Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Omorul. Art. 174 C.pen

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




Omorul. Art. 174 C.pen

Art.174 – „Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseste”.





a.       Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic il constituie acele relatii sociale referitoare la dreptul fundamental al omului la viata.

Obiectul material – este corpul persoanei in viata asupra careia se indreapta actiunea ucigatoare

b.      Subiectii

Forme de participatie – Participatia la savarsirea infractiunii este posibila in toate formele ei – coautorat, instigare, complicitate. S-a statuat ca omorul este comis in conditiile coautoratului atunci cand autorii faptei au actionat concomitent, in cadrul unei activitati indivizibile si in realizarea intentiei de a ucide, chiar daca viata persoanei a fost suprimata prin actiunea exclusiva (concreta, individuala) a unuia dintre participanti. S-a motivat, in prelungirea conceptiei, ca actiunile coinculpatilor – care nu au aplicat lovituri letale victimei – au contribuit nemijlocit la reducerea posibilitatilor acesteia de a se apara, la diminuarea capacitatii sale fizice si psihice de a rezista agresiunii, consecinte care, neindoielnic, se inscriu in nex-ul cauzal al infractiunii. Este insa evident ca savarsirea infractiunii de omor, in forma coautoratului, presupune, necesarmente, ca persoana (persoanele) prezenta la locul si timpul consumarii faptei sa desfasoare activitati, de orice tip, indispensabile executarii actiunii ucigatoare, simpla prezenta la locul omorului (asistarea) nesatisfacand cerinta unei cooperari in sensul notiunii penale de coautorat. Intr-o astfel de ipostaza faptica s-ar putea examina, eventual, in ce masura prezenta acelei persoane poate fi retinuta ca o complicitate (morala) la comiterea omorului, ori ca infractiune de nedenuntare, in cazul ca aceasta nu a comunicat autoritatilor judiciare fapta de omor despre care a luat cunostinta. In ce priveste participatia la infractiunea de omor in forma complicitatii, aceasta se poate concretiza fie intr-un ajutor material acordat faptuitorului – de pilda, procurarea armei necesare uciderii victimei (complicele cunoscand intentia autorului si dorind sau acceptand producerea rezultatului), efractionarea usii de la locuinta victimei pentru a permite patrunderea autorului in scopul suprimarii vietii acesteia etc. –, deci complicitate materiala, fie intr-un ajutor moral – ca, spre exemplu, intarirea intentiei autorului de a savarsi omorul, incurajarea sa in a purcede la executarea actiunii ucigatoare s.a. – complicitate morala.

Subiect activ – nu a fost calificat de text.

Subiect pasiv – persoana careia i s-a suprimat viata – nu a fost circumstantiat de text. Nu prezinta importanta pentru realizarea infractiunii varsta sau starea de viabilitate a victimei – care poate fi o persoana in varsta inaintata ori grav suferinda chiar de o boala incurabila, conditii in care aceasta inceta oricum din viata si intr-o perspectiva apropiata –, dupa cum nu are relevanta imprejurarea ca omorul a fost savarsit de autor la cererea victimei. In cazul in care subiectul pasiv are o anumita calitate – reprezentant in Romania al unui stat, lider politic ucis in legatura cu activitatea sa etc. –, fapta va primi o alta incadrare juridica decat aceea de omor.



c.       Latura obiectiva

Elementul material – al infractiunii consta intr-o actiune de ucidere, efectuata prin acte comisive sau omisive. In prima categorie, a celor comisive, sunt concentrate marea majoritate a actiunilor de ucidere a unei persoane, caracterul ucigator putand fi identificat prin examinarea modalitatilor de concepere si de infaptuire a acesteia. Vor imprima actiunii caracter ucigator: mijloacele (instrumentele) alese si folosite de autor pentru executarea actiunii, mijloace care trebuie sa aiba aptitudinea de a provoca decesul unei persoane – arma de foc, cutit, otrava, funie, ciomag, topor etc.; regiunea anatomica spre care este indreptata actiunea, regiune care trebuie sa fie din cele vitale – cap, gat, torace, abdomen – ori in care se gasesc vase mari si importante de sange; intensitatea (violenta) cu care este purtata actiunea sau repetabilitatea acesteia; gravitatea consecintelor provocate organismului prin actiunea autorului – traumatisme cranio–cerebrale, rupturi ale organelor interne, sectionarea unor artere sau vase mari si importante de sange. Elementul material se exprima si prin acte omisive, ca, de exemplu, expunerea victimei, neputincioasa si sumar imbracata, la o temperatura scazuta, ori abandonarea intr-o zona populata de animale salbatice omnivore, sau intr-un loc necirculat, unde victima nu poate fi gasita cu usurinta si transportata spre a i se acorda tratamentul medical trebuincios, ori prin abtinerea autorului de la a intreprinde ceva care ar fi evitat producerea mortii victimei

Urmarea imediata: consta in decesul persoanei. Intre elementul material al infractiunii – actiunea sau inactiunea autorului – si urmarea imediata – moartea unei persoane – trebuie sa existe o relatie de la cauza la efect, o legatura de cauzalitate.

Legatura de cauzalitate – este indispensabil necesar a se dovedi prin probe, ca decesul victimei a intervenit in urma activitatii desfasurate de faptuitor. In intimitatea relatiei cauzale poate aparea un complex de factori, concurentiali in producerea rezultatului – decesul persoanei –, preexistenti (ca, de pilda, boala, chiar si grava ori incurabila de care suferea victima), consecutivi (spre exemplu, atitudinea provocatoare a victimei care a impulsionat manifestarea agresiva a autorului) sau surveniti (cum ar fi neglijenta victimei in a se prezenta medicului ori in a-i urma prescriptiile, sau insasi culpa profesionala a medicului in diagnosticarea ori tratarea urmarii faptei ilicite). Coexistenta unor factori contributivi, exteriori activitatii ilicite, nu este insa de natura a intrerupe lantul cauzal, daca este demonstrat ca fara actiunea-inactiunea autorului – si independent de prezenta ori absenta altor factori –, rezultatul nu s-ar fi produs sau, altfel spus, ca actiunea-inactiunea autorului a avut aptitudinea de a provoca decesul victimei, independent de suprapunerea altor imprejurari cu rol accelerator in instalarea decesului ori in neinlaturarea decesului.

d.      Latura subiectiva – se exprima la infractiunea de omor exclusiv prin intentie, in ambele ei modalitati – directa sau indirecta. Vinovatia autorului, ca si a celorlalti participanti la savarsirea infractiunii, sub forma intentiei, rezulta ex re, adica din insasi materialitatea actiunii–inactiunii acestora. Deci, se va putea stabili intentia – directa sau indirecta – cu care a lucrat autorul dupa examinarea naturii mijloacelor (instrumentelor) folosite de acesta in agresarea victimei, a felului in care acesta le-a utilizat, a zonei anatomice vizate prin agresiune etc. Este insa recomandabil sa se ia in considerare si sa se analizeze astfel de imprejurari in individualitatea, dar si in complexitatea lor –, evitand a da preeminenta uneia sau alteia dintre acestea, chiar daca una apare ca deosebit de concludenta –, pentru a se stabili cu exactitate intentia de ucidere cu care a lucrat autorul. Infractiunea de omor este deci realizata indiferent daca autorul a urmarit sau doar a acceptat rezultatul letal al activitatii sale directionate asupra persoanei. Eroarea cu privire la persoana impotriva careia este indreptata actiunea ucigatoare – error in persona –, ori in ce priveste modul de manuire a instrumentelor folosite pentru executarea omorului – aberatio ictus – nu inlatura si nici nu diminueaza raspunderea penala a agentului, si este si logic si legic sa fie asa, atata vreme cat bratul legii ocroteste, fara discriminare, toti indivizii societatii, caci valoarea sociala – viata – este egala si impersonala. Textul nu conditioneaza realizarea infractiunii de scopul sau mobilul participantilor la savarsirea infractiunii, dar fiecare in parte, scop sau mobil, o data determinat in cauza, va putea constitui o imprejurare cu valoare circumstantiala in evaluarea gravitatii faptei si a raspunderii faptuitorului.



e.       Formele infractiunii – infractiunea de omor este susceptibila de desfasurare in timp si deci de savarsire in forme imperfecte.

Actele preparatorii – legea nu le sanctioneaza, desi ele pot fi infaptuite si de cele mai multe ori chiar sunt infaptuite (procurarea substantei toxice ori a armei, culegerea de informatii despre programul viitoarei victime etc.).

Tentativa – este posibila in toate formele ei – intrerupta, terminata sau relativ improprie – si sanctionata de text, esential fiind ca efectul letal sa nu se produca din motive independente de vointa autorului.

Consumarea – infractiunii are loc in momentul producerii urmarii imediate, adica al instalarii mortii persoanei, indiferent daca acest moment coincide cu cel al actiunii, ori se situeaza intr-un plan posterior.

f.        Regimul sanctionar – infractiunea de omor se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseste cu o pedeapsa cuprinsa intre 5 si 10 ani de inchisoare.

g.       Aspecte procesuale:

Punerea in miscare a actiunii penale de face din oficiu.

Urmarirea penala se face de catre procurorul din parchetul judetean si in mod obligatoriu va dispune efectuarea unei constatari medico-legale privind cauzele mortii victimei.

Judecarea in prima instanta revine in competenta tribunalului.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 655
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site