Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Izvoarelor dreptului penal

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Drept civil, an 1, partea generala – drept grila
INFRACTIUNEA
REGLEMENTAREA VENITURILOR BUGETARE
CARTA DREPTURILOR BENEFICIARILOR - Dreptul pacientului HIV/SIDA
Receptia senzoriala a evenimentului judiciar
Efectele posesiei
Participatia penala
Formele societatii comerciale - Sinteza -
Programul Operational Sectorial - Transport (POS-T)
LIBERTATILE FUNDAMENTALE


Izvoarelor dreptului penal

Definind izvoarele formale ale dreptului penal, vom spune ca sunt acele acte juridice (normative) care, in cuprinsul lor, stabilesc faptele care consti­tuie infractiuni, sanctiunile ce se pot aplica, conditiile raspunderii penale, pre­cum si actele normative care prevad dispozitii obligatorii de respectat in pro­cesul de elaborare si aplicare a dreptului penal.



Izvoarele dreptului penal

1. Constitutia Romaniei

Un prim izvor este insasi legea fundamentala care prin normele sale consacra valorile sociale cele mai importante ale statului nostru: suverani­tatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea sa, persoana umana cu drep­turile si libertatile sale, proprietatea privata si publica, ordinea de drept, valori ce vor fi aparate impotriva incalcarilor grave, prin norme de drept penal. O importanta deosebita pentru dreptul penal o prezinta insa acele dispozitii constitutionale care vizeaza in mod explicit sfera de reglementare a acestei ramuri de drept, cum ar fi: art. 19, care reglementeaza de principiu extra­darea si expulzarea, art. 49, care prevede posibilitatea restrangerii exerci­tiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 23, care prevede ca, pana la ra­manerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata [alin. (8)] si ca nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii [alin.

Pentru dreptul penal prezinta un interes deosebit, de asemenea, capitolul II si III din Constitutie, care consacra drepturile si libertatile fundamentale, pre­cum si indatoririle fundamentale. Normele dreptului penal, plecand de la drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale consacrate, trebuie sa asi­gure cadrul necesar pentru ca aceste drepturi, libertati si indatoriri sa fie respectate sau indeplinite in fapt.

2. Tratatele si conventiile internationale

Tratatele si conventiile internationale constituie izvoare ale dreptului penal in domeniul prevenirii si combaterii criminalitatii, in masura in care sunt rati­ficate.

In literatura juridica penala se face distinctie intre tratatele si conventiile internationale care constituie izvoare directe ale dreptului penal si cele care constituie izvoare indirecte, mediate.

In prima categorie intra tratatele sau conventiile referitoare la asistenta ju­ridica internationala (ex. conventiile bilaterale cu privire la extradare incheiate intre tara noastra si alte tari).

In a doua categorie intra tratatele si conventiile ce cuprind angajamentele statelor parti de a incrimina pe plan intern anumite fapte socialmente peri­culoase. Astfel, tara noastra a ratificat Conventia de la Geneva, adoptata la 6 septembrie 1956, privitoare la abolirea sclavajului, a traficului de sclavi si a insti­tutiilor si practicilor similare sclavajului. Ca urmare a ratificarii acestei Con­ventii si a altora incheiate in materie, in legislatia interna, respectiv art. 190
C. pen., a fost incriminata sclavia. Prin Decretul-Lege nr. 111 din 30.01990, tara noastra a aderat la Conventia internationala contra luarii de ostatici, adoptata la New York in 17 decembrie 1979. Ca urmare a aderarii la aceasta Conventie, s-a impus modificarea art. 189 C. pen., ce incrimineaza lipsirea ilegala de libertate a unei persoane, lucru care s-a si facut prin Decretul-Lege nr. 112 din 30.01990. Conventiile si tratatele internationale cu implicatii in sfera dreptului penal sunt mult mai numeroase si am putea sa mai amintim pe cele referitoare la: piraterie, traficul de stupefiante, falsificarea de moneda sau alte titluri de valoare, genocid, impiedicarea traficului naval sau aerian, interzicerea torturii etc.

Tratatele si conventiile internationale reprezinta un izvor mediat al dreptu­lui penal roman, in sensul ca acesta va cuprinde in sfera sa norme ce rezulta din cuprinsul actelor internationale la care statul roman a aderat, dar include­rea acestor norme se face prin adoptarea unui act al puterii legislative interne. De la aceasta regula exista insa si o exceptie, consacrata in art. 20 alin. (2) din Constitutie. Potrivit textului invocat, cand exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile inter­na­tionale. In acea­sta ipoteza, de exceptie, pactul sau tratatul international devine izvor direct.



Legile penale ca izvoare principale ale dreptului penal

Este evident ca principalele izvoare ale dreptului penal sunt legile penale, adica legile care au fost anume adoptate pentru a reglementa relatiile sociale ce se formeaza intre oameni in sensul impunerii unei conduite care sa de­termine abtinerea de la savarsirea de infractiuni, pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru a reglementa relatiile ce iau nastere dupa ce au fost savarsite infractiunile. Altfel spus, majoritatea normelor juridice care formeaza conti­nu­tul dreptului penal ca ramura de drept sunt cuprinse in aceste acte norma­tive interne, cunoscute sub denumirea de legi penale.

Pe pamant romanesc, primele legi penale, intr-o forma embrionara, au apa­rut in conditiile feudalismului dezvoltat. Legea tarii a conturat dispozitii pe­nale deosebit de interesante, adoptandu-se masuri pentru a se stavili prac­tica talionului.

Legea penala cea mai apropiata sensului modern a fost Criminaliceasca condica, redactata in perioada 1820-1826 in Moldova si in 1851 in Tara Romaneasca sub influenta considerabila a obiceiului pamantului, dar si a Co­dului austriac si a celui francez.

In sfera legilor penale, Codul penal este cel mai important izvor al drep­tului penal, deoarece cuprinde cvasitotalitatea normelor penale generale si majoritatea normelor penale speciale.

Primul Cod penal al Romaniei moderne a fost cel elaborat in 1864, in tim­pul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, avand numeroase influente din legis­latia penala franceza.

In anul 1936, Parlamentul Romaniei a adoptat un nou Cod penal, denumit Codul Carol al II-lea, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1937. Acest Cod penal a fost revizuit si republicat in 1948 si supus apoi unor numeroase modificari si completari, ramanand in vigoare pana la 1 ianuarie 1969.

Normele cuprinse in Partea generala au aplicabilitate atat asupra infrac­tiunilor prevazute de Partea speciala a Codului penal, cat si asupra unor in­cri­minari ce le intalnim in unele legi speciale care contin dispozitii pe­nale.

Actualul Cod penal roman cuprinde un mare numar de institutii care sunt constante ale dreptului si care, indiferent de modificarile social-politice care ar interveni in societate, isi pastreaza actualitatea si aplicabilitatea. In acest sens putem remarca, cu titlu de exemplu, cea mai mare parte a dispozitiilor din Partea generala, precum si unele infractiuni cum sunt: tradarea, spio­na­jul, atentatul, omorul, vatamarea integritatii corporale, violul, furtul, talharia, pira­teria, distrugerea, delapidarea, ultrajul, abuzul in serviciu, luarea de mita, marturia mincinoasa, evadarea, falsificarea de moneda sau falsurile in inscri­suri, nerespectarea dispozitiilor privind operatiile de import sau export, neres­pec­tarea regimului armelor si munitiilor si altele.

Codul penal din 1968 a suferit modificari succesive, dintre care cele mai importante sunt cele din anii 1970, 1973, 1977, 1990, 1992, 1994, 1996, 2002.

Schimbarile structurale intervenite in societatea romaneasca dupa eveni­mentele din decembrie 1989, adoptarea unei noi Constitutii, trecerea la eco­no­mia de piata, dar mai ales puternica recrudescenta a fenomenului infrac­tionalitatii ridica cu acuitate problema unui nou Cod penal. Acest moment legislativ, de maxima importanta, trebuie pregatit cu toata atentia de cei care lucreaza in domeniul dreptului penal, dar mai ales de teoreticienii ce slujesc aceasta ramura de drept.

Izvoare ale dreptului penal sunt si legile speciale nepenale ce cuprind dis­pozitii de drept penal care completeaza incriminarile din Codul penal.

Dispozitiile cu caracter penal din aceste legi extrapenale se alatura pre­vederilor cuprinse in Partea speciala a Codului penal si alcatuiesc impreuna Partea speciala a Dreptului penal.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 911
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site