursul declarat de parat impotriva sentintei care a incredintat ambii copii mamei a fost respins si sentinta modificata, in sensul ca unul dintre copii a fost incredintat paratului, deoarece minorul se afla de mai multa vreme in ingrijirea lui si avea fata de acesta mai multa afectiune.

De asemenea, in practica judiciara s-a aratat ca separatia copiilor creeaza acestora traumatisme psihice. De aceea, in principiu, ea constituie o masura extrema, care se justifica numai atunci cand nici unul dintre parinti nu are posibilitatea de a-i creste si educa impreuna.

Faptul ca un minor si-a exprimat dorinta de a fi incredintat unuia dintre parinti nu poate constitui prin el insusi un criteriu de apreciere la luarea masurii. O asemenea dorinta poate reprezenta un indiciu referitor la afectiunea manifestata de acel parinte, dar trebuie sa fie luata in considerare intr-un context larg, din care nu poate fi exclus interesul real al copilului.

Intr-o alta speta, instanta de fond a apreciat corect situatia de fapt, in sensul ca interesul minorei, care si-a exprimat dorinta de a fi incredintata tatalui, este de a creste impreuna cu fratele ei, varsta si preocuparile lor fiind apropiate. De asemenea, este preferabil pentru amandoi copiii sa se afle sub supravegherea mamei care, cel putin pentru perioada urmatoare in dezvoltare, ii poate indruma mai bine.

In cazul schimbarii acelor imprejurari care au determinat incredintarea copilului, instanta judecatoreasca, la cererea oricaruia dintre parinti, a copilului, daca acesta a implinit varsta de 14 ani, a autoritatii tutelare sau a unei institutii de ocrotire, poate dispune reincredintarea copilului minor spre crestere si educare, daca se stabileste ca interesele actuale ale copilului reclama o astfel de masura.

. Exercitarea ocrotirii parintesti privind persoana copilului. Daca in timpul casatoriei, ocrotirea parinteasca se exercita de catre ambii parinti, potrivit art. 97 si 98 C.fam., la desfacerea ei, ocrotirea parinteasca se scindeaza. Din analiza dispozitiilor art. 43 C. fam. rezulta ca scindarea ocrotirii parintesti se face in mod inegal. Astfel, alin. 1 prevede: 'Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la acesta drepturile parintesti', iar alin. 3 prevede: 'Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala'.

In concluzie, daca parintele caruia i s-a incredintat copilul exercita intregul continut al ocrotirii parintesti, celalalt parinte are doar doua drepturi in legatura cu persoana copilului minor, si anume, dreptul de a avea legaturi personale cu copilul si dreptul de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia.

Parintii au posibilitatea sa se inteleaga in legatura cu modalitatile de exercitare a drepturilor aceluia dintre ei caruia nu i s-a incredintat copilul. Numai in caz de neintelegere, acesta din urma poate sesiza instanta judecatoreasca printr-o actiune - actiunea de a avea legaturi personale cu minorul -, pentru ca celalalt parinte sa fie constrans sa respecte drepturile prevazute de dispozitiile art. 43 alin. 3 C.fam.

La stabilirea programului de legaturi personale cu minorul, trebuie sa se tina seama de prevederile art. 43 alin. 3 C.fam., dar si de interesul copilului la care se refera luarea masurii respective.



Daca minorii rezultati din casatoria desfacuta au fost incredintati spre crestere si educare unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, aceasta are aceleasi drepturi si indatoriri, privitoare la persoana copilului, ca ale parintilor (art. 43 alin. 2 C.fam.), iar parintii au numai dreptul de a avea legaturi personale cu copiii.

δ.2. Efectele divortului asupra raporturilor patrimoniale dintre parinti si copiii minori

Obligatia parintilor la suportarea cheltuielilor de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. La desfacerea casatoriei, aceasta chestiune este solutionata pe baza dispozitiilor art. 42 alin. 3 si 4 C.fam., care prevad ca: ' instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.

Invoiala parintilor privitoare la incredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a acestora produce efecte numai daca a fost incuviintata de catre instanta judecatoreasca'.

In principiu, parintii se invoiesc in legatura cu contributia fiecaruia dintre ei la suportarea cheltuielilor de crestere si educare a copiilor minori, precum si asupra modalitatilor de exercitare a intretinerii. Daca acestia nu s-au inteles, instanta judecatoreasca stabileste contributia fiecarui parinte in functie de nevoile reale ale copiilor si de mijloacele materiale ale parintilor, indiferent daca minorii au fost incredintati unuia dintre parinti , unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire.

In ceea ce priveste cuantumul intretinerii, potrivit art. 94 alin. ultim C.fam., acesta este de pana la o patrime din castigul din munca al debitorului pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii.

Ori de cate ori intervin modificari cu privire la nevoile minorilor sau ale posibilitatilor materiale ale parintilor, instanta judecatoreasca poate, la cererea unuia dintre parinti, sau a minorului, daca a implinit varsta de 14 ani, sa modifice cuantumul pensiei de intretinere stabilita prin hotararea judecatoreasca de divort.

2. Exercitarea ocrotirii parintelui privind bunurile si actele juridice civile ale minorului. In timpul casatoriei, ocrotirea parinteasca se exercita de catre ambii parinti, in conformitate cu dispozitiile art. 105 C.fam. Astfel, parintii au dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si de a-l reprezenta in actele civile, pana la data cand el implineste varsta de 14 ani. Dupa implinirea acestei varste, parintii, in calitate de reprezentanti legali, vor incuviinta actele juridice pe care minorul le incheie singur.

La desfacerea casatoriei, ocrotirea parinteasca sub aspectele ei patrimoniale revine parintelui caruia i s-a incredintat minorul (art. 43 alin. 1 C.fam.) si, in situatii exceptionale, parintelui stabilit de instanta judecatoreasca. In acest sens, art. 43 alin. 2 C.fam. prevede: 'Cand copilul a fost incredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va stabili care dintre parinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i incuviinta actele'. Asa fiind, indiferent cui i s-a incredintat minorul spre crestere si educare, intotdeauna unul dintre parinti, indicat de hotararea judecatoreasca de divort, este cel care va exercita dreptul de administrare a bunurilor copilului si de reprezentare ori de incuviintare a actelor juridice civile ale acestuia.



T.S., s.civ., dec. nr. 979/1985, in R.R.D. nr. 4/1986, p. 64.

Daca fiecarui parinte i s-a dispus incredintarea spre crestere si educare a cate unui copil, iar unul dintre parinti are posibilitati materiale mai mari, el poate fi obligat sa plateasca celuilalt parinte, in calitate de reprezentant legal al minorului, o pensie de intretinere, pentru ca ambii copii sa beneficieze de conditii aproximativ egale.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 876
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site