Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


NOTIUNI ELEMENTARE DE DREPT

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




NOTIUNI ELEMENTARE DE DREPT

Definitia dreptului

In sens larg, romanii au definit dreptul ca obligatia de a trai onest (“honeste vivere”), de a da fiecaruia ceea ce i se cuvine (“ suum cuique tribuere”), si de a nu dauna altei persoane (“alterum non laedere”). Astfel, in limbajul obisnuit, termenul drept desemneaza o valoare fundamentala a societatii, un ansamblu de reguli de conduita cu rol de stabilire a ceea ce este just sau injust, un mijloc de realizare a dreptatii si echitatii.





In sens juridic, termenul drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita emise de puterea publica, reguli a caror respectare este obligatorie pentru toti destinatarii lor.

Norma de drept. Sistemul juridic

Intreaga viata sociala este guvernata de norme, dar nu toate aceste norme sunt norme juridice – exista norme morale, norme religioase, norme tehnice.

Normele juridice intervin in toate domeniile vietii sociale in care statul a considerat ca este necesara interventia unei reglementari. Astfel, nu vor fi regasite norme juridice in aspecte ce tin exclusiv de sfera morala, ori in sfera tehnica, decat in masura in care adoptarea acestora a fost considerata necesara pentru bunul mers al societatii.

Normele de drept (sau normele juridice) sunt asadar regulile stabilite de catre autoritatea publica, care reglementeaza raporturile dintre oameni si care, in cazul in care nu sunt respectate, pot fi aduse la indeplinire prin forta coercitiva a statului.

Sistemul juridic al unui stat este alcatuit din ansamblul normelor juridice aplicabile in acel stat.

Izvoarele normelor juridice - Sistemul actelor normative

Prin izvoarele normelor juridice se inteleg diferitele modalitati de stabilire a normelor juridice.

In dreptul roman, normele juridice se regasesc in actele normative, adica actele care emana de la autoritatile publice. Jurisprudenta (hotararile pronuntate de instantele judecatoresti) nu reprezinta izvor de drept, deci o solutie pronuntata de instanta de judecata pentru un anume caz nu va putea fi considerata norma de drept aplicabila in toate situatiile similare ulterioare.

Actele normative care constituie izvoare ale dreptului sunt:

Constitutia - este actul normativ suprem in stat. Normele constitutiei sunt obligatoriu sa fie respectate in cuprinsul tuturor celorlalte legi. Constitutia este adoptata de Parlament, care este organul legiuitor al statului.

Legea – este actul normativ adoptat de Parlament, prin care acesta reglementeaza cele mai importante domenii ale vietii sociale. In constitutie este indicat asa-numitul “domeniu al legii” .

Codurile sunt legi mai ample, care reglementeaza un sistem de probleme – Codul Civil, Codul Penal, Codul Familiei, Codul Muncii, Codul Silvic.

Hotararile Guvernului (prescurtate de regula H.G.) – sunt adoptate de Guvern, care este organ executiv, nu legiuitor. Prin urmare, hotararile Guvernului vor cuprinde norme adoptate pentru punerea in aplicare, pentru executarea legilor - fie detaliaza, fie expliciteaza continutul normelor cuprinse in legi.

Ordonantele Guvernului (prescurtate de regula O.G.), sau Ordonantele de Urgenta ale Guvernului (prescurtate de regula O.U.G.) sunt acte normative emise de Guvern atunci cand Parlamentul ii delega acestuia puterea de a emite legi, pentru anumite domenii. Dupa adoptarea unei O.G. sau O.U.G, Parlamentul adopta o lege prin care aproba sau respinge acest O.G. sau O.U.G.. Aceasta se petrece dupa un anumit interval de timp, atunci cand Parlamentul poate introduce acest punct pe ordinea sa de zi. Spre deosebire de Guvern, care lucreaza in tot timpul anului, Parlamentul se intruneste numai in doua sesiuni ordinare pe an si, daca este convocat special, in sesiuni extraordinare.

Ordinele Ministrilor, sunt emise in cadrul fiecarui minister, pentru punerea in aplicare a Hotararilor Guvernului - fie detaliaza, fie expliciteaza continutul normelor cuprinse in acestea.

Instructiuni, Norme, Regulamente, Statute, sunt emise de diverse organe de stat (Ministere) alte institutii (Oficiul Concurentei, Banca Nationala a Romaniei, etc.) ori de organisme profesionale (Uniunea avocatilor, Consiliul Medicilor etc.), in baza competentei pe care le-o confera o lege sau o hotarare de Guvern.

Hotarari ale Consiliilor Locale – reglementeaza problemele de interes local. Sunt obligatorii numai pentru teritoriul aflat in raza consiliului local respectiv.

In sens larg, toate actele normative sunt denumite “legi”.

Faptul ca toate aceste acte normative alcatuiesc un sistem, inseamna ca ele se aplica interdependent. De exemplu, pentru incheierea unui contract de prestari de servicii, sunt norme cuprinse in acte normative referitoare la clauzele pe care trebuie sa le contina un contract, la activitatile permise societatilor comerciale, la diverse autorizatii cerute, la modul de tinere a contabilitatii la plata impozitelor etc., acte normative care pot fi legi, hotarari ale Guvernului, ordine ale ministrilor etc.

Prin legi generale se reglementeaza la nivel general o anumita problema, iar prin legi speciale se reglementeaza in detaliu un aspect al problemei reglementate de legea generala.

Forma actelor normative

Actele normative sunt organizate in titluri, capitole, articole, alineate, paragrafe, subpuncte, astfel incat referirile sa se poata face cat mai precis la o anume norma.

Publicarea actelor normative

Actele normative, fiind de generala aplicare, trebuiesc facute publice, pentru ca cei carora li se adreseaza normele sa le poata aplica. Publicarea se face in Monitorul Oficial, iar pentru hotararile consiliilor locale, intr-un ziar local si, daca exista, in publicatia proprie (buletin informativ).

Intrarea in vigoare si incetarea aplicarii unui act normativ

Un act normativ intra in vigoare (devine obligatoriu de aplicat) de la data publicarii sale in Monitorul Oficial, sau la o data ulterioara publicarii, daca este indicata expres in actul normativ respectiv.

Un act normativ inceteaza sa mai fie in vigoare (nu mai este obligatoriu) prin abrogare expresa sau implicita.

Abrogarea expresa se realizeaza printr-un alt act normativ in care se dispune ca “La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga urmatoarele acte normative ”    sau “la data intrarii in vigoare a prezentei legi isi inceteaza aplicarea urmatoarele legi …” .

Abrogarea implicita are loc atunci cand un act normativ nou contrazice un act normativ existent. In acest caz, se considera ca actul normativ nou a abrogat implicit actul normativ vechi. Uneori, legile cuprind chiar o dispozitie de tipul “la data intrarii in vigoare a prezentei legi orice dispozitii contrare se abroga”.



Aplicarea legii

Aplicarea legii in timp

Deoarece este posibil ca mai multe acte normative sa reglementeze, unul dupa altul, aceleasi relatii sociale, s-au stabilit principiile dupa care se solutioneaza problema duratei aplicarii fiecarui act normativ:

Principiul aplicarii imediate a legii noi, care afirma ca o lege noua se aplica imediat ce a intrat in vigoare, si nu se vor mai aplica pentru viitor legile vechi.

Principiul neretroactivitatii legii, care afirma ca legea noua, desi este obligatorie pentru viitor, nu se va aplica si pentru trecut.

De exemplu, daca la 1 ianuarie 1999 intra in vigoare un act normativ care prevede obligativitatea obtinerii unei autorizatii pentru producerea de piese de schimb auto, sub sanctiunea unei amenzi, atunci:

Este obligatorie obtinerea de autorizatii pentru producerea de piese de schimb auto de dupa 1 ianuarie 1999, iar daca nu se obtin autorizatiile, se va plati o amenda. Producatorul nu se va putea apara spunand ca pana in 1 ianuarie 1999 legea nu cerea autorizatie. Legea noua e de imediata aplicare.

Producerea de piese de schimb auto de pana la 1 ianuarie 1999 , care a fost realizata, fireste, fara autorizatie, este desfasurata in legalitate, si nu se vor datora amenzi pentru acest fapt. Legea nu e retroactiva.

Aplicarea legii in spatiu

Pe teritoriul Romaniei, este posibil ca, in acelasi timp, sa coexiste mai multe acte normative cu privire la aceeasi problema. In acest caz, actele normative se vor aplica in interiorul teritoriului administrativ pentru care au fost adoptate.

De exemplu, daca Consiliul Local al Municipiului Sibiu decide sa interzica circulatia pietonala in zona centrala istorica a orasului, aceasta interdictie va fi aplicabila numai in Sibiu. In Tg. Mures, spre exemplu, circulatia va fi permisa in zona centrala in timpul saptamanii dar nu si duminica intre anumite ore.

Acelasi principiu este valabil pentru state diferite. Pe teritoriul fiecarui stat se va aplica legea acelui stat. Totusi, pentru situatiile care implica probleme legale de legile mai multor state (de exemplu, un american si un roman incheie in Cipru un contract pentru furnizare de marfuri din China in Franta) exista asa-numitele “norme conflictuale”, norme care se refera la astfel de situatii.

Aplicarea legii asupra persoanelor

Actele normative sunt de generala aplicare, adica se adreseaza tuturor oamenilor. Totusi, anumite acte normative sunt de interes pentru anumite categorii de persoane De exemplu, acte normative privitoare la activitatea medicilor, sau a contabililor, sau a societatilor comerciale.

Interpretarea legii

Actele normative sunt destinate sa se aplice unui numar mare de situatii, au asa-numitul caracter general. Din acest motiv, ele nu reglementeaza in detaliu o anume situatie, si astfel, in cazuri particulare , este uneori dificil de inteles daca o anume regula generala se aplica sau nu, si in ce fel. Desigur ca sunt si situatii in care intr-adevar actul normativ nu este redactat cu suficienta claritate.

In toate aceste imprejurari, se pune problema interpretarii actului normativ, adica a intelegerii sensului acestuia si a aplicarii sale pentru o anume situatie particulara.

Exista mai multe moduri de interpretare:

Interpretarea realizata de catre emitentul actului normativ (interpretarea legislativa). Aceasta interpretare este obligatorie, fiind ea insasi o lege.

Interpretarea realizata de catre instantele de judecata, cu ocazia aplicarii legii (interpretarea judiciara). Aceasta interpretare este obligatorie numai pentru situatia respectiva, anume numai pentru cazul particular in care se pronunta acea hotarare judecatoreasca, dar nu si pentru alte situatii ulterioare. Totusi, o anume unificare a interpretarii exista, deoarece Curtea Suprema de Justitie poate decide, in cadrul unui recurs in interesul legii, sa aleaga o anume interpretare dintre interpretarile diferite ale diverselor instante de judecata.

Interpretarea realizata de specialistii in drept (interpretarea doctrinara). Aceasta nu este obligatorie, ci poate servi numai ca mijloc de convingere pentru    instanta de judecata, in masura in care argumentele pe care se bazeaza sunt solide.

In privinta metodelor de interpretare, acestea sunt diverse, si, in practica, poate fi necesara aplicarea mai multor metode deodata pentru lamurirea intelesului unui act normativ:

Interpretarea gramaticala – lamurirea intelesului unui act normativ pe baza regulilor gramaticii.

Interpretarea sistematica – dupa lamurirea intelesului unui act normativ functie de legaturile pe care acesta le are cu celelalte acte normative. Regulile esentiale de interpretare sistematica sunt:

Norma speciala deroga de la norma generala (daca aceeasi situatie de fapt este reglementata de o norma generala, si apoi de o alta norma, speciala, se va aplica in primul rand norma speciala).

Norma generala nu deroga de la norma speciala (daca aceeasi situatie de fapt este reglementata de o norma speciala, si apoi de o alta norma, generala, se va aplica norma speciala, pe care norma generala nu va putea sa o modifice).

Interpretarea istorica si teleologica – dupa lamurirea intelesului unui act normativ functie de contextul social-istoric in care a fost adoptat un act normativ si sensul, scopul, pe care l-a avut in vedere legiuitorul la redactarea sa.

Interpretarea logica – lamurirea sensului unui act normativ pe baza rationamentelor logice. Exista 3 reguli esentiale de interpretare logica:

Exceptia este de stricta interpretare, adica norma care priveste o anume imprejurare speciala nu poate fi aplicata prin analogie si la alte situatii, ci se interpreteaza strict.

Unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie sa distinga, adica acolo unde in lege nu sunt prevazute exceptii de la o anume regula, interpretul nu are voie sa nu aplice textul in toate situatiile.

Legea se interpreteaza    in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul neaplicarii, adica acolo unde o lege este neclara, trebuie interpretata in asa fel incat sa aiba sens, sa se poata aplica la o anume situatie, iar nu in sensul in care sa fie inaplicabila.



Despre contracte

Contractele sunt intelegeri intre oameni (doi sau mai multi) cu privire la relatia pe care o desfasoara – vanzare-cumparare, schimb, prestari servicii, etc. Practic, cuprind    regulile dupa care trebuie sa se comporte partile, obligatiile si drepturile pe care le au fiecare.

Parte din consecintele acestor intelegeri sunt reglementate de norme juridice, cuprinse in diverse acte normative, mai exact acelea care sunt considerate importante de legiuitor.

Restul regulilor sunt stabilite liber de parti. Insa, in conformitate cu art.969 din Codul civil, “Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.”, adica partile care au incheiat un contract sunt obligate sa respecte ceea ce s-au angajat prin contractul respectiv, ca si cum textul contractului ar fi cuprins intr-o lege, putand chiar sa solicite aducerea la indeplinire pe cale silita a obligatiilor care nu sunt respectate de buna voie.

Contractele se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi necesara forma lor scrisa decat in cazurile in care legi speciale impun aceasta.

Ramurile de drept

Sistemul juridic este impartit in mai multe ramuri, adica ansambluri de norme cu privire la o anumita sfera a relatiilor sociale, care sunt guvernate de principii specifice, intre care:

dreptul civil, care cuprinde norme privitoare la relatiile dintre oameni in care acestia se afla pe pozitii de egalitate;

dreptul penal, care cuprinde norme privitoare la relatiile dintre oameni privitoare la incalcarea unor normele importante de convietuire sociale;

dreptul administrativ care cuprinde norme privitoare la relatiile dintre oameni in raportul lor cu administratia de stat;

dreptul muncii, care cuprinde norme referitoare la relatiile de munca dintre patron-salariat;

dreptul constitutional, care cuprinde norme deferitoare la regulile de organizare a statului si puterile publice, precum si normele considerate esentiale, principiile care stau la baza celorlalte norme;

dreptul fiscal, care cuprinde norme referitoare la sistemul de taxe si impozite datorate statului;

dreptul familiei, care cuprinde norme referitoare la relatiile dintre membrii familiei;

dreptul comercial, care cuprinde norme referitoare la comert, in sens larg, etc.

Incalcarea normelor. Consecinta – Raspunderea

Incalcarea nomelor (faptele ilicite, ilicitul) atrage dupa sine o sanctiune din partea statului (raspunderea). Sanctiunile sunt specifice fiecarei ramuri de drept.

Tipuri de raspundere juridica

Principalele tipuri de raspundere juridica sunt:

Civila. In acest caz, se incalca norme de drept civil (fie norme cuprinse in acte normative, fie clauze ale contractelor incheiate, care sunt lege intre parti). Fapta ilicita este fapta producatoare de prejudicii. Nu exista o sanctiune propriu-zisa, dar trebuie despagubita persoana pagubita pentru tot prejudiciul provocat prin fapta ilicita.

In civil mai sunt si alte consecinte ale incalcarii unor norme: Nulitatea (considerarea unui act juridic care incalca normele de drept civil ca inexistent); Rezilierea (incetarea unui contract in derulare pentru faptul ca una din parti
nu-si indeplineste corespunzator obligatiile ce-i revin); Exceptia de neindeplinire a contractului (dreptul unei parti intr-un contract bilateral, de a refuza sa isi indeplineasca obligatiile in cazul in care nici cealalta parte nu si le indeplineste).

Penala. In acest caz, se incalca norme de drept penal. Fapta ilicita este infractiunea.    Sanctiunea specifica acestei ramuri de drept este pedeapsa, care poate fi inchisoare sau amenda.

Administrativa. In acest caz, se incalca norme din diverse domenii ale vietii sociale, dar organul care aplica sanctiunea este un organ administrativ (primarie, garda financiara, etc.). Fapta ilicita este contraventia. Sanctiunea specifica este sanctiunea contraventionala, care poate fi amenda sau inchisoarea contraventionala.

Materiala. In acest caz, sunt incalcate dispozitii de dreptul muncii. Sanctiunea este ca in dreptul civil, nu atat o sanctiune, cat o despagubire pentru prejudiciile provocate.



Pot exista concomitent mai multe feluri de raspundere pentru o fapta. De pilda, pentru furt, care este infractiune si in acelasi timp fapta producatoare de prejudicii, raspunderea va fi penala (inchisoare) dar si civila (despagubiri, restituirea bunului furat).

Totusi, pentru o singura fapta o persoana nu poate fi trasa la raspundere de mai multe ori – daca a provocat un prejudiciu, nu poate fi obligata sa il repare de mai multe ori, daca a savarsit o infractiune, nu poate fi condamnata la inchisoare de mai multe ori pentru aceeasi fapta.

Conditiile raspunderii juridice

Pentru ca o persoana sa fie trasa la raspundere pentru incalcarea unei norme de drept, conditiile generale sunt:

Sa existe o fapta ilicita;

Fapta sa fie savarsita cu vinovatie (fie din culpa, fie cu intentie, dupa cum dispune norma de sanctionare);

In raspunderea civila si materiala se cer si anumite conditii speciale, anume    sa existe un prejudiciu si sa existe o legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul provocat.

In raspunderea penala si contraventionala se cere, tot ca o conditie speciala, ca fapta sa prezinte pericol social.

Probleme

Hotararile de Guvern sunt legi?

Raspuns: Hotararile de Guvern sunt legi in sens larg. Exprimarea corecta pentru legi in sens larg este acte normative. In sens restrans, legi sunt numai actele normative emise de parlament.

In cazul in care un act normativ cuprinde anexe, acestea au aceeasi forta obligatorie ca si actul normativ?

Raspuns: Da. Anexele fac parte integranta din actul normativ si au aceeasi forta cu acesta.

Daca o lege se publica intai intr-un ziar de larga circulatie si, ulterior, in Monitorul Oficial, care este data de la care legea este obligatorie?

Raspuns: Legea intra in vigoare si devine obligatorie de la data la care se publica in Monitorul Oficial, indiferent daca anterior a fost adusa la cunostinta publicului prin mass-media.

Folosind metodele de interpretare logica a normei juridice, raspundeti la urmatoarele intrebari:   

a. Intrebare: Este permisa vanzarea intre fostii soti, dupa divort?

Text de lege: Art. 1307 C.civ. “Vanzarea nu se poate face intre soti …”

Raspuns: Conform metodei exceptia este de stricta interpretare, raspunsul este da, fostii soti pot incheia un contract de vanzare-cumparare, deoarece textul de lege trebuie interpretat strict, anume numai persoanele care au calitatea de soti la momentul actului nu pot incheia un contract de vanzare-cumparare intre ei, nu si cei care, intre au pierdut calitatea de soti, prin divort, anterior incheierii actului.

b. Intrebare: Este permisa vanzarea intre soti, daca unul dintre acestia este pe

moarte?

Text de lege: Art. 1307 C.civ. “Vanzarea nu se poate face intre soti …”

Raspuns: Conform metodei unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie sa distinga, daca legea nu face distinctie intre situatia in care se afla sotii la momentul actului de vanzare-cumparare, nu conteaza ce circumstante speciale invoca pentru a solicita incheierea unui act de vanzare-cumparare, acesta nu va fi in nici un caz valabil.

Ce fel de raspundere este atrasa in urmatoarele situatii:

Daca un salariat nu isi indeplineste sarcinile de serviciu

Raspuns: Raspundere materiala, de dreptul muncii. Fapta este abatere profesionala si sanctiunea poate consta in obligatia de a repara prejudiciul provocat precum si sanctiuni specifice – mustrare, avertisment, sau chiar desfacerea contractului de munca.

Daca o persoana construieste o cladire fara autorizatie de constructie

Raspuns: Raspundere administrativa, de drept administrativ. Fapta este contraventie si sanctiunea este amenda, dar si, daca nu se obtine autorizatie, obligatia de a desfiinta constructia realizata fara autorizatie.

Daca o persoana isi insuseste fara drept un bun apartinand altei persoane

Raspuns: Raspundere penala, de drept penal. Fapta este infractiunea de furt si se pedepseste cu inchisoarea. In acelasi timp, cel vinovat trebuie sa restituie bunul sau, daca aceasta nu mai e posibil, sa il despagubeasca pe cel de la care a luat bunul.

Daca o persoana distruge fara intentie bunul altei persoane (spre exemplu, un accident auto).

Raspuns: Raspundere civila, de drept civil. Cel vinovat trebuie sa il despagubeasca pe pagubit pentru prejudiciul provocat.

Este posibil ca o persoana sa raspunda pentru ca a provocat un prejudiciu desi nu a avut intentia de a prejudicia?

Raspuns: Da. Raspunderea civila, administrativa, de dreptul muncii poate fi atrasa si numai de greseala, de culpa, deci fara intentie. Raspunderea penala poate fi atrasa de asemenea si pentru culpa (omor din cula, vatamare grava din culpa) dar in majoritatea cazurilor, faptele pedepsite de legea penala sunt cele savarsite cu intentie.

Dati exemple de prejudicii pe care le-ati suferit sau provocat Dvs. Ce fel de raspundere considerati ca putea fi atrasa?







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 796
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site