Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

Istoria Galeriei, Universitatea Craiova !!!

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic




Istoria Galeriei, Universitatea Craiova !!!


Universitatea Craiova (Stiinta pana in ‘66) a avut mereu alaturi un public extraordinar, specific sudului. Oricine stie ca, la Craiova, cei mai valorosi jucatori din toate timpurile au fost nr. 12 – GALERIA, si nr. 8 – ILIE BALACI. Se schimba antrenorii, jucatorii, conducatorii, investitorii, dar iubirea pentru Stiinta ramane aceeasi. Echipa care in anii ‘80 dadea ora exacta in fotbalul romanesc, s-a batut uneori, mai tarziu, pentru supravietuire. Dar in toata aceasta perioada, care cuprinde marirea si decaderea Craiovei, a ramas constanta doar iubirea suporterilor. Dupa marile victorii din urma cu cateva decenii, zeci de mii de oameni marsaluiau prin oras, dezlantuind carnavalul si oprindu-se la casa cate unui fotbalist. Totul culmina cu oprirea multimii in fata blocului in care locuia Costica Stefanescu. Mama acestuia iesea la geam si rupea o paine, pe care o arunca suporterilor. Erau ani cand iubirea pentru echipa se exprima prin prezenta cu orice pret alaturi de ea. Erau ani in care atat de multi oameni veneau din toata tara, incat Primaria Craiovei le oferea saltele, pe care sa doarma langa terenul de joc. In 1964, Stiinta promova in Divizia A, iar Stadionul “Tineretului” din Craiova era mult prea mic pentru numerosii si fanaticii “tifosi”craioveni. In primul sau pe prima scena, Stiinta a terminat pe locul 11 in clasament, dar in acel sezon echipa a disputat toate meciurile cu Stadionul “Tineretului” plin pana la refuz, meci de meci capacitatea tribunelor (15.000 locuri) fiind cu mult depasita. Acest fapt unic a dus la decizia construirii unui stadion de mare capacitate, viitorul “Central”, intr-o vreme cand spectatorii din Romania se departasera de arene. Sezonul urmator a fost unul important pentru gruparea din sudul Romaniei, pentru ca, la Craiova, atunci au inceput sa fie puse bazele unui club puternic. La crearea centrului de copii si juniori, s-a inregistrat un record stupefiant de participare, niciodata egalat. Peste 40.000 de copii de toate varstele, din toata Oltenia, au venit la un mega-trial, care s-a intins pe durata a cinci luni. Afluenta inimaginabila de pusti care deja se visau in tricoul alb-albastru da masura a ceea ce insemna clubul din Banie pentru populatia intreaga Oltenie Pe 29 octombrie 1967, cu ocazia meciului echipelor de tineret ale Romaniei si Poloniei (scor 2-2) a fost inaugurat Stadionul “Central”, cu 37.000 de locuri, pe atunci cel mai mare stadion al vreunei echipe de club din Romania. La sfarsitul anilor ‘60, suporterii Craiovei erau deja renumiti pentru atmosfera fantastica pe care o creau la fiecare meci. In 1968-1969, suporterii Craiovei castiga Trofeul “Petschovski”, editia I, singura care a starnit interesul publicului, trofeul cazand, din pacate, in derizoriu cu timpul. “Cand intrau pe teren si din 40.000 de inimi se auzea un urlet: «Stiinta , adversarilor le tremurau picioarele si vroiau sa se intoarca pe tunel, la vestiare. Noi eram gentlemani si le spuneam: «Poftiti in stadion, dupa dumneavoastra ”, isi amintea Zoltan Crisan. Tot in acea perioada a luat nastere si fenomenul suporterilor organizati. Fanii se prezentau la meciuri cu fulare, steaguri, tobe, confetti, petarde si fumigene. Uluitoarea si fascinanta galerie a Craiovei a fost prima care a folosit materiale pirotehnice in Romania. Primele petarde din fotbalul romanesc au explodat pe “Central”. 6 iunie 1969. “Intr-o saptamana dominata de pregatiri si curiozitati gravitand in jurul campionatelor europene de box, ne-a fost dat sa inregistram o veste importanta, care nu se inscrie totusi in aria de interes amintita. La unul din meciurile de fotbal ale etapei trecute, si-a facut aparitia pe un teren romanesc prima petarda. Stirea ne-a parvenit pe calea undelor radiofonice, prin intermediul unuia dintre cronicarii care asigurau saptamanal transmisiunile sportive, tocmai de la Craiova. Atunci ne-a frapat nonsalanta reporterului, tonul usor amuzat, daca nu chiar binevoitor, vag patern, fata de aceasta nascocire a cine-stie-carui spectator ghidus, gelos pe arsenalul pirotehnic al tifosilor italieni, ori pe pistoalele mortale din tribunele sud-americane.” Articolul ii apartine lui Emanuel Valeriu, iar reporterul era nimeni altul decat magnificul Sebastian Domozina. Fanii Craiovei au fost dintotdeauna niste rebeli ai timpurilor lor. Bucurestiul a incercat mai mereu sa supuna echipa Olteniei, nedreptatind-o de atatea ori, fara insa sa-si dea seama ca fiecare nelegiuire aducea Universitatii alte sute si mii de simpatizanti, din toata tara. In 1975, cand alb-albastrii au pierdut in fata Rapidului finala Cupei (1-2), dupa un meci in care oltenii au acuzat vehement arbitrajul pro-giulestean al lui Nicolae Rainea (presa vremii dandu-le dreptate, in masura in care putea sa o faca), suporterii Craiovei au amenintat ca “daca Rainea mai vine la Craiova, il impuscam ca pe Kennedy la Dallas.” Arbitrul i-a eliminat atunci pe Petre Deselnicu si Cornel Berneanu, aproape toate deciziile sale de pe parcursul celor 90 de minute fiind impotriva oltenilor. ,Memorabila ramane si noaptea dinaintea meciului cu Dinamo (25 mai 1975), castigat cu 3-0, cand peste 500 de suporteri olteni au dormit pe stadion, ca sa fie siguri ca vor vedea meciul de a doua zi. In acel sezon, la antrenamentele obisnuite ale echipei lui Titi Teasca erau prezenti cate 1000 de suporteri. In 1979, pe 24 octombrie, dupa meciul Universitatea Craiova - Leeds United 2-0, din turul 2 al Cupei UEFA, cu 40.000 de suporteri fanatici ai Craiovei creand o atmosfera fabuloasa, arbitrul acelui meci, Gianfranco Menegalli (Italia), a declarat: “LA VOI E CA LA NAPOLI !!!”. Galeria anilor ‘70 se autointitulase “Ajax” si era condusa pe atunci de celebrul “Ostrovschi”, dar acolo, la tribuna a II-a, era doar nucleul suporterilor, pentru ca la majoritatea meciurilor din acea perioada toti spectatorii stateau in picioare si incurajau echipa, iar participarea la meciurile din deplasare devenise o obisnuinta pentru numerosii fani ai Stiintei. Pe vremea lui Ceausescu se statea la “a doua”, sub stema asezata in dreptul liniei care marcheaza centrul terenului. Se statea si pe blocurile de langa Polivalenta, chiar si catarati pe stema RSR, fara ca Partidul sa-si dea seama ce “blasfemie” comiteau baietii care fluturau steagurile alb-albastre. Era vremea cand “Centralul” se umplea de dimineata, indiferent ca meciul era pogramat sa inceapa mult dupa pranz. Poporul albastru venea cu mancare, apa, table si ziare pe stadion, pentru ca trebuia sa astepte mult timp pana cand din tunelul de la tribuna I isi faceau aparitia Antognoni, Passarella, Breitner sau Rummeningge, Tigana ori Giresse, Briegel sau Filipovici. Ei, adica oaspetii, care defileaza azi la “********* Legends”, ieseau primii de la vestiar ca sa se acomodeze cu infernul celor 50.000 de voci care urlau la unison “Stiinta! Stiinta! Apoi lumea lua loc pe bancile de lemn ca sa-si traga un pic sufletul si sa pregateasca petardele, pentru ca urma momentul cel mare: pe teren intra “Campioana unei Mari Iubiri”! In programul pe care Girondines Bordeaux l-a scos pentru meciul cu Universitatea Craiova, antrenorul francezilor declara: “Romanii sunt o echipa tare, cu multi internationali. Nu intamplator, in primul tur au eliminat Fiorentina. Dar altceva m-a pus pe ganduri publicul. Atmosfera este fantastica. Am asistat la un derby al campionatului intern, stadionul a fost arhiplin, iar fanii Craiovei creeaza o atmosfera sud-americana”. Tehnicianul se numeste Aime Jacquet si a castigat cu “nationala” Frantei, in 1998, Cupa Mondiala. “Wembley? Nu! Azteca? Nu! San Siro? Nu! Ne aflam pe “Centralul” oltean, cu nimic mai prejos astazi decat marile stadioane ale lumii, prin entuziasmul tribunelor pline varf, prin ambianta vulcanica. Steaguri si stegulete cu culorile clubului craiovean, pancarde, baloane multicolore, gata sa-si ia zborul spre inaltimi - intreaga recuzita a marilor spectacole fotbalistice… Sportul - Joi, 9 Decembrie 1982. “Fericire pe teren. Fericire in tribune. Festival pe Unirii. Strada principala a Craiovei e inundata de olteni. Cu steaguri. Cu tobe. Cu trompete! Cea mai buna si cea mai iubita echipa de fotbal din Romania a pasit, printr-o daruire impinsa pana la sacrificiu, in turul 4 al Cupei UEFA.” Gheorghe Mitroi, Scanteia - 9 Decembrie 1982, dupa meciul Universitatea Craiova – Girondins Bordeaux. Tot legendarului stadion “Central”, fieful Universitatii Craiova si martorul marilor performante alb-albastre, i-a fost dat sa mai traiasca o premiera: aparitia primelor bannere din fotbalul romanesc. Craiova a fost o gazda ospitaliera si entuziasta pentru intalnirea dintre reprezentativele de fotbal ale Romaniei si Austriei. Tribunele au fost arhipline, iar festivitatea de deschidere a partidei a prilejuit momente emotionante (un amanunt inedit si pitoresc: la intrarea echipelor in teren, pe toata latimea tribunei a II-a, a aparut cuvantul «Romania», scris din panouri tricolore purtate de spectatori), dar din pacate asteptarile publicului (mai numeros, suntem siguri, decat ar fi fost la Bucuresti) n-au fost rasplatite nici de factura jocului, nici de rezultat.” Radu Urziceanu, Sportul - 1972, dupa meciul Romania - Austria 1-1.


Desi este o insula de latinitate in estul Europei, din cauza restrictiilor dictaturii comuniste a lui Ceausescu, publicul romanesc era mai putin familiarizat cu modelul “ultras” ca forma de sustinere a echipei favorite. In editia 1990-1991, Universitatea castiga campionatul intr-o atmosfera superba, dar Craiova incetase sa mai fie magica echipa care cucerea Europa. Intotdeauna insa, deasupra vechiului “Central”, aerul are parca o alta densitate, pare umplut cu ecoul strigatelor de fericire din vremea Craiovei Maxima. Dupa caderea regimului comunist de la Bucuresti (1989), Ultras Craiova este unul din primele grupuri ultra’ care apare in Romania. El reprezenta de fapt intreaga galerie a Universitatii. Era o galerie eterogena, care ii cuprindea pe toti cei care erau dispusi la orice sacrificii pentru a fi alaturi de Stiinta, indiferent daca juca acasa sau in deplasare. Cum insa grupul nu era foarte compact, in jurul nucleului care conducea mai existau cateva mici grupuri-satelit, formate din baieti mai tineri, care insa incurajau echipa in spatele aceluiasi banner. In 1993, galeria albastra merge in numar mare la Bucuresti si isi sustine cu multa pasiune echipa, care castiga in fata Daciei Unirea Braila finala Cupei Romaniei, ultimul trofeu care a luat drumul Baniei pana in ziua de azi. 1994-1995 este al doilea sezon consectiv in care Stiinta lupta pentru titlu cu rivala de o viata, Steaua Bucuresti, iar “tifosi” din Banie fac spectacol pe toate stadioanele unde merg Craioveanu si coechipierii sai. Galeria olteana face, pe 8 aprilie 1995, o deplasare istorica, ducand peste sapte mii (7.000) de oameni in Ghencea, pentru derby-ul cu Steaua. Fabuloasa dovada de atasament fata de Universitatea este, in acelasi timp, o adevarata demonstratie de forta pentru sustinatorii echipelor bucurestene, care urmaresc socati de la balcoane, din baruri sau de pe strazi, incredibila masa de oameni care paralizase circulatia si le colorase orasul in alb-albastru, marsaluind orgolioasa spre stadionul din Ghencea. In aceeasi editie, Universitatea pierde si calificarea in ultimul act al Cupei Romaniei, dupa o semifinala cu Rapid, jucata in sistemul tur-retur. In meciul-revansa de la Craiova, atmosfera din tribunele “Centralului” este fantastica, rivalii din Giulesti aplaudand la final specaolul oltenilor. Diferentele de mentalitate dintre membrii Ultras Craiova s-au accentuat insa in timp, lucru care a dus la desprinderea de grup a doua factiuni: Brigada “U” si Commando, care mai tarziu aveau sa se uneasca intr-una singura, dand nastere CUCS Separarea celor doua grupari, nu intamplator formate din cei mai tineri si mai fanatici baieti din galeria alb-albastra, a adus dupa sine agonia primului nume pe care l-au avut fanii Craiovei. In 1996, la meciul Univesitatea Craiova - Rapid 3-1, a fost ultima aparitie a bannerului cu Ultras Craiova. *CUCS - Commando Ultra' Curva Sud (cuvantul 'curva' nu iseamna nimic obscen, ci este traducerea in limba italiana a cuvantului 'peluza'). Suporterii Craiovei care proveneau din Caracal si a caror importanta in interiorul galeriei oltene era incontestabila si-au facut si ei propriul banner, Atomic Lions. Era primul grup ultra' organizat al unei echipe din Romania, care era din alt oras decat aceasta. Dupa cativa ani, ei se vor alatura celor din FDL Bucuresti, care formasera deja Blue Lions (actualul lor nume e BL - Gruppo Caracal). In 1995, Brigada “U” este prima grupare care se separa de Ultras Craiova. La inceput avea putini membri, dar mentalitatea lor era cu totul diferita. Majoritatea erau elevi ai Liceului Carol I. Din 1998, isi schimba numele in Craiova Ultra’ Group, numarul lor crescand semnificativ. Bannerul cu CUG a aparut la meciul Universitatea Craiova – FC National 5-1, ei alegand sa stea la acel meci in Peluza Nord (lucru pe care, doi ani mai tarziu, aveau sa-l faca si cei de la Sezione, dar din cu totul alte motive). Tot in ’95-’96 apare si bannerul cu Fossa Dei Leoni, nume sub care se grupeaza mai multi ultrasi ai Stiintei din Bucuresti, a caror prezenta la toate meciurile Craiovei ii obliga sa mearga aproape in fiecare saptamana in deplasare. In toamna anului 1996, dupa moartea “tunarului” Craiovei, ION OBLEMENCO, legendara arena a Stiintei primeste numele marelui atacant, de patru ori golgheter al Romaniei. Apoi, in primavara lui 1997, o a doua factiune se desprinde de Ultras Craiova: Commando (prima aparitie a bannerului a fost la partida cu Poli Timisoara, de la Severin, scor 0-0). La inceput reprezentand o brigada foarte restransa numeric, aceasta titulatura va deveni (pentru o perioada), in 2000, numele intregii peluze. Bannere ca White-Blue-Boys (1996), TNT Lions (1996), Fighters (1997), South Force, Sud Kaos sau Fronte Ribelle (reaparut in 2008 pe gardul peluzei) au rezistat foarte putin, ele apartinand catorva persoane. Campionatul ’96-’97 este unul incarcat de incidente si evenimente importante, ultrasii trecand print-o perioada de tranzitie. Acestia intentioneaza sa-si schimbe locul de la tribuna a II-a, osciland intre cele doua peluze. Paradoxal, violentele incidente de la meciul cu Sportul Studentesc, din primavara lui 1997 si etapele de suspendare a propriului teren, au ajutat fanii sa se hotarasca asupra sectorului pe care-l vor ocupa de atunci inainte: Peluza Sud. Cele mai violente incidente din istoria fotbalului romanesc au avut loc, din pacate, la Craiova, pe 15 martie 1997. La finalul partidei cu Sportul Studentesc, care se anunta una normala, de campionat, pierduta insa cu 1-2 dupa arbitrajul clujeanului Sorin Vadana, care a viciat rezultatul, capitala Olteniei s-a transformat intr-un teatru de razboi. Haosul s-a instalat pe strazile Craiovei, suporterii au vrut sa-si faca singuri dreptate si confruntarile cu fortele de ordine au durat multe ore, pana dupa miezul noptii, sfarsind cu raniti si importante pagube materiale. Ca pedeapsa pentru incidentele din interiorul si din afara arenei, clubul craiovean a primit initial opt etape de suspendare a terenului propriu, reduse apoi la patru. Trei dintre ele s-au disputat la Severin si una la Targu Jiu, mii de fani din Cetatea Baniei descinzand in cele doua orase ale Olteniei, pentru ca, alaturi de publicul local, sa fie alaturi de Stiinta. Dupa epuizarea etapelor de suspendare, meciul cu care Universitatea Craiova a revenit in vulcanul de pe “Ion Oblemenco”, a fost tocmai derby-ul cu Steaua, din etapa a ***-a. Craiova a castigat cu 3-2, dar pentru ultrasii albastri a fost un meci istoric: Peluza Sud a adoptat pentru totdeauna superlativul 'cea mai frumoasa galerie a tarii'. La acel meci, fanii au fost incadrati de impresionante dispozitive ale fortelor de ordine, masate atat in interiorul, cat si in afara stadionului. La doar trei zile de la confruntarea din Banie, cele doua rivale se intalnesc din nou, pe teren neutru, la Pitesti, in semifinalele Cupei. Entuziasmati de victoria de la Craiova, oltenii iau cu asalt Pitestiul si domina tribunele arenei din Trivale, dupa ce in orele dinaintea partidei, pe strazile orasului lui Dobrin avusesera loc ciocniri cu stelistii, ultimii intr-o evidenta inferioritate. Ultimii ani ai secolului trecut erau cei in care suporterii leilor faceau deplasari de neuitat, asa cum a fost si cea din semifinalele Cupei, de la Ramnicu Valcea, pentru partida cu FC Arges (editia 1997-1998). Zeci de autocare au pornit spre orasul din nordul Olteniei, trenurile s-au umplut cu suporteri, iar stadionul din “Zavoi” arata ca o cetate asediata, sute de fani ai Stiintei ramasi fara bilete escaladand atunci zidurile arenei pentru a patrunde cu forta in tribune. Insa nimic nu se va putea compara vreodata cu ceea ce s-a intamplat in 1998, la finala Cupei Romaniei, dintre Rapid Bucuresti si Universitatea Craiova. Un regulament stramb, care prevedea ca finala competitiei KO trebuie sa aiba loc intr-un singur act, pe “terenul neutru” al fostului stadion bucurestean din complexul “Lia Manoliu”, i-a obligat pe fanii Stiintei sa joace in deplasare, la 250 de kilometri de Craiova, in timp ce giulestenii erau practic acasa, in propriul oras, doar ca pe un alt teren. Suporterii Universitatii au sfidat insa aceasta anomalie, mostenita dinainte de 1989, dar niciodata sesizata si contestata vehement de cineva. Mareea alb-albastra s-a revarsat spre Bucuresti cu o forta de neimaginat. Doua garnituri de tren destinate exclusiv fanilor Craiovei au pornit spre orasul de pe Dambovita ticsite de oameni. Altii, pentru a evita imbulzeala din cele doua garnituri speciale, au preferat sa ia cu asalt trenurile normale de calatori, sau au format coloane de masini care se intindeau pe multi kilometri. Oltenii au invadat capitala Romaniei, intr-o desfasurare de forte fara precedent. Uluite de ceea ce se intampla, autoritatile s-au recunoscut depasite de situatie. Peste 25.000 de fanatici ai Universitatii, din intreaga tara, au format un urias animal viu, care se misca pe arterele Bucurestiului, spre o destinatie unica: fostul stadion „23 august”. A fost cea mai numeroasa galerie deplasata vreodata de o echipa romaneasca intr-un alt oras decat cel de resedinta, un record absolut pentru tara noastra, care probabil nu va mai putea fi niciodata egalat de vreo alta echipa, cu exceptia Craiovei. In anul 1999, Fossa Dei Leoni, alaturi de alti fani din Bucuresti care nu erau pe atunci componenti ai vreunei alte brigazi, dau nastere unei noi grupari: Blue Lions (Bucuresti). Baietii din Caracal vor purta numele de BL - Gruppo Caracal. Numarul mare de suporteri pe care Universitatea ii are in Bucuresti, i-a facut pe cei mai fanatici dintre acestia sa aiba aspiratii din ce in ce mai indraznete. Astfel, Blue Lions a fost primul grup de suporteri din tara noastra care a avut personalitate juridica, devenind Fan-Club Blue Lions. Campionatul 1999-2000 aduce Stiinta in lupta pentru evitarea retrogradarii. Meciul decisiv, cel cu FC Brasov, una dintre contracandidate, a fost unul greu de uitat. Ardelenii au venit in penultima etapa la Craiova, dar au gasit in Banie 40.000 de fani care au creat o atmosfera incendiara, multa lume (inclusiv presa) fiind de acord la finalul partidei ca publicul i-a invins, aproape de unul singur, pe brasoveni. Universitatea a castigat cu 1-0, dupa un autogol al adversarilor, si a ramas in Divizia A. In cealalta competitie, Cupa Romaniei, elevii lui Emil Sandoi au ajuns in finala, dupa ce au trecut de Rapid in penultimul act. Tot 40.000 (numar des mentionat atunci cand Universitatea sustinea pe teren propriu un meci important) de craioveni au fost si atunci pe „Ion Oblemenco”, ambianta electrizanta ajutandu-i pe alb-albastri sa castige partida tur cu 2-0 si sa obtina practic calificarea. Cea mai numeroasa deplasare din istoria fotbalului romanesc (1998) avea sa fie urmata de o alta, de aproape aceleasi dimensiuni, doi ani mai tarziu, pentru finala cu Dinamo. Alte doua garnituri de tren, destinate exclusiv suporterilor Stiintei, au pornit spre Bucuresti, cu speranta in suflet ca echipa lor va invinge cea mai mare rivala. Universitatea a pierdut insa si de aceasta data trofeul, spre deziluzia tuturor. Anul 2000 a fost un an de cautari, in care majoritatea tinerilor devenisera membri ai CUCS si se aflau in profunda contradictie cu Craiova Ultra’ Group, care era acum compus din doar cativa veterani, fosti lideri ai vechiului Ultras Craiova. Acestia, nemaifacand parte din nici un grup, aderasera intre timp la CUG, ajungand sa-i elimine din grupare tocmai pe cei care o infiintasera. Ultrasii adevarati (CUCS), cei care organizau activitatea peluzei si realizau coregrafiile ce aveau sa ramana in istorie, si-au radicalizat discursul, nemaifiind dispusi sa tina in spate o intreaga peluza, dar sa fie dirijati de altii. CUCS devenise astfel grupul in care se reunisera toti cei care doreau schimbarea. Ruptura trebuia sa se produca si in septembrie 2000, la derby-ul cu Rapid, din Giulesti, apare Freak Boys (o factiune elitista, care astazi nu mai exista fizic, ci doar prin spiritul celor care inca se mai aduna acolo), iar in decembrie 2000, la partida cu Dinamo, se naste Sezione Ultra’. Acestea erau brigazile in mana carora, din ianuarie 2001, ramane intreaga responsabilitate si conducerea peluzei. Din acel moment, imaginea Peluzei Sud s-a schimbat mult. C.U.C.S. devenise astfel un nume impersonal, definind Peluza Sud si nu o grupare anume, imensul banner avand aparitii tot mai rare si disparand, incet-incet, de pe gardul din fata tabelei de marcaj. Un an mai tarziu, in octombrie 2001, in peluza debuteaza Teste Matte, grup desprins din Sezione Ultra’. Ei s-au desfiintat in 2004, dupa ce bannerul lor a fost confiscat de suporterii unei alte echipe, desi acest lucru s-a intamplat in urma unor incidente in care grupul craiovean era intr-o categorica inferioritate numerica 1 la 30! Incepand din toamna anului 2000, galeria Universitatii porneste contra noului finantator al echpei un adevarat razboi de gherila, care va dura doi ani. Au fost 24 de luni suferinta, in care fanilor li s-a inchis Peluza Sud si in care fanii au fost invrajbiti intre ei cu ajutorul unei parti a mass-mediei. Echipa isi pierduse identitatea si ajunsese sa slujeasca intereselor marii sale rivale, Dinamo, prin intermediul personajului care, sub masca de finantator, venise de fapt in misiune in Banie. Anul 2002 a inceput in doliu pentru fotbalul craiovean. In timp ce echipa se afla in cantonament in Cipru, o tragedie a cutremurat Oltenia. In urma unui stop cardiac, Cristi Neamtu, portarul de nici 22 de ani din lotul alb-albastru, a decedat intr-un spital din Nicosia, dupa ce se accidentase la antrenament, intr-o blestemata zi de joi, pe un teren din Larnaca. Vestea s-a raspandit in Banie cu viteza sunetului si Craiova intreaga a amutit de durere. Suporterii au uitat pentru cateva zile de orice conflict si au cerut conducerii clubului sa retraga pentru totdeauna de pe tricourile echipei numarul 12, cel purtat de „Schmeichel”, iar acesta sa fie acordat fanilor Stiintei. Peluza Sud a purtat de atunci numele pustiului erou, Cristi Neamtu. In ultima etapa a sezonului 2001-2002, Universitatea a evoluat pe Stadionul “Ion Oblemenco” in compania echipei FC National, care, cu o victorie in fata craiovenilor, ar fi devenit campioana Romaniei, in dauna lui Dinamo Bucuresti, fosta echipa a Ministerului de Interne. Atunci, pentru prima data in istoria fotbalului romanesc si probabil in premiera mondiala, suporterii olteni i-au sustinut pe adversari, huiduind copios la fiecare atingere de balon jucatorii propriei echipe, care, desi purtau pe piept emblema Universitatii Craiova, semnasera deja cu Dinamo. Editia urmatoare incepea fulminant pentru Universitatea, care se prezenta in Divizia A cu o echipa schimbata din temelii, nu mai putin de 22 de fotbalisti disparand in vara din lotul alb-albastru. Publicul vine din nou langa favoriti si arata tuturor, pentru a cata oara, ce inseamna spiritul Craiovei. Astra Ploiesti pierde fara drept de apel in prima etapa, tribunele fostului “Central” realizand un spectacol unic. Dupa o alta victorie, cu FCM Bacau, in Moldova, derby-ul cu Steaua, din etapa a III-a, a readus pe arena din Banie atmosfera magnifica a meciurilor de altadata, cand pe malul Jiului veneau Bayern Munchen, Leeds, Inter, Fiorentina, Bordeaux, Kaiserslautern sau Benfica Lisabona Nu mai putin de 50.000 de oameni, care au patruns in stadion prin orice mijloace, au umplut pana la asfixiere tribunele de pe „Ion Oblemenco”, alti 10.000 de oameni ramanand pe dinafara, unii cu biletele in mana. Din cauza numarului mult prea mare de spectatori, partida a fost in pericol sa nu se mai dispute, insa Dumitru Dragomir, presedintele LPF, prezent la tribuna oficiala, i-a ordonat observatorului: “Lasa meciul sa inceapa, altfel ne omoara lumea!” “Nici in strainatate n-am vazut asemenea public. Nu mi-a venit sa cred ochilor cand am vazut ce era in tribune cu trei ore inainte de inceperea meciului. Am zis ca nu poate fi adevarat. Mai mult decat atat, am auzit ca afara au ramas peste 10.000 de oameni cu biletele in mana, pentru ca nu mai aveau unde sa intre pe stadion. N-am stiut niciodata ca voi ajunge sa joc la CRAIOVA, dar ceea ce am vazut astazi depaseste orice inchipuire! a declarat Jean Vladoiu, dupa derby-ul castigat de Universitatea cu 3-1. La sfarsitul lui 2002, inaugurarea instalatiei de nocturna a arenei craiovene a prilejuit fanilor din Banie orchestrarea unui nou spectacol de sunet si lumina. “Batranii veniti sambata pe Stadionul “Ion Oblemeco” le-au spus celor de langa ei ca nu au mai vazut niciodata asa ceva. In lumina nocturnei, 40.000 de olteni formau un vulcan pregatit sa isi reverse vuietul peste cei din teren. Alti 10.000 de suporteri ai Universitatii au facut doar drumul pana la arena, pentru ca, precum la partida cu Steaua, nu au mai avut loc inauntru. In minutul 50, manifestarile suporterilor olteni au atins punctual culminant. Peluza “Cristi Neamtu” a luat foc, la propriu si la figurat, luminata de zecile de torte si de miile de artificii, aruncate apoi in fata sectorului galeriei”, relateaza cotidianul Pro Sport. In 2003, peisajul ultras craiovean se imbogateste cu alte doua noi grupuri, Girls (alcatuit evident, exclusiv din fete) - in martie si South Maniaks - la sfarsitul anului. Din pacate, nici unul dintre cele doua nu mai exista azi Publicul craiovean a mai uimit o data intreaga tara, cand, la 7 iunie 2003, nationla a revenit in Banie dupa multi ani. La antrenamentul oficial dinaintea partidei cu Bosnia, contand pentru preliminariile Campionatului European din 2004, in tribune au fost prezenti peste 15.000 de olteni, care au scandat numele Romaniei si i-au impresionat pe tricolori, facandu-i sa se simta ca la meci. “Cred ca s-a stabilit un record mondial al spectatorilor prezenti la un antrenament! a spus unul dintre internationalii romani dupa inedita sedinta de pregatire. La jumatatea sezonului 2003-2004, relatia dintre suporteri si finantatorul echipei s-a stricat definitiv, dupa ce acesta i-a vandut Rapidului pe doi dintre cei mai importanti tineri jucatori ai echipei la acel moment, chiar inaintea returului. Cu un gest disperat, ultrasii Stiintei au incercat sa-i aduca pe fotbalisti inapoi la Craiova, asteptand pe aeroportul Otopeni aeronava cu echipa nationala, din care faceau parte si cei doi si care se intorcea de la o actiune in Cipru. Jucatorii au fost insa scosi de impresari din aeroport pe o iesire secundara, pentru a evita intalnirea cu suporterii. Spre deliciul presei de scandal, la Craiova au avut apoi loc incidente intre fani si patron.Ultimul a incercat sa-l instaleze antrenor al echipei pe Lacatus, cel care se identifica, in opinia multimii, cu marea rivala din Ghencea. Fostul stelist nu a rezistat decat sase ore in functia de antrenor al Stiintei, el fiind nevoit sa paraseasca Bania in acea noapte, desi tocmai semnase un contract cu clubul craiovean. In martie 2004 a aparut factiunea Ultras, dar si alte grupuri mai mici, Boys 04, South Region si Nasty Boys, care s-au desfiintat insa dupa putin timp. Ultimele doua fac acum parte din Praetoria, brigada aparuta in anul 2005 si formata in mare parte din fosti membri Teste Matte. Halucinantul sezon 2004-2005 a adus orasul Craiova in pragul disperarii. Intreaga Oltenie si suporterii alb-albastri din restul tarii au trait o drama: retrogradarea Universitatii Craiova, dupa 41 de ani neintrerupti pe prima scena O tragedie a fotbalului romanesc, a carui prima divizie parca nu mai avea sens fara religia albastra din sudul tarii Aproape de colaps, dupa ce intreg lotul de jucatori a fost vandut, cei mai multi mergand, din nou, la Dinamo, Universitatea Craiova a refuzat compromisul cumpararii unui loc in Divizia A si a luat-o de la zero, inventand din nou o echipa. La finalul campionatului 2005-2006, Stiinta s-a intors in primul esalon, dupa un sezon in care a suferit si a luptat cu mandrie si cu onoare, depasind orice obstacol alaturi de fanii ei. 19 mai 2006 a fost o zi in care Oltenia fotbalistica a explodat din nou de bucurie. Campioana unei mari iubiri a revenit acolo unde altii n-au vrut-o, dar nu i s-au putut impotrivi. Dragostea din care s-a hranit Universitatea in acel an, nici nu poate fi inteleasa de cei care i-au facut rau, nici nu poate fi respectata de cei care acum isi rodeau unghiile de neputinta. Pana la urma n-a fost un vis urat, ci unul dintre cele mai frumoase pe care aceasta echipa le-a trait vreodata. Inconjurata de atata iubire, n-avea cum sa nu reuseasca Craiova si suporterii ei isi traiau in continuare fascinanta lor poveste de dragoste. Intreaga Oltenie a sarbatorit nu promovarea, ci renasterea Universitatii, a celei mai iubite si mai rebele echipe care a existat vreodata in Romania, in timp ce Bucurestiul tremura din nou: singura rivala de care se temea cu adevarat se intorsese! Brigada 26 a luat fiinta din initiativa a 26 de suporteri din Timisoara, care au mers pe 26 noiembrie 2006 la meciul disputat la Arad, dintre UTA si Universitatea Craiova. Membrii grupului sunt studenti veniti din Craiova, Tr. Severin, Targu Jiu, Motru, Corabia, Caracal, Pitesti, Bals si Bocsa. Scopul brigazii este formarea unui nucleu puternic in partea de vest a tarii. Prin Peluza Sud au trecut Capillati (iunie 2006, desfiintati in aprilie 2007) si tot acolo s-au asezat si South Guard, nascuti in 2007. A reaparut si bannerul istoric cu Fronte Ribelle, purtat peste tot de cativa reprezentanti ai noii generatii, veniti din Bucuresti. Intrata in randul marilor echipe ale Europei, Universitatea e sustinuta astazi de galerii diferite, aflate in ambele peluze, acestora adaugandu-li-se mai multe grupari care au reinsufletit tribuna a II-a. Astfel, la “Nord” stau Sezione Ultra’, reveniti in locatia in care au luat nastere, factiunea Ultrasi Liberi (compusa aproape in totalitate din veteranii si membrii fondatori ai grupului Ultras aparut in 2004, dar retrasi intre timp din respectiva grupare din diverse motive) si Gruppo Motru, un vechi nucleu de suporteri din orasul gorjean. La tribuna a II-a s-a postat Legivnea.XIII.Gemina (iunie 2007), una dintre cele mai frumoase grupari, un fan-club extrem de activ, care isi are originile intr-un alt oras al Olteniei, Drobeta Turnu Severin. Legiunea a XIII-a Gemina era legiunea de elita a armatelor romane, avand ca simbol leul, spre deosebire de restul legiunilor care aveau ca simbol taurul si acvila. O alta particularitate era culoarea albastra a mantiilor si a scuturilor, culoarea celorlalte legiuni fiind rosul. Gemina a redat practic viata tribunei dinspre Polivalenta si, fara sa se vrea neaparat un grup „ultras”, creeaza un spectacol superb la fiecare partida de pe “Ion Oblemenco”, dand de multe ori tonul scandarilor pe intreg stadionul. Alaturi de baietii din Mehedinti sunt Blue Angels (noiembrie 2007), o alta grupare reprezentand fanatici ai Stiintei din afara Baniei. Cu inimile luate prizoniere de Universitatea, suporteri alb-albastri din Sibiu, Valcea si Gorj s-au reunit sub aceasta titulatura pentru o cat mai buna organizare a deplasarilor si au format, la randul lor, un alt fan-club puternic. Ingerii albastri spun raspicat ca nu isi propun sa reprezinte fenomenul „ultras”, pentru ei contand doar Universitatea Craiova: “ne-am nascut din iubirea pe care o purtam celei mai frumose echipe de fotbal din Romania!” Interesant este ca multitudinea de bannere postate in fata galeriei din 1990 si pana in jurul anului 2000, a reprezentat de fapt o epoca romantica, de pionierat, plina de sacrificii, dar o etapa normala, de maturizare a celor care au format galeria organizata a Universitatii. In spatele celor mai multe dintre titulaturi se aflau de cele mai multe ori cateva persoane, nu grupuri foarte mari de fani, adica nu grupari in adevaratul sens al cuvantului. Organizat sau nu in fan-cluburi sau grupuri ultras, publicul din Banie isi traieste in continuare povestea sa de dragoste, ramanand, pentru fanatismul cu care isi incojoara echipa favorita, cel mai vulcanic din Romania, in stare sa socheze in orice moment si sa ingenuncheze orice adversar, fara exceptie. ● Singura galerie din Romania cu care ultrasii craioveni au o relatie de prietenie este cea a Politehnicii Timisoara.


Singura galerie din Romania cu care ultrasii craioveni au o relatie de prietenie este cea a Politehnicii Timisoara. Dupa ce si-au aratat una alteia respect si s-au aplaudat reciproc in 1997, la meciul de la Severin, cand Universitatea avea terenul suspendat dupa incidentele din partida cu Sportul, suporterii celor doua echipe s-au reintalnit patru ani mai tarziu. Pe 29 septembie 2001, Universitatea avea meci la Timisoara, dar contra celor de la UMT, Poli fiind atunci in Divizia B. Ajunsi sambata dimineata in orasul de pe Bega, fanii Craiovei au mers cu totii la meciul lui Poli, care incepea la ora 11. Timisoara se afla undeva undeva in subsolul clasamentului, iar Stadionul “Dan Paltinisanu” era pustiu, doar cateva zeci de fanatici alb-violeti fiind prezenti la partida cu Minaur Zlatna, castigata de gazde cu 3-1. Spre uimirea celor 22 de fotbalisti din teren, suporterii Stiintei, ajunsi la stadion cand partida deja incepuse, au incurajat-o pe Poli, desi gestul a fost mai mult unul simbolic, meciul fiind unul fara o miza importanta. Dupa-amiaza, suporterii lui Poli au fost si ei prezenti pe stadionul de la Padurea Verde, dar nu alaturi de concitadinii lor, ci in peluza ocupata de galeria craioveana, incurajand-o pe Universitatea (foto 1). In sezonul urmator (2002-2003), cele doua mari rivale din vestul tarii, Poli Timisoara si UT Arad au revenit pe prima scena. Etapa a VIII-a programa, la Arad, partida dintre UTA si Universitatea Craiova si cateva sute de suporteri ai Stiintei au pornit spre vest pe 19 octombrie 2002. In gara din Arad insa, peste 50 de ultrasi “viola” ii asteptau pe olteni. Timisorenii au venit in Arad, orasul marii lor rivale, pentru a o sustine pe Universitatea Craiova, din peluza oaspetilor. Si au facut-o pana la urma, chiar daca reprezentantii fortelor de ordine s-au opus initial intrarii in interiorul arenei a baietilor cu fulare alb-violete (foto 2). Apoi, la partida directa din Banie, galeria olteana a afisat un mesaj pe care se putea citi: «Doua culori, doua orase, o singura inima scrie istoria ultra’» (foto 3). In retur, pe 17 mai 2003, cu doua etape inainte de finalul sezonului, cand Poli Timisoara se afla in plina lupta pentru evitarea retrogradarii, suporterii Stiintei au strigat numele echipei din Banat si au afisat un banner pe care statea scris «Poli in “A”!» In campionatul urmator, pe 17 octombrie 2003, la cateva zile de la disparitia lui Zoltan Crisan, a avut loc partida dintre Universitatea si Poli Timisoara. Din respect pentru durerea fanilor olteni, dar si pentru fostul atacant al Craiovei Maxima si al echipei nationale, banatenii au afisat un mesaj-omagiu la adresa lui Zoli. Superb gest (foto 4). In returul editiei 2004-2005, atunci cand Universitatea inca mai spera la evitarea retrogradarii, la partida din Banat, peluza timisoreana si-a aratat si ea solidaritatea cu Stiinta, afisand bannerele « Cu pasiunea si devotamentul vostru, ati castigat respectul nostru (foto 5) si «Craiova in “A”!» (foto 6). Si astazi, ambele galerii fac oficiile de gazda pentru fanii celeilalte echipe la meciurile directe, oaspetii venind, de fiecare data, in numar mare (foto 7), ba chiar oltenii au mers in Banat pentru meciul lui Poli cu Steaua, iar mai tarziu, banatenii au venit la Craiova pentru derby-ul Stiintei cu Dinamo. Suporterii celor doua echipe studentesti din capitalele Olteniei si Banatului sunt adversari de doua ori pe an, insa niciodata rivali si intotdeauna prieteni.






loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 616
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site