Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


ASIGURAREA PROTECTIEI SI SECURITATII MUNCII - Lucrare de practica

Protectia muncii

+ Font mai mare | - Font mai mic



UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRARE A AFACERIILOR




ASIGURAREA PROTECTIEI SI SECURITATII MUNCII

-Lucrare de practica-

CUPRINS

Capitolul 1: Protectia si securitatea muncii

1.1 Protectia muncii

1.2 Accidente de munca si bolilele profesionale

1.2.1 Accidente de munca

1.2.2 Bolile profesionale

1.3 Igiena muncii

Capitolul 2: Studiu de caz – SC Petrom SA, Statia 8 Deva

Capitolul 3: Codul muncii- reprezentat prin cateva articole

Bibliografie

Capitolul 1: Protectia si securitatea muncii

In societatea moderna, masurile de protectie a muncii s-au impus pe masura crearii intreprinderilor industriale mari, in care pericolele de producere a accidentelor erau foarte frecvente, iar conditile de munca erau improprii sau chiar daunatoare sanatatii oamenilor.

Protectia si securitatea muncii se refera la asigurarea starii generale de sanatate si a integralitatii fizice si psihice a intregului personal al organizatiei. Se ocupa, in mod concret, cu urmatoarele aspecte:

o           Protectia muncii, consta din ansamblul masurilor tehnice, sanitare, organizatorice si juridice care au drept scop ocrotirea vietii si sanatatii angajatilor, prin asigurarea celor mai bune conditii de munca, prevenirea imbolnavirilor profesionale si a accidentelor de munca, reducerea efortului fizic si psihic, precum si din asigurarea unor conditii speciale pentru cei care exercita munci grele sau vatamatoare, sau pentru femei si tineri.

o           Accidentele de munca, se refera la vatamarea violenta a organismului uman, precum si intoxicatii acute profesionale, produse in timpul procesului de munca sau in timpul indatoriilor de serviciu si care au provocat incapacitate temporara de munca de cel putin o zi, invaliditate ori deces.

o           Igiena muncii este in stransa legatura cu activitatea umana si consta in forme si metode de organizare a muncii, precum si prevenirea modificaralor fiziologice si patologice care se pot produce in organismul uman, ca urmare a actiunii unor factori nocivi in timpul desfasurarii activitatilor.

Protectia muncii

Prin activitatea de protectie a muncii se intelege ansamblul masurilor ce se intreprind, de la nivelul economiei nationale pana la nivelul fiecarui loc de munca, pentru asigurarea integritatii anatomo-functionale si a sanatatii participantiilor la procesul de munca din toate compartimentele vietii economice si sociale.*

Protectia muncii este parte integrata a conceperii, organizarii si desfasurarii proceselor de productie si este chemata ca prin masuri si mijloace specifice sa previna disfunctiile din sistemul de productie, care pot avea consecinte asupra factorului uman, astfel incat acesta sa se desfasoare in conditii de maxima securitate si eficienta.

Avand ca scop final apararea vietii, integritatii si sanatatii oamenilor impotriva pericolelor ce pot aparea in procesele de munca sau din cauza acestora, activitatea de protectie a muncii face parte integranta din activitatile cu caracter social.

Activitatea de protectie a muncii are ca sfera de aplicare toate procesele de munca din toate compartimentele de activitate ale societatii, este deosebit de complexa si multilaterala, venind in tagenta directa cu majoritatea specialitatilor activitatii umane: tehnica si tehnologie, biologie, medicina, psihologie, sociologie, economie,

Se disting doua categorii principale de preocupari in domeniul protectiei muncii: - o preocupare teoretica, menita sa fundamenteze stiintific ansamblul de actiuni si masuri de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale;

* - Dr.ing. N. Meret, ing. St. Pece, ec. N. Cacoveanu: Protectia omului in procesul muncii, Bucuresti, 1985, Editura Stiintifica si Enciclopedica, pag. 19

- o preocupare practica, de aplicare a masurilor de prevenire la nivelul proceselor de munca.

Pentru fundamentarea stiintifica a activitatii practice de protectie a omului in procesul muncii sunt necesare studii si cercetari complexe care vizeaza, in principal, urmatoarele aspecte:

analiza sistemului “proces de munca” si stabilirea elementelor sale componente;

analiza disfunctiilor in sistemul “proces de munca” si depistarea cauzelor potentiale ale acestor disfunctii;

stabilirea disfunctiilor care pot sa conduca la accidente de munca sau boli profesionale;

analiza statistica a accidentelor de munca si a bolilor profesionale produse la nivelul unor sisteme date;

calculul efectelor economice ale accidentelor de munca si bolilor profesionale;

elaborarea directiilor de actiune in vederea prevenirii accidentelor de munca si bolilor profesionale;

elaborarea masurilor concrete de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale;

elaborarea principiilor si bazelor teoretice de calcul pentru proiectarea mijloacelor tehnice de protectie;

stabilirea eficientei mijloacelor tehnice de protectie.

Activitatea teoretica in domeniul protectiei muncii are un caracter complex, interdisciplinar, apeland la metodele si rezultatele tuturor disciplinelor de baza: matematica, fizica, chimie, biologie, medicina, economie, sociologie, psihologie.

Sub aspect practice, activitatea de protectie a muncii cuprinde ansamblul de actiuni menite sa transpuna in viata masurile de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale.

Activitatea practica de protectie a muncii cuprinde doua laturi de baza:

activitatea de aplicare a masurilor de prevenire;

activitatea de indrumare si control.

Prima latura defineste activitatea practica de protectie a muncii ca o componenta a procesului de organizare a muncii, iar cea de-a doua ca institutie juridica.

Organizarea stiintifica a muncii implica pe langa dezideratul obtinerii unei eficiente maxime si pe acela al desfasurarii activitatii in deplina securitate a personalului. Pentru aceasta, paralel cu normele tehnologice, care au drept scop asigurarea unei eficiente economice optime, sunt necesare norme de protectie a muncii care sa asigure obligativitatea aplicarii masurilor de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale.

In unele cazuri imbinarea intre aspectele de organizare a procesului de munca in scopuri de eficienta economica si cele de securitate a muncii este atat de stransa, incat in mod practic nu se poate face o delimitare neta intre normele si instructiunile tehnice si cele de protectie a muncii. Astfel, masuri ca:

supravegherea si controlul permanent al utilajelor;

amenajarea corespunzatoare a cailor de acces si mentinerea lor libera;

amplasarea rationala a utilajelor;

efectuarea la timp a operatiilor de intretinere si reparatii;

asigurarea unui iluminat corespunzator la locurile de munca au drept consecinta asigurarea, pe de o parte, a bunei desfasurari a procesului de productie, iar pe de alta parte pastrarea sanatatii si integritatii corporale a personalului.

Sub aspect juridic, protectia muncii reprezinta un ansamblu de norme legale imperative, avand ca obiect reglementarea relatiilor sociale ce se formeaza in legatura cu organizarea, conducerea si realizarea procesului de munca in scopul prevenirii accidentelor de munca si bolilor profesionale, al asigurarii unor conditii optime de munca.

In cadrul legislativ de protectie a muncii, legislatia asigura realizarea masurilor tehnice si tehnico-organizatorice din toate sectoarele industriale. Ea este obligatorie pentru toti salariatii, indiferent de functia care o ocupa in procesul muncii. Creeaza totodata premizele organizarii acestei activitati, la nivelul dezvoltarii actuale a proceselor tehnologice de productie, prin imbinarea laturei productive cu tehnica securitatii muncii.

Protectia muncii trebuie sa se bazeze pe stabilirea masurilor tehnice si organizatorice respective fapt ce conditioneaza inlaturarea riscurilor de imbolnaviri profesionale si accidentare intr-o proportie de pana la 80% din totalul accidentelor de munca.

Verificarea modului cum se aplica in practica prevederile legilor si normelor privind protectia muncii se realizeaza prin controalele exercitate, in acest scop, de institutiile specializate.

Controlul de stat in domeniul protectiei muncii fiind incredintat Ministerului Muncii, acesta indruma si controleaza activitatea de protectie a muncii in intreprinderi, in vederea asigurarii unor conditii normale de munca, precum si a prevenirii accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale.

In anumite imprejurari, munca de instruire si de educare pentru cunoasterea si aplicarea normelor de tehnica a securitatii si de igiena a muncii constituie o conditie esentiala, pentru prevenirea accidentelor de munca si a imbolnaviri profesionale.

Una din cele mai importante masuri de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale in domeniul protectiei muncii este constituita de instruirea oamenilor muncii. Prin instruire se urmareste eliminarea cauzelor dependente de factorul uman, care decurg din lipsa sau insuficienta cunoasterii securitatii muncii.

Instructiunile de tehnica securitatii cuprind regulile pe care trebuie sa le aplice muncitorii in vederea executarii corecte a operatiunilor si prevenirii accidentelor. Ele se elaboreaza pe baza normelor de tehnica securitatii, de catre sefii de sectii si sunt aprobate de conducerea intreprinderii si comitetul sindicatului.

Instructiunile trebuie sa fie formulate concis, in terminologia folosita in intreprindere, cu care sunt familiarizati muncitorii. Ele trebuie sa cuprinda, in primul rand, indicatii positive, deoarece astfel se pot prezenta metodele corecte de lucru. Nu trebuie sa se elimine complet nici indicatiile negative care arata cum nu trebuie efectuata o anumita operatie. In general, o indicatie negativa trebuie insotita totdeauna de o indicatie pozitiva.

Procesul de instruire in domeniul protectiei muncii cuprinde ansamblul de activitati organizate, prin care se urmareste insusirea cunostiintelor si formarea deprinderilor de securitate a muncii.

Metoda de instruire include demersurile instructorului in vederea transmiterii si receptionarii informatiei de catre subiectul supus procesului de instruire, referitoare la procedeele utizate, etapele parcurse, succesiunea acestora, etc.

Instruirea in domeniul protectiei muncii se realizeaza prin: invatamantul de toate gradele si prin instructajele de protectia muncii. La nivelul intreprinderilor, instruirea se realizeaza prin instructaj. Acesta cupride trei forme:

Instructajul introductive general se aplica persoanelor nou incadrate in munca, celor transferate de la o unitate la alta, celor venite in unitate ca detasate, precum si ucenicilor, elevilor si studentilor repartizati pentru practica profesionala. Scopul acestui instructaj este cunoasterea specificului activitatii intreprinderii, a cauzelor generale ale accidentelor de munca si bolilor profesionale din intreprindere, precum si a principalelor masuri de protectie a muncii.

Instructajul la locul de munca are scopul de a-l familiariza pe noul incadrat cu normele de protectie a muncii, specifice activitatii pe care o va desfasura.

Instructajul periodic se realizeaza la locul de munca de catre conducatorul procesului de munca, la intervale care variaza, in functie de conditiile concrete din intreprindere, intre o luna si 6 luni, fiind cerut prin normele departamentale de protectie a muncii.

In afara de instructajul de protectie a muncii, instruirea lucratorilor se poate face si prin conferinte, informari, filme etc., organizate in cadrul cabinetului de protectie a muncii.

1. 2 Accidente de munca si bolile profesionale

1.2.1 Accidente de munca

In termini generali, accidentele de munca si bolile profesionale constau in lezarea componentei biologice a factorului uman, ca urmare a disfunctiilor existente in procesul de munca, in sistemul om- sarcina de munca – mijloace de productie – mediu de munca. In cazul accidentului, aceasta vatamare se produce neasteptat, brusc, violent, in timp ce in cazul bolii profesionale lezarea are loc in timp indelungat, ca urmare a acumularii in organism a noxelor.

Potrivit actului normativ (1), accidentul de munca este definit ca fiind: “vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care se produc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatorilor de serviciu si care provoaca incapacitatea temporara de munca de cel putin o zi, invaliditate sau deces.”

Se considera accidente de munca cele produse in urmatoarele imprejurari:

in afara intreprinderilor, in timpul indeplinirii indatoririlor de serviciu de catre conducatorii mijloacelor de transport si insotitorii acestora, precum si de catre tractoristi si mecanizatori in timpul deplasarii pe drumuri publice, de la un loc de munca la altul;

inaintea de inceperea sau dupa incetarea lucrului, daca cel accidentat se afla in intreprinderea unde isi are locul de munca, sau in alta intreprindere, pentru interese legate de serviciu, precum si in timpul pauzelor care au loc in desfasurarea procesului de munca;

in timpul indeplinirii practicii profesionale in intreprinderi de catre elevi, studenti sau ucenici.

(1)- H.C.M. nr. 2896/1966 privind declararea, cercetarea si evidenta accidentelor de munca si bolilor profesionale

Accidentele de munca se pot clasifica pe baza urmatoarelor criterii:

dupa numarul persoanelor afectate, accidental poate fi: individual sau colectiv;

dupa urmarile asupra victimei, accidentele pot fi:

-accidente care produc incapacitate temporara de munca (max. 30 zile);

-accidente care produc invaliditate;

-accidente mortale;

dupa natura cauzelor directe care provoaca vatamarea, exista:



-accidente mecanice;

-accidente electrice;

-accidente chimice;

-accidente termice;

-accidente prin iradiere;

-accidente complexe(datorate unor cauze directe combinate);

dupa natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de munca pot fi: contuzii, plagi, intepaturi, taieturi, striviri, arsuri, entorse, fracturi, amputari, leziuni ale organelor interne, intoxicatii acute, asfixii, electrocutari, insolatii, leziuni multiple;

dupa locul leziunii: la cap, la trunchi, la membrele superioare, la membrele inferioare, cu localizari multiple, cu alte localizari (ca urmare a intoxicatiei, electrocutarii, asfixieri, etc.);

dupa momentul in care se resimte efectele:

-cu efect imediat

-cu efect ulterior.

In functie de natura factorilor, vatamarile organismului pot fi: mecanice, termice, electrice, prin iradiere sau combinate.

Vatamarile mecanice se materializeaza prin contuzii, taieturi, striviri, fracture, intepaturi, etc. Ele pot fi cauzate de diverse corpuri in miscare, de suprafete periculoase la deplasare, de obiecte ascutite sau taioase, de animale sau plante periculoase.

Vatamarile termice se manifesta sub forma arsurilor si sunt cauzate de contactul victimei cu flacara deschisa, cu obiecte calde, de radiatii calorice intense sau de temperatura ridicata a aerului din spatiul de lucru.

Vatamarile electrice se datoreaza trecerii prin organism a unui curent de o anumita tensiune si intensitate, ce se concretizeaza in electrocutari sau arsuri ale pielii.

Vatamarile chimice se manifesta sub forma intoxicatiilor acute provocate de substante toxice sau arsurilor cauzate de substante caustice.

Vatamarile prin iradiere sunt datorate expunerii organismului la radiatii.

Vatamarile combinate sunt produse de mai multi factori de natura diferita. Astfel, in timpul unei explozii, vatamarea organismului se produce atat sub efectul socului mecanic, cat si a socului termic.

In legatura cu momentul accidentului, se considera accident de munca vatamarea suferita in urmatoarele imprejurari:

in timpul procesului de munca;

in timpul indeplinirii indatorilor de serviciu (inclusive in afara programului obisnuit de lucru);

inaintea de inceperea sau dupa incetarea lucrului;

in timpul pauzelor care au loc in desfasurarea procesului de munca;

in timpul indeplinirii practicii profesionale pentru studenti, elevi si ucenici sau a vizitelor cu caracter didactic.

Sub aspect juridic, prin loc de munca se intelege incinta unitatii respective si punctele de lucru care apartin aceleiasi unitati, dar sunt dispersate in alte locuri din aceeasi localitate sau in alte localitati. Pentru conducatorii mijloacelor de transport si mecanizatorii agricoli, locul de munca este nu numai incinta unitatii la care sunt incadrati in munca, ci si mijlocul de transport la care lucreaza.

In legatura cu calitatea victimei, se considera accident de munca acea situatie in care victima a fost vatamata in legatura cu participarea sa la procesul de munca in cadrul unitatii sau in afara unitatii.

Accidentul de munca poate provoca victimei incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces. Acestea pot surveni imediat dupa accident sau la un anumit interval de timp.

In afara cauzelor tehnice sau nerespectarea normelor de tehnica securitatii, accidentele de munca se produc si din cauze organizatorice si din cauze igienico-sanitare.

Cauzele accidentelor pot fi impartite in doua grupe: cauze provenite din conditiile de munca si cauze datorate factorului uman.

Cauzele din prima grupa fiind in general evidente, sunt mai usor de identificat, iar accidentele datorate lor sunt mai usor de combatut. In schimb, cauzele din cea de-a doua grupa necesita un studiu amanuntit dificil.

Accidentul apare in timpul lucrului, de cele mai multe ori, ca o surpriza. Elementul acesta de surpriza ar putea fi eliminate daca nu ar exista posibilitati ca el sa fie produs. De exemplu: mai multi muncitori lucreaza la polozor mai mult timp nefolosind ochelari si ecranul de protectie, fara sa le intre in ochi vreo impuritate. Aceasta comportare a lor le va putea aduce insa mai devreme sau mai tarziu leziuni la ochi sau chiar orbirea.

O cercetare importanta si permanenta a conducerilor intreprinderilor este cercetarea cauzelor care au determinat accidente de munca in vederea stabilirii masurilor pentru eliminarea lor. Aceasta cercetare a cauzelor accidentelor se poate face prin urmatoarele metode: metoda statistica, metoda topografica si metoda monografica.

Metoda statistica consta in cercetarea cauzelor accidentelor cu ajutorul a trei indicatori principali: coeficientul de frecventa, coeficientul de gravitate si coeficientul de incapacitate.

Metoda topografica consta in reprezentarea, pe planul atelierului si uzinei, prin semen conventionale, a locurilor unde s-au produs accidente intr-o anumita perioada de timp, in scopul scoaterii in evidenta a locurilor unde s-au produs cele mai multe accidente.

Metoda monografica consta in studierea proceselor tehnologice, a modului de lucru, a utilajelor de baza si auxiliare, a imbracamintei muncitorilor si a conditiilor mediului, in scopul stabilirii locurilor de munca periculoase si a cauzelor care au provocat accidentele de munca, in vederea elaborarii masurilor pentru eliminarea lor.

Asigurarea masurilor de protectie a muncii nu poate fi pusa in seama unei singure persoane. Fiind o actiune de mare complexitate, protectia muncii nu poate fi rezolvata decat daca exista o organizare permanenta si o colaborare generala a tuturor factorilor chemati sa concure la asigurarea securitatii celor ce muncesc.

Trebuie subliniat ca daca nu dau atentie acestor obligatii, directorul, inginerul sef, seful de sectie, etc., intr-un cuvant toti cei ce au sarcina si raspunderea problemelor de protectie a muncii, nici restul colectivului nu va reusi sa se mobilizeze in vederea reducerii si eliminarii accidentelor de munca.

Concluzie: atunci cand exista o posibilitate de accidentare, in mod inevitabil accidental se produce. Deci important este sa nu se creeze o astfel de posibilitate, astfel de conditii favorabile accidentarii.

1.2.2 Bolile profesionale

Bolile profesionale, spre deosebire de bolile obisnuite, sunt afectiuni ale organismului dobandite in procesul de munca. Conform definitiei date de Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.), “bolile profesionale constituie afectiuni ai caror agenti etiologici specifici sunt prezenti la locul de munca, asociati cu anumite operatii industriale sau cu exercitarea unor profesiuni”. Notiunea de boala profesionala implica existenta unui raport de cauzalitate intre factorii nocivi existenti in procesul de munca si efectul acestora, materializat in aparitia bolii. Numarul si natura factorilor nocivi luati in considerare ca generatori de boli profesionale difera de la o tara la alta, acest lucru avand serioase implicatii juridice si economice. Din acest motiv continutul notiunii de boala profesionala precizat in actele normative din diverse tari este diferit.

Spre deosebire de accidental de munca, cand lezarea organismului este brusca si violenta, in cazul bolilor profesionale, actiunea factorilor nocivi se manifesta printr-un proces patologic lent, care afecteaza fie starea generala a organismului, fie anumite aparate sau organe. In multe cazuri actiunea este reversibila: prin scoaterea bolnavului din mediul nociv si aplicarea unui tratament adecvat, urmarile bolii se atenueaza sau dispar complet.

Pentru ca o noxa din mediu sa fie recunoscuta ca factor etiologic al unei boli profesionale, trebuie sa existe dovada unei relatii cantitative intre doza noxei respective absorbita de organism si efectul produs asupra acestuia. Relatia doza- efect a fost stabilita pentru un mare numar de factori nocivi, impunindu-se limite maxime admise.

In functie de natura factorului nociv care le-a generat, bolile profesionale se pot clasifica in urmatoarele grupe:

intoxicatii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substante toxice;

pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor minerale, netoxice;

boli prin expunere la energie radianta;

boli prin expunere la temperature inalte sau scazute;

boli prin expunere la zgomot si vibratii;

boli prin expunere la presiune atmosferica ridicata sau scazuta;

alergii profesionale;

demartoze profesionale;

cancerul profesional;

boli infectioase si parazitare;

boli prin suprasolicitari;

alte boli.

Dupa timpul de expunere la actiunea factorului nociv, exista:

o       boli cronice, provocate, de regula, de doze relative mici, dar care actioneaza timp indelungat asupra organismului;

o       boli acute, generate de o expunere de scurta durata la actiunea factorului nociv, dar la doze mari.

Dupa modul de actiune al factorului nociv asupra organismului, exista:

boli cu actiune generala, care afecteaza intregul organism;

boli cu actiune locala, care afecteaza o parte a organismului, un aparat sau un organ.

In Romania bolile profesionale se declara, se cerceteaza si se iau in evidenta, indiferent daca sunt sau nu urmate de incapacitate de munca.

Masurile tehnice de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale se realizeaza prin doua directii principale de actiune: protectia colectiva si protectia individuala.

Protectia colectiva se poate realize in mod integrat, prin vederea tuturor masurilor de protectie a muncii, in exclusivitate, in faza de conceptie a unei tehnologii, instalatii, masini, utilaje, etc. sau in mod suplimentar, prin dotarea instalatiilor tehnologice cu dispozitive si aparate de protectie a muncii, suplimentare, concepute independent de sarcinile procesului tehnologic si care au drept unic scop asigurarea securitatii si sanatatii oamenilor muncii. Astfel de dispozitive si aparate sunt cele de absorbtie si neutralizare a gazelor nocive, filtrele de praf, ecranele de protectie montate pe masini-unelte, detectoarele si analizatoarele de gaz, supapele de siguranta, aparatele pentru intreruperea automata a curentului electric, etc. Prin protectie colectiva suplimentara se corecteaza deficientele masinilor, instalatiilor, utilajelor, etc. sub aspectul protectiei muncii. Protectia individuala consta in dotarea muncitorilor cu mijloace individuale de protectie, de exemplu: casca, masca, costum, cizme, manusi, etc.

1.3 Igiena muncii

Importanta conditiilor igienice de munca pentru prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale este bine cunoscuta. Igiena la locul de munca constituie una din principalele obligatii ale fiecarui muncitor.

Procesul de munca este factorul principal al solicitarilor factorului uman. De aceea, muncitorul trebuie sa-si organizeze bine munca pentru evitarea timpilor neproductivi si a miscarilor parasite, sa foloseasca unelte corespunzatoare si pozitii de munca mai putin obositoare si sa utilizeze judicios pauzele, pentru a-si mentine capacitatea de munca la un nivel ridicat.

Muncitorii trebuie sa stie ca: conditiile mediului de munca au o influenta deosebit de importanta asupra capacitatii lor de munca. Conditiile de microclimat nefavorabile, iluminatul necorespunzator, zgomotul si trepidatiile prea intense, concentratiile crescute de substante toxice si pulberi in mediul de munca, constituie factori limitativi ai capacitatii de munca.

Muncitorul trebuie sa aiba nivelul profesional si cultural dezvoltat, corespunzator intelegerii fenomenelor care apar, deoarece va intelege mai bine ce masuri trebuie sa ia pentru a inlatura pe cat este posibil cauzele care genereaza atat accidentele cat si imbolnavirile profesionale.

In industrie sunt muncitori care au suportat temperaturi ridicate sau foarte scazute, sau conditii grele din punct de vedere al nocivitatii aerului. Muncitorii care lucreaza insa in aer liber nu sunt supusi substantelor toxice sau prafului in concentratii maxime; organismul lor se caleste, crescand astfel rezistenta lor fata de imbolnaviri.

Organismul uman este astfel construit, incat isi pastreaza in permanenta aceeasi temperatura, indiferent de temperatura mediului inconjurator. Se stie ca temperature corpului uman este 36,5-37s, indiferent daca este vara sau iarna.

Capitolul 2: Studiu de caz – SC Petrom SA, Statia 8 Deva

1.Istoric

OMV (“Österreichische Mineralölverwaltung Aktiengesellschaft”)

1955 - s-a infiintat OMV, companie austriaca de stat

1987 - OMV devine companie privata lansand primele actiuni pe piata

1998 - OMV infiinteaza in Romania filiala OMV Romania Mineraloil S.R.L., avand ca obiect de activitate comercializarea de carburanti si lubrifianti

1999 - se deschide in Romania prima statie de benzina OMV

In present, OMV are deschise in Romania peste 70 de statii, iar pana la sfarsitul anului 2010 grupul isi propune sa deschida alte peste 30 de benzinarii operationale.

PETROM

Este cea mai mare companie petroliera din Romania, cu cifra de afacere de peste 2 miliarde de Euro in 2004 si cu circa 50.000 de angajati, intr-o tara in care traditia petroliera de explorare si productie exista de mai bine de 140 de ani.

Compania a fost infiintata in 1997 ca o companie petroliera integrata, desfasurand activitati de explorare si productie, rafinare, petrochimie si comercializare.

Compania intretine activitati pe plan international in Ungaria, Moldova, Kazahstan si Iran si va demara operatiuni in Bulgaria, Serbia si Muntenegru.

Petrom detine reserve de petrol si gaze naturale de aproximativ 1 miliard de barili echivalent petrol, o productie zilnica de 220.000 barili echvalent petrol, o capacitate de rafinare de 8 milione tone si peste 600 de statii de distributie.

In iulie 2004 OMV a semnat contractul de privatizare prin care a achizitionat 51% din actiunile Petrom, cea mai mare companie de petrol si gaze din Romania.

Capacitatea totala de rafinare, comercializare si petrochimie a grupului OMV va creste de la 8 la 26,4 milioane tone pe an. OMV detine o retea de statii de distributie ce insumeaza 1.784 benzinarii. Astfel, cota de piata a grupului (Petrom si OMV) din regiunea Dunarii va creste pana la 18%.

Structurarea actionariatului este urmatoarea:

OMV 51,00%

Ministerul Economiei si Comertului 40,74%

Investitori privati 6,23%

BERD 2,03%

Statiile Petrom ofera urmatoarele servicii: shop, service auto, petrom card, card bancar, car wash, servicii gastro, servicii hoteliere

2. Sanatate, Siguranta si Securitate

In anul 2007, aspectele de sanatate, siguranta, securitate si mediu din activitatea companiei au urmarit calea imbunatatirii continue a standardelor in domeniu. Compania s-a concentrat pe efectuarea investitiilor in infrastructura, tehnologie, echipamente, implementarea sistemelor moderne de management precum si pe cresterea constientizarii importantei aspectelor de sanatate, siguranta, securitate si mediu la nivelul intregii companii.



O prioritate a anului 2007, a constituit-o implementarea noului concept de sanatate, care isi propune sa ofere angajatilor sai cele mai bune servicii medicale, de exemplu: medicina muncii, medicina preventiva si curativa precum si managementul sanatatii. Acestea urmeaza sa fie prestate de PetroMed Solutions SRL, o companie medicala desprinsa din Petrom si dedicata in intregime angajatilor acesteia. Personalul medical al noii companii a fost evaluat in conformitate cu cerintele standardelor OMV de sanatate, participand si la un amplu program de instruiri de specialitate, demarat in anul 2007 si care va continua si in 2008. In paralel cu aceste actiuni, a fost demarat procesul de reabilitare a clinicilor medicale, care va continua si in anul 2008, cand acestea vor fi echipate cu aparatura medicala de inalta calitate.

Petrom a elaborate pentru angajatii sai o serie de programe de prevenire a imbolnavirilor, care include vaccinarea antigripala, vaccinarea antihepatitica, depistarea precoce a diabetului zaharat, prevenirea si depistarea precoce a obezitatii si bolilor pulmonare. In plus, angajatii au beneficiat de diferite programe de instruire pe teme medicale, cum ar fi acordarea primului ajutor, educatia sanitara, alimentatia sanatoasa si factorii de risc pentru hipertensiunea arteriala.

Avand convingerea ca toate accidentele pot fi prevenite, Petrom a continuat actiunile care sa conduca la mentinerea riscurilor la cel mai scazut nivel posibil: angajatii au primit echipament de protectie adecvat, conform normelor europene, de exemplu: echipament de protectie anti-foc de tip NOMEX pentru rafinarii; locurile de munca au fost dotate cu echipamente de siguranta de inalta calitate, de exemplu: dispozitive de transfer in siguranta a personalului intre nava si platforma maritima; riscurile la locurile de munca au fost evaluate, luandu-se masurile corespunzatoare pentru eliminarea sau diminuarea acestora etc.

O atentie deosebita a fost acordata imbunatatirii calitatii raportarii si investigarii incidentelor, dar si impartasirii invatamintelor desprinse din acestea. Imbunatatirea culturii sigurantei a fost vizata si in 2007 prin actiuni care au inclus ample programe de instruire, atat pentru angajatii companiei cat si pentru contractori. Devizia Rafinare a obtinut certificarea sistemului de securitate si sanatate ocupationala conform standardului ISO 18001.

Rezultatele statistice ale anului 2007 in domeniul sigurantei muncii arata ca rata accidentelor de munca este sub valoarea tinta a anului 2007, atat pentru Petrom, cat si pentru contractori. Desi aceste rezultate sunt incurajatoare, au pierit in accidente de munca trei persoane din cadrul companiei Petrom si cinci persoane din cadrul contractorilor.

Provocarea pentru anul 2007 a fost aceea de a continua implementarea Standardului de Minima Securitate Operationala (MOSS) din OMV, cu scopul principal de a aduce compania la nivelul cerintelor mondiale de securitate in domeniu. Astfel, a fost implementata o structura organizatorica pe linie de securitate, iar fiecare persoana cu atributii de specialitate a participat la un seminar MOSS. De asemenea, reprezentantii furnizorilor de servicii de securitate pentru Petrom au beneficiat de un seminar pe teme legate de drepturile omului, organizat de companie. Sistemul de management al securitatii a fost imbunatatit prin emiterea directivelor care reglementeaza aspectele asociate situatiilor de criza si de urgenta, accidentelor si accesului in cladirile de birouri ale Petromului. Masurile de reglementare au fost insotite de masuri de imbunatatire a securitatii fizice a obiectivelor din teren, de exemplu: dotarea cu noi dispozitive de supraveghere sau reabilitarea celor existente. In ceea ce priveste situatiile de urgenta, a fost proiectat cadrul unui sistem modern de notificare a acestora si a fost testata capacitatea de raspuns in situatii de urgenta, prin exercitii practice in diferite zone de risc din Petrom.

In anul 2008, Petrom va continua eforturile de imbunatatire sistematica a rezultatelor in domeniul sanatatii, sigurantei, securitatii si mediului.

Sanatate: demararea functionarii noii companii medicale si initierea implementarii standardului minim de sanatate, aplicabil la nivelul Grupului OMV;

Siguranta muncii: reducerea la minim a riscurilor la locul de munca si imbunatatirea sistemului de management al incidentelor;

Securitate: implementarea standardului minim de securitate operationala adoptat in OMV, precum si imbunatatirea managementului situatilor de criza si de urgenta;

Mediu: urmarirea principalilor indicatori de progres ai performantei de mediu si focalizarea pe programele prioritare de mediu.

3. Politica de HSEQ

HSEQ → Health, Safety, Security, Environment, Quality

Sanatate, Siguranta, Securitate, Mediu, Calitate

La preluarea statiei de catre partener acesta preia si fisele de protectie a muncii si cele PSI ale angajatilor si devine responsabil pentru instruirea periodica a salariatilor sai pe probleme de protectie a muncii si PSI si completarea acestor fise la zi.

De asemenea, partenerul primeste copii dupa autorizatiile de functionare ale statiei emise in numele Petrom SA, urmand a contacta autoritatile locale pentru a verifica ce autorizatii sunt necesare pentru functionarea firmei sale.

Intr-o statie de alimentare cu carburanti pot aparea riscuri si pericole:

La aprovizionarea si livrarea carburantilor;

Datorita conduitei imprudente a personalului/ clientilor/ contractorilor;

La utilizarea lucrarilor effectuate de contractori.

4. Masuri de protectie

Pentru receptia produselor petroliere, se impun masuri speciale de protectie la descarcare:

Purtarea echipamentului de protectie (casca, manusi, bocanci, ochelari de protectie), atat de catre soferul cisternei, cat si de catre persoana care receptioneaza produsul;

Oprirea motorului, blocarea rotilor cisternei;

Verificarea integritatii sigiliilor de la domuri si de la gurile de descarcare ale cisternei si concordanta acestora cu avizul de expeditie;

Verificarea cantitatii de produs petrolier din rezervor;

Conectarea cablului de impamantare;

Aducerea extinctoarelor in zona de descarcare;

Verificarea lizibilitatii inscriptiilor de pe gurile de descarcare;

Indepartarea zapezii de pe gura puturilor in timpul iernii;

Depozitarea produselor petroliere se face in rezervoarele de carburanti.

In cazul receptiei produselor nepetroliere:

Marfurile livrate nu trebuie sa blocheze caile de evacuare sau iesirile de urgenta;

Atentie la receptia calitativa (autorizatii sanitar-veterinare, termene de valabilitate, temperature de depozitare, etc.);

Depozitarea produselor nepetroliere se face pe rafturi, fara a se depasi incarcarea maxima prescrisa. Marfurile grele se depoziteaza in partea de jos, cele usoare in partea de sus si se respecta principiile FIFO (primul intrat – primul iesit). Pentru rafturile inalte, accesul la produse se realizeaza cu ajutorul unei scari.

Colectarea deseurilor se face selectiv: hartia si plasticul se colecteaza separate, in pubele speciale, urmand sa fie valorificate ulterior.

Deseurile menajere vor fi ridicate de catre firma de salubrizare de 1-3 ori pe saptamana, in functie de necesitati.

Materialele absorbante folosite pentru colectarea scurgerilor de lichide combustibile se pastreaza in cutii metalice (sau captusite cu invelis metalic) prevazute cu capac etans, dispuse in locuri special destinate si foarte bine aerisite.

Depozitarea deseurilor speciale se realizeaza in recipiente etanse, conform prevederilor din autorizatia de mediu specifica fiecarei statii.

Echipamentul de protectie are drept scop protectia lucratorului si protectia alimentului. Acesta trebuie sa protejeze in mod real alimentul, in sensul reducerii maxime a riscurilor de contaminare. Echipamentul trebuie sa acopere complet suprafetele corpului cele mai expuse la contaminare si cele mai contaminante pentru aliment. Sa nu permita trecerea usoara prin material a microorganismelor si substantelor nocive. Sa nu se incheie cu dispozitive care sa cada usor in mancare si alimente. Sa nu se degaje mirosuri sau alte substante toxice. Sa nu aiba cute sau alte elemente de croiala care sa favorizeze acumularea murdariei si dezvoltarea bacteriilor. Este interzis a se imprumuta echipamentul de protectie de la colegi.

5.Verificari si reguli de baza pentru respectarea sigurantei

Toti angajatii si in special casierii, angajatii de pe platforma si personalul de la securitate trebuie sa supravegheze urmatoarele aspecte legate de exploatarea in conditii de siguranta a statiei:

Interdictia fumatului in zona pompelor de alimentare si a chesonului gurilor de descarcare.

In timpul alimentarii, motorul si sursele de incalzire externe ale autovehiculelor vor fi oprite.

Alimentarea cu carburant se face numai in rezervorul vehiculelor sau in canister adecvate pentru carburanti. Nu se va permite sub nici o forma alimentarea in recipiente PET.

Carburantul varsat va fi captat imediat cu ajutorul materialului absorbant.

Pistoalele de alimentare vor fi agatate in lacasul destinat acestora si furtunurile de alimentare nu vor fi lasate intinse pe carosabil.

Daca la coloanele de alimentare sau conducte este banuita/constatata prezenta neetanseitatilor, alimentarea cu carburant va fi oprita imediat.

Clientii care stanjenesc circulatia vor fi rugati politicos sa isi deplaseze autovehiculul intr-o alta zona.

Amenajarile de vanzare sau publicitate din exteriorul magazinului vor fi instalate sau asigurate astfel incat sa nu poata fi tamponate de autovehicule sau cisternele de carburant.

Echipamentele electrice trebuie verificate cu privire la siguranta si functionalitate.

Intretinerea compresorului va fi realizata doar de catre angajatii instruiti in mod corespunzator.

6. Zone periculoase intr-o statie de distributie carburanti

Zonele cu potential ridicat de pericol sunt reprezentate de:

Chesonul cu gurile de descarcare (vapori);

Coloanele de alimentare (vapori);

Conductele de aerisire (vapori);

Caminele de vizitare ale rezervoarelor (vapori).

In ceea ce priveste potentialul mediu de pericol, zonele vizate sunt:

Spalatoriile auto (unde este cazul)- pericole legate de utilaje;

Centrala termica (incediul);

Magazia de produse (incediu,caderea obiectelor, prabusirea scarilor);

Carosabilul (accidente de circulatie);

Bucataria (unde este cazul)- pericol de arsuri, electrocutare, taiere.

Potentialul redus de pericol este reprezentat de zonele:

o       Magazin (rasturnare, cadere);

o       Birou (loc de munca cu ecran, monitor);

o       Grupurile sanitare (prabusire, cadere).

7. Accidentele de munca si acordarea primului ajutor

Accidentul de munca este reprezentat de vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces.

O data cu acordarea primului ajutor, trebuie apelat serviciul de ambulanta in cazul in care accidentul pare sau este grav. De asemenea, se anunta si seful de statie si departamentul Retail HSEQ daca accidental s-a produs in perimetrul statiei.

Pentru acordarea primului ajutor in cazul unui accident de munca este necesar sa se actioneze cu cea mai mare rapiditate, urmarind realizarea urmatoarelor actiuni:

Prima examinare rapida a victimei la locul unde s-a produs incidental;

Crearea barajului de securitate in jurul accidentului;

Anuntarea accidentului de catre seful de statie la serviciul de salvare;

Scoaterea victimei de la locul producerii accidentului, cu atentie astfel incat sa nu se agraveze starea acesteia;

Acordarea primului ajutor – masaj cardiac extern, respiratie artificiala, oprirea hemoragiilor externe, toaleta sumara si pansarea ranilor, imobilizarea provizorie a fracturilor.

In toate statiile Petrom trebuie sa existe o trusa de prim ajutor de care este nevoie in cazul de interventii (accidente rutiere, arsuri, fracture, hemoragii); aceasta fiind dotata cu: foarfece cu varfuri boante, dispozitiv de respiratie gura la gura, pipa gudel mar. 4, pipa gudel mar. 10, deschizator de gura, garou elastic 50 cm, atele din material plastic, leucoplast, pansament individual, pansament cu rivanol, pansaplast, fasa tifon, bandaj triunghiular, vata hidrofila sterila, manusi de examinare, comprese sterile, alcool sanitar, alcool iodat, rivanol solutie, perogen, batiste de hartie cu solutie dezinfectanta, pahare de unica folosinta, caiet de 50 de file, pix sau creion si brosura cu instructiuni de prim ajutor.

Personalul statiei trebuie sa acorde asistenta daca este vorba de angajati sau clienti. De asemenea, se va desemna cate o persoana pe fiecare tura care va sti sa foloseasca trusa de prim ajutor.



8. Reguli privind efectuarea curateniei

Curatenia se face dinspre locurile mai curate catre cele mai murdare, dinspre zona cu operatii salubre spre cele cu operatii insalubre, dinspre tavan spre podea, dinspre incaperile de lucru catre grupurile sanitare si locurile de depozitare a gunoaielor.

Personalul care face curatenie trebuie sa cunoasca tehnologia efectuarii curateniei, sa fie dotat cu echipament (propriu) de protectie, pastrat corespunzator, sa faca dovada examenului medical periodic, sa nu fie folosit la operatii de preparare a mancarurilor, sa respecte regulile de igiena personala si sa-si anunte sefii imediat ce prezinta semne de imbolnavire.

Ritmicitatea operatiunilor de curatenie se efectueaza dupa extindere si frecventa in timp, aceasta putand fi:

Generala - a tuturor suprafetelor unitatii (pereti, podele, ferestre, usi, mese de lucru, ustensile, utilaje, obiecte sanitare). Aceasta se face prin spalare cu apa calda, materiale abrasive si detergenti. Ca frecventa se face lunar, bisaptamanal sau saptamanal in functie de tipul incaperilor, dupa riscul de contaminare a alimentelor si solicitarea lor functionala.

Curenta – constand in indepartarea reziduurilor solide si a prafului prin stergerea umeda, spalarea pavimentului, a utilajelor si a suprafetelor care se murdaresc current, si prin aerisire.

Permanenta – (cureti tot timpul) – se face zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi daca este nevoie. De exemplu: in spatiile de consumatie pentru alimentatia colectiva- dupa fiecare client; la eliberarea unei camere de catre un client; dupa fiecare operatie de portionare a materiei prime sau prelucrare termica.

Insistati si frecati, stergeti si spalati pana nu mai ramane nici o pata! Orice pata contine substrat hranitor pentru bacterii.

Controlul eficientei curateniei se face:

Organoleptic – aspect, miros, etc.

Prin “teste bacteriologice de salubritate” care arata gradul de incarcare cu microbi si prezenta unor indicatori bacterieni ai insalubritatii suprafetelor (pe mese de lucru, masini, echipament de protectie, ustensile, vesela, ambalaje, etc.);

Prin examene chimice care stabilesc calitatea apei de spalare (potabilitate, duritate, etc.), concentratia solutiei de spalare;

Prin analiza de laborator a contaminarii microbiene a aerului, etc.

Ustensilele pentru curatenie trebuie:

Sa fie adecvate operatiunilor;

Sa fie suficiente si in stare buna;

Sa fie curate si dezinfectate dupa fiecare operatie;

Sa fie depozitate intr-un loc anume (nu unde sunt alimente).

Ustensilele sunt separate pe incaperi de curatat: cele folosite in grupurile sanitare si locurile de depozitare a gunoiului nu se folosesc in incaperile cu alimente sau in locurile de preparare a mancarurilor; ele se depoziteaza separate, in dulapuri si incaperi special amenajate.

De retinut:

Recipientii pentru gunoi trebuie sa aiba capac etans.

Dupa manipularea recipientilor pentru gunoi, spalati-va pe maini.

Este interzis maturatul uscat sau scuturarea obiectelor in incaperi.

La spalarea suprafetelor si obiectelor trebuie folosita numai apa potabila.

Ustensilele pentru curatenie se pastreaza in dulapuri sau incaperi anume destinate.

Ustensilele folosite pentru grupurile sanitare nu se utilizeaza si in spatiile de depozitare a alimentelor sau in incaperile de preparare a alimentelor.

Dupa terminarea operatiunilor de curatire, spalati, dezinfectati si uscati ustensilele folosite, inainte de depozitare.

Echipamentul de protectie al personalului care efectueaza curatenia nu se foloseste pentru alte operatiuni decat pentru curatenie.

9. Igiena personala a lucratorului

Persoanele care lucreaza cu alimente trebuie sa aiba o igiena personala foarte buna.

Igiena personala reprezinta totalitatea manoperelor pentru realizarea unei stari de curatenie a intregului corp si a imbracamintii, astfel incat lucratorul sa nu devina o sursa de contaminare a produselor alimentare sau de imbolnavire a propriei persoane.

Organismul secreta diferite substante, in mod permanent, cum ar fi sudoarea, celulele moarte, etc. care sunt suport nutritivi pentru microorganisme, degaja mirosuri neplacute si pot contribui la alterarea alimentelor. Organismul uman elimina microorganisme pe diverse cai (din cavitatea bucala sau prin nazala prin stranut), iar prin relatia permanenta cu mediul inconjurator, omul poate primi pe suprafata pielii sale si in nas, urechi, gura, etc. praf si microorganisme pe care, apoi, le transmite alimentelor si utilajelor pe care le foloseste si, de pe acestea, ele pot ajunge la consummator.

Inainte de inceperea lucrului, se va schimba imbracamintea de strada cu echipamentul de lucru, precum si incaltamintea. Pentru a ajunge la vestiar nu se trece cu hainele de strada prin zone unde se prelucreaza alimente. Hainele de strada se pastreaza in afara zonelor ce contin alimente si mancare. Hainele de strada se pastreaza separat de cele de lucru.

In concluzie trebuie subliniat faptul ca important in prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale este luarea de catre cei ce organizeaza, controleaza si conduc procesul de munca, a masurilor tehnice, tehnice-organizatorice, de instruire si educare pentru ca munca sa se desfasoare in conditii de deplina securitate. Totodata, trebuie tinut seama ca incalcarea masurilor de protectie a muncii de catre cei ce au obligatia respectarii lor in procesul de munca creaza o stare de pericol care se rasfrange atat asupra lor insisi cat si asupra celor cu care lucreaza. De aceea, cu prilejiul cercetarii, antrenarii si judecarii oricarui caz care are un caracter infractional, organele respective au datoria sa analizeze cu deosebita grija care este partea de raspundere atat a celor care organizeaza, controleaza si conduc procesul de munca, cat si angajatiilor care nu au respectat masurile de protectie a muncii stabilite.

Capitolul 3: Codul muncii

Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, actualizata conform Ordonantei de Urgenta nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 576 din 5 iulie 2005

Sanatatea si securitatea in munca:

Art. 171

(1) Abrogat

(2) Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca.

(4) Obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot aduce atingere responsabilitatii angajatorului.

Art. 172

(1) Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legii speciale, ale contractelor colective de munca aplicabile, precum si cu normele si normativele de protectie a muncii.

(2) Normele si normativele de protectie a muncii pot stabili:

masuri generale de protectie a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;

masuri de protectie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activitati;

masuri de protectie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;

dispozitii referitoare la organizarea si functionarea unor organisme speciale de asigurare a securitatii si sanatatii in munca.

Art. 173

(1) In cadrul propriilor responsabilititi, angajatorul va lua masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, inclusive pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii protectiei muncii si mijloacelor necesare acesteia.

(2) La adoptarea si punerea in aplicare a masurilor prevazute la aliniatul (1) se va tine seama de urmatoarele principii generale de prevenire:

evitarea riscurilor;

evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

combaterea riscurilor la sursa;

adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si alegerea echipamentelor si metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii, cu precadere, a muncii monotone si a mincii repetitive, precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;

luarea in considerare a evolutiei tehnice;

inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

planificarea prevenirii;

adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie individuala;

aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare.

Art. 174

(1) Angajatorul raspunde de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii in munca.

(2) In cuprinsul regulamentelor interne sunt prevazute in mod obligatoriu reguli privind securitatea sa sanatatea in munca.

(3) In alaborarea masurilor de securitate si sanatate in munca angajatorul se consulta cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, precum si cu comitetul de securitate si sanatate in munca.

Art. 175

Angajatorul are obligatia sa asigure toti salariatii pentru risc de accidente de munca si boli profesionale, in conditiile legii.

Art. 176

(1) Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea angajatilor sai in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

(2) Instruirea se realizeaza periodic, prin modalitati specifice stabilite de comun accord de catre angajator, impreuna cu comitetul de securitate si sanatate in munca si cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor.

(3) Instruirea prevazuta la aliniatul (2) se realizeaza obligatoriu in cazul noilor angajati, al celor care schimba locul de munca sau felul muncii si al celor care isi reiau activitatea dupa o intrerupere mai mare de 6 luni. In toate aceste cazuri instruirea se efectueaza inainte de inceperea efectiva a activitatii.

(4) Instruirea este obligatorie si in situatia in care intervin modificari ale legislatiei in domeniu.

Art. 177

(1) Locurile de munca trebuie sa fie organizate astfel incat sa garanteze securitatea si sanatatea salariatilor.

(2) Angajatorul trebuie sa organizeze controlul permanent al starii materalelor, utilajelor si substantelor folosite in procesul muncii, in scopul asigurarii sanatatii si securitatii salariatilor.

(3) Angajatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de acordare a primului ajutor in caz de accidente de munca, pentru crearea conditiilor de preintampinare a incendiilor, precum si pentru evacuarea salariatilor in situatii speciale si in caz de pericol imminent.

Art. 178

(1) Pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca institutia abilitata prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricarii, comercializarii, importului ori utilizarii cu orice titlu a substantelor si preparatelor periculoase pentru salariati.

(2) Inspectorul de munca poate, cu avizul medicului de medicina a muncii, sa impuna angajatorului sa solicite organismelor competente, contra cost, analize si expertise asupra unor produse, substante sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaste compozitia acestora si efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman.

Bibliografie

1. Abrudan Denisa/Novac Emilia – Managementul resurselor umane, Editura Eurobit, Timisoara, 2008, pag. 97-98

2. Codul Muncii – Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, actualizata conform Ordonantei de Urgenta nr. 65 din 29 iunie 2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 576 din 5 iulie 2005, Editura Blassco, Bucuresti, 2006, pag. 91-95

3. Petre Burloiu – Managementul Resurselor Umane –Tratarea globala interdisciplinara, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997

4. Nicolae Meret/Stefan Pece/Nicolae Cacoveanu – Protectia Omului in procesul muncii, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985

5. Andrei Popa – ABC de protectia muncii, Editura Tehnica, Bucuresti, 1972

6. Manual pentru angajati – Petrom, Statia 8 Deva

7. https://www.armyacademy.ro/revista2_2000/art_4.html






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2820
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site