Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Sistemul sanctiunilor aplicabile minorilor

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala

Anul II ID

Referat





Cadrul si conditiile de aplicare a sanctiunilor

pentru minori

Disciplina: Introducere in probatiune

Sistemul sanctiunilor aplicabile minorilor

Legiuitorul Codului Penal roman de la 1968 a instituit pentru infractorii minori un sistem mixt de sanctiuni, alcatuit din masuri educative si pedepse. Trasatura caracteristica a acestui sistem este data, in principal, de componenta masurilor educative, sanctiuni de drept penal cu caracter educativ,destinate unor personalitati in formare si susceptibile de influentare. Aceste sanctiuni sunt adecvate conditiilor fizice, psihice si umane care deosebesc pe infractorii minori de cei adulti.

Cadrul sanctiunilor pentru minorii infractori nu poate fi insa redus, in conceptia legiuitorului de la 1968 numai la masuri educative. Pe langa necesitatea unei reactii prin pedepse fata de minorii care savarsesc infractiuni deosebit de grave si vadesc o periculozitate deosebita, recurgerea la sanctiuni penale (pedepse) se impune uneori si din ratiuni practice. Astfel. in cazul minorilor care ating varsta majoratului pana in momentul judecarii sau a caror fapta a fost descoperita dupa majoratul infractorului, aplicarea masurilor educative apare ca lipsita de ratiune. In fine, prevederea in lege a unor. pedepse pentru minorii infractori are si un rol preventiv general descurajand pe cei care ar fi tentati sa savarseasca infractiunile astfel sanctionate. Trebuie mentionat totodata, ca pedepsele aplicabile minorilor se deosebesc de cele din dreptul comun nu atat prin natura lor, cat mai ales prin modul de aplicare si executare. Datorita acestor particularitati,. pedepsele aplicabile minorilor, alcatuiesc, alaturi de masurile educative un sistem sanctionator special, care functioneaza alaturi de sistemul    general, comun, aplicabil adultilor. Comparat cu acesta din urma sistemul sanctionator pentru minori apare evident mai bland. De aceea in mecanismul individualizarii pedepselor, minoritatea constituie, alaturi de tentativa, o cauza de diferentiere si o stare de atenuare a pedepsei.

Cadrul sanctiunilor

Acesta este alcatuit, pe de o parte, din masuri educative, iar pe de alta parte din pedepse.

Legea prevede 4 masuri educative:

a) mustrarea,

b) libertatea supravegheata,

c) internarea intr-­un centru de reeducare

d) internarea intr-un institut medical- educativ (art.. 101 C.p.).

Primele trei masuri sunt prevazute in ordinea gravitatii lor, de la simpla dojana pana la privarea de libertate. Ultima are un caracter special si complex, avand nu numai caracter de masura educativa privativa de libertate, dar si de masura de tratament medical.

Masurile educative, oricare ar fi ele, nu trebuie sa fie confundate cu masurile de siguranta, care pot fi luate si fata de faptuitorii minori, insa fara nici o legatura cu varsta acestora, ci exclusiv pentru inlaturarea unor stari de pericol date in vileag prin savarsirea faptei prevazute de legea penala.

Ca pedepse aplicabile minorilor, legea prevede:

Inchisoarea si amenda in limite reduse la jumatate in raport cu cele aplicabile adultilor.

Nu se aplica minorilor pedeapsa detentiei pe viata. De asemenea,nu se aplica minorilor pedepsele complementare, iar condamnarile pronuntate pentru infractiunile savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi, o astfel de condamnare neputand constituii prim termen al recidivei.

Alegerea categoriei si felului sanctiunii aplicabile

infractorului minor

Intrucat in cazul oricarei infractiuni savarsite de un minor trebuie sa se aplice acestuia fie o masura educativa, fie o pedepasa, instanta este obligata sa aleaga mai intai care dintre cele doua categorii de sanctiuni (masuri educative sau pedepse) este aplicabila in speta, iar apoi sa aleaga care dintre masurile educative, sau respectiv care dintre pedepsele aplicabile minorilor urmeaza sa fie luata sau respectiv aplicata.

Abia dupa stabilirea sanctiunii aplicabile se individualizeaza concret aceasta in raport cu datele concrete ale cauzei.Operatiunea de individualizare a sanctiunii are deci, in cazul infractorilor minori, un caracter complex, desfasurandu-se in doua etape prealabile, finalizate cu stabilirea pedepsei sau masurii educative aplicabile si apoi in etapa obisnuita, aceea a determinarii concrete a pedepsei sau masurii aplicate.

Pentru alegerea sanctiunii aplicabile, prin cele doua operatiuni prealabile, de alegere a categoriei si apoi a sanctiunii aplicabile in speta, legea prevede anumite criterii speciale de individualizare pe care instanta de judecata este obligata sa le foloseasca. Astfel, in dispozitia din art.100, alin. 1 C.p. se prevede ca la alegerea sanctiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica ,de dezvoltarea intelectuala si morala a minorului, de comportarea lui, de natura care caracterizeaza persoana minorului (de exemplu varsta concreta la data savarsirii faptei, antecedente antisociale inainte sau dupa implinirea varstei raspunderii penale).La alegerea categoriei de sanctiuni aplicabile, instanta foloseste si criteriile generale de individualizare prevazute in art. 72 C.p., in masura in care nu sunt incluse in criteriile speciale.

Legea prevede insa ca instanta trebuie sa recurga la pedepse numai daca apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului. Se subliniaza prin aceasta dispozitie deosebit de importanta (art. 100 alin. 2 C.p.) caracterul exceptional pe care trebuie sa-l aiba aplicarea pedepsei fata de minorul infractor, deoarece recurgerea la pedeapsa inchisorii, fara suficiente temeiuri pentru aceasta, poate face ca un tanar sa alunece definitiv pe panta criminalitatii.

In ultima etapa a procesului de individualizare, la determinarea concreta a sanctiunii alese, instanta se foloseste in continuare de criteriile speciale de individualizare, care sunt determinate mai ales in situatia in care ea a optat pentru una din masurile educative prevazute de lege. Daca a optat pentru o pedeapsa, prioritate vor avea criteriile generale, deoarece cele speciale au fost suficient valorificate prin alegerea pedepsei.

MASURILE EDUCATIVE

Mustrarea (art. 102 C.p.). Aceasta masura consta in dojenirea (certarea) minorului de catre instanta de judecata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea, cu explicarea pericolului social al faptei pe care el a savarsit-o, cu aratarea modului cum trebuie sa se poarte in viitor pentru a dovedi ca s-a indreptat si cu avertizarea ca daca va savarsii din nou o infractiune se va lua fata de el o masura educativa mai severa sau i se va aplica o pedeapsa. Masura se ia in cazul faptelor usoare, daca minorul se afla inca sub influenta deprinderilor si mentalitatii caracteristice copilariei.

Libertatea supravegheata (art.103 C. p.). Masura consta in lasarea minorului in libertate, insa sub o supraveghere deosebita. timp de un an socotit de la data punerii in executare a hotararii. Pentru supraveghere, minorul este incredintat de instanta parintilor sau, eventual, celui care l-a adoptat sau tutorelui. Daca insa apreciaza ca persoana careia i-ar reveni supravegherea nu ar putea-o indeplini in conditii satisfacatoare, instanta va dispune incredintarea supravegherii minorului unei persoane de incredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, iar daca nu exista o astfel de cerere incredinteaza supravegherea unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor. Fara existenta unei persoane sau unei institutii careia sa i se incredinteze    supravegherea minorului, masura libertatii siupravegheate nu poate fi luata.Intr-o astfel de situatie extrema, singura masura aplicabila ar fi internarea minorului intr-un centru de reeducare.

Legea prevede ca instanta pune in vedere persoanei sau reprezentantului institutiei careia i s-a incredintat supravegherea, indatorirea de a supraveghea indeaproape pe minor in scopul indreptarii lui, de a instiinta de indata instanta daca minorul se sustrage de la supraveghere, are purtari rele ori a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala.

Totodata instanta poate sa impuna minorului respectarea uneia sau mai multora din urmatoarele obligatii:sa nu frecventeze anumite locuri stabilite,sa nu intre in legatura cu anumite persoane,sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maxim 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta. Instanta atrage atentia minorului asupra consecintelor comportarii sale.

Dupa luarea masurii libertatii supravegheate, instanta instiinteaza scoala unde minorul invata sau unitatea unde este angajat precum si, atunci cand este cazul, institutia la care presteaza activitatea stabilita de instanta. Daca inauntrul termenului de un an de la data punerii in executare a libertatii supravegheate, minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele ori savarseste o fapta prevazuta de legea penala, instanta revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare. Daca fapta savarsita constituie infractiune, instanta ia masura internarii sau aplica o pedeapsa.

lnternarea intr-un centru de reeducare (art.104 C.p.). Este o masura educativa privativa de libertate ce consta in internarea minorului infractor intr-un centru de reeducare, pe o perioada nedeterminata, dar nu poate dura, de regula, decat pana la implinirea de catre minor a varstei de 18 ani. Desi este denumita educativa, este in realitate o masura de reeducare, deoarece scopul ei este reeducarea minorului . Acest scop urmeaza sa fie realizat prin posibilitatea asigurata minorului internat de a dobandi invatatura necesara si o pregatire profesionala potrivita cu aptitudinile sale. Asa cum s-a aratat, masura internarii in centrul de reeducare se ia pe timp nedeterminat, insa nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani,legea prevede totusi ca, la data cand minorul devine major, instanta poate dispune prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, daca prelungirea este necesara pentru realizarea scopului internarii (de exemplu pentru insusirea unei pregatiri profesionale temeinice).

Legea prevede si posibilitatea incetarii executarii masurii prin liberarea minorului inainte de a deveni major. Potrivit dispozitiei din art. 107 C.p., dupa un an de la data internarii minorului in centrul de reeducare, daca el a dat dovezi temeinice de indreptare,de sarguinta la invatatura si la insusirea pregatirii profesionale, instanta poate dispune eliberarea lui inainte de a deveni major. Daca in perioada eliberarii minorul are o comportare necorespunzatoare, se poate dispune revocarea eliberarii si reinternarea lui intr-un centru de reeducare. In cazul in care minorul savarseste din nou, in perioada internarii sau in aceea a eliberarii inainte de a deveni major o infractiune pentru care se apreciaza ca este necesara aplicarea pedepsei inchisorii, instanta revoca masura internarii. Daca insa nu este necesara aplicarea unei pedepse, instanta revoca eliberarea minorului si mentine internarea pana la majoratul acestuia.

Internarea intr-un institut medical-educativ (art. 105 C.p.). Este tot o masura educativa privativa de libertate ce se poate lua fata de minorul care, datorita starii fizice sau psihice, are nevoie de un tratament sau de ingrijiri medicale si, implicit. de un regim special de instruire si educatie corespunzator starii sale. Masura se ia fata de minorii infractori, deci care raspund penal, iar nu fata de cei iresponsabili, fata de care nu pot fi luate nici un fel de masuri.

Specific acestora este doar faptul ca starea lor fizica sau psihica reclama atat ingrijiri medicale, cat si un regim educativ care se aplica concomitent cu tratamentul medical. Prin aceasta masura educativa a internarii intr­-un institut medical-educativ se deosebeste de masura de siguranta a internarii medicale (an. 114 C.p.), care consta exclusiv din tratament medical.

Internarea intr-un institut medical educativ se dispune de catre instanta competenta sa judece cauza penala in care este implicat minorul, pe durata nedeterminata,ca si internarea intr-un centru de reeducare,intocmai ca aceasta, nu poate dura decat pana la data cand minorul a implinit varsta de 18 ani. Totodata intrucat masura internarii intr-un institut medical-educativ este conditionata de starea fizica sau psihica maladiva a minorului, legea prevede ca ea trebuie sa inceteze indata ce a disparut cauza care a impus luarea ei si aceasta inainte de implinirea varstei de 18 ani.

In acelasi timp insa, legea prevede posibilitatea ca instanta sa dispuna prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, ca si in cazul internarii intr-un centru de reeducare, daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului.

lnstanta care dispune incetarea masurii internarii in institutul medical-educativ poate, atunci cand considera ca este necesar, sa ia fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare (art. 106 alin. 1 C.p.).

Ca si masura internarii in centrul de reeducare, si internarea in institutul medical educativ poate inceta prin revocare, daca in perioada internarii minorul savarseste din nou o infractiune si instanta apreciaza ca este necesara aplicarea pedepsei inchisorii, intr-o astfel de situatie, ca si in aceea in care instanta a aplicat pedeapsa inchisorii unui minor care avea nevoie si de tratament medical, se vor aplica dispozitiile din art. 113 sau 114 C.p., dupa caz, tratamentul medical efectuandu-se in conditii de detentie.

PEDEPSELE APLICABILE INFRACTORILOR MINORI

Inchisoarea este singura pedeapsa privativa de libertate aplicabila minorilor. Limitele sale sunt determinate prin derivatie pornind de la limitele speciale prevazute de lege pentru infractiunea savarsita. Potrivit dispozitiei din art. 109 alin. 1 C.p., limitele pedepsei se reduc la jumatate, iar minimul special nu poate depasi niciodata 5 ani. Reducerea limitelor se face raportat nu numai la pedeapsa prevazuta pentru infractiune in configuratia tipica, dar si la aceea prevazuta pentru variantele agravate,calificate sau atenuate ale infractiunii respective. Cand minorul a savarsit o tentativa, limitele pedepsei aplicabile, potrivit dispozitiei din art. 21 alin. 2 C.p., se vor stabili prin raportare la limitele pedepsei reduse la jumatate pe baza dispozitiei din art. 109 alin. 1 C.p. Se vor aplica deci mai intai dispozitiile privitoare la minoritate, pentru care se prevede un regim sanctionator special, si apoi cele privitoare la tentativa, aplicabile in conditiile sistemului special mentionat.

Daca pentru infractiunea savarsita de minor legea prevede pedeapsa detentiei pe viata, se aplica minorului pedeapsa inchisorii de la 5 Ia 20 ani, intrucat in cvasi totalitatea cazurilor pedeapsa detentiei pe viata, care a inlocuit pedeapsa cu moartea, este prevazuta ca pedeapsa alternativa la pedeapsa inchisorii, instanta va trebui mai intai sa aleaga intre aceste alternative, pe baza criteriilor generale de individualizare si a dispozitiei explicite din art. 72 alin. 2 C.p., pedeapsa care, dupa parerea sa, trebuie sa fie aplicata minorului. Cand instanta apreciaza ca in speta ar fi aplicabila pedeapsa detentiunii pe viata, in temeiul dispozitiei din art. 109 alin. 2 C.p., va aplica minorului pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 ani. Cand, dimpotriva considera aplicabila pedeapsa alternativa , instanta aplica minorului aceasta pedeapsa, in limite reduse la jumatate, conform dispozitiei din art. 109 alin. 1 C.p., fara ca minimul special al pedepsei sa depaseasca 5 ani.

Odata stabilita pedeapsa aplicabila minorului, operatiunea de individualizare a pedepsei continua pornind de la limitele pedepsei astfel determinate, cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei producandu-si efectele prevazute de lege in raport cu aceste limite.

Condamnarea minorului la pedeapsa inchisorii nu poate constituii prim termen al recidivei, asa incat in ipoteza in care minorul savarseste din nou o infractiune, el nu devine recidivist si deci nu i se poate agrava pedeapsa ca urmare a starii de recidiva. Condamnarea anterioara reprezinta insa un antecedent penal de care trebuie sa se tina seama la individualizarea pedepsei pentru infractiunea savarsita din nou. Daca minorul savarseste un concurs de infractiuni, sunt incidente dispozitiile din art. 34 C.p.. Cand pentru una din infractiunile concurente s-a luat o masura educativa, iar pentru alta s-a aplicat o pedeapsa, masura educativa va fi revocata, deoarece minorul nu poate fi supus, in acelasi timp, la executarea pedepsei si la actiunea unei masuri educative.

Executarea pedepsei inchisorii aplicate infractorului minor se face cu respectarea unor reguli speciale, adecvate starii psiho-fizice a acestuia. Asa cum s-a aratat, condamnatii minori executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau in locuri de detinere speciale. Potrivit dispozitiei din art. 57 alin. 3 C.p., minorilor condamnati li se asigura posibilitatea de a continua invatamantul general obligatoriu si de a dobandi o pregatire profesionala potrivita cu aptitudinile lor. De asemenea, condamnatii pentru infractiuni savarsite in timpul minoritatii pot fi eliberati conditionat dupa executarea unei infractiuni de pedeapsa mai reduse decat in cazul majorilor.

Pe durata executarii pedepsei, de la data cand condamnatul a devenit major, sau chiar de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare daca el implinise 18 ani, este supus executarii pedepselor in temeiul dispozitiilor din art. 71 C.p.

Amenda aplicabila minorilor este a doua pedeapsa principala aplicabila minorilor infractori si se aplica in limitele prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, redusa insa la jumatate (art. 109 alin. 1 C.p.). lncidenta acestei pedepse se adevereste ca oportuna in raport cu minorii care savarsesc infractiuni in preajma ajungerii la majorat, cand luarea unei masuri educative nu mai este practic posibila.

SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI

APLICATE MINORULUI

Admitand aplicarea de pedepse infractorilor minori, este firesc ca legea sa admita, in acelasi timp, incidenta tuturor mijloacelor de individualizare a pedepselor, printre care si suspendarea conditionata a executarii pedepsei, fara sa fie necesare dispozitii speciale in acest sens. Intrucat legiuitorul a inteles sa introduca unele elemente specifice in reglementarea suspendarii executarii pedepsei aplicate minorului, el a facut aceasta prin dispozitiile din art. 110 C.p..

Potrivit acestor dispozitii, in cazul suspendarii executarii pedepsei aplicate unui infractor minor, termenul de incercare se compune din durata pedepsei inchisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta. Cand pedeapsa aplicata este amenda, termenul de incercare este de 6 luni. Spre deosebire de suspendarea conditionata a executarii pedepsei in reglementarea generala, in cazul celor condamnati pentru infractiuni savarsite in timpul minoritatii, in stabilirea termenului de incercare, la durata pedepsei aplicate nu se adauga un interval invariabil de 2 ani, ci unul variabil intre 6 luni si 2 ani, dupa aprecierea instantei, iar daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul este de 6 luni, adica redus la jumatate fara de termenul prevazut pentru majori. Dispozitiile din art. 110 C.p. avand caracter special, se completeaza in mod firesc cu cele din art 81 - 86 C.p ..

SUSPENDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE SAU

SUB CONTROL

Potrivit dispozitiilor din art. 1101 C.p., introdus prin Legea nr. 140/1996, odata cu suspendarea conditionata a executari pedepsei aplicate minorului, instanta poate dispune, pe durata termenului de incercare, dar pana la implinirea varstei de 18 ani, incredintarea supravegherii minorului se va face unei persoane sau unei institutii din cele aratate in art. 103 C.p., putand stabili totodata ca minorul sa indeplineasca una sau mai multe obligatii dintre cele prevazute in art. 103 alin. 3 C.p., iar dupa implinirea varstei de 18 ani, respectarea de catre acesta a masurilor de supraveghere ori a obligatiilor prevazute in art. 863 C.p., pentru condamnatul cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. Si in acest caz exista obligatia de reparare integrala a prejudiciului si de plata a despagubirilor civile prevazute in hotararea de condamnare, fiind aplicabile dispozitiile privitoare la revocarea si anularea suspendarii, precum si cele privitoare la reabilitarea de drept a condamnatului.

Daca minorul se sustrage de la indeplinirea obligatiilor prevazute in art. 103 alin. 3 C.p., suspendarea conditionata poate fi revocata, iar daca minorul nu respecta masurile de supraveghere sau obligatiile stabilite de instanta, potrivit art. 863 aceasta poate dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei, dispunand executarea in intregime a pedepsei sau prelungirea termenului de incercare cu cel mult 3 ani. In fine, legea prevede ca dispozitiile privitoare la suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control se aplica, in mod corespunzator, si in caz de eliberare conditionata a minorului.







Bibliografie

Codul Penal al Romaniei, Emitent: Parlamentul, Publicat in Monitorul

Oficial Nr.65 din 16 aprilie 1997







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 698
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site