Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


INCHEIEREA CASATORIEI

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



INCHEIEREA CASATORIEI

Sectiunea I. Consideratii prealabile

Incheierea unei casatorii valabile presupune indeplinirea unor conditii de fond si de forma prevazute de lege, precum si lipsa impedimentelor legale. Aceste cerinte sunt reglementate in capitolul I, titlul I al Codului familiei, sub denumirea Incheierea casatoriei (art. 3-17). Prevederile Codului familiei referitoare la incheierea casatoriei se intregesc cu cele din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila (art. 27-33), din Metodologia nr. 1/1997 pentru aplicarea unitara a dispozitiilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila (art. 28-37), precum si din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat (art. 18-19).




Sectiunea a II-a. Conditiile de fond la incheierea casatoriei

δ.1. Notiune

Prin conditiile de fond la incheierea casatoriei intelegem acele imprejurari de drept sau de fapt care trebuie sa existe pentru a fi posibila incheierea unei casatorii valabile. Cu alte cuvinte, ele sunt conditii pozitive, deoarece numai indeplinirea lor il determina pe ofiterul de stare civila sa incheie casatoria, lipsa uneia dintre ele conducand la refuzul ofiterului de stare civila de a incheia casatoria.

Din ansamblul dispozitiilor Codului familiei rezulta ca cele patru conditii de fond la incheierea casatoriei sunt: diferenta de sex, varsta matrimoniala, comunicarea reciproca a starii de sanatate a viitorilor soti    si consimtamantul.

δ.2. Clasificarea conditiilor de fond

Din literatura de specialitate am ales doua criterii in functie de care conditiile de fond la casatorie au fost clasificate:

1. In functie de consacrarea lor legislativa, conditiile de fond pot fi exprese, acelea care sunt prevazute ca atare de Codul familiei (varsta matrimoniala, art. 4, comunicarea reciproca a starii de sanatate, art. 10, consimtamantul, art. 16) si virtuale, acelea care rezulta implicit din scopul urmarit de catre legiuitor prin dispozitiile referitoare la casatorie (diferenta de sex).

2. In functie de intensitatea cu care se impun a fi respectate si de sanctiunea care intervine in caz de neindeplinire, conditiile de fond se clasifica in dirimante, in cadrul carora se includ acele conditii a caror neindeplinire atrage nulitatea casatoriei (diferenta de sex, varsta matrimoniala si consimtamantul) si prohibitive, a caror incalcare nu afecteaza valabilitatea casatoriei astfel incheiate, insa ofiterul de stare civila poate fi sanctionat disciplinar (comunicarea reciproca a starii de sanatate a viitorilor soti).

δ.3. Analiza conditiilor de fond la incheierea casatoriei

1. Diferenta de sex. Conditie de fond virtuala si dirimanta, diferenta de sex a viitorilor soti este rezultatul interpretarii dispozitiilor Codului familiei, care presupun intotdeauna un barbat si o femeie pentru existenta unei casatorii, a unei relatii de casatorie. Garantand dreptul la casatorie, art. 12 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care prevede ca, incepand cu varsta stabilita prin lege, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie, conform legislatiei nationale care reglementeaza exercitarea acestui drept, face referire la casatoria traditionala dintre doua persoane de sex diferit.

In practica judiciara s-a retinut faptul ca o casatorie incheiata cu o persoana ce are o malformatie genitala, care reprezinta o nediferentiere de sex, este sanctionata cu nulitatea absoluta.

In ceea ce priveste dovada indeplinirii conditiei de fond a diferentierii sexuale, aceasta se realizeaza cu certificatul de nastere a viitorilor soti.

2. Varsta matrimoniala. Dispozitiile art. 2 din Conventia O.N.U. privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea casatoriilor prevad ca statele parti vor lua masurile legislative necesare pentru stabilirea varstei minime pentru casatorie, fiind interzisa incheierea casatoriei de catre persoanele care nu au implinita aceasta varsta, cu exceptia unei dispense de varsta, acordata de autoritatea competenta, pentru motive grave si in interesul viitorilor soti.

Legislatia interna a Romaniei este in concordanta cu prevederile textului conventiei. Astfel, art. 4 alin. 1 C.fam. prevede varsta viitorilor soti pentru incheierea casatoriei, si anume, 18 ani pentru barbat si 16 ani pentru femeie. Legiuitorul a consacrat numai varsta minima, inainte de implinirea careia incheierea casatoriei este prohibita, de unde rezulta ca, pe de o parte, este posibila incheierea casatoriei la orice varsta, chiar in extremis momentis, iar pe de alta parte, nu prezinta nici o importanta juridica diferenta de varsta dintre viitorii soti.

Stabilirea varstei minime la casatorie se justifica prin considerente de ordin biologic, eugenic, psihic, moral si social.

De la regula potrivit careia varsta minima legala la casatorie este de 16 ani pentru femeie, Codul familiei consacra o singura exceptie, prin dispozitiile art. 4 alin. 2, potrivit carora, pentru motive temeinice, se poate incuviinta casatoria femeii care a implinit varsta de 15 ani. Incuviintarea se poate da, printr-o dispensa de varsta, de presedintele consiliului judetean sau de primarul general al municipiului Bucuresti, dupa caz, si numai in temeiul unui aviz eliberat de un medic oficial.

In concluzie, femeia care nu a implinit varsta de 16 ani se poate casatori, daca indeplineste urmatoarele conditii:

- sa fi implinit varsta de 15 ani. Deci, chiar daca femeia a nascut un copil inainte de a fi implinit aceasta varsta, legea nu-i permite sa se casatoreasca;

- sa faca dovada existentei unui motiv temeinic (de exemplu, sarcina femeii, viitorul sot pleaca in strainatate pe o perioada de timp mai indelungata, faptul ca femeia, victima a unui viol, doreste sa se casatoreasca cu autorul infractiunii);

- sa prezinte un aviz medical eliberat de un medic oficial, care sa ateste sanatatea femeii si aptitudinea acesteia de a avea relatii conjugale normale.

Dovada indeplinirii conditieie varstei matrimoniale se face de catre viitori soti prin prezentarea certificatului de nastere si a actului de identitate.

3. Comunicarea reciproca a starii de sanatate. Potrivit art. 10 C.fam., viitorii soti sunt obligati sa declare ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor. Indeplinirea de viitorii soti a acestei conditii de fond la incheierea casatoriei se realizeaza prin prezentarea la ofiterul de stare civila a certificatelor medicale prenuptiale si prin inserarea in continutul declaratiei de casatorie a mentiunii ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor.

Art. 39 alin. 1 lit. c din Metodologie prevede ca valabilitatea certificatelor medicale prenuptiale este de 14 zile de la data emiterii si ele trebuie sa cuprinda mentiunea expresa ca viitorul sot la care se refera inscrisul se poate sau nu se poate casatori. Asadar, examenul medical prenuptial este, pe de o parte, obligatoriu, ofiterul de stare civila neputand proceda la publicitatea declaratiei de casatorie in lipsa certificatului medical, iar, pe de alta parte, secret, intrucat medicul se limiteaza doar la a atesta daca persoana examinata se poate casatori sau nu, fara a face nici o alta mentiunedespre starea ei de sanatate.

Prin exceptie, prin legi speciale se interzice casatoria celor suferinzi de anumite boli, asa cum este cazul alienatului sau al debilului mintal.

Din analiza legii se desprinde ideea ca, in principiu, nu se interzice casatoria persoanelor bolnave, insa este necesara informarea reciproca a viitorilor soti in legatura cu starea lor de sanatate. Aceasta informare reciproca are un dublu scop: pe de o parte, ofera posibilitatea fiecaruia dintre viitorii soti sa decida in cunostinta de cauza daca, in cazul in care celalalt sufera de o boala, incheie sau nu casatoria cu acesta, iar, pe de alta parte, impiedica incheierea casatoriei in situatiile in care boala de care, eventual, sufera unul dintre viitorii soti este prevazuta de o lege speciala ca determinand imposibilitatea incheierii casatoriei.

Conditia comunicarii reciproce a starii sanatatii intre viitorii soti prezinta importanta     sub aspectul sanctiunii aplicate casatoriei incheiate cu nerespectarea acesteia. Astfel, boala anterioara casatoriei poate fi invocata ca motiv de anulare a casatoriei, in ipoteza in care sotul bolnav a ascuns aceasta imprejurare celuilalt sot care, daca ar fi cunoscut-o, nu ar fi consimtit la incheierea casatoriei. Dimpotriva, boala dobandita in timpul casatoriei poate fi invocata numai ca motiv pentru desfacerea casatoriei prin divort, in conditiile art. 38 alin. 3 C.fam., atunci cand relatiile de casatorie nu mai pot continua.

4. Consimtamantul. Consimtamantul viitorilor soti constituie o conditie esentiala pentru incheierea casatoriei. Astfel, art. 1 alin. 2 C.fam. prevede ca familia are la baza casatoria liber consimtita, iar art. 16 alin. 1 C.fam. dispune, in acelasi sens, ca incheierea casatoriei se realizeaza prin consimtamantul viitorilor soti.

De asemenea, art. 1 alin. 1 din Conventia O.N.U. privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea casatoriilor prevede ca nici o casatorie nu poate fi contractata in mod legal fara liberul si deplinul consimtamant al celor doi viitori soti, acest consimtamant trebuind sa fie exprimat de catre acestia in mod direct, in prezenta autoritatii competente a celebra casatoria si a martorilor, dupa o publicitate suficienta.

Pentru a fi valabil, consimtamantul la casatorie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie neviciat; sa fie actual; sa fie dat personal si simultan de catre viitorii soti; sa fie constatat in mod direct de catre ofiterul de stare civila competent a oficia celebrarea casatoriei.

1. Viciile de consimtamant. Consimtamantul la casatorie este liber numai daca declaratia pe care viitorul sot o face in fata ofiterului de stare civila este manifestarea vointei sale constiente, iar formarea ei nu a fost alterata de nici unul din viciile de consimtamant: eroare, dol si violenta (art. 21 alin. 1 C.fam.).

a) Eroarea constituie viciu de consimtamant numai daca se refera la identitatea fizica a celuilalt sot. Cu alte cuvinte, ea reprezinta acea imprejurare in care cel care invoca eroarea s-a casatorit cu o alta persoana decat cu aceea cu care a intentionat sa se casatoreasca.

In practica, imprejurarea care determina eroarea cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot este aproape imposibil de realizat, deoarece viitorii soti, prezenti personal la sediul primariei unde urmeaza a se oficia incheierea casatoriei, sunt identificati atat de ofiterul de stare civila, cat si de cei doi martori care ii insotesc, pe de o parte, iar pe de alta parte, se prezuma ca viitorii soti doresc, dupa o prealabila si suficienta cunoastere a lor si a parintiilor, fratilor, bunicilor, unchilor s.a., sa intemeieze o familie prin incheie casatoriei.

In ceea ce priveste eroarea asupra identitatii civile a celuilalt sot (de exemplu, acesta este o persoana divortata sau un copil nelegitim, desi s-a crezut ca este celibatar, respectiv copilul legitim al parintilor lui) si eroarea asupra calitatilor si insusirilor celuilalt sot, ele nu constituie viciu de consimtamant, astfel incat o casatorie incheiata intr-o asemenea situatie este valabila.

b) Dolul (viclenia) viciaza consimtamantul viitorului sot prin eroarea provocata ca urmare a mijloacelor viclene folosite impotriva sa de catre celalalt viitor sot. Dolul este o 'eroare provocata' ce include in structura lui doua elemente: un element subiectiv (eroarea) si un element obiectiv (manoperele dolosive si viclene folosite cu intentie de catre unul dintre viitorii soti, pentru a-l determina pe celalalt sa consimta la casatorie).

In materia casatoriei, sub aspectul dolului, se aplica regulile de drept comun, deoarece Codul familiei nu defineste si nu indica domeniul de aplicare a acestui viciu de consimtamant. In consecinta, campul de aplicare a dolului este mult mai intins decat al erorii, incluzand si alte elemente decat identitatea fizica a celuilalt sot. Astfel, dolul se poarta si asupra unor calitati ale viitorului sot, pe care, daca le-ar fi cunoscut celalalt viitor sot, casatoria nu s-ar fi incheiat. Numai dolul principal constituie viciu de consimtamant.



Manoperele dolosive, folosite pentru obtinerea erorii si, in consecinta, a consimtamantului la incheierea casatoriei, se manifesta atat in forma comisiva, cat si in forma omisiva (dolul prin reticenta). Cele mai frecvente cazuri din practica judiciara au in vedere dolul prin reticenta, realizat prin ascunderea de catre unul dintre viitorii soti a unei imprejurari esentiale in formarea consimtamantului care, daca ar fi fost cunoscuta de celalalt viitor sot, acesta nu s-ar fi casatorit (de exemplu, s-a ascuns starea de boala grava sau formele de manifestare concreta ale bolii).

c) Violenta. Violenta este rar intalnita in practica, deoarece caracterul solemn al casatoriei si faptul ca actul juridic se incheie in fata ofiterului de stare civila sunt elemente care impiedica exercitarea actelor de constrangere fizica sau morala, care ar conduce la vicierea consimtamantului unuia dintre viitorii soti.

Violenta prin constrangere fizica este aproape imposibil de realizat la incheierea casatoriei, pentru ca ar presupune ca insusi ofiterul de stare civila si chiar ce doi martori prezenti la ceremonie sa fie complici sau acestia sa fie, la randul lor, sub imperiul violentei.

Violenta prin constrangere morala, constand in exercitarea de mijloace ilicite, care cauzeaza unuia dintre viitorii soti teama de un rau considerabil si prezent, este mai usor de imaginat si mai credibil. In practica judiciara s-a aratat ca teama reverentioasa a unuia dintre viitorii soti fata de parintii lui nu poate fi considerata viciu de consimtamant.

2. Consimtamantul trebuie sa fie actual. Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa fie actual, in sensul ca acesta se impune sa existe in momentul incheierii casatoriei. Aceasta cerinta se realizeaza prin aceea ca viitorii soti sunt obligati sa fie prezenti in fata ofiterului de stare civila (art. 16 C.fam.). In consecinta, atat promisiunea de casatorie, indiferent de forma in care a fost facuta (logodna, conventie), cat si declaratia de casatorie nu au valoare juridica si nu produc nici un efect juridic in materia casatoriei.

3. Consimtamantul trebuie sa fie dat personal si simultan de catre viitorii soti. Legea romana exclude posibilitatea incheierii casatoriei prin reprezentare, asa cum, de regula, pot fi incheiate actele juridice bilaterale. De asemenea, viitorii soti consimt la casatorie unul imediat dupa celalalt si nu la un interval mare de timp, dupa cum, de regula, se pot incheia contractele.

4. Consimtamantul trebuie sa fie constatat in mod direct de catre ofiterul de stare civila. Pentru incheierea casatoriei, consimtamantul viitorilor soti se manifesta prin raspunsul afirmativ la intrebarea ofiterului de stare civila adresata fiecaruia, in sensul daca doresc sa se casatoreasca.

In situatia in care unul dintre viitorii soti se afla in imposibilitatea de a vorbi, de exemplu este o persoana surdo-muta sau un cetatean strain necunoscator al limbii romane, consimtamantul acestuia se poate da in orice mod, insa el trebuie sa fie neindoielnic. Datorita situatiei exceptionale, prezenta interpretului este obligatorie, iar ofiterul de stare civila incheie un proces-verbal cu privire la aceasta imprejurare (art. 32 din Legea nr. 119/1996).

5. Lipsa consimtamantului la casatorie. In literatura de specialitate se considera ca lipsa totala a consimtamantului la casatorie exista in urmatoarele cazuri:

- unul dintre viitorii soti este alienat sau debil mintal;

- unul dintre viitorii soti a raspuns 'nu' la intrebarea ofiterului de stare civila, daca doreste sa se casatoreasca, si, cu toate acestea, casatoria a fost declarata incheiata;

- cand la incheierea casatoriei unul dintre viitorii soti sau ambii au urmarit un alt scop decat acela de a intemeia o familie si de a se supune statutului legal al casatoriei. De exemplu, casatoria dintre autorul infractiunii de viol si victima, scopul fiind sustragerea de la raspunderea penala.

Sectiunea a III-a. Impedimentele la casatorie

δ.1. Notiune

Impedimentele la casatorie reprezinta acele imprejurari de fapt sau de drept, expres prevazute de lege, a caror existenta impiedica incheierea casatoriei. Cu alte cuvinte, ele sunt conditii negative, deoarece numai lipsa lor il determina pe ofiterul de stare civila sa incheie casatoria.

Codul familiei reglementeaza urmatoarele impedimente: existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti, rudenia, adoptia, tutela, alienatia si debilitatea mintala.

δ.2. Clasificarea impedimentelor

In literatura de specialitate, impedimentele la casatorie sunt clasificate dupa doua criterii:

1. In functie de natura sanctiunea ce intervine in cazul incheierii casatoriei in prezenta impedimentului, impedimentele la casatorie se clasifica in:

- impedimente dirimante, a caror prezenta in momentul incheierii unei casatorii atrage nulitatea absoluta a casatoriei: existenta unei casatorii nedesfacute (art. 5 C.fam.), rudenia (art. 6 C.fam.), adoptia (art. 7 lit. a C.fam.), alienatia si debilitatea mintala (art. 9 C.fam.);

- impedimente prohibitive, a caror prezenta nu atrage nulitatea casatoriei, ci numai sanctiuni pentru ofiterul de stare civila care a incheiat casatoria cu neobservarea impedimentului: adoptia (art. 7 lit. b si lit. c C.fam.) si tutela (art. 8 C.fam.).

2. In functie de sfera persoanelor intre care exista impedimentul, impedimentele la casatorie se clasifica in:

- impedimente absolute, care interzic incheierea casatoriei unei anumite persoane cu orice alta persoana: existenta unei casatorii nedesfacute, alienatia si debilitatea mintala;

- impedimente relative, care opresc incheierea casatoriei unei anumite persoane cu o anumita alta persoana: rudenia, adoptia si tutela.

δ.3. Analiza impedimentelor la casatorie

1. Existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti. Acest impediment reprezinta continutul principiului monogamiei, care sta la baza casatoriei si a familiei. Astfel, art. 5 C.fam. prevede: 'Este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit si femeia care este casatorita'.In consecinta, nu se pot casatori decat persoanele necasatorite, care, fie nu au incheiat niciodata o casatorie, fie au incheiat o casatorie dar aceasta, dupa caz, a incetat ca urmare a mortii sau a declararii judecatoresti a mortii celuilalt sot, a fost desfiintata prin nulitatea absoluta sau nulitatea relativa, sau a fost desfacuta prin divort.

Existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti atrage starea de bigamie. Starea de bigamie, desi existenta la data incheierii noii casatorii, este inlaturata, ca urmare a regimului nulitatii sau a vointei legiuitorului, in urmatoarele situatii:

- o persoana casatorita a incheiat o noua casatorie, iar dupa data incheierii acesteia, prima casatorie este desfiintata. Starea de bigamie dispare, deoarece constatarea nulitatii absolute sau declararea nulitatii relative a casatoriei produce efecte retroactiv, astfel ca, prima casatorie este considerata ca nici nu a fost incheiata;

- sotul celui declarat mort prin hotarare judecatoreasca se recasatoreste, iar ulterior, cel declarat mort reapare, anulandu-se hotararea declarativa de moarte. Motivul inlaturarii starii de bigamie este consacrat in art. 22 alin. 2 C.fam.: 'Prima casatorie este desfacuta pe data incheierii noii casatorii'. Singura conditie pentru aplicarea acestui text legal si care salveaza valabilitatea casatoriei subsecvente este ca sotii din a doua casatorie sa fi fost de buna-credinta in momentul incheierii actului juridic, adica sa nu fi stiut ca cel declarat mort este in viata;

- sotul se recasatoreste intre data declararii mortii celuilalt sot si data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti declarative de moarte.

In ceea ce priveste divortul, acesta nu atrage inlaturarea starii de bigamie, daca, inainte ca hotararea judecatoreasca de desfacere a casatoriei sa ramana irevocabila, unul dintre soti incheie o noua casatorie, cea de-a doua casatorie fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a casatoriei.

Dovada lipsei impedimentului se face de catre viitorii soti, care, cu buna-credinta, mentioneaza in declaratia de casatorie ca nu exista acest impediment, pe de o parte, si prin prezentarea, daca este cazul, a unui inscris, din care sa rezulte ca anterioara casatorie a unuia dintre viitorii soti a incetat, a fost desfiintata sau desfacuta, pe de alta parte.

2. Rudenia Art. 6 alin. 1 C.fam. prevede: 'Este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv'. Considerentele care justifica interdictia casatoriei intre persoanele care sunt rude in gradul indicat de lege se refera la necesitatea asigurarii unei descendente sanatoase, din punct de vedere biologic, si la respectarea normelor de ordin moral.

De la regula potrivit careia este interzisa casatoria intre rudele colaterale pana la gradul IV inclusiv, legiuitorul a prevazut o exceptie prin dispozitiile art. 6 alin. 2 C.fam., care mentioneaza ca, pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul IV poate fi incuviintata de presedintele consiliului judetean sau de primarul general al municipiului Bucuresti, in functie de domiciliul viitorului sot, care solicita aceasta incuviintare.

Rudenia, inteleasa ca legatura de sange dintre doua persoane care, fie descind direct una din alta, fie, fara a descinde direct, au un autor comun, constituie un impediment la casatorie, indiferent daca este din casatorie sau din afara casatoriei.

In legatura cu rudenia din afara casatoriei, precizam ca ea constituie impediment la incheierea casatoriei, chiar daca nu este legal constatata, deoarece aceasta a fost intentia legiuitorului, de a aplica impedimentul nu numai la o situatie de drept, ci si la o existenta de fapt. Rudenia reprezinta atat o realitate biologica, cat si o realitate juridica, si, indiferent de forma in care ea exista, in fapt sau in drept, trebuie sa produca efecte juridice in materia incheierii casatoriei.

De asemenea, rudenia constituie un impediment la casatorie indiferent daca ea are la baza legatura de sange sau hotararea judecatoreasca de incuviintare a adoptiei. In ultimul caz, se are in vedere adoptia cu efecte depline, deoarece numai aceasta forma a adoptiei produce efectele unei filiatii firesti intre adoptat si adoptatori.

Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei (actualmente, abrogata prin Legea nr. 273/2004 cu privire la regimul juridic al adoptie) s-a consacrat numai adoptia cu efecte depline, cealalta forma a adoptiei, adoptia cu efecte restranse, fiind inlaturata. Art. 21 alin. 3 din acest act normativ prevedea expres impedimentul la casatorie care rezulta din adoptie: 'Este interzisa casatoria intre adoptat si rudele sale firesti, potrivit legii'. Desi rudenia fireasca dintre adoptat si rudele sale din familia de origine inceteaza ca urmare a incuviintarii adoptiei, un efect al acestei rudenii se mentine in privinta impedimentului la adoptie.



3. Adoptia cu efecte restranse Dispozitiile art. 7 C.fam. prevad urmatoarele: 'Este oprita casatoria:

a) intre cel care adopta sau ascendentii lui, de o parte, si cel adoptat ori descendentii acestuia, de alta;

b) intre copiii celui care adopta, de o parte, si cel adoptat sau copiii acestuia, de alta;

c) intre cei adoptati de aceeasi persoana.

Pentru motive temeinice, casatoria intre persoanele prevazute la lit. b) si c) de mai sus poate fi incuviintata potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 2'.

Impedimentul prevazut in textul citat se refera la adoptia cu efecte restranse, deoarece, in cazul adoptiei cu efecte depline, adoptatul devine ruda cu adoptatorul si rudele acestuia, iar rudenia intemeiata pe legatura de sange inceteaza (art. 1 alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei. Asa fiind, casatoria este oprita intre adoptat si rudele sale stabilite in urma incuviintarii adoptiei, in aceleasi conditii ca si intre rudele sale firesti (art. 6 C.fam.).

Existenta impedimentului rezultat din adoptia cu efecte restranse se justifica prin considerente de ordin moral si din necesitatea evitarii suprapunerii unor relatii de familie incompatibile cu structura fireasca a unei familii.

Pentru motive temeinice, incheierea casatoriei este posibila, dupa obtinerea unei dispense de rudenie, intre urmatoarele persoane:

- descendentii adoptatorului, pe de o parte, si cel adoptat si copiii acestuia, pe de alta parte, deoarece intre acestia nu exista nici o legatura de rudenie. Adoptia cu efecte restranse da nastere rudeniei numai intre adoptat si descendentii lui, pe de o parte, si adoptator, pe de alta parte;

- cei adoptati de aceeasi persoana. Desi pozitia acestora in structura familiei poate fi asimilata cu cea a fratilor, intre ei nu exista nici o legatura de sange sau de rudenie civila si, prin urmare, considerentele de ordin biologic si eugenic care caracterizeaza rudenia fireasca nu sunt prezente in cazul persoanelor adoptate de acelasi adoptator. Bineinteles, trebuie indeplinita conditia ca persoanele adoptate sa nu fie rude de sange, provenind din aceeasi familie de origine. In acest caz, impedimentul la adoptie este rudenia de singe, care produce efecte in materia incheierii casatoriei.

4. Tutela Art. 8 C.fam. dispune: 'In timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa'.

Impedimentul rezultand din tutela se intemeiaza pe considerente de ordin moral, deoarece principala obligatie a tutorelui este de a ingriji de cresterea, sanatatea si dezvoltarea minorului, de educarea si pregatirea lui profesionala. Plecand de la imprejurarea ca tutela inceteaza de drept in momentul in care cel aflat sub tutela implineste varsta de 18 ani, legiuitorul a avut in vedere, la redactarea art. 8 C.fam., prin 'persoana minora' numai 'femeia minora', intrucat, numai femeia se poate casatori in perioada minoritatii.

5. Alienatia si debilitatea mintala Art. 9 C.fam. prevede ca: 'Este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale'.

Din cuprinsul acestor dispozitii rezulta doua situatii:

a) alienatia si debilitatea mintala. Deoarece legea nu distinge, fiecare dintre ele constituie impediment la casatorie, indiferent daca au fost sau nu constatate prin procedura speciala a interdictiei. Alienatul si debilul mintal nu se pot casatori, chiar daca, la data incheierii casatoriei, se gasesc intr-o stare de luciditate pasagera;

b) persoana lipsita vremelnic de facultatile mintale nu se poate casatori decat in momentele de luciditate. Consimtamantul exprimat in asemenea momente este un consimtamant valabil, care produce efecte juridice.

Ratiunea pentru care, in dreptul roman, alienatia si debilitatea mintala constituie un impediment la casatorie se fundamenteaza pe ideea ca aceste stari sunt incompatibile cu finalitatea si scopul casatoriei.

Sectiunea a IV-a. Conditiile de forma ale casatoriei

Conditiile de forma ale casatoriei, reglementate de art. 12-18 C.fam. si art. 27-33 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, constau in formalitati prealabile si formalitati concomitente celebrarii casatoriei.

Reglementarea acestor formalitati de catre legiuitor are un triplu scop: asigurarea indeplinirii conditiilor de fond si a lipsei impedimentelor la casatorie, prin verificarile pe care le face ofiterul de stare civila (art. 4-10 C.fam.), recunoasterea publica a casatoriei (art. 3 C.fam.) si dovada casatoriei (art. 18 C.fam.).

δ.1. Formalitatile prealabile incheierii casatoriei

1. Declaratia de casatorie. Declaratia de casatorie, prima formalitate pe care viitorii soti o indeplinesc in vederea casatoriei, se face, in regula generala, la primaria localitatii in raza careia se afla domiciliul sau resedinta oricaruia dintre viitorii soti (art. 12 C.fam.), iar in mod exceptional se poate face si in alta localitate, de catre unul din viitorii soti, caz in care primaria care a inregistrat aceasta declaratie o transmite, in termen de 48 de ore, primariei unde urmeaza a se incheia casatoria (art. 28 din Legea nr. 119/1996 si art. 38 alin. 3 din Metodologia nr. 1/1997).

Declaratia de casatorie facuta personal de catre viitorii soti, in scris, trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni:

- manifestarea de vointa a acestora ca vor sa se casatoreasca;

- identitatea fiecaruia dintre viitorii soti;

- declaratia viitorilor soti ca nu exista nici un impediment la casatorie si ca au luat la cunostinta reciproc despre starea de sanatate a celuilalt;

- declaratia in legatura cu numele de familie pe care urmeaza sa-l poarte in timpul casatoriei (art. 27 C.fam.);

- indicarea locului unde urmeaza a se incheia casatoria.

Prevederile art. 13 C.fam. si art. 28-29 din Legea nr. 119/1996 enumera urmatoarele inscrisuri care trebuie anexate declaratiei de casatorie:

- certificatele de nastere ale viitorilor soti, in original si in copie legalizata;

- actele de identitate ale viitorilor soti, care, dupa verificare, se restituie acestora, urmand a fi din nou prezentate in momentul incheierii casatoriei;

- certificatele medicale dovedind starea de sanatate a viitorilor soti, a caror valabilitate este de 14 zile de la data emiterii lor;

- acte, in original si in copie, traduse si legalizate, din care sa rezulte incetarea sau desfacerea casatoriei anterioare a unuia dintre viitorii soti, daca este cazul (de exemplu, certificatul de deces al fostului sot, hotararea judecatoreasca de desfacere sau de desfiintare a casatoriei).

Potrivit art. 40 din Metodologia nr. 1/1997, dosarul actului de casatorie mai cuprinde, dupa caz, urmatoarele documente:

a) aprobarea primarului pentru incheierea casatoriei in afara sediului primariei, la cererea persoanei interesate;

b) incuviintarea primarului sau a comandantului navei pentru incheierea casatoriei inainte de implinirea termenului de 10 zile de la data inregistrarii declaratiei de casatorie, la cererea persoanei interesate;

c) aprobarea presedintelui consiliului judetean sau a primarului general al municipiului Bucuresti, in cazul existentei unor impedimente rezultate din conditiile de varsta, rudenie fireasca sau adoptie, prevazute de art. 4 alin. 2, art. 6 alin. 2 si art. 7 alin. 2 C.fam.;

d) dovada eliberata ori autentificata de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate in Romania, in cazul casatoriei unui cetatean strain , din care sa rezulte ca acesta indeplineste conditiile de fond, cerute de legea sa nationala, pentru incheierea casatoriei in Romania, in conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 119/1996, coroborate cu art. 18 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, cu exceptia cetatenilor statelor cu care Romania a incheiat tratate, conventii sau acorduri de asistenta juridica, ce pot prezenta documente eliberate de autoritatile competente din tarile respective;

e) declaratia data pe propria raspundere, autentificata de un notar public, din care sa rezulte ca viitorul sot, cetatean strain sau apatrid, nu este casatorit si indeplineste conditiile de fond cerute de legea sa nationala pentru incheierea casatoriei in Romania, in cazul in care dovada prevazuta la lit. d nu poate fi obtinuta, intrucat statul respectiv nu are misiune diplomatica sau oficiu consular acreditat in Romania. Pentru apatrizi, legea nationala este legea statului in care isi au domiciliul sau, in lipsa, resedinta;

f) procesul-verbal incheiat impreuna cu interpretul autorizat, in cazul incheierii casatoriei intre persoane care nu cunosc limba romana sau intre surdo-muti;

g) aprobarea ministrului Apararii Nationale, a ministrului de Interne, a ministrului de Justitie ori a conducatorilor serviciilor de stat specializate in domeniul apararii si al sigurantei nationale, in cazul cadrelor militare active (ofiteri, maistri militari si subofiteri), care se casatoresc cu o persoana apatrida sau care nu are, exclusiv, cetatenie romana.

La primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila citeste viitorilor soti prevederile art. 4-10 C.fam., precum si ale art. 27 C.fam., atragandu-le atentia ca legea penala pedepseste pe cei care fac declaratii false (art. 292 C.pen.). Apoi, se procedeaza la inregistrarea declaratiei, iar la rubrica 'acte de identitate prezentate' se face mentiune despre actele aduse de viitorii soti.

2. Publicitatea declaratiei de casatorie Potrivit art. 131 C.fam. si art. 281 din Legea nr. 199/1996 cu privire la actele de stare civila, introduse prin Legea nr. 23/1999, ofiterul de stare civila este obligat ca, in ziua in care primeste declaratia de casatorie, sa o faca publica, prin afisare in extras intr-un loc special amenajat la sediul primariei unde urmeaza a se incheia casatoria. Extrasul cuprinde: data afisarii, datele de stare civila ale viitorilor soti, instiintarea ca orice persoana poate face opunere la casatorie in termen de 10 zile de la data afisarii.



Scopul pentru care legiuitorul a impus obligativitatea publicitatii declaratiei de casatorie este ca tertii, cunoscand astfel despre proiectul de casatorie, sa poata formula opozitie la casatorie.

Consideram ca aceasta ratiune a legiuitorului are o utilitate redusa, deoarece cei care doresc sa faca opozitie la casatorie afla despre proiectul de casatorie pe alte cai, nu citind afisul de la sediul primariei.

3. Termenul de 10 zile dintre data inregistrarii declaratiei de casatorie si data incheierii casatoriei Potrivit art. 29 din Legea nr. 119/1996, casatoria se poate incheia numai dupa ce a trecut un termen de 10 zile de la data la care a fost inregistrata declaratia de casatorie. Calcularea acestui termen se face pe „zile pline', ceea ce inseamna ca ziua in care incepe sa curga termenul si cea in care el se implineste se iau in calcul.

Termenul de 10 zile, interval legal minim dintre data inregistrarii declaratiei de casatorie si data incheierii casatoriei, poate fi modificat, dupa cum urmeaza:

- termenul poate fi redus, pentru motive temeinice (de exemplu, viitoarea sotie este insarcinata, viitorul sot este militar si are o permisie mai mica de 10 zile, viitorul sot urmeaza sa plece la studii in strainatate in acest termen de 10 zile), prin decizia primarului sau a comandantului navei, daca sunt indeplinite conditiile pentru a se incheia o casatorie pe o nava;

- termenul poate fi marit, insa incheierea casatoriei trebuie sa aiba loc pana la data expirarii certificatelor prenuptiale.

Ratiunile pentru care legiuitorul a stabilit termenul de 10 zile pana la incheierea casatoriei sunt urmatoarele:

- in aceasta perioada se realizeaza publicitatea incheierii casatoriei, prin afisarea declaratiei de casatorie la sediul primariei unde urmeaza a se celebra casatoria;

- in aceasta perioada, tertii pot formula opozitii la casatorie;

- ofiterul de stare civila verifica indeplinirea cerintelor legale si temeinicia opozitiilor;

- viitorii soti mai pot inca reflecta asupra incheierii casatoriei si a consecintelor acestui act juridic.

4. Opozitia la casatorie. Opozitia la casatorie este actul prin care o persoana aduce la cunostinta ofiterului de stare civila existenta unei imprejurari de fapt sau de drept pentru care incheierea casatoriei nu este posibila.

Opozitia la casatorie poate fi facuta de orice persoana, fara a fi tinuta sa justifice vreun interes legitim, si chiar de insusi ofiterul de stare civila, atunci cand constata personal ca exista o cauza pentru care incheierea casatoriei a devenit imposibila. In aceasta situatie, ofiterul de stare civila incheie un proces-verbal, in care consemneaza motivul care opreste incheierea casatoriei (art. 30 din Legea nr. 119/1996).

Opozitia la casatorie trebuie facuta cu respectarea urmatoarelor conditii prevazute de art. 14 C.fam.: in forma scrisa, cu indicarea imprejurarilor de fapt sau de drept care determina imposibilitatea incheierii casatoriei si cu indicarea dovezilor pe care se sprijina.

Opozitia la casatorie produce urmatoarele efecte:

a) daca este intemeiata, ofiterul de stare civila refuza incheierea casatoriei. In acest sens, dispozitiile art. 15 C.fam. prevad: 'Ofiterul de stare civila va refuza sa constate incheierea casatoriei daca, in temeiul verificarilor ce este dator sa faca, al opunerilor primite sau al informatiilor ce are, gaseste ca cerintele legii nu sunt indeplinite'.

Viitorii soti, nemultumiti de hotararea ofiterului de stare civila, au posibilitatea de a se adresa judecatoriei care, pe baza dosarului de casatorie, se    pronunta asupra legalitatii refuzului de a incheia casatoria (art. 10 din Legea nr. 119/1996);

b) daca este neintemeiata, ofiterul de stare civila incheie casatoria la data fixata;

c) daca verificarea opozitiei necesita mai mult timp, ofiterul de stare civila amana data celebrarii casatoriei, prelungind astfel termenul de 10 zile, dar pana la expirarea valabilitatii certificatelor medicale prenuptiale. In cazul expirarii termenului de valabilitate a acestora, viitorii soti sunt obligati sa depuna noi certificate medicale, referitoare la starea sanatatii lor.

δ.2. Procedura incheierii casatoriei

1. Localitatea incheierii casatoriei    este una din localitatile in care oricare dintre viitorii soti isi au domiciliul sau resedinta (art. 11 C.fam.).

2. Locul incheierii casatoriei este sediul serviciului de stare civila din localitatea competenta (art. 16 alin. 1 din C.fam.), iar in mod exceptional, casatoria se poate incheia si in afara sediului serviciului de stare civila, dar numai 'in cazurile aratate de legea speciala' (de exemplu, unul dintre viitorii soti se afla in imposibilitate de a se deplasa din motive medicale sau executa o pedeapsa privativa de libertate).

De asemenea, art. 8 din Legea nr. 119/1996 prevede incheierea casatoriei la bordul unei nave sub pavilion romanesc si aflata in afara apelor teritoriale ale Romaniei. In acest caz, casatoria se poate incheia numai intre cetateni romani.

3. Competenta ofiterului de stare civila. Ofiterul de stare civila are o tripla competenta:

a) Competenta materiala (rationae materiae) este determinata de calitatea si atributiile ce i-au fost delegate persoanei care incheie casatoria. Astfel, art. 3 C.fam. prevede ca numai casatoria incheiata in fata ofiterului de stare civila se bucura de protectia legii.

De la aceasta norma imperativa exista o exceptie consacrata de art. 7 din Legea nr. 119/1996, care arata ca inregistrarea facuta in registrul de stare civila de o persoana necompetenta, care a exercitat in mod public atributia de ofiter de stare civila, este valabila, chiar daca persoana nu avea, in realitate, aceasta calitate (error communis facit ius).

In concluzie, lipsa de calitate a persoanei care a incheiat casatoria nu atrage nulitatea casatoriei, daca aceasta a exercitat in mod public atributia de ofiter de stare civila, iar viitorii soti au fost de buna-credinta, nestiind ca ofiterul de stare civila nu are competenta materiala de a oficia casatoria.

b) Competenta personala (rationae personae) a ofiterului este determinata de domiciliul sau resedinta viitorilor soti. Cu alte cuvinte, casatoria se incheie de ofiterul de stare civila al consiliului local al municipiului, orasului, comunei in cuprinsul careia se afla domiciliul sau resedinta unuia dintre viitorii soti.

c) Competenta teritoriala (rationae loci) a ofiterului de stare civila este determinata de limitele teritoriului localitatii unde se afla consiliul local in cadrul caruia acesta functioneaza.

­δ.3. Momentul incheierii casatoriei

In ziua fixata pentru incheierea casatoriei, ofiterul de stare civila procedeaza, potrivit art. 31 din Legea nr. 119/1996 si art. 43-44 din Metodologia nr. 1/1997, la urmatoarele:

- identifica, pe baza actelor de identitate, pe viitorii soti si pe cei doi martori;

- constata ca sunt indeplinite conditiile de fond si ca nu exista impedimente la casatorie;

- constata ca nu exista opozitii la casatorie sau ca acestea nu sunt intemeiate;

- ia consimtamantul viitorilor soti in vederea incheierii casatoriei;

- declara casatoria incheiata pe baza consimtamantului viitorilor soti;

- citeste dispozitiile Codului familiei referitoare la drepturile si obligatiile sotilor (art. 1-2);

- intocmeste de indata actul de casatorie in registrul de stare civila corespunzator, act ce se semneaza de ofiterul de stare civila, de soti si de cei doi martori;

- face mentiune, pe actul de identitate al sotului, de schimbarea numelui de familie intervenita prin casatorie. Art. 46 din Metodologia nr. 1/1997 prevede modalitatea in care se realizeaza aceasta mentiune. Astfel, daca sotul care si-a schimbat numele prin casatorie poseda buletin de identitate, ofiterul de stare civila aplica pe una din paginile acestuia stampila cu urmatorul continut: 'Schimbat numele din. in., prin casatorie. Actul de identitate va fi preschimbat pana la'.

In mod corespunzator se procedeaza si in cazul carnetelor de identitate, al legitimatiilor provizorii si al pasapoartelor eliberate de autoritatile romane, iar pentru cartea de identitate informatizata, ofiterul de stare civila o invalideaza, prin perforarea spatiului in care se afla inscrisa perioada de valabilitate;

- elibereaza sotilor certificatul de casatorie.

Din analiza art. 16 si art. 17 din C.fam. precum si din natura juridica a casatoriei, rezulta ca momentul incheierii casatoriei este cel in care ofiterul de stare civila constata existenta consimtamantului viitorilor soti si ii declara casatoriti. Inregistrarea casatoriei nu are valoare constitutiva, ea reprezentand numai un element de proba a casatoriei (art. 18 C.fam.).

Asa fiind, omisiunea inregistrarii casatoriei nu atrage nulitatea casatoriei, deoarece casatoria s-a incheiat la un moment anterior intocmirii actului de casatorie, iar potrivit art. 52 din Legea nr. 119/1996 existand posibilitatea intocmirii ulterioare a actului de casatorie.



M. V. Antonescu, Regimul juridic al strainilor in Romania, Editura “ALL Beck”, Bucuresti, 2001, p. 121-124.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1473
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site