Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

PARTICULARITATI ALE ORGANIZARII SI FUNCTIONARII IMM . MANAGEMENTUL ANTREPRENORIAL

management

+ Font mai mare | - Font mai mic




PARTICULARITATI ALE ORGANIZARII SI FUNCTIONARII IMM . MANAGEMENTUL ANTREPRENORIAL





1. IMPORTANTA EXISTENTEI IMM-URILOR

Intreprinderea mica a generat dintotdeauna discutii in legatura cu dimensionarea. Astfel, daca intr-o tara dezvoltata o intreprindere este considerata mica, aceeasi intreprindere poate fi considerata mijlocie si chiar mare intr-o tara in curs de dezvoltare. Mica productie inseamna activitate economica de mici dimensiuni, de regula in domeniul bunurilor de consum si al serviciilor, bazata pe un numar foarte mic de angajati si deseori in cadrul unui sistem de subordonari cu si fata de intreprinderile mari.

Acest gen de intreprinderi si-a pastrat importanta dovedind de-a lungul timpului, talent, iar prin ideile valorificate realizand mult mai mult decat simple reusite, indiferent daca au folosit tehnologii de varf sau ateliere traditionale.

Considerat ca cel mai dinamic sector, intreprinzatorii mici uita uneori ca avutia nationala este data de forta de munca si ca firmele mici reprezinta partea cea mai mobila a oricarui complex national.

Nici intreprinderea mijlocie nu este inca definita clar. Ceea ce este mijlociu la altii, la noi pare mare si invers. In acest tip de intreprinderi se remarca modificari inverse ca la intreprinderea mica: a scazut ponderea privind personalul si a crescut in legatura cu cifra de afaceri. Scaderea privind personalul se reflecta in cresteri la intreprinderile mari, asa cum scaderile de la micro si mici au fost preluate de intreprinderile mijlocii. Acestea au rezultat ca urmare a procesului de restructurare a marilor intreprinderi, astfel: intai, acolo unde procesul tehnologic si elementele de integrare permit “spargerea”, a fost posibila crearea de unitati autonome, care si-au pastrat sau nu sistemul relational cu celelalte entitati; al doilea, constituirea de societati mixte cu capital public si privat; al treilea, autonomizarea unitatilor dispersate teritorial.

Intreprinderile mici si mijlocii exista intr-un numar mare, in tarile dezvoltate, lasand falsa impresie ca ele ar domina, subapreciind rolul intreprinderilor mari care functioneaza in economia mondiala. In totalul intreprinderilor, in foarte multe tari dezvoltate, numarul lor depaseste 90%. Din acest punct de vedere, tara noastra se apropie de media tarilor cu acelasi numar de populatie, nu si privind puterea economica. In cadrul unor indicatori economici semnificativi, contributia I.M.M. este foarte importanta: de pilda, in Franta, ponderea I.M.M. in ansamblu, reprezinta circa 60% din cifra de afaceri, 58 % din numarul total de salariati, 51% din valoarea adaugata, 49% din export, 48% din totalul investitiilor. a50s

In conditiile internationalizarii a pietelor de marfuri si financiare, apare un fenomen de delocalizare a acestor intreprinderi, un curent de opinie pentru amplificarea dimensiunii firmelor, in scopul ca prin capital si capacitatea productiva sa poata ocupa un loc important pe piata mondiala; la noi, in loc de concentrarea eforturilor si competentelor pentru gestionarea firmelor care si-au dovedit potentialul de patrundere pe piata mondiala, in vederea privatizarii, ele se fragmenteaza inutil.

Exista o politica de mondializare crescanda a economiei; de exemplu, alianta stategica a firmelor americane, mijloc de a patrunde in Japonia; in ultimii ani s-au incheiat patru ori mai multe aliante cu japonezii decat cu parteneri europeni. In perspectiva integrarii unor interese romanesti pe piata mondiala, a dimensionarii si capabilitatii firmelor, a valorificarii si consolidarii experientei deja dobandite de unele dintre ele, merita a li se acorda o mai mare atentie.

In statele dezvoltate situatia I.M.M. este alta si din acest punct de vedere nu trebuie comise anumite greseli; ele sunt creative, dinamice si adaptabile, pepiniere pentru formarea de manageri abili, care lanseaza afaceri; multe firme mici care fabrica un produs sunt integrate in corporatii. Importanta I.M.M. este incontestabila, dar sa nu se uite ca ele constituie numai una din componentele aparatului economic al tarilor dezvoltate.

Intreprinderea mica si cea mijlocie sunt doua notiuni din aceeasi tulpina care reprezinta cheia transformarilor economice de pe intregul glob pamantesc. Inca din 1970 si pana in prezent scopul lor a constat in restructurarea economiilor prin descentralizarea si dezintegrarea intreprinderilor mari, formarea de unitati productive in toate regiunile unei tari, astfel incat sa se foloseasca toate resursele materiale existente in acea zona si sa se absoarba forta de munca disponibila, valorificand inteligenta tehnica, dar si spiritul de intreprinzator al tuturor celor care dispun de anumite calitati.

Alte scopuri se refera la ritmul de innoire a productiei si calificarea ridicata a acesteia.

Avantajele sunt extrem de mari: au ajuns sa asigure in prezent pana la 50% din productia unei tari; au facut din regiuni oarecum anonime, zone infloritoare din punct de vedere economic; au diversificat tipuri de produse dupa cele mai sofisticate si rafinate gusturi ale consumatorilor. Acest gen de intreprinderi nu pot supravietui in conditiile concurentei, fara a li se crea un cadru adecvat.

Se acorda, dupa cum se vede, o atentie deosebita fortei de munca; sunt foarte cautati, oamenii cu idei originale, inventivi, cei care se implica, sesizeza ce vor consumatorii, ttiu cand sa schimbe produsul vechi cu altul nou, iar in politica preturilor se orienteaza in functie de cerere si oferta. Cu toate acestea, graba spre lichidarea in orice chip a intreprinderilor mari vadeste o cale impotriva curentului vremii ti de aceea se impune o mai mare atentie

Intreprinderea mare de azi s-a nascut din I.M.M. dominante in perioadele precedente; pe masura evolutiei economiilor a crescut concurenta, s-a efectuat transferul factorilor de productie din fostele colonii, acumulandu-se in metropola; pe aceasta cale, capitalul acumulat a format marile companii, in literatura economica numiti “colosi” sau “giganti”. Astfel, marea intreprindere concentreaza un potential economic care influenteaza asupra orientarii cumparatorului, pretului, dispune de posibilitati de reorientare, recalificarea unei parti din personalul ce urmeaza a fi disponibilizat, asigura salarii mai ridicate, cu o disponibilitate si o capacitate competitiva fata de I.M.M.

La noi, aparitia marilor intreprinderi industriale a fost numai in mica parte rezultatul unui proces de concentrare capitalista, plecand de la mica si mijlocia intreprindere. Cele mai multe si mai importante mari intreprinderi au fost creatii noi, avand caracterul acesta de la inceput.

Daca se apreciaza ca in jurul marilor intreprinderi pot fi realizate zeci si sute de unitati mici, masiv si repede se aduce in peisajul economic al tarii infuzia de spirit intreprinzator, cu efecte benefice pe plan economic si social, etapa obligatorie in procesul de relansare economica. Succesul trebuie judecat deci, in contextul unei existente cu intreprinderea mare intr-o complementaritate tridimensionala – mare, mijlocie, mica – diferita ca proportie de la o tara la alta si chiar de la o ramura la alta.

Coexistenta I.M.M. cu intreprinderea mare rezulta si din necesitatea de a raspunde la o piata cu cerere tot mai diversificata in conditiile derularii schimbarilor, precum si din faptul ca aceste segmente ale pietei de bunuri si servicii nu prezinta interes sau nu sunt suficient de eficiente pentru marea intreprindere. Astfel de situatii sunt valabile si pentru tara noastra in sensul ca nevoia de a crea I.M.M. raspunde numai necesitatii economice, dar aceasta nu in dauna marii intreprinderi.

Coexistenta celor doua tipuri de intreprinderi are la baza criterii tehnico-economice fara a face abstractie de dimensiunea agentilor economici care populeaza diferite segmente ale pietei mondiale. Odata cu dezvoltarea intreprinderii mari, cea mica sufera un proces de adaptare la noul mediu economic; o parte din I.M.M. devin sub-furnizori fiind conectate la necesitatile intreprinderilor mari.

Existenta I.M.M. se explica si prin rolul lor de complementaritate in diviziunea sociala a muncii. In unele perioade, statul intervine mai intens, acordand sprijin noilor agenti economici. Perimetrul lor de actiune este mult mai redus in sfera industriei, domeniul energetic, financiar, transporturi. Coexistenta are la temelie criterii solide; nu se trece cu vederea dimensiunea agentilor economici aflati in segmente diverse ale pietei mondiale. Numarul mare de I.M.M. in tarile dezvoltate, pentru unii specialisti a constituit prilej de a subaprecia intreprinderea mare din economia mondiala; posibilitatile I.M.M. sunt reale, dar ele nu pot inlocui intreprinderile mari, mai ales in domeniile cu intensitate de capital.

In ultimul deceniu a aparut o tendinta noua: intreprinderile mari prefera sa se centreze asupra produselor de varf cu care sa acopere o arie geografica tot mai mare, decat sa-si diversifice produsele intr-un spatiu geografic extrem de limitat. Aceasta duce la o asimetrie intre marile intreprinderi multinationale si I.M.M. locale, obligate ca in cadrul aceleiasi industrii sa satisfaca nevoile locale diferite si sa ofere produse si servicii adaptate la preferintele eterogene ale consumatorilor. Prin urmare, in prezent, coexistenta I.M.M. cu intreprinderile mari incepe sa indeplineasca o functie derivata din comportamentul intreprinderii “leader” pe produs intr-un spatiu geografic cat mai mare.

I.M.M., chiar cand vor detine cea mai mare pondere numerica, nu pot fi contrapuse exclusiv celor mari si foarte mari; ultimele vor continua sa existe ca necesitate obiectiva a oricarei tari, fireste in proportaa numeric modificate. Cele mari realizeaza un tip de parteneriat economic cu I.M.M. prin sistemul de antrepriza benefica ambilor contractanti.

In Romania, ca si in majoritatea tarilor din Europa Centrala si de Est, I.M.M. s-au constituit intr-o prima etapa, prin divizarea marilor intreprinderi, pe criterii tehnologice, sociale, manageriale; era firesc ca in acest proces, sa se reuneasca intr-un sistem relational precis definit, I.M.M. atat intre ele, cat si fata de alte intreprinderi; in asemenea imprejurari, subantrepriza poate fi o alternativa posibila, care merita a fi luata in calcul.

I.M.M. imbraca o larga tipologie, avand drept criterii: forma de proprietate (I.M.M. private, de stat si mixte) iar dupa o forma de organizare (particulare, asociate si societati comerciale pe actiuni), precum si I.M.M. personale sau organizate de cei care dispun de capital in diverse domenii ale economiei (industrie, comert, servicii etc.). Volumul de activitate este redus, ca si capacitatea de dezvoltare. De fapt, sunt mici intreprinderi particulare, cu un rol important in stimularea initiativei unei insemnate parti a populatiei.

Din punct de vedere economic, rolul lor in ansamblu este aproape nesemnificativ in etapa actuala, insa orientarea spre economia de piata va crea conditii si economice si juridice pentru proliferarea acestor intreprinderi, in ideea cresterii lor in economie. I.M.M. si asociatiile cu scop lucrativ se infiinteaza sub forma de societati (Legea nr. 31/1990). Intreprinderile de stat s-au transformat in regii autonome si societati comerciale (Legea nr. 15/1990).

Cu toate greutatile, mai ales I.M.M. private, joaca un rol important in economia nationala. Este cunoscut ca aceste intreprinderi totdeauna au avut rol de neinlocuit in viata economica si sociala a oricarei tari, aflate la baza revigorarii multor economii, la dobandirea prosperitatii recente a multor tari industrializate. Este de retinut rolul si importanta intreprinderilor mici si liberei initiative in orice economie. Aceasta importanta a crescut mult, mai ales in ultimele decenii in economiile nationale; in ultimii ani se angajeaza dezbateri in jurul problematicii lor, emitandu-se numaroase opinii privind acest subiect, in conditiile Romaniei.

Importanta I.M.M. creste in conditiile unei economii moderne, revitalizarea economiei romanesti fiind de neconceput fara punerea in valoare a initiativelor si competentelor agentilor economici particulari. Este vorba in principlal, de capacitatile creative, utilizarea resurselor umane.

Numai astfel I.M.M. se pot integra in strategia dezvoltarii, datorita supletei cu care isi adapteaza productia si structura lor la exigentele pietei interne si externe. Mica intreprindere de tip productiv indeplineste un rol strategic in dezvoltarea economica si sociala a unei tari, fiind capabila sa reziste perioadelor de criza economica. I.M.M. sunt cunoscute si recunoscute ca factor esential in dezvoltarea regionala si locala, ca parte integranta si pe deplin indispensabila a oricarei industrii moderne.

In contextul necesitatii dezvoltarii accelerate a sectorului privat in economia noastra, I.M.M. capata si o mai mare importanta. In procesul de reforma si restructurare, dezvoltare a sectorului privat industria constituie un mecanism viabil de atragere in circuitul economic a capacitatilor de productie disponibilizate, in locuri de munca realizate prin reconversia personalului calificat spre mica productie. Restructurarea sectorului public trebuie sa se desfasoare intr-un ritm alert, chiar daca, in urma acestor schimbari, se disponibilizeaza efective importante de salariati; cu acest prilej sectorul privat trebuie pregatit prin masuri de stimulare si crestere a capacitatii sale de ocupare.

Intreprinderilor mici le revine un rol important, asa cum s-a aratat, asupra ocuparii fortei de munca prin mentinerea locurilor de munca datorita introducerii rapide si la timp a unor modificari structurale sau prin crearea altora noi; asigurarea unor produse cu specific local prin completarea productiei de serie mare, cu una de serie mica si unicat. Este de luat in calcul si valorificarea unor mestesuguri pe cale de disparitie si punerea in valoare a talentului creator al artizanilor satelor.

Importanta I.M.M. consta in si mai eficienta utilizare a resurselor societatii pentru satisfacerea nevoilor de consum, stimuland puternic spiritul inventiv al angajatilor; intreprinderile din servicii si comert au un rol insemnat privind procesul de capitalizare, acumulare, care face posibila reinvestirea in scopul dezvoltarii serviciilor pentru populatie si a I.M.M. productive propriu-zise.

Veniturile realizate de I.M.M. din acest sector vor reprezenta deci o sursa de baza, care sa ajute si I.M.M. privind productia; aceste intreprinderi realizeaza o foarte buna adaptare a ofertei de forta de munca la nevoile locale, ceea ce contribuie la dezvoltarea echitabila a regiunilor. De pilda, in Italia, intreprinderile mici formeaza retele sectoriale si geografice, sub forma districtelor economice concentrate cu deosebire in centrul si nord-estul peninsulei. Aceste retele teritoriale indeplinesc un rol important in consolidarea si protectia acestora in fata handicapului de vulnerabilitate si fragilitate, beneficiind de “solidaritate locala”.

I.M.M. nu trebuie considerate insa, nicidecum, drept un sector izolat, ci incadrate intr-un context economic, iar pentru stimularea acestora este necesar sa fie gasite si implementate solutii pertinente. Repartizarea intreprinderilor private pe dimensiuni – clase de marime – va da posibilitatea unor aprecieri privind locul diferitelor clase in functie de indicatorii ce definesc structura acestui sector.

Economia moderna presupune existenta simultana a I.M.M., dar si a celor mari si foarte mari, fiecare cu virtutile si dezvantajele lor, intr-un echilibru rational al proportiilor stabilite mai ales prin mecanisme economice, reglate pe piata, prin strategii si programe nationale de dezvoltare. Apoi, intreprinderea – ca veriga de baza a societatii in economia de piata – are rol central privind productia sociala, in satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale populatiei, in sporirea eficientei economico-sociala.

Considerate piese importante in mecanismul de atragere in circuitul economic al capacitatilor de productie disponibile, I.M.M. devin, ele insele, mecanismul care raspunde urgent cererilor, contribuie la cresterea produsului social si avutiei nationale, acesta finalizandu-se prin obtinerea de noi valori de intrebuintare, in prelungirea duratei de exploatare a unor produse, in cresterea ponderii femeilor in productie, in raport cu ponderea lor in totalul resurselor de munca, iar din industria mare, a deseurilor, cupoanelor si altor materii refolosibile.

Un loc de seama revine I.M.M. in promovarea principiilor si regulilor economiei de piata, amortizarea socurilor datorate modificarilor raportului cerere-oferta, concurentei, sau initiativei private. Spre deosebire de alte tari din estul Europei, acest loc se constituie ca o optiune strategica, pe considerentul ca infiintarea si extinderea unei retele – cum a fost descrisa optiunea – ar insemna posibilitatea cea mai rapida de privatizare; ceea ce este si mai important, aceasta este calea cea mai sigura de dinamizare si insanatosire a economiei romanesti.

Acest proces, pentru tara noastra este un experiment nou care presupune depasirea “socului psihologic”, in sensul trecerii de la marea intreprindere la cea mijlocie si mica, productie de serie foarte diversificata, flexibila si dinamica. Programul se dovedeste a fi de durata, cu mai multe etape, care , utilizand capacitatea multor specialisti, sperand sa duca, in cele din urma, la valorificarea avantajelor si la evitarea, pe cat posibil, a esecurilor in acest domeniu.

Locul I.M.M. in mediul economic arata ca activitatea lor este strins legata de evolutia cererii interne, consum privat de bunuri si servicii, investitii si livrari intermediare; pe langa factorii, care de regula sunt relevanti pentru I.M.M. – evolutia normala, investitiile si comertul international, presiunile inflationiste si politica monetara, evolutia costului fortei de munca – mai sunt si alte probleme specifice cu influente asupra I.M.M. si dezvoltarii lor (reforma structurala in curs, privatizarea industriei de stat, slaba functionare a sistemului financiar).

Cu toate distorsiunile si inceputurile anevoioase, cu toate erorile debutului si in tara noastra I.M.M. constituie sectorul ce va ocupa un loc central in economia de piata, cu actuala configuratie rigida, centralizata a intreprinderilor mari inadaptabile, atat ca entitati, cat si ca ansamblu. Economia de piata va avea, nu peste mult timp, un corespondent material de baza, unul din pilonii existentei sale reale, iar termeni precum agenti economici, marketing, management, incubatoare de afaceri etc. au si devenit obisnuiti.

2. Criterii de delimitare a IMM

In incercarea de a delimita IMM de celelalte intreprinderi, s-au facut diferite clasificari, luand de baza diferite criterii, mai frecvente dupa numarul de angajati, cifra de afaceri, cumparari de bunuri, investitii etc. Intr-o acceptiune globala, din cercetarile efectuate a rezultat drept criteriu principal, numarul de personal care munceste intr-o intreprindere, inclusiv patronii care lucreaza intr-o intreprindere proprie, asociatii care muncesc de regula in intreprinderi, membrii de familie si persoanele din afara unitati, dar care apartin si sunt platite de unitate. Sunt inclusi colaboratorii si personalul temporar, ucenicii si lucratorii cu munca la domiciliu, chiar daca se afla sau nu pe statele de plata ale intreprinderii sau sunt exclusi.

Dimensiunea I.M.M. este apreciata diferit; dupa experienta mondiala in linii mari, intreprinderea mica are pana la 50 de salariati; potrivit reglementarilor europene, definirea I.M.M. cu activitate industriala este: intreprinderi mici cu maximum de salariati, intreprinderi mijlocii intre 201-500 angajati; avandu-se in vedere atat structura actualilor agenti economici privati productivi, cat si largirea acestui sector in perioada imediat urmatoare, prin privatizarea intreprinderilor mici si mijlocii din sectorul de stat. Biroul Statistic al Uniunii Europene EUROSTA clasifica: intreprindere micro 0-9, mica 10-99, mijlocie 100-409, deci I.M.M. sunt cele intre 10-499 angajati.

Cateva comentarii se impun cu privire la acest criteriu: prin I.M.M. se determina sectorul cu pana la cel mult 500 salariati; este dificil de stabilit personalul din I.M.M. si pentru ca parte din acestia lucreaza si in intreprinderile mari; prezinta neclaritati aceste clasificari si nu se poate determina in ce masura privatizarea contribuie la absorbirea fortei de munca din marile intreprinderi; un sector de traditie la noi, micii meseriasi si-au desfasurat, la inceput, activitatea in baza Legii nr. 31/1968, de fapt noi firme raportate a fi infiintate in baza Decretului-lege nr. 54 sunt de fapt meseriasii citati; I.M.M. sunt numai intreprinderile din industrie si servicii, fara cele agricole, silvice si piscicole; tot ce este sub 500 angajati sunt I.M.M. Deci, dupa acest criteriu ele sunt impartite in 5 clase: de la nici un angajat pana la 500 si peste aceasta cifra.

Desi, cel mai eficient criteriu ramane numarul de personal salariat angajat de fiecare agent privat; acest criteriu se poate completa in functie de specificul fiecarei economii si al stadiului de dezvoltare in care se gasesc. Cu toate acestea, studiile si cercetarile au ajuns la concluzia ca numarul de persoane este insuficient, fiind si alte criterii care difera de la o tara la alta.

Cifra de afaceri este un asemenea indicator sau parametru fluctuant, intre valori limita ce se modifica permanent, acest criteriu fiind afectat si de variatiile cursului de referinte leu/dolar sau leu/euro pe piata valutara. Aceasta cifra reprezinta suma totala a valorilor facturate de intreprindere in perioada de referinta, corespunzatoare vanzarilor de marfuri si serviciilor furnizate tertilor. Ea include toate taxele si impozitele aplicate valorii marfurilor si serviciilor, facturate de catre intreprindere, cu exceptia T.V.A., facturata la client; include, de asemenea, toate celelalte cheltuieli-transport, ambalare etc. – care se factureaza clientului, chiar daca acestea sunt evidentiate separat in factura.

Cifra de afaceri sau valoarea adaugata are in vedere importanta industriei, a comertului in definirea serviciilor; valoarea adaugata este masurarea valorii generata de intreprindere prin transformari aduse tuturor bunurilor cumparate si serviciilor prestate in scopul revanzarii. Ca indicator fluctuant, cifra de afaceri difera de la societate la societate intre valori limita, care se modifica permanent, ea fiind afectata si de variatiile cursului de referinta leu/dolar sau leu/euro cum am aratat.

Alt criteriu este volumul capitalului; pe langa numarul de angajati si cifra de afaceri, volumul capitalului fix nu trebuie sa depaseasca 75 milioane EURO si valoarea capitalului social fix detinut de companiile mari (mai putin de 1/3). In cazul capitalului fix exista riscul de supraevaluare ceea ce face ca acest criteriu sa nu fie real si eficient. Cumpararile de bunuri constituie un alt criteriu; ele includ atat achizitiile de materii prime, semifabricate, energie, componente cat si produse cumparate pentru revanzare fara transformari. Datele sunt grupate in functie de originea achizitiilor.

Un alt criteriu il reprezinta investitiile, care se refera la mijloacele fixe achizitionate de intreprindere in timpul unui an si la valoarea bunurilor de investitii produse de intreprindere pentru propria folosinta. Aici sunt cuprinse modernizarile efectuate; sunt luate in seama si investitiile sociale, drepturile de autor, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, vanzarile de fonduri fixe autorizate si altele.

Alt criteriu complementar asociat este profitul, marimea lui, in scopul intregirii imaginii de credibilitate pe piata; acest criteriu, ca si ramura sau domeniul de activitate caruia ii apartine, trebuie considerate intr-un context specific de experienta, traditii, strategii de ramura, politici de ocupare etc.

Mai pot fi considerate drept criterii si altele, ca de pilda, structura actualilor agenti economici privati productivi, cat si largirea sectorului privat, in perioada imediat urmatoare prin privatizarea I.M.M., din sectorul de stat, apoi dimensiunea acestor intreprinderi poate fi apreciata si in raport de sursele de materii prime disponibile in zona, de aria de desfacere a produselor, de gradul de dotare tehnica cat si de cheltuielile ocazionate de aprovizionarea si desfacerea acestora.

In afara de aceste criterii se pot lua in seama si implicatii de ordin social, urmand imbinarea judicioasa a eficientei economice cu satisfacerea cat mai deplina a cererii intreprinderilor si ale populatiei.

Rata natalitatii este considerata drept criteriu in dimensionarea I.M.M.; ea este definita ca raportul intre numarul de asemenea intreprinderi noi si numarul celor existente, dar si de o rata a „mortalitatii“, ca raport intre numarul celor existente si a celor radiate; in fine, rata cresterii, adica raportul intre diferenta dintre numarul noilor intreprinderi si numarul celor radiate si numarul total al firmelor existente.

Sunt multi factori care pledeaza pentru dimensiuni reduse a intreprinderilor. La noi, dimensiunea acestora nu a constituit obiectiv in cercetarea stiintifica; de multe ori s- a mers pe principii valabile in general, din care, ca realitate, prezinta aspecte ce se cer analizate in profunzime si, in interactiune cu cat mai multi factori, criteriile sunt greu de separat: realitatile fiecarei zone, ale fiecarei localitati, economicitatea, eficienta, productivitatea ce se obtine in variantele studiate etc.

Probabil, pe masura stabilitatii economico-sociale vor fi introduse si alte criterii care sa permita o mai exacta jalonare a dezvoltarii I.M.M. in tara noastra.

3. Avantajele organizArii Si funcTionArii IMM

Avantajele organizarii si functionarii IMM, asa cum sunt ele prezentate in literatura de specialitate si asa cum le evidentiaza practica economica, sunt diferentiate in functie de categoriile de resurse pe care sunt puse sa le valorifice. Se disting intr-o prima faza avantajele de natura economica, simtindu-se apoi necesara o evidentiere separata a avantajelor ce decurg din utilizare resurselor de natura productiva, tehnologice si umane.

AVANTAJELE ECONOMICE   ale I.M.M.:

adevarata coloana vertebrala a economiei nationale;

aceste intreprinderi au rezistat in timp, dovedindu-se a fi viabile, cu forta si capacitate de revigorare in momente de criza;

pot modifica spatiul economic in care isi desfasoara activitatea, cu efecte pozitive pentru ele;

promoveaza pluralismul economic;

amplifica activitatea economica pe plan local;

se pot adapta mai usor la pietele de materii prime si resurse locale;

contribuie tot mai mult la satisfacerea necesitatilor economiei nationale de materii prime, materiale de constructii, subansambluri si piese de schimb in cadrul cooperarii in extindere si diversificare cu intreprinderile mari;

aduc un aport sensibil la formarea venitului national;

realizeaza beneficii, uneori mari;



exercita o mai buna gestionare a resurselor de munca si mai ales capacitate de a crea locuri noi de munca;

dovedesc grad ridicat de a se mentine competitive si cu o rezistenta relativ buna la crizele recesioniste;

adaptabilitate remarcabila la schimbarile pe care le propune mediul economico-social, piata;

AVANTAJELE de PRODUCTIE ale IMM:

creaza bunuri materiale si presteaza servicii pentru populatie;

asigura produse si servicii complementare;

in practica productiei creeaza metode si procedee noi, care in mare parte dispar, insa soldul lor ramane permanent pozitiv;

valorifica unele subproduse de fabricatie;

pot sa-si modifice si sa-si adapteze procesele de productie la noile conditii, fara cheltuieli mari;

realizeaza o productie foarte diversificata;

raspund favorabil multor cerinte ale populatiei;

derservesc populatia si intreprinderile mari;

microproductia este avantajoasa, aducand venituri suplimentare, favorizand persoanele cu o calificare multipla;

inlatura stagnarile, contribuind efectiv si operativ la realizarea unor produse divesificate si de buna calitate;

asigura acoperirea necesarului de produse unicat, serie scurta si de mai simpla tehnicitate;

completeaza gama sotimentala a produseloa din unitatile republicane, prin fabricarea de produse in cadrul unor unitati de dimensiuni reduse;

pot prelua de la intrepriderile mari, spre prelucrare, repere, semifabricate, subproduse;

adaptabilitate mare nu numai privind o usurare a functionarii productiei ci si in legatura cu desfacerea (comercializarea);

usurinta in integrarea in circuitul productiv a materialelor refolosibile recuperabile;

faciliteaza diviziunea muncii prin adancirea cooperarii in productie;

AVANTAJELE TEHNOLOGICE ale IMM:

asigura difuzarea progresului tehnic;

prezinta receptibilitate mare la cerintele pietei si la mutatiile tehnologice;

nu solicita tehnologii avansate, infrastructuri complicate;

pot folosi energia reziduala de potential scazut, recuperata de la industria mare;

au capacitate sa valorifice numeroasele resurse agrosilvice, minerale si de forta de munca suplinind in mare masura necesarulintern de produse prelucrate;

activeaza unele utilaje care nu mai afecteazacontabilitatea unitatii;

manifesta sinergism in activitatea de cercetare, dezvoltare, cunoscandu-se caracterul inovativ al I.M.M., fata de cele mari;

potentialul cantitativ usor de reglat;

AVANTAJELE DE NATURA RESURSELOR UMANE ale IMM:

creaza noi locuri de munca prin reconversia personalului calificat spre I.M.M.; ca si absorbtia fortei de munca eliberata sau insuficient folosita in intreprinderile mari din sectorul public;

pot utiliza mai usor forta de munca temporara sau la o durata a zilei de munca redusa, in conditii de flexibilitate;

demonstreaza ca initiativa individuala si intreprinderile private sunt elemente vitale ale evolutiei;

executa o gama variata de servicii, cu accent pe divesificarea serviciilor la domiciliu pentru reparatiila instalatii sanitare, servicii auto, reparatii mobilier, articole de uz casnic;

sprijina inmultirea agentilor privati cu activitate industriala, prin dezvoltarea spiritului de intreprinzator la populatie, avand ca efect cresterea si diversificarea productiei industriale, mai ales a bunurilor de larg consum si a serviciilor industriale specifice;

dimensiunile reduse si structurile functionale simple ofera capacitati deosebite de concentrare a eforturilor oamenilor si a resurselor;

asigura valorificarea creatiei populare si artizanale;

pot functiona in asezari umane foarte mici;

salariatii lor, de regula, nu fac greve si nu devin cu usurinta someri;

Prezentarea particularitatilor de organizare si functionare a IMM-urilor nu se poate rezuma insa numai la aspectele pozitive ale functionarii acestora.

Aceasta cu atat mai mult cu cat aceasta prezentare se impune a se face intr-o maniera contextuala, fapt ce conduce la ideia ca, ceea ce in anumite conditii de piata concurentiala, mai mult sau mai putin in tranzitie, se poate constitui intr-un avantaj , in alte conditii poate insemna cu totul altceva, chiar un dezavantaj.

4. Dezavantajele organizarii si functionarii IMM

Organizarea si functionarea IMM, cu atat mai mult cu cat ea se desfasoara intr-un mediu concurential nu poate sa conduca numai la rezultate favorabile, nu se poate desfasura numai in conditii de maxime avantaje. Ea presupune de asemenea si o serie de dezavantaje. Realitatea si practica economica, mai ales cea a tranzitiei la economia de piata, a scos in evidenta o serie de neajunsuri pe care IMM trebuie sa le ia in calcul, neajunsuri care nu provin neaparat din modul specific de desfasurare al activitatii ci nejunsuri generate de insasi mediul economic, care nu le este intotdeauna favorabil, generand o multitudine de bariere. Astfel, in categoria dezavantajelor pot fi incadrate:

pregatirea si stabilizarea specialistilor nu are un caracter permanent;

slaba preocupare pentru recrutarea si pregatirea fortei de munca pentru a lichida deficitul de personal in meserii (cizmari, croitori, zugravi, zidari, dulgheri, fierari, tabacari, etc.);

valorificarea incompleta a resurselor locale (materiale de constructii, terenuri necorespunzatoare pentru agricultura, a colectivelor de creatie pentru a gasi solutii eficiente si de mare interes etc.);

neasigurarea spatiilor si terenurilor necesare I.M.M.;

capacitatea financiara mult redusa fata de marile intreprinderi;

insuficienta capitalurilor proprii si insuportabilitatea dobanzilor mari;

capitalul propriu redus la insuficienta unor mijloace financiare care ingreuneaza pe termen mediu si lung innoirea tehnologica, investitii sistematice etc;

insuficienta mijloacelor comerciale cu care ar trebui sa se actioneze pe piata;

nu dispun de tehnologii moderne eficiente;

scaderea duratei de supravietuire;

incepatorii intampina dificultati lipsindu-le la o vedere de ansamblu;

uneori productivitatea este redusa din cauza seriilor mici si unicatelor;

plasarea neuniforma a I.M.M., pe profile si teritorial;

lipsa experientei intr-un sistem al economiei de piata, care se bazeaza pe o productivitate ridicata

dificultatile intampinate in procesul de tranzitie catre un mediu economic competitiv si eficient;

apar noi I.M.M., alaturi de cele care s-au stabilizat, in stare sa se racordeze la dinamica pietei de bunuri si servicii;

dificultati in realizarea autonomiei, datorita lipsei de competenta manageriala a intreprinzatorilor si a birocratiei care impiedica mult desfasurarea activitatii;

greutatea in obtinerea autorizarii;

imposibilitatea de a realiza o gama larga de produse in conditii de eficienta maxima;

dificultati privind porgrame de cercetare-dezvoltare;

greutati intampinate de I.M.M. ca furnizori ai intreprinderilor mari;

in unle cazuri pot eluda unele drepturi ale salariatilor;

politica monetara poate fi un calcul restrictiv de credite pentru I.M.M.; autoritatile monetare, pentru a combate presiunea inflationista, pot impinge dobanzile spre niveluri inalte, fenomen cu efect de dumping, in afaceri, dar care impun acestei intreprinderi la amenintari continue privind nu numai rentabilitatea, ci chiar supravietuirea lor;

imposibilitatea realizarii unor investitii sistematice;

dificultati tehnico-tehnologice; I.M.M. investesc in cercetare-dezvoltare 0,8% din cifra de afaceri, fata de 4,2% din cea a intreprinderilor mari, situatie intalnita in tarile dezvoltate;

creditul este prea scump, iar perioada pentru incasari este prea lunga;

realizarea mai eficienta a unor legaturi economice stabile, pe termen lung, cu clienti aflati la mica distanta, dar si de surse de aprovizionare si desfacere apropiate;

dificultati in a studia I.M.M. in situatii atipice: dispersia mare a informatiei despre I.M.M. incertitudinea privind organizarea, inexistenta unui cadru conceptual unitar si a unui sistem de corelare a diferitelor baze de date, dezechilibre sectoriale si teritoriale etc.;

greutati privind anticiparea si accesul la tehnologiile de varf;

disparitia unor I.M.M. prin furnizarea si inchidere;

in perioada de criza sunt uneori expuse falimentului.

multe handicapuri le fac vulnerabile;

I.M.M. sunt dispuse unui risc continuu mai ales ca intreprinderile mari patrund pe segmentul de piata si deci, campul de activitate devine mai vulnerabil; are loc un proces de disparitie a unui numar de intreprinderi, apar altele noi, alaturi de cele stabilizate, capabile sa se rodeze la dinamica pietei de bunuri si servicii;

vulnerabilitatea in timp face ca numeroase studii sa le considere intreprinderi efemere;

vulnerabilitatea in domeniul cercetarii si calificarii personalului in materie de gestiune comerciala;

vulnerabilitatea reprezentata mai ales de discriminarea in ceea ce priveste accesul la resurse;

o protectie sociala mai redusa a angajatilor datorita, printre altele, si gradului scazut de sindicalizare din cauza numarului mic de angajati; de aceea se propune ideea de asociere a I.M.M. intr-un organism care sa le reprezinte interesele de natura patronala specifica;

tinerii din mediul rural sunt navetisti in oras, prestand munci necalificate;



imposibilitatea dezvoltarii birourilor de studii pentru a beneficia de utilizarea unor tehnologii avansate.

unele limite obiective fata de introducerea noilor tehnologii sau anumite reticente privind realizarea de investitii in conditii de risc;

penetrarea pe o anumita piata este limitata de existenta unor bariere de intrare (reglementari juridice, avantaje de cost, diversificarea caracteristicilor tehnico-functionale ale produselor);

structuri monopoliste existente in activitatile de comert si servicii;

administratia locala si consiliile ei nu se implica suficient in crearea, sustinerea si dezvoltarea activitatilor bazate pe initiativa privata;

5. Factorii de mediu cu influenta asupra organi-zarii si functionarii IMM

Viata I.M.M. este similara cu cariera profesionala; adesea ea se identifica cu persoana creatorului si managerului, in 4 etape mari a50s: entuziasmul inceputului, cresterea si starea de euforie, confortul si autosatisfactia si starea de amorteala.

Prima, entuziasmul, este generata de faptul ca initiatorul I.M.M. devenit patron si manager, si-a plasat de cele mai multe ori economiile fara un plan de afaceri, ignora pronosticurile uneori alarmante, acumuleaza cu maximum de entuziasm; de regula intreprinzatorii nu au studii de specialitate, invata pas cu pas din greselile savarsite.

Daca afacerea continua sa se dezvolte, patronul incepe sa angajeze, iar I.M.M. intra in a doua etapa – cresterea si starea de euforie – caracterizata prin: incidente legate de plati si de o structura pe care Robert Papin, presedintele Fundatiei Internationale a Intreprinzatorilor o numeste “grebla”. Patronul se inconjoara de simpli executanti, carora le cere un singur lucru: sa faca ceea ce vrea seful si sa nu se ocupe de nimic altceva; structura afacerii seamana cu o grebla: patronul este manerul, iar executantii pot fi asemanati cu dintii greblei.

Incidentele in legatura cu platile paradooxal apar in momentele cand cifra de afaceri pare sa creasca intr-adevar; un intreprinzator poate avea succese uneori si fara cunostinte de management, dar nu ignorand principii cunoscute in toata lumea, ca de pilda, acela ca o intreprindere se finanteaza din capitaluri permanente, necesitatile din fondul de rulment. Cand a pornit afacerea, intreprinzatorul a apelat la un credit pentru a-si acoperi o parte din stocuri, dar banca i-a semnalat ca ea nu poate accepta drept garantii elemente nesigure, asa cum sunt considerate stocurile, propunandu-i sa-i revina dupa o anumita perioada.

In acest timp, intreprinderea descopera ca necesitatile in fonduri de rulment cresc cel putin la fel de repede ca si cifra de afaceri si ca bancherii nu accepta sa finanteze o nevoie permanenta prin credite bancare acordate pe termene scurte. Este situatia care face ca in mai multe randuri intreprinzatorul sa se vada in situatia incapacitatii de plata.

In a treia etapa – confortul si autosatisfactia - I.M.M. si patronul ei intra intr-o placuta perioada a existentei lor, insa nu lipsita de pericole, ceea ce devine caracteristic este un venit confortabil: se castiga mult, patronul devine membrul unui club, sponzorizeaza anumite activitati, este membrul al unei Camere de Comert, nu pentru contacte, ci in ideea de a-si mediatiza succesele. Cifra de afaceri creste; incep angajarile specialistilor, se elaboreaza felurite organisme fara a sesiza ca structura I.M.M. se apropie de cea a unui atom. La centru se afla patronul, iar distanta dintre el si colaboratori depinde de capacitatea acestora de a intelege ceea ce vrea managerul si a-i indeplini dispozitiile.

Patronul modifica responsabilitatile, scurt-circuiteaza ierarhiile si daca cineva incearca sa intervina, sa ceara explicatii, este trimis pentru informatii la “conducere”, unde de cele mai multe ori este sfatuit sa-si vada de treaba, sa nu se amestece in ceea ce nu-l priveste. Se impune astfel o mentalitate care poate deveni in scurta vreme grava.

Etapa a patra este starea de amorteala, in care intreprinzatorul, cand priveste spre trecut se simte mandru de ceea ce a realizat, dar devine nelinistit cand se uita spre viitor: firma se anihileaza, colaboratorii sunt dezinteresati, unii au pierdut speranta intr-o redresare, altii sunt prea tineri pentru a se pensiona si prea batrani si bine platiti pentru o alta alternativa. Dorinta de angajament a pierit aproape la toti.

Patronul devenit si manager incepe sa-si dea seama ca s-a rupt de mediul sau economic; depasind unele mici dificultati are totusi impresia ca a ramas un om eficient. Este poate prea tarziu sa inteleaga de ce ajuns in aceasta stare cand oamenii nu mai au incredere in el, care nu a avut nici un moment in vedere viitorul. E obosit si mai spera ca lucrurile se vor aranja de la sine, dar realitatea este alta: un tanar dinamic ii va lua locul, un concurent puternic va decide sa se ocupe serios de aceasta firma imbatranita. Si astfel un client a devenit insolvabil, bancile i-au suprimat creditele. Sunt posibile multe variante dar cu acelasi sfarsit: disparitia intreprinderii de pe piata in beneficiul alteia mai dinamica, mai flexibila si mai adaptata la noile conditii.

Principale trasaturi ale I.M.M. sunt flexibilitatea, mobilitatea si adaptabilitatea la cerintele economiei de piata, mai ales cand aceste intreprinderi sunt menite sa contribuie la modernizarea, dezvoltarea si reconstructia economiei nationale. Flexibilitatea unei intreprinderi semnifica modificarile starii aceteia, in raport cu transformarile din mediul economic; este direct dependenta de capacitatea de schimbare, a modalitatilor de alocare a resurselor materiale, umane si financiare.

O flexibilitate ridicata a firmei presupune efectuarea unor calcule nu numai pentru definitivarea strategiei, incluse si programul initial, ci si fundamentarea deciziilor care vor schimba ulterior modul de alocare a resurselor materiale si umane, in raport de modificarile curente sau previzibile din ecomomie, agentii economici urmand sa cultive supletea capacitatii de decizie a intreprinderii. Aceasta devine cu atat mai flexibila, cu cat dispune de posibilitatea de a identifica intr-un interval de timp cat mai redus natura perturbatiilor, optimizarea tipului de reactie, aparand ca o modalitate de reducere a eventualelor pierderi. Cu cat viteza de reactie este mai mare, cu atat timpul de corectie este mai scurt, iar cheltuielile de adapatre pot fi minime. Aceasta flexibilitate este legata de marimea si structura de organizare, de unde si capacitatea de adaptare, gradul sporit de competitivitate si cea mai buna rezistenta la crizele recesioniste; adaptarea inseamna flexibilitate si rapiditate in continua diversificare (a pietei).

Atributul de adaptabilitate al micilor intreprinderi este diferit, in raport cu amplitudinea modificarilor de stare; ea poate fi imediata, strategica si structurala; imediata, cand acesta efectueaza schimburi rapide si eficace in sensul impulsionarilor externe primite de pe piata; strategica, in raport cu capacitatea de a raspunde la esenta fluxului informational; structurala, cand stimulii externi transforma insasi organizarea interna a intreprinderilor.

Schimbarile rapide si adesea greu de anticipat intr-o economie de piata au legatura cu utilizarea resurselor, noi tehnologii sau fenomene necontrolabile din economia mondiala; ele necesita gasirea de solutii eficiente si adaptarea permanenta a productiei la cerintele pietei interne si externe. In acest caz, un rol important revine intreprinderilor mici, fie ca producatori directi, fie ca furnizori intermediari pentru industria mare.

Baza obiectiva a posibilitatilor sporite, a flexibilitatii de care dispune I.M.M. este asigurata in principal de: profilul de folosinta datorita volumului redus al factorilor de productie angajati, fiind posibila inlocuirea totala sau partiala – fara prea mari pierderi – a acestora doua din motive obiective, ceea ce impune schimbarea radicala a procesului de productie. Ele au, de regula, procese de productie simple, mai putin rigide, decat intreprinderile mari, greu de adaptat la frecventele modificari ale structurii productiei impuse de cerintele pietei, franand astfel procesul de innoire si diversificare; mobilitatea mai ridicata a fortei de munca in general policalificata care permite realizarea unor diferite operatii, repere sau produse, asigurand astfel rapida adaptare a productiei la cerintele pietei.

Flexibilitatea si adaptabilitatea sunt proprii intreprinderilor mici din industria usoara, alimentara etc. unde mobilitatea cererii este mai mare, iar compozitia si modul de utilizare a materiilor prime se preteaza la aceasta, asemenea apreciere fiind valabila si pentru intreprinderi din alte ramuri ca: prelucrarea lemnului, sticlei, etc. Mari posibilitati de adaptare le au serviciile care, prin natura lor, folosind de regula aceeasi baza materiala, pot asigura satisfacerea unor necesitati in continua evolutie.

Adaptabilitatea micilor intreprinderi confera acestora si rolul de moderator, in sensull temporizarii si nivelarii costurilor sociale pe care le implica marile schimbari impuse economiei in functie de conjunctura. Prin talia lor I.M.M. sunt cu mult mai potrivite sa se adapteze schimbarilor, inclusiv pentru economia de piata, unde acest gen de intreprinderi sunt prezente.

De aici, alte comentarii in legatura cu piata si economia de piata: I.M.M. contribuie la intarirea potentialului intregii economii – alternativa de revigorare economica in perioade de tranzitie, cu un aport sensibil la formarea venitului national, prin intrarea in fenomenele conjuncturale si de piata; se integreaza usor in contextul fluctuatiilor pietei, din dorinta permanenta de orientare spre satisfacerea nevoilor clientului.

In perioada de criza I.M.M. rezista mult mai bine ca marile societati industriale; deci dovedesc viabilitate economica, credibilitate si capacitate de a se plasa, a obtine resurse, etc.; nivelul scazut al capitalului de care dispune faciliteaza reconversia sau supravietuirea in domenii in care ingustimea pietei si instbilitatea cererii nu permit o rentabilitate ridicata; permit o mai buna reglare prin cantitate, dar mai ales prin diferentiere calitativa a cantitatii, fiind mai aproape de piata, unde consumatorul se intalneste cu producatorul.

I.M.M. au un grad mai ridicat de elasticitate la cerintele consumului si pietei datorita dimensiunilor mai reduse si diversitatii productiei. Mai mult ca orice agent economic, I.M.M. se apropie de modelul concurentei perfecte; este la discretia fortelor pietei pentru ca are multi concurenti, cu o diferentiere nesemnificativa a productiei, cu un control scazut asupra preturilor de vanzare si cumparare; de multe ori concureaza cu firme mari, fie operante, fie consumatoare cu influenta monopolista a conventiilor si a intelegerilor de pe piata muncii sau cu interventii ale Guvernului ca reglementator statal.

Avand capital limitat, I.M.M. renunta adesea la publicitate cu efecte nefavorabile, adesea previzibile, asupra vanzarilor. Pentru acest motiv, unele firme mici inlesnesc publicitatea cu o gama larga de servicii auxiliare de genul serviciilor de intretinere, reparatii, post-vanzare etc.; asigura eficienta economico-sociala maxima, investitie care se recupereaza in 2-3 ani. Exista si unele opinii contrarii; in unele imprejurari I.M.M. sunt prezentate ca solutii economice unice, definite si omniprezente pentru vindecarea gigantismelor specific sistemului. Cele mai multe argumente invoca realitati occidentale, incapabile acum cu ambitia economiei proprii.

Trasaturile privind productia incep cu contributia I.M.M. la formarea produsului intern brut; desi aceste intreprinderi au dimensiuni reduse, ele pot avea un aport substantial la formarea P.N.B. datorita faptului ca ele opereaza in sectoarele cu valoare adaugata mare; este de remarcat ca ele realizeaza nu numai produse finite, ci si parti componente, subansamble etc.

In legatura cu diversificarea, specializarea productiei I.M.M. evita productia de masa, specializandu-se in segmente sau activitati de piata, aceste intreprinderi oferind o gama larga de servicii.

Alta masura este ca aceste intreprinderi dispun de unele avantaje in privinta costurilor; in conditiile tehnice si organizatorice, o intreprindere poate fi considerata optima cand inregistreaza cel mai scazut cost la un anumit nivel de productie sau cel mai mare volum de productie la un anumit cost de productie; I.M.M. au o structura specifica a costurilor de productie, comparativ cu intreprinderile mari. De regula, ele realizeaza produse a caror valoare adaugata este mult mai mare; cu toate acestea, I.M.M. au de suferit mai putin de pe urma cresterii preturilor la materiale, insa salariile acordate sunt la niveluri mai scazute, ca la intreprinderile mari.

I.M.M. au ca elemente comun dimensionarea redusa a productiei, solicita consumuri energetice reduse, pot contribui la reducerea stocurilor materiale prin valorificarea lor, se integreaza usor in procesul circular al recuperarii si refolosirii cu cheltuieli foarte mici, valorificarea resurselor (vegetale, animale, minerale), a celor industriale (deseuri si produse secundare recuperabile), a resurselor locale din fiecare judet si localitate, fara pierderi sau deseuri nerecuperabile, cresterea contributiei la exportul general de marfuri. Alta caracteristica este subantrepriza in interiorul sectoarelor de activitate, pozitii ce exprima o specializare in amonte sau aval.

Cateva particularitati sunt de retinut in legatura cu populatia si bunul trai, astfel: odata cu solutionarea problemelor economice se face fata si nevoilor sociale; I.M.M. fac sa creasca veniturile suplimentare ale salariatilor, creaza permenent o diversitate de bunuri si servicii, produse de serie mica si unicate, in masura sa satisfaca cele mai variate gusturi, aceste intreprinderi aflandu-se puternic implicate si integrate in mediul social, cand informatia este, mai directa si mai usor de obtinut.

Importante sunt trasaturile in legatura cu personalul incepand cu marea capacitate de a crea noi locuri de munca, cu investitii reduse la infiintarea acestora, (mai ales in intreprinderile foarte mici (0-10 salariati) se observa extensia functiei de ocupare, atragerea oamenilor in locuri de munca si utilizarea fortei de munca temporare sau pe o durata a zilei de munca redusa) si continuand atragerea fortei de munca disponibilizate din intreprinderile mari.

Alte trasaturi in aceleasi conditii sunt: utilizarea fortei de munca neangajata sau eliberata din activitati devenite neeficiente, stabilizarea fortei de munca in mediul rural, se practica, de regula, salarii mai modeste, stimuleaza spiritul intreprinzator, lupta impotriva somajului si a perioadelor recesioniste, singurele capabile sa dinamizeze si sa revigoreze economii aflate in dificultate, atrag in munca femeile si pensionarii, au o capacitate sporita de inovare si adaptare la o diversitate de gusturi, piete si posibilitati financiare, cheltuieli cu asigurari sociale reduse, prevederile de forta de munca sunt de doua ori mai mici.

Reusita este strans legata de unii factori de mare importanta: concentrarea eforturilor salariatilor in directia reconsiderarii propriilor modalitati de lucru, continua pregatire si perfectionare a nivelului profesional, o disciplina exemplara conjugata cu o cunoastere temeinica a realitatilor si interventiei in cunostinta de cauza, studierea si cunoasterea cerintelor si tendintelor pietei.

6. Particularitati ale sistemului managerial la nivel de IMM

In conditiile economiei de piata tot mai multi economisti subliniaza necesitatea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii deoarece acestea se adapteaza mai repede la cerintele pietei, iar participarea asociatilor la conducerea procesului de productie si a intreprinderii in ansamblu este mult mai directa.

Acest fapt il demonstreaza si experienta mondiala care a evidentiat o serie de avantaje ale intreprinderilor mici fata de cele mari, printre care se pot enumera: mobilitatea structurala si geografica superioara, simplificarea proceselor de gestiune si decizie; capacitatea superioara de a modifica sortimentele de fabricate corespunzator cerintelor diversilor beneficiari, cresterea posibilitatilor de a utiliza resursele locale, reducerea costurilor de aprovizionare si desfacere etc.

In tara noastra, micile intreprinderi industriale, in aceasta etapa prezinta urmatoarele particularitati ale organizarii si functionarii, ce-si pun amprenta asupra intregului sistem managerial al firmei: a80s

producand un singur produs, sau o gama limitata de produse asemanatoare, realizeaza o specializare cu consecinte directe asupra nivelului tehnic, productivitatii si, implicit, asupra costului;

necesita investitii initiale reduse;

nu necesita conditii deosebite de amplasare, aceasta putandu-se efectua cu mici amenajari, in functie de sursa de materii prime, locul de desfacere sau disponibilul de forta de munca;

au inertie tehnologica redusa, aceasta permitand o rapida modificare a profitului de productie in concordanta cu necesitatile interne si conjunctura pietei externe;

dau posibilitatea utilizarii fortei de munca devenita disponibila si a calificarii, specializarii si angalarii pe plan local a tinerilor. Pot folosi si utilaje si instalatii disponibilizate de catre marea industrie;

prin pluralitatea surselor de aprovizionare a pietei cu produse sau a unitatilor industriale mari cu piese si componente, se realizeaza o competitie creatoare si se evita sau se diminueaza efectele nocive ale monopolului care apare in cazul intreprinderilor furnizoare unice;

pot fi preluate de la marile intreprinderi activitati de productie a unor piese si accesorii sau servicii care pentru acestea nu sunt avantajoase;

datorita dimensiunilor reduse ale acestor intreprinderi se poate realiza amplasarea lor pe intreg teritoriul tarii, potrivit cerintelor populatiei, contribuind astfel la satisfacerea cerintelor locale.

Trebuie subliniate aceste aspecte deoarece orice intreprindere, indiferent de marimea ei, are aceleasi functiuni: functiunea de planificare, de cercetare-dezvoltare; de productie; comerciala; financiar-contabila; de personal. Pentru indeplinirea acestor functiuni, se impune existenta unui personal calificat in domeniul economic, tehnic, juridic etc., pe care intreprinderile mici nu-l pot incadra deoarece s-ar incarca mult cheltuielile, iar unitatea nu ar mai fi rentabila.

Avand in vedere amploarea pe care o are dezvoltarea intreprinderilor mici in tara noastra consideram ca se impune prezentarea in mai mare masura in literatura de specialitate, a unor structuri organizatorice mai simple, cu legaturi directe si multilaterale intre compartimente.

Aspectele prezentate in capitolele precedente au prefigurat deja, mai mult sau mai putin deslusit, unele dintre trasaturile esentiale ale IMM, care le particularizeaza in ansamblul entitatilor organizatorice ce populeaza sistemele economice nationale. Varietatea apreciabila a IMM, a profilurilor acestora, a modurilor de organizare si de actiune a lor impun perceperea nuantata a acestor trasaturi generale, acceptarea ideii ca ele pot imbraca o varietate de forme, unele singulare, care pune uneori chiar sub semnul intrebarii generalitatea lor.

Trasaturile caracteristice ale IMM determina inscrierea managementului acestora pe coordonate specifice, dar il diferentiaza intrucatva de cel al marilor intreprinderi a76s. Esenta proceselor manageriale, conceptele cardinale pe care acestea se bazeaza, metodele, tehnicile si instrumentele de operare sunt, neindoielnic, aceleasi, indiferent de dimensiunea intreprinderilor in care se exercita, de profilul acestora, forma de proprietate si mediul lor de actiune. Pe acest fond general, dimensiunea este insa factorul care induce, pe planul managerial, elemente distinctive pentru IMM in comparatie cu cele ale marilor intreprinderi.

a) Situatia de proprietar-manager a conducatorilor unei parti insemnate din numarul IMM constituie, poate, cea mai semnificativa particularitate manageriala a acestei categorii de intreprinderi. Existenta unei asemenea situatii este facilitata de dimensiunea redusa a intreprinderilor (majoritatea unipersonale sau familiale), de specializarea lor accentuata si de gama restransa de activitati pe care le desfasoara; acestea constituie principalele explicatii ale complexitatii si diversitatii relativ reduse ale problemelor manageriale specifice intreprinderilor in cauza, fapt ce permite intreprinzatorului-proprietar sa-si asume si prerogativele de manager al afacerii pe care a demarat-o.

Reunirea intr-una si aceeasi persoana a celor doua functii - cea de proprietar si cea de manager - prezinta incontestabile laturi pozitive: suportul motivational de eficacitate maxima al faptului ca intreprinzatorul isi conduce singur propria afacere, fiind nemijlocit interesat in dezvoltarea si prosperitatea acesteia; concentrarea prerogativelor decizionale intr-o singura persoana, ceea ce inlatura riscul producerii unor distorsiuni inerente in conditiile delegarilor de autoritate si ale acordarii unor largi libertati decizionale subalternilor; evitarea angajarii de manageri specializati pentru conducerea intreprinderii, ceea ce permite proprietarului-manager sa dispuna de toate informatiile privind mersul acesteia si sa evite efectuarea unor cheltuieli suplimentare generate de retribuirea managerilor respectivi.

Dubla ipostaza in care se gasesc managerii IMM - aceea de proprietar-manager intr-o parte din aceste intreprinderi, in general cele foarte mici si mici, si aceea de manageri specialisti angajati de proprietarii restului de intreprinderi - constituie, intr-un fel, inca un reflex al varietatii apreciabile a unitatilor care intra in aceasta categorie.

b) Functia de previziune a conducerii IMM prezinta, de asemenea, particularitati care, in unele directii, o diferentiaza sensibil de cea a marilor intreprinderi.

Data fiind mobilitatea apreciabila a IMM si posibilitatea de comutare rapida de pe un profil de productie pe altul in functie de oportunitatile ce apar pe piata, conducatorii acestor intreprinderi acorda, frecvent, atentie insuficienta strategiei de dezvoltare sau ignora complet cerinta stabilirii acesteia. Lipsa planului de afaceri temeinic elaborat si judicios orientat, frecventa in numeroase IMM reflecta conceptia conducerii cu privire la dezvoltarea afacerii si sintetizeaza strategia de evolutie viitoare a acesteia, lipsa lui reflectand tocmai absenta unei asemenea conceptii clare, cu toata suita de efecte negative care decurg.

In ceea ce priveste formele de materializare a functiei de previziune a conducerii - prognoza, planificarea si programarea - acestea sunt, in cadrul IMM, mult mai putin formalizate decat in marile intreprinderi. Majoritatea covarsitoare a IMM nu elaboreaza prognoze proprii, asa cum fac marile intreprinderi reputate, multumindu-se in cel mai bun caz sa ia in considerare tendintele prefigurate de studiile de prognoza intocmite pentru diverse domenii de activitate de institutiile specializate sau de departamente de profil ale marilor intreprinderi. Elaborarea planurilor si a programelor este facilitata de contactul nemijlocit al IMM cu piata, de cunoasterea operativa a modificarilor produse in cererile clientilor si in ofertele furnizorilor; procedurile folosite in realizarea activitatilor de planificare si programare sunt simple, putin formalizate si suple, modificarile planurilor si programelor stabilite facandu-se, in aceste conditii, operativ si usor.

c) Realizarea functiei de organizare a conducerii IMM se inscrie, de asemenea, pe coordonate sensibil diferite de cele caracteristice intreprinderilor mari.

Structura organizatorica a IMM este, in majoritatea cazurilor, de tip organic, in sensul ca prezinta urmatoarele caracteristici: descrierea functiilor si posturilor este generala, flexibila, lasand salariatilor suficienta libertate de actiune in conditiile situatiilor in continua schimbare cu care se confrunta; specializarea functiilor este redusa, accentul punandu-se pe diversificarea activitatii fiecarui salariat si pe stimularea spiritului sau de initiativa; compartimentarea se face pe obiective - pe produse, pe piete, pe clienti, pe furnizori etc.; gradul de descentralizare a activitatilor variaza in functie de dimensiunea intreprinderii - este practic nul in intreprinderile mici si creste pe masura sporirii dimensiunii; configuratia structurala este aplatizata, cu linii ierarhice scurte si cu numarul de subordonati directi ai fiecarui cadru de conducere relativ ridicat. Documentele care definesc structura organizatorica - regulamentul de organizare si functionare, fisele posturilor, organigrama - sunt absente in intreprinderile foarte mici, se intocmesc sporadic in cele mici si sunt prezente in majoritatea intreprinderilor mijlocii. Date fiind insa efectele benefice ale existentei acestor documente, indeosebi in ceea ce priveste claritatea desfasurarii actiunilor si responsabilizarea salariatilor, tendinta manifesta este aceea de extindere a lor in intreprinderi din ce in ce mai mici. Avantajele unui asemenea tip de structura, favorizata de dimensiunea mai redusa a intreprinderilor in care se aplica, sunt evidente: flexibilitate organizatorica, cadru structural propice asigurarii unei viteze ridicate de reactie decizionala la modificarile mediului de actiune al intreprinderii, plurispecializarea salariatilor si motivarea lor mai intensa pe aceasta cale, cheltuieli mai mici de functionare a aparatului tehnico-economic al intreprinderii.

Sistemul informational al IMM, corespunzator structurii lor organiza-torice, este simplu, fara porceduri si circuite riguros formalizate, larg deschis spre mediul de actiune al intreprinderii; circulatia informatiilor este precumpanitor orizontala, liniile ierarhice fiind, asa cum s-a subliniat mai sus, scurte si slab formalizate; existenta mijloacelor de prelucrare automata a datelor, de regula calculatoare personale, dinamizeaza culegerea datelor si circulatia acestora si a informatiilor, reducand simtitor intervalul de reactie decizionala a conducerii intreprinderii.

d) Functia de antrenare gaseste in IMM cadrul cel mai propice de exercitare. Intr-adevar, dimensiunile reduse sau relativ reduse ale intreprinderilor din aceasta categorie faciliteaza si chiar obliga la relatii interpersonale stranse ale conducatorilor cu fiecare dintre subordonatii lor, ceea ce ofera baza indispensabila pentru exercitarea functiei de antrenare, adica a influentarii eficace a acestora astfel incat sa le determine participara plenara la realizarea obiectivelor stabilite.

Personalizarea relatiilor interumane la scara intregii intreprinderi mici sau mijlocii, situatie ce nu se regaseste in marile intreprinderi decat la nivelurile conducerii operationale, permite conducatorilor sa evalueze, in deplina cunostinta de cauza, gradul de angajare a subordonatilor in realizarea obiectivelor si sa-i rasplateasca, material si moral, in consecinta; de asemenea, permite aprecierea individualizata a capacitatii de imaginatie si creativitate a membrilor intreprinderii, precum si a contributiei reale a fiecaruia la desfasurarea activitatii de ansamblu.



Motivarea operativa, individualizata si adecvata a personalului IMM, mai pregnanta decat in marile intreprinderi unde este facuta, de regula, cu intarziere si la scara colectiva, ofera suportul moral al dobandirii satisfactiei in munca pe care o incearca mult mai frecvent salariatii IMM si asigura integrarea lor mai accentuata in organizatiile in care lucreaza. In relatia motivatie-satisfactie in munca-integrare, principalele modalitati de asigurare a primului termen sunt cele cele utilizate in general, folosirea lor fiind insa mult facilitata de conditiile aratate specifice IMM a75s: stimularea baneasca, aprecierea obiectiva a rezultatelor muncii desfasurate; participarea la conducere ca recunoastere a capacitatii salariatilor de a contribui la luarea deciziilor majore care privesc activitatea si viitorul intreprinderii; 'imbogatirea' continutului muncii (job enrichment) prin cresterea libertatii decizionale a subalternilor privind desfasurarea muncii lor (alegerea metodelor de lucru, esalonarea actiunilor etc.), incurajarea participarii subordonatilor la actele de conducere, cresterea simtului responsabilitatii acestora, asigurarea posibilitatii ca fiecare salariat sa-si vada propria contributie la rezultatele finale ale activitatii intreprinderii, asigurarea dreptului subordonatilor de autocontrol al propriilor performante, de preferat inaintea controlului superiorilor, implicarea lucratorilor in analiza si schimbarea conditiilor fizice de munca (amplasarea locurilor de munca, temperatura, iluminat etc.).

In ceea ce priveste stilul de conducere, componenta a functiei de antrenare a conducatorului, formele cel mai frecvent folosite in cadrul IMM sunt, potrivit clasificarii propuse de R. Likert:

stilul exploatator-autoritar, intalnit mai ales in intreprinderile mici nou create, in care conducatorii sunt, cel mai adesea, foarte autoritari, folosesc larg motivatiile negative - sanctiuni, teama de pierdere a locului de munca -, acorda rar recompense si nu au incredere in subordonati;

stilul binevoitor-autoritar, folosibil pe masura ce intreprinderea se consolideaza si se dezvolta: conducatorii adopta o atitudine condescendenta fata de subordonati, le acorda incredere sporita, imbina echilibrat recompensele si sanctiunile, incita subordonatii sa emita opinii si idei noi cu privire la activitatea intreprinderii, acorda delegari de autoritate, practica un control atent al intregii activitati;

stilul consultativ, aplicabil mai ales in intreprinderile mici consolidate, cu un climat organizational sanatos, in care conducatorii au incredere sporita in subordonati, folosindu-le eficace ideile si propunerile, aplica precumpanitor recompensele si, uneori, sanctiunile, stabilesc politici precise de luare a deciziilor la diferite niveluri ierarhice de conducere.

In IMM care isi desfasoara activitatea in domeniile serviciilor intelectuale- cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica, proiectare, consultanta etc. -, in care nivelul pregatirii profesionale a salariatilor este relativ apropiat, se practica frecvent stilul de conducere participativ de grup, caracterizat prin increderea deplina a conducatorilor in subordonati, stimularea de catre primii a emiterii ideilor si propunerilor de catre cei din urma, folosirea in mod constructiv a acestor idei, stimularea intensa a comunicatiilor in ansamblul intreprinderii, folosirea larga a recompenselor economice pentru integrarea deplina a membrilor colectivului de lucru in activitatea acestuia.

e) La fel ca si functia precedenta a conducerii IMM, si cea de coordonare beneficiaza in cadrul acestei categorii de intreprinderi de conditii extrem de favorabile de exercitare. In indeplinirea acestei functii conducatorul urmareste punerea de acord a modalitatilor individuale de abordare a problemelor si de desfasurare a actiunilor, adica a programelor individuale si colective ale salariatilor intreprinderii. Or, dimensiunile restranse ale colectivului IMM permite realizarea contactelor nemijlocite intre toti salariatii acesteia, conducatori si executanti, ceea ce faciliteaza considerabil indeplinirea functiei de coordonare. Particularitatea prezentata de majoritatea IMM, evidentiata mai sus la functia de organizare, constand in caracterul mai putin formalizat al organizarii structurale isi induce efectele si asupra comunicatiilor specifice acestei categorii de intreprinderi in sensul ca in cadrul lor precumpanesc comunicatiile informale. Acestea constau, in primul rand, in opinii, pareri, idei, situatie similara cu cea din marile intreprinderi, dar si in dispozitii, ordine, insarcinari (pentru comunicatiile descendente) si in informatii de control (pentru comunicatiile ascendente) care insa, spre deosebire de marile intreprinderi, sunt mult mai putin formalizate, adica stipulate prin reglementari privitoare la procedurile ce trebuie folosite.

f) In sfarsit, ultima functie a conducerii - controlul, beneficiaza in cadrul IMM, ca si functiile precedente, de conditii favorizante de exercitare. Atributiile de control ale conducatorilor din cadrul IMM sunt considerabil facilitate de dimensiunea unitatilor respective si de volumul activitatii pe care o desfasoara: controlul se poate efectua direct, fara intermediari, riscul de deformare a realitatilor supuse controlului fiind astfel, practic, inexistente. Efectul nemijlocit al acestei situatii consta in faptul ca cele doua laturi ale functiei de control - cea pasiva, de inregistrare si evaluare a situatiei reale, si cea activa, de corectare a abaterilor pe care le prezinta situatia reala fata de prevederile planurilor si programelor -, se regasesc in atributiile aceleiasi persoane - managerul situat la orice nivel ierarhic in cadrul IMM. Un asemenea efect este cu atat mai manifest cu cat intreprinderea este mai mica, proprietarul-manager putand, de cele mai multe ori, sa tina sub control strict intreaga activitate a intreprinderii pe care o conduce.

Metodele si tehnicile de control folosite in cadrul IMM sunt cele general practicate, dar utilizarea lor in aceasta categorie de intreprinderi nu are anvergura si complexitatea specifice marilor unitati. In randul acestor metode si tehnici se inscriu cele de control nebugetar traditional (analiza datelor statistice privitoare la activitatea intreprinderii sau a mediului de actiune al acesteia; analiza punctului de echilibru, care evidentiaza relatia dintre volumul vanzarilor, venituri si cheltuieli, indicand la ce volum veniturile acopera cheltuielile; revizia contabila operationala facuta regulat, de catre contabili interni, tuturor operatiilor contabile, financiare si de alta natura ale intreprinderii; observarea personala) si de control bugetar traditional (privitor la balanta de venituri si cheltuieli, bugetul de capital, bugetul cash, bugetul de ore de munca, bugetul de materiale etc.).

7. Managementul antreprenorial

Definirea managementului antreprenorial porneste de la ideia ca acesta este o disciplina de baza a managementului, care se ocupa de studiul proceselor si relatiilor antreprenorial-manageriale derulate, de regula, in organizatii de mici dimensiuni -puternic personalizate de rolul determinant pe care il exercita intreprinzatorul-, de descoperirea legitatilor care le guverneaza si de conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri, de natura sa creasca eficacitatea si eficienta deciziilor si actiunilor prin care se identifica si valorifica oportunitatile de afaceri.

Deci, managementul antreprenorial se ocupa de toate elementele de baza ale managementului organizatiei, avand insa in vedere rolul determinant ai intreprinzatorului, ceea ce ii imprima anumite particularitati.

Fireste, se abordeaza cu prioritate elementele specifice, generate de participarea si implicarea plenara a intreprinzatorului in procesele si relatiile manageriale, carora le confera si o pronuntata dimensiune antreprenoriala, reflectata in continutul si modalitatile de manifestare. Relatiile si procesele antreprenorial-manageriale, centrate pe identificarea si valorificarea oportunitatii de afaceri, sunt, comparativ cu relatiile manageriale clasice, mult mai puternic personalizate, iar elementele de risc, inovare, schimbare, mai pregnante.

Managementul antreprenorial imbraca in principal doua forme, ce prezinta numeroase elemente identice sau asemanatoare, dar si unele deosebiri semnificative a50s

a)      Managementul practicat de intreprinzator cand infiinteaza si lanseaza o firma, fiind forma cea mai raspandita si mai cunoscuta. Specific ei este puternicul continut antreprenorial generat de concentrarea intreprinza-torului asupra identificarii si valorificarii oportunitatii de afaceri. in cazul infiintarii de organizatii mai puternice, care utilizeaza un numar mai mare de persoane, echipamente si tehnologii specializate si complexe, atunci elementele manageriale sunt, de asemenea, puternic prezente, dar fireste, exercitate in optica antreprenoriala;

b)      Managementul utilizat in dezvoltarea firmelor existente, atunci cand realizeaza rapid schimbari de amploare, cu pronuntat caracter inovational, bazat pe identificarea si valorificarea de oportunitati economice. In cazul acestei forme de management antreprenorial, desi demersul antreprenorial este prezent in mod pregnant, elementele manageriale sunt mai dezvoltate, mai puternice. Situatia este fireasca, intrucat firma exista, sistemul managerial, ca si cele tehnice, economice si umane functioneaza, intreprinzatorul realizand de fapt mutatii si dezvoltari in cadrul lor, in demersul valorificarii oportunitatii avute in vedere. Pentru identificarea premiselor managementului antreprenorial trebuie avut in vedere faptul ca in literatura de specialitate sunt prezentate nu putine abordari ale acestui concept, caracterizate printr-o pronuntata eterogenitate, Cauzele sunt multiple, cele mai multe reflectand specificitatea pregatirii si experientei autorilor, particularitatile contextuale si temporale in care-si elaboreaza conceptiile si-si finalizeaza lucrarile.

In abordarea managementului antreprenorial este necesar sa se porneasca de la doua premise a50s

a)        este o disciplina si, respectiv, un domeniu al managementului si, ca urmare, elementele de baza ale managementului - cele cinci functii, cele patru subsisteme etc. - se regasesc in cadrul sau;

b)        prezinta aspecte cu o specificitate ridicata, ce decurg din natura sa antreprenoriala. Mai concret, asupra continutului managementului antreprenorial isi pun amprenta pozitia primordiala a intreprinza-torului, multiplele si specificele sale motivatii si roluri si, concomitent, dimensiunea si dinamica proprii firmelor (de regula mici) in care se exercita procesele antreprenoriale.

Trasaturile definitorii si particularitatile managementului antrepre-norial practicat de intreprinzatori, sunt axate pe identificarea si valorificarea oportunitatilor de afaceri, apeland cel mai adesea la resursele altora, decizand si actionand rapid (de regula intr-o viziune pe termen scurt), folosind sisteme manageriale simple si suple, cu putine niveluri ierarhice, inovand si motivand puternic personalul pe baza de contacte directe, frecvente si care imprima organizatiei un dinamism accentuat.

De retinut ca nevoia si gradul de apelare a intreprinzatorului la management se coreleaza strans cu dezvoltarea firmei infiintate.

Cunostintele si abilitatile manageriale necesare cresc o data cu amplificarea dimensiunii firmei si cu dezvoltarea activitatilor sale. Posedarea acestora este conditia supravietuirii afacerii.

Trasaturi definitorii ale managementului antreprenorial:

Identificarea si valorificarea oportunitatilor de afaceri

Imprimarea unui accentuat dinamism organizatiei

Realizarea de schimbari majore in structura si dinamica activitatilor implicate

Promovarea de intense motivari ale personalului si de inovari tehnice, economice, manageriale

Dominanta specifica si intensa a managementului antreprenorial, ce transpare din toate elementele precedente, este puternica sa personalizare. Fiecare intreprinzator imprima o pronuntata amprenta personala manage-mentului pe care il practica. Tipul si nivelul pregatirii intreprinzatorului, experienta si talentul antreprenorial si managerial, caracteristicile sale personale referitoare la temperament, putere de munca, spirit de observatie, inteligenta, capacitate organizatorica, talent decizional, disponibilitati pentru risc etc. sunt tot atatia factori ce variaza sensibil de la un intreprinzator la altul si care se reflecta in diferentele dintre abordarile si practicile lor antreprenorial-manageri ale. Impactul caracteristicilor personale ale intreprinzatorului asupra manage-mentului practicat este amplificat si de faptul ca el detine si o substantiala putere in firma, mult mai mare comparativ cu cea a unui manager salariat. In consecinta, in fata deciziilor, actiunilor si comportamentelor intreprinzatorului nu exista mecanismele pe care proprietarii, sistemul managerial existent, cultura organizationala a firmei le folosesc intr-o companie clasica pentru a directiona si superviza activitatile managerilor. intreprinzatorul este, de regula, „factotum“, si aceasta se reflecta din plin in specificitatea managementului practicat de el.

Principalele particularitati ale managementului antreprenorial, prin care se diferentiaza de managementul firmei in general, sunt a50s

se refera la o organizatie de dimensiuni mici, caracterizata concomitent prin resurse si inertie organizationala reduse;

se confrunta cu o mare varietate de situatii organizationale, determinate de eterogenitatea foarte ridicata a IMM-urilor;

se manifesta o extrema diversitate a elementelor manageriale in IMM-uri, datorita impactului marii varietati de variabile organizationale si manageriale specifice ior;

personalul managerial, daca exista, nu este specializat pe domenii, activitati, metode etc, fiind, prin forta imprejurarilor, de tip generalist;

apelarea la specialisti din afara firmei, la consultanti si traineri indeosebi, pentru a solutiona probleme manageriale specializate in sectoare si perioade-cheie pentru evolutia IMM-urilor, reprezinta o componenta indispensabila a managementului, ce conditioneaza adesea insasi existenta IMM-urilor;

este un management puternic personalizat, datorita impactului decisiv al viziunii, leadershipului si personalitatii intreprinzatorului.

In acest context al definirii si tratarii managementului antreprenorial, consideram necesar sa semnalam abordarea oarecum surprinzatoare, dupa opinia noastra, privitoare la antreprenologie.

In ultimii ani s-a emis ideea conturarii unei noi stiinte, antreprenologia , care sa se ocupe in exclusivitate de aspectele teoretice privind fenomenele antreprenoriale. Se avanseaza ideea ca toate cercetarile aplicative sa constituie obiectul entrepreneurshipului (antreprenoriatului) - termenul echivalent in limba romana al managementului antreprenorial. Personal, nu vedem nici o ratiune pentru a diviza stiinta care se ocupa de intreprinzator si activitatile antreprenoriale in doua stiinte, in functie de natura si gradul de aplicabilitate a cercetarilor implicate. Dimpotriva, o asemenea abordare o consideram plina de riscuri, intrucat cele doua discipline ar fi lipsite de fundamentul teoretic si, respectiv, de contactul cu realitatea si de finalitatea pragmatica. In plus, in perioada actuala, studiile si cercetarile asupra intreprinzatorului si activitatilor antreprenoriale se afla intr-o faza relativ incipienta, nefiind acumulate atat de multe informatii, analize, elaborate teoretic si metodologic a50s, incat sa asigure posibilitatea de a fi abordate sisternic, holistic si, concomitent, analitic si aprofundat.

De aceea, la fel ca de altfel cvasitotalitatea specialistilor in domeniu isi mentin punctul de vedere ca, cel putin in actualul stadiu al teoriei si practicii activitatilor antreprenoriale, cea mai buna solutie o constituie tratarea lor unitara in cadrul managementului antreprenorial.

In ansamblul elementelor importante, care influenteaza semnificativ activitatile si performantele antreprenoriale, un rol major il detine cultura antreprenoriala. Potrivit lui Jean Marie Toulouse a50s, aceasta prezinta cinci caracteristici ce-i confera specificitate:

acorda inalta consideratie si prioritate activitatilor antreprenoriale;

pune accentul pe initiativa individuala si colectiva;

pune in valoare perseverenta si hotararea intreprinzatorilor;

promoveaza realizarea unui echilibru intre securitatea si riscul personal al intreprinzatorului;

faciliteaza realizarea unui echilibru intre stabilitate si schimbare in cadrul organizatiei.

La nivelul fiecarei firme, intreprinzatorul isi pune o puternica amprenta asupra culturii sale, imprimandu-i un caracter antreprenorial, dar, frecvent, cu multe note specifice.

Indiferent de forma, managementul antreprenorial prezinta aceleasi caracteristici esentiale. Prezentul demers se axeaza in special pe prima forma a managementului antreprenorial, deoarece este mai cuprinzatoare si - in conditiile evolutiilor actuale si viitoare din Romania - este si cel mai frecvent intalnita.

De asemenea, ne concentram asupra elementelor dimensiunii antreprenoriale a problematicii si a particularitatilor generate in plan managerial, cele mai importante de fapt pentru asistarea intreprinzatorilor in cresterea performantelor demersurilor antreprenoriale.

TESTE DE VERIFICARE A CUNOSTINTELOR

Justificati importanta existentei IMM-urilor ;

Prezentati principalele criterii de delimitare a IMM;

Identificati avantajele economice si de productie ale organizarii si functionarii IMM;

Prezentati avantajele de natura resurselor umane ale organizarii si functionarii IMM;

Prezentati principalele dezavantaje ale organizarii si functionarii IMM;

Prezentati principalii factori de mediu cu influenta asupra organizarii si functionarii IMM;

Identificati principalele particularitati ale sistemului managerial la nivel de IMM;

Definiti managementul antreprenorial si prezentati formele sale principale;

Prezentati trasaturile definitorii si particularitatile managementului antreprenorial;

Diferentiati managementului antreprenorial de managementul firmei in general.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1961
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site