Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


FORMELE INFRACTIUNII

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



FORMELE INFRACTIUNII

Savarsirea infractiunii poate parcurge mai multe momente sau faze in drumul ei spre producerea rezultatului. Astfel, aceasta parcurge doua perioade:




interna conceperea ideii de a savarsi infractiunea; momentul deliberarii; hotararea de a savarsi infractiunea. Cele trei momente se petrec in psihicul faptuitorului, acestea neavand relevanta penala, potrivitadagiului nuda cogitatio - „gandul criminal nu se pedepseste”;

externa faza actelor preparatorii (pregatesc savarsirea infractiunii);faza actiunii de executare (se trece la savarsirea efectiva a faptei); faza urmarilor (producerea rezultatului). Acestea capata relevanta penala spredeosebire de primele.

Formele infractiunii, dupa fazele de desfasurare, sunt: actele preparatorii; tentativa; faptul consumat; faptul epuizat.

A. Actele preparatorii Definitie. Sunt actele prin care se pregateste savarsirea unei

infractiuni. Caractere:

-sunt posibile numai la infractiunile intentionate;

-pot consta in: activitati de procurare de informatii; adaptare amijloacelor sau instrumentelor; crearea conditiilor de savarsire a faptelor;

-nu cunosc o reglementare expresa in Codul penal, asemenea tentativei.

Conditii de existenta

sa rezulte ca sunt efectuate in vederea savarsirii unei infractiuni;

sa se concretizeze intr-o activitate obiectiva de creare a conditiilor pentru savarsirea infractiunii (procurarea unui pistol);

sa nu cuprinda acte ce intra in continutul elementului material al infractiunii; sanu facaparte din actele de executare;

sa fie intentionate;

sa fie savarsite de catre insasi persoana care va comite infractiunea. Feluri:

acte de pregatire materiala (procurarea de instrumente si adaptareaacestora in vederea savarsirii infractiunii) - procurarea unui cutit;

acte de pregatire morala (culegerea de date si informatii cu privirela locul si timpul savarsirii infractiunii). Ele creeaza conditiile psihicefavorabile comiterii infractiunii.

Regimul de sanctionare

In doctrina penala s-au conturat doua teze privind sanctionarea actelor preparatorii, si anume:

teza incriminarii, care sustine pedepsirea acestora, astfel:incriminarea nelimitata a tuturor actelor preparatorii; incriminarea limitata numai a acelora care prezintaun pericol social;

teza neincriminarii, care are drept argument faptul ca actele preparatorii doar pregatesc infractiunea, neavand deci un pericol social si ca ele sunt echivoce.

In dreptul penal roman se opteaza pentru teza neincriminarii (aceste acte nu se sanctioneaza). Sunt si exceptii, printre care: cand actelepreparatorii sunt asimilate tentativei si pedepsite ca atare, la acele infractiuni grave (art. 173 alin. 2 C. pen.) - privind sanctionarea tentativei la infractiunile contra statului; cand actele preparatorii sunt asimilate infractiunilor consumate (art. 285 C. pen.); cand actele preparatorii sunt savarsite de alte persoane decat autorul (culegerea de date, procurarea de mijloace) si cand autorul savarseste infractiunea sau tentativa la acea infractiune, acele acte vor constitui acte de complicitate anterioara

B. Tentativa (art. 20 Cod penal) Definitie. Este o formaatipica a infractiunii ce se caracterizeaza prinpunerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare ce a fost intrerupta sau, desi a fost efectuata in intregime, n-a produs rezultatulcerut de lege pentru existenta infractiunii. Caractere: este prevazuta expres in Codul penal (art. 20 - 21); apartine fazei executarii; este o forma atipica a infractiunii, caracterizandu­

se prin neproducerea rezultatului; este posibila numai la infractiunea intentionata Conditii de existenta

sa existe hotararea de a savarsi o infractiune (art. 20 C. pen.);



-hotararea infractionala trebuie sa fie pusa in executare. Astfel, se observa ca ea implica trecerea de la actele de pregatire la actele de executare a faptei. Ea declanseaza procesul cauzal spre producerearezultatului;

- neproducerea rezultatului - element prin care se diferentiaza de infractiunea consumata(art. 20 C. pen.).

Deosebirea dintre tentativasi actele preparatorii are la baza diferite teorii:

teoriile subiective, care propun drept criteriu de distinctie raportareala imprejurarile in care au fost efectuate; astfel, tentativa are un caracter univoc, lasand sa se vada clar intentia de a savarsi o infractiune, iar actul preparator are un caracter echivoc, care nu lasa sa se vada ca ar avea o legaturacu savarsirea unei infractiuni;

teoriile obiective, care propun drept criteriu de distinctie dinamismul actului; astfel, sunt acte de executare actele care au primit o orientare precisa in realizarea infractiunii, iar actele preparatorii sunt acelea ce nu au primit o astfel de orientare;

teoriile formale, care propun drept criteriu de deosebire identitateaformalaintre actul savarsit si actiunea prevazuta ca element material; astfel, tentativa este un act de savarsire a infractiunii, iar actul preparator, unul de pregatire a savarsirii infractiunii.

Cele trei teorii se completeaza reciproc, in stabilirea diferentei dintre actele preparatorii si tentativa; aceasta este o problema foarte importanta, intrucat, de regula actele preparatorii nu se pedepsesc Exemplu: procurarea unei cantitati de otrava reprezinta un act preparator, in timp ce servirea respectivei cantitati de otravaunei persoane reprezintao tentativa

Felurile tentativei: imperfecta (intrerupta); perfecta (terminata);proprie; improprie.Tentativa perfectasi cea imperfectapot fi proprii, cat si improprii

I. Tentativa imperfecta(intrerupta) - art. 20 alin. 1 C. pen.

- Se caracterizeaza prin punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care se intrerupe si rezultatul nu se produce;

-se situeaza, in timp, dupa inceputul executarii, putand fi de natura umana sau neumana

-poate fi atat proprie, cat si improprie.

II. Tentativa perfecta(terminata) - art. 20 alin. 2 C. pen.

-Consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost dusapanala capat, dar rezultatul nu se produce;

-poate fi atat proprie, cat si improprie;

-este posibila numai la infractiunile de rezultat (exemplu: omor).

III. Tentativa improprie - art. 20 alin. 2 si 3 C. pen.

-Consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care este realizata in intregime, dar producerea rezultatului nu a fost posibila din cauza insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folositeori din cauza ca, in timpul cand s-au savarsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla

-este si terminata, dupa criteriul gradului de realizare a activitatii infractionale; cauza care impiedica producerea rezultatului se situeaza, in timp, anterior inceputului executarii actiunii; defectuozitatea mijloacelor, ca si lipsa obiectului infractiunii sunt preexistente;

un mijloc este „insuficient”, cand nu are aptitudinea, in cazul concret, sa realizeze rezultatul (de exemplu: cantitatea de otrava este insuficientapentru a ucide o persoana

un mijloc este „defectuos”, cand in cazul concret nu functioneaza (de exemplu, o armade foc defecta

Tentativa improprie se imparte in doua categorii: tentativa relativimproprie - se caracterizeaza prin imposibilitatea numai relativa a producerii rezultatului (de exemplu: incercarea de a ucide o persoana cu o doza insuficienta de otrava tentativa absolut improprie (absurda - art. 20 alin. 3 C. pen.) - se caracterizeaza prin modul gresit de concepere a savarsirii infractiunii (de exemplu: uciderea unei persoane, utilizand vrajisau farmece).

Deosebirea dintre cele doua categorii de tentative consta in faptul ca prima prezinta un pericol social, atragand raspunderea penala, iar cea de a doua nu prezinta pericol social, pentru ca este inapta sa produca rezultatul si poate pune in discutie discernamantul faptuitorului.



In doctrina penala se face distinctie intre tentativa absurda si tentativa putativa, in care fapta savarsita are un caracter penal numai in mintea faptuitorului, lipsindu-i acest caracter in realitate. (Exemplu: fapta de a trage cu arma intr-un cadavru nu reprezinta infractiunea de omor, ci o fapta putativa din cauza ca prin astfel de fapte nu se mai poate aduce atingere obiectului, caci nu mai exista o relatie sociala de ocrotit – inexistenta vietii).

IV. Tentativa proprie - art. 20 alin. 2 C. pen. -Consta in existenta tuturor conditiilor necesare pentru savarsirea infractiunii, iar daca consumarea nu a avut loc, aceasta se datoreaza modului defectuos in care s-au folosit mijloacele. (Exemplu: fapta celui ce descarca arma, dar nu nimereste tinta din cauza emotiilor).

Incriminarea si sanctionarea tentativei Justificarea incriminarii

- reprezentand un inceput de executare, tentativa este periculoasa fiind incriminatain legislatia penala

-tentativa este o forma atipica de infractiune, datorita imprejurarii ca latura obiectiva a acesteia nu se realizeaza in intregime;

-latura subiectiva a tentativei se realizeaza integral prin punerea in executare a hotararii infractionale.

Intinderea incriminarii tentativei

-in doctrina penala sunt cunoscute doua conceptii privindincriminarea tentativei: incriminarea nelimitatasi incriminarea limitata

- legiuitorul roman a adoptat cea de a doua conceptie, sanctionand tentativa numai la infractiunile grave

-tentativa se pedepseste numai cand in lege se prevede expres aceasta;

- legiuitorul roman sanctioneaza tentativa dupa teoria diversificarii pedepsei in raport cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata

-conform art. 21 alin. 2 C. pen., „tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazut de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat minimul general al pedepsei”;

-daca pedeapsa pentru infractiunea consumata este detentiunea peviata, pedeapsa pentru tentativava fi inchisoarea de la 10 la 25 de ani.

Infractiuni la care tentativa nu este posibila infractiunile din culpa; infractiunile praeterintentionate; infractiunile savarsite printr-o inactiune; infractiunile cu executie prompta (insulta); infractiunile de obicei (cersetorie).

C. Infractiunea consumata Definitie. Reprezinta forma tipica sau perfecta a infractiunii, ea

realizandu-se atunci cand s-a produs rezultatul urmarit. Caracterizare

-reprezinta forma infractiunii care are cel mai ridicat grad de periculozitate fatade actele preparatorii si tentativa; -atrage intotdeauna raspunderea penala

- majoritatea infractiunilor cunosc aceastaforma

-inglobeazasi tentativa acelei infractiuni;

- rezultatul acesteia se produce o data cu executarea in intregime a rezultatului material;

-in functie de rezultatul ei, poate produce o vatamare sau o stare de pericol;

- stabilirea momentului consumarii marcheaza momentul producerii definitive a raului; de aceea, dupa acest moment, eventuala reparare a acestuia nu poate schimba calitatea de infractor a faptuitorului.

Cunoasterea momentului consumarii prezinta importanta pentru urmatoarele aspecte: determinarea legii penale aplicabile in timp si spatiu; incidenta actelor de clementa; calcularea termenului de prescriptie.

D. Infractiunea - fapt epuizat Definitie. Reprezinta o forma deviata a infractiunii si se caracterizeaza prin producerea dupa momentul consumarii a unor urmari noi prin

amplificarea rezultatului sau prin continuarea activitatii infractionale. Caractere:

-susceptibila de prelungire in timp;

-este o forma atipica a infractiunii, mai grava decat infractiunea consumata

-antreneazao raspundere penala mai grava

-nu toate infractiunile pot cunoaste acest moment.

Infractiuni susceptibile de forma faptului epuizat:

infractiunile continue - se caracterizeaza prin prelungirea in timp a actiunii ce constituie elementul material al infractiunii (exemplu, detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori);



infractiunile continuate - se caracterizeaza prin savarsirea de catre aceeasi persoana, la intervale de timp diferite, a unor actiuni ce prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni (exemplu, furturile marunte din autoturisme);

infractiunile progresive - se caracterizeaza prin producerea de noi urmari dupa ce s-a consumat infractiunea (exemplu, infractiuni de loviri cauzatoare de moarte);

infractiunile de obicei - se caracterizeaza prin repetarea elementului material de un numar de ori in asa fel incat din aceasta repetare sa rezulte obisnuinta faptuitorului (exemplu, cersetoria).

Importanta momentului epuizarii

-la infractiunile care sunt susceptibile de acest moment, aplicarea legii in spatiu si timp, incidenta actelor de clementa, precum si calculul termenului de prescriptie se fac in raport cu acest moment, si nu cu momentul consumarii; -solutionarea si incadrarea juridicaa faptei se vor face tot in raport demomentul epuizarii.

Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului reprezinta, conform act. 22 C. pen., cauze generale de nepedepsire datorita renuntarii faptuitorului la activitatea infractionalasau inlaturarii rezultatului produs.

Desistarea consta in renuntarea faptuitorului la continuarea executarii incepute, de a o duce pana la capat. Exemplu, o persoana care doreste sa distruga un dosar patrunde pe ascuns in arhiva in care se afla dosarul, dar, dupace il gaseste, abandoneazade bunavoie hotararea luata Conditii: -desistarea trebuie sa aiba loc dupa ce s-a efectuat unul sau mai multe acte de executare, dar sa intervina mai inainte ca executarea actiunii tipice safi luat sfarsit; -sa existe o manifestare din care sa reiasa ca subiectul a renuntat la savarsirea infractiunii . Nu exista desistare in cazul in care faptuitorul, dupa ce a facut tot ceea ce trebuie ca rezultatul sa se produca, vazand totusi ca acesta nu s-a produs nu repeta actiunea (in asemenea situatii exista o tentativaperfecta care este incompatibilacu desistarea); -renuntarea la savarsirea infractiunii trebuie sa se faca de bunavoie. Desistarea nu poate fi socotita de bunavoie nici in cazul in care faptuitorul aabandonat executarea inceputapentru casi-a dat seama cain conditiile date ea nu poate saizbuteasca; -renuntarea la executare trebuie safie definitiva Impiedicarea producerii rezultatului consta in zadarnicirea, de catre faptuitor, a producerii urmarilor vatamatoare ale faptei sale, dupa ce executarea actiunii tipice a fost dusa pana la capat. Exemplu: autorul, dupa ce a aruncat in apao persoanace nu stie sainoate, cu intentia de a-i producemoartea, o scoate din apasi ii salveazaviata.Conditii: -activitatea infractionalasa fi fost in intregime efectuata, dar sanu se fi produs urmarea vatamatoare prevazuta de lege. Impiedicarea producerii rezultatului este posibila deci numai la infractiunile materiale, nu si la cele formale; -subiectul sa fi efectuat o actiune pozitiva pentru a zadarnici producerea rezultatului si, ca efect al acestei actiuni, rezultatul sa nu fi survenit. Producerea rezultatului nu poate fi zadarnicita prin simpla pasivitate, ci numai printr-un comportament activ, dinamic; - manifestarea activa prin care faptuitorul a impiedicat producerea rezultatului safi fost voluntara, nesilita, deci neefectuata sub presiunea unei cauze externe (mila, remuscare, teama de pedeapsa); -aceasta trebuie safi avut loc inainte de descoperirea faptei. Efecte (art. 22 alin. 1 C. pen.): -nepedepsirea faptuitorului; -conform art. 22 alin. 2 C. pen., „daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplicapedeapsa pentru acea infractiune”.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 716
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site