ROLUL AMBIANTEI IN PROCESUL MUNCII

Pentru o adaptare corespunzatoare a fiecarui individ la procesul muncii, la solicitarile fiecarui post, si de asemenea, pentru a asigura un randament superior in activitate, se iau in considerare si aspecte legate de ambianta. Cele mai importante elemente ale ambiantei, de care trebuie sa se tina cont in organizarea locului de munca sunt (A.Tabachiu, 1997):

1. ambianta tehnica

2. ambianta fizica

3. ambianta psihosociala a muncii

1. Ambianta tehnica

• Cunoscandu-se caracteristicile tehnice ale masinilor, echipamentelor de la locul de munca, se pot analiza si acele trasaturi psihologice ale muncii industriale, putandu-se astfel ameliora conditiile de munca si realiza o adaptare optima la specificul psihofiziologic uman.
• In proiectarea echipamentului tehnic, amplasarea acestuia in spatiile de munca si in confectionarea echipamentului de protectie individuala se tine cont de datele antropometrice (talia mica, mijlocie, inalta ale indivizilor).
• In proiectarea incaperilor de lucru tine cont de urmatoarele recomandari:

inaltimea incaperilor, a usilor si a zonei de lucru se stabileste prin raportare la dimensiunea inalta;

partea frontala si adancimea zonei de lucru se dimensioneza dupa talia mica;

se stabileste o zona de siguranta, pentru folosirea echipamentului tehnic, zona care sa lase loc unei manipulari comode;

crearea unui spatiu psihologic, care sa-i ofere muncitorului confort, senzatia de siguranta si nu cea de izolare.

• Amplasarea elementelor tehnice de baza si auxiliare (scule, dispozitive, verificatoare si mobilierul pentru depozitarea lor) trebuie sa asigure: prinderea si transmiterea obiectului muncii sa se faca usor; diminuarea spatiului si a timpului de deplasare; derularea optima a miscarilor necesare efectuarii operatiilor de munca; reducerea efortului fizic al muncitorului.
• Postura normala de lucru este cea ortostatica, cu o aplecare inainte de cel mult 10-15 si fara aplecari laterale sau pe spate. Pentru activitatile care presupun precizie, eforturi fizice de pana la maxim 5 Kg se recomanda pozitia asezat pentru ca mareste stabilitatea si echilibrul corpului. Activitatile de supraveghere a pupitrelor si tablourilor de comanda, necesita o pozitie mixta, ortostatica si asezat, pozitie ce permite o mobilitate superioara, o schimbare a pozitiei de lucru la anumite intervale de timp pentru supraveghere, control, actionarea unor dispozitive de comanda.

2. Ambianta fizica

Elementele ce pot fi luate in consideratia pentru a evalua ambianta fizica sunt: ambianta luminoasa, ambianta sonora si microclimatul (temperatura, umiditatea, miscarea aerului). Indicatorii ambiantei fizice sunt evaluati pornind de la luarea in considerare a urmatoarelor aspecete: productivitate (eficienta in munca); procesele fiziologie (masuratorile fiziologice); procesele psihosociologice (pliciseala, rutina).

2.1. Ambianta luminoasa este deosebit de importanta, constituind o conditie de baza a desfasurarii normale a procesului muncii. Se impune, pentru eficientizarea muncii, asigurarea unei ambiante luminoase adecvate, nici prea slaba, pentru ca ar suprasolicita prin efortul de acomodare, dar nici prea puternica pentru ca suprasolicita, de asemenea, dar prin contractia musculara prelungita a pupilei. In consecinta, trebuie sa tinem cont de urmatorii factori: nivelul iluminarii, uniformitatea iluminarii, evitarea proiectarii directe sau reflectate a luminii, distributia fluxului luminos, utilizarea adecvata a culorilor

Z. Bogathy, sintetizeaza    efectele si semnificatia culorilor in industrie in urmatorul tabel:

Tabelul 1. Efectele si semnificatia culorilor

De asemenea in functie de caracterul muncii si conditiile de ambianta se recomanda folosirea anumitor culori, dupa cum se poate vedea in tabelul de mai jos:

Tabelul 2. Efectele compensatoare ale cromaticii industriale

(M.Moldovan-Scholz, 2000)

2.2. Ambianta sonora

Omul este un rezonator important, raspunzand vibratiilor produse de obiectele inconjuratoare, realizandu-se astfel, trairea in realitate.

Ambianta sonora a muncii este o consecinta a unor surse directe (functionarea motoarelor, a masinilor-unelte, perforarea pneumatica, razboaiele de tesut) si surse indirecte secundare (pereti, palfon, pardoseala, care preiau zgomotele din exterior).

Z. Bogathy apreciaza ca cel mai nociv factor al ambiantei este zgomotul, intrucat poate produce oboseala, si implicit, scaderea productivitatii in munca, atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ. Zgomotul este o consecinta a suprapunerii dezordonate a sunetelor cu frecvente si intensitati diferite. Efectele acestuia asupra organismului uman pot fi:

mascarea: intensitatea mare a unui sunet poate ingreuna perceperea adecvata a celorlate sunete, sau a celor care sunt utile, necesare, si astfel, unele informatii se pot pierde;

oboseala auditiva este o consecinta a prezentei unui zgomot cu intensitate mare;

traumatismul sonor: chiar daca timpul de actiune este redus, un zgomot ce depaseste nivelul senzatiei dureroase (130 dB) pot aparea defectele: lezarea timpanului, a organului lui Corti, dislocarea lantului osioarelor);

surditatea profesionala este consecinta expunerii pe durata indelungata la zgomote;

efecte somatice de genul: cefalee, greturi, scaderea ponderala, oboseala, disfunctii respiratorii, cardiovasculare, cresterea ritmului metabolismului, marirea tonusului muscular;

activitatea productiva poate fi afectata de zgomote intense si neasteptate, prelungite, intermitente;

sistemul nervos poate fi afectat si el de actiunea zgomotelor astfel: tulburari ale somnului, stari de nervozitate, hiperexcitabilitate, instabilitate emotionala, anxietate, dezorientare, halucinatii auditive;

afectarea sensibilitatii auditive: modificari in aprecierea reala a distantelor, dificultati in recunoasterea culorilor, diminuarea capacitatii vizuale nocturne.

Tabelul 3. Corelatii intre intensitatea sunetelor si expunerea la ele

Tabelul 4. Implicatiile zgomotului asupra organismului uman (V.Anghelescu, 2003)

Vibratiile pot fi generate de instalatii, agregate care actioneaza prin lovire, sau care se compun din piese aflate in miscare de rotatie, autovehicole aflate in miscare, perforatoare, ciocane pneumatice, moatoare. Efectele pe care vibratiile le pot avea asupra organismului uman depind de intensitatea lor, distanta dintre muncitor si sursa de vibratii, pozitia corpului, durata si modul de expunere, spectrul de frecventa si directia de actiune a vibratiilor.Fenomenele subiective pe care le poate resimti individul, ca efect al exercitarii vibratiilor sunt: disconfort, durere, anxietate. Alte efecte pe plan somatic, de data aceasta,    ce au fost semnalate sunt: tulburari vasculare, tulburari de sensibilitate, modificari ale structurii osoase, tulburari neurologice. Aceste efecte pot fi prevenite prin manusi si palmare din piele, cu strat antivibrant, perne antivibrante pentru torace, umar, coapse.

2.3. Microclimatul (temperatura, umiditatea si viteza aerului)

Pentru ca randamentul in munca sa nu fie afectat este important si echilibrul termic al otganismului uman, al aproximtiv 37 grade. Parametrii in care trebuie pastrata temperatura intr-o incapere pentru a asigura confortul sunt : 18 C vara si 17 C iarna; umiditatea optima este de 30-70%, iar viteza aerului de 4-8 m/sec

3. Ambianta psihosociala a muncii

Ambianta psihosociala a muncii desemneaza ansamblul fenomenelor psihosociale, determinate de munca in comun a unui numar de persoane, in care se desfasoara activitatea de productie (A. Tabachiu,1997). Natura acestor fenomene psihosociale influenteaza randamentul si satisfactia in munca, in sensul ca acestea vor fi ridicate in cazul unor relatii de colaborare intre membrii, si vor induce scaderea performantelor si aparitia insatisfactiei in cazul unor tensiuni, conflicte la nivelul colectivului de munca.

Ambianta psihosociala a muncii este alcatuita structura grupului de munca si relatiile interpersonale.

3.1. Structura grupului de munca poate fi abordata sub urmatoarele aspecte (A. Tabachiu, 1997):

a. Structura functionala. Relatiile dintre membrii grupei de munca sunt subordonate atingerii unor anumite obiective, care sunt prevazute in organigrama intreprinderii si care reflecta structura organizatorica a societatii.

b. Structura de statusuri si roluri. In procesul muncii, fiecare individ are o pozitie, rang (satusul) care reda atributele si capacitatile sale, iar in raport cu aceasta pozitie el exercita o functie (rolul), ce desemneaza locul ocupat de fiecare membru in procesul de productie.

c. Structura preferentiala sau sociometrica cuprinde ansamblul relatiilor de atractie, repsingere sau indiferenta care se pot dezvolta intre membrii grupului.

d. Structura ierarhica se formeaza prin diferentierea nivelurilor de responsabilitate si competenta; astfel, se delimiteza functiile de executie si cele de conducere, reglementandu-se astfel relatia lider-subaltern. Prin stabilirea acestor trasee se poate exercita o influenta, pozitiva sau negativa, asupra dinamicii si eficientei activitatii de munca.

e. Structura comunicationala desemneaza ansamblul sistemelor si mijloacelor de comunicare, de transmitere a informatiilor intre membrii colectivului. Aceasta structura poate avea efecte asupra randamentului, a aspectelor cantitative si calitative ale productiei, precum si asupra securitatii muncii. In cadrul acestei structuri putem distinge doua componente: cea bazata pe relatii functionale, cu un caracter formal, pe verticala, si cealalta care cuprinde relatii preferentiale (sociometrice), care reflecta aspectul informal, pe orizontala.

f. Structura cognitiva cuprinde procesele cognitive si au ca scop realizarea intercunoasterii in cadrul grupului de munca.

g. Structura dimensionala. Desi dimensiunea unui grup de munca depinde de specificul activitatii ce decurge din sarcinile procesului de productie, totusi este cert ca intercunoaserea, comunicarea sunt mai bune intr-un grup de 5-10 persoane, decat intr-un grup de 20 persoane, intruct comunicarea face to face faciliteaza aceste procese.

h. Compozitia    grupului in functie de criterii cum sunt: varsta, sexul, structura temperamentala, pregatirea profesionala, nivelul aspiratiilor, etc.

3.2. Relatiile interpersonale desemneaza acele fenomene psihosociale care se deruleaza intre doua sau mai multe persoane care sunt participanti la un proces de munca, aceste relatii avand ca efect influentarea comportamentului participantilor respectivi. Comportamentul participantilor la procesul muncii poate fi influentat prin urmatoarele mijloace: imitatia unui anumit model, persuasiunea, exercitarea autoritatii, a constrangerii. Factorii care pot actiona asupra interinfluentarii sunt: varsta, experienta personala, pregatirea profesionala, cultura, statutul, charisma unor anumite persoane, abilitatea empatica.

Intrucat activitatea psihologului industrial presupune rezolvarea atat a problemelor aparute la nivel individual (consiliere, evaluare psihologica) cat si a celor de la nivelul colectivului de munca, el poate face apel la numeroase metode si tehnici de cunoastere a grupurilor (A. Tabachiu) astfel:

1. Autobiografia grupurilor este cunoasterea, identificarea celor mai importante momente din viata si evolutia grupului; studierea evenimentelor semnificative ale grupului ajuta la cunoasterea influentei exercitate asupra comportamentului de la nivelul fiecarui individ.

Elementele esentiale pe care ar trebui sa le stabilim prin autobiografie sunt:

compozitia grupului (omogenitatea sau eterogenitatea);

stabilirea momentelor semnificative din evolutia grupului;

caracteristicile interactiunii si comunicarii dintre membrii (limitate sau extinse, reciproce sau unilaterale, factori de perturbare a comunicarii);

sarcinile de munca ale grupului si ale fiecarui individ in parte (temporare sau permanente, individuale sau de grup);

normele de grup: acceptarea sau respingerea lor, perceperea lor de catre membrii);

fenomenele de grup esentiale: coeziunea, consensul membrilor, reactiile fata de frustrare, fenomenul de contagiune;

conducerea grupului: stilul de conducere, studierea liderilor formali si ai celor informali;

structurile grupului: statute si roluri, relatii intergrupale;

personalitatea grupului: unitar sau dezbinat, focalizarea pe trebuintele individuale sau pe obiectivele de munca, existenta coeziunii, a cooperarii sau conflictului intre membrii.

2. Observarea sistematica a grupului, care presupune respectarea urmatoarelor conditii:observatia psihologica poate furniza informatii referitoare la manifestari psihosociale la nivelul grupului cum ar fi: manifestarea solidaritatii, elaborarea de sugestii, aprobarea pasiva, emiterea de opinii, furnizarea sau solicitarea de informatii, solicitarea de opinii sau sugestii, dezaprobarea pasiva, manifestarea tensiunii sau a antagonismului.

3. Tehnicile sociometrice elaborate de Moreno, sunt utile atat in scopul cunoasterii, a diagnozei, cat si in scop prognostic, adica pentru constituirea unui nou colectiv din persoane provenite de la alte departamente. Fenomenele ce pot fi studiate prin aceste tehnici sunt: cunoasterea preferintelor sau a respingerilor din cadrul colectivelor, preferinta membrilor fata de seful formal si pentru identificarea liderilor informali.

4. Chestionare pentru personalitatea interpersonala a membrilor din grupul de munca

Personalitatea interpersonala este definita astfel: imaginea pe care grupul si-o face despre fiecare persoana, membru al grupului, ca rezultat al manifestarilor persoanei in grup in conditiile concrete existente la nivelul colectivului, al activitatii si interactiunii acesteia cu ceilalti membri ai grupului (A. Tabachiu, 1997).

5. Profilul psihosocial al grupului de munca este o reprezentare grafica a rezultatelor obtinute prin diverse probe. Caracteristicile ce urmeaza a fi reprezentate in acest grafic sunt urmatoarele:consensul;conformismul; autoorganizarea; coeziunea sau unitatea grupului fata de diferite solicitari; autonomia (independenta fata de alte grupuri din cadrul institutiei); controlul pe care grupul il exercita asupra membrilor; stratificarea, ca rezultat al ierarhiei rolurilor si statusurilor; permeabilitatea fata de integrarea altor membri din afara grupului; flexibilitatea (capacitatea de adaptare a manifestarilor grupului fata de contexte diferite);omogenitatea sau aspecte similare din punct de vedere psihologic si social al membrilor sai;tonul hedonic, ca rezultat al apartenentei la grup; intimitatea, ce decurge din masura apropierii dintre membrii grupului; forta, capacitatea de a face fata dificultatilor si obstacolelor; participarea membrilor grupului la actiunile colective; stabilitatea sau persistenta in timp a unitatii grupului.

Bibliografie

Bogathy, Z., Introducere in psihologia muncii (curs), Timisoara,Tipografia Universitatii de Vest, 2002

Bogathy Z.(coord.), Manual de psihologia muncii si organizationala, Ed. Polirom, Iasi, 2004

Burloiu, P., Economia si organizarea ergonomica a muncii, Bucuresti, Ministerul Invatamantului, 1993

Constantin T., Stoica-Constantin A., Managementul resurselor umane. Ghid practic si instrumente pentru responsabilii de resurse umane si mangeri, Ed. Institutului European, Iasi, 2002

Chelcea, S., Chelcea, A., Elemente de psihosociologie a muncii eficiente, Bucuresti, Ed.Politica, 1977

Omer I., Psihologia muncii, Bucuresti, Ed. Fundatiei Romania de Maine, 2003

Tabachiu, A., Psihologia muncii (curs), Bucuresti, Ed. Universitatii Politehnice, 1997

Zamfir, C., Un sociolog despre munca si satisfactie, Bucuresti, Ed. Politica, 1980

Evaluare:

TEMA 1. Descrieti succint ambianta tehnica de la locul dumneavoastra de munca.

TEMA 2. Descrieti succint ambianta fizica de la locul dumneavoastra de munca.

TEMA 3. Realizati 3 sociomatrici referitoare la relatiile de atractie, respingere si indiferenta, din colectivul dumneavoastra de munca. Identificati in urma rezultatelor obtinute liderul formal si informal din colectivul dumneavoastra.

TEMA 4.Rezolvati urumatorul exercitiu:

Importanta relatiilor umane la locul de munca (Elwood N. Chapman: A Self-Placed Exercise guide to Accompany Your Attitude is Showing, A Primer of Human Relations (1983), Your ttitude is Showing (1987), SRA, Inc. Chicago, preluat din S. Constantin, Ana Stoica- Constantin, 2002)

Dupa efectuarea acestui exercitiu veti constientiza atitudinea dumneavoastra fata de importanta relatiilor umane pozitive la locul de munca in general, si pentru dumneavoastra in special. Alegeti varianta care vi se potriveste pentru fiecare afirmatie:

Interpretarea rezultatelor: Faceti totalul raspunsurilor corecte folosind grila de mai jos: 1-F, 2-F, 3-A, 4-A, 5-F, 6-A, 7-F, 8-A, 9-F, 10-A. Meditati asupra raspunsurilor dumneavostra gresite si comentati in scris rezultatele obtinute.

TEMA 5. Rezolvati urumatorul exercitiu:

Importanta relatiilor cu seful la locul de munca (Elwood N. Chapman: A Self-Placed Exercise guide to Accompany Your Attitude is Showing, A Primer of Human Relations (1983), Your Attitude is Showing (1987), SRA, Inc. Chicago, p. 5-6, preluat din S. Constantin, Ana Stoica- Constantin, 2002)

Scor total:

Interpretare

80-100 puncte: faceti tot ce este de resortul dumneavoastra pentru a avea o buna relatie cu seful dumneavoastra.

50-70 puncte: ar fi binevenite cateva imbunatatiri ale comportamentului dumneavoastra.

0-49 puncte: nu faceti ce trebuie

Pornind de la rezultatele obtinute identificati, acolo unde este cazul, cateva greseli pe care le-ati facut fata de seful dumneavoastra si cateva domenii in care ati putea aduce imbunatatiri. Realizati un mic eseu in care argmentati importanta relatiilor cu colegii si cu seful dumneavoastra.