Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

PRIMELE SOCIETATI SI CLUBURI SPORTIVE DIN ROMANIA

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic




Primele societATi Si cluburi sportive din romAnia

Inceputurile activitATii de educaTie fizicA Si sport In InvATAmAntul universitar din RomAnia. primele COMPETITII sportive universitare. introducerea educaTiei fizice In InvATAmAntul superior, InfiinTarea instituTiilor specializate

1. Despre activitate sportiva in Romania se poate vorbi incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Intr-o etapa premergatoare inainte de anul 1850 s-au organizat cateva societati de gimnasticasi de vanatoare la Bucuresti, Sibiu, Brasov, Galati, Medias, Braila. Exista documente care atesta infiintarea unor societati, asociatii, cluburi si competitii sportive in a doua jumatate a scolului al XX-lea si care reprezinta nucleele dezvoltarii sportului romanesc.




In ordine cronologica primele societati si cluburi sportive infiintate la noi in tara au fost:

  • Societatea de Dare la Semn Bucuresti - 1862, in care se practica in exclusivitate tirul;
  • Societatea Centrala Romana de Arme, Gimnastica si Dare la Semn (cunoscuta si sub denumirea de Tirul) - 1876, Bucuresti , cu un rol deosebit in dezvoltarea educatiei fizice si sportului romanesc, prin organizarea sistematica a concursurilor si instituirii de noi ramuri sportive. Societatea a fost infiintata de catre profesorii Gheorghe Moceanu si Constantin Constantiniu;
  • Jockey - Club, 1962, Iasi ;
  • Bukarester Turnverein, 1867
  • Asociatia de gimnastica, 1869, Arad
  • Prima societate vanatoreasca, 1870, Bucuresti, cu un regulament ce prevedea disciplina, ordinea, protectia animalelor, precum si amenzile pentru cei care      incalcau regulile.
  • Societatea Equestra Romana, 1872, Bucuresti (in anul 1875 a devenit Jockey Club;
  • Societatea de patinaj, 1872, Cluj;
  • Societatea de popice, 1873, Bucuresti;
  • Reuniunea romana de gimnastica si cantari, la Brasov, in 1874;
  • Reuniunea de gimnastica, la Timisoara, in anul 1875;
  • Societatea de gimnastica, la Galati, in anul 1876;
  • Societatea internationala de tir si gimnastica, la Iasi, in anul 1877;
  • Societatea Olimpica Romana, la Bucuresti, in 1883;
  • Clubul ciclist Velocitas, la Timisoara in 1886;
  • Asociatia de canotaj Muresul, la Arad in anul 1890;
  • Societatea profesorilor de gimnastica si arme din Romania, Bucuresti, 1893;
  • Clubul sportiv Ardelean,      la Cluj in anul 1897;
  • Clubul atletic Timisoara, la Timisoara in anul 1899;
  • Clubul Raqueta, la Bucuresti in anul 1899,;
  • Societatea Viitorul      (a elevilor de la Liceul “Gheorghe Lazar“ si apoi elevilor din toata tara) la Bucuresti in anul 1901;
  • Automobil Club Roman, la Bucuresti in anul 1903;
  • Clubul de fotbal      Olimpia si Colentina la Bucuresti in anul 1904;
  • Societatea Inainte, la Bucuresti in anul 1905;

Datorita cresterii numarului de asociatii si cluburi sportive, a intrecerilor si competitiilor organizate in anul 1912, a luat fiinta 'Federatia Societatilor Sportive din Romania' realizandu-se astfel cadrul organizatoric necesar dezvoltarii ulterioare a activitatii sportive. FSSR a condus 12 comisii centrale: atletism, (alergari pe jos si concursuri), football-rugby (rugby-ul de astazi), football asociatie (fotbalul de azi), lawn tenis (tenis de camp), scrima, ciclism, tir, sporturi de iarna, canotaj, natatie, gimnastica si oina.

Dezvoltarea inregistrata de sportul romanesc pana in preajma anului 1916, intrerupt de declansarea primului razboi mondial a constituit baza organizatorica care a impulsionat aceasta activitate, in perioadele urmatoare.

In anul 1920 se afiliaza noi cluburi la FSSR, care ajunge al peste 4000 de membri si 50 de cluburi, iar pentru coordonarea intregului teritoriu s-au creat sapte comitete regionale ale FSSR: Brasov, Cluj, Regiunea de Vest, Banat, Arad, Hunedoara, Regiunea Moldova, Regiunea Bucovina, Regiunea Muntenia si Regiunea Oltenia.

In aceasta etapa se evidentiaza o serie de noi ramuri de sport: baschet, volei, alpinism, tenis de masa, box, canotaj, handbal precum si aparitia mai consistenta a sexului feminin in practicarea unor discipline la inot, handbal, volei, atletism, baschet. In anul 1922 au aparut primele forme de profesionism la box si fotbal.

2. Organizarea studentilor romani in societati si cluburi sportive isi are originea in interesul pentru sport manifestat de tinerii care studiau in Germania, Ungaria si Austria. Primele preocupari in acest sens se remarca in a doua jumatatea a secolului al XIX-lea. Preocuparile comune si legaturile dintre studentii care studiau la Berlin, Leipzig, Viena, Budapesta si in Transilvania, au generat ideea organizarii primelor nuclee ale sportului universitar.

Un rol important in organizarea actiunilor sportive studentesti l-a avut 'Societatea Academica Petru Maior “, constituita in anul 1862 de catre studentii romani care studiau la Budapesta si “Romania buna“, infiintata in anul 1864 la Viena. Studentii sportivi ardeleni, membrii ai acestor societati, au obtinut rezultate deosebite in competitii. S-au remarcat Simion Nemes, la concursul international de tir din anul 1910 de la Viena, Teofil Moraru, campion la aruncarea greutatii, Virgil Salvanu, sportiv multilateral, campion de box a orasului Budapesta in anul 1912 si medaliat cu argint in 1919 la “Jocurile Armatelor Interaliate” desfasurate la Paris.



Un eveniment important a avut loc la data de 20 ianuarie 1913, cand in cadrul Societatii Academice Petru Maior a luat fiinta “Sectia Sportiva“ care s-a implicat apoi activ in organizarea unor actiuni sportive in Transilvania.

De la nivelul studentimii, curentul sportiv s-a transmis in tot Ardealul si astfel apar primele unitati sportive organizate:

  • Clubul sportiv Gloria, in 1913 la Arad;
  • Societatea de gimnastica, sport si exercitiuni in anul 1913 la Sibiu;
  • Clubul Sportiv Ardelean (sau Clubul Sportiv al Tinerimei Romane), in anul 1914 al Cluj (cu disciplinele sportive: atletism, fotbal, gimnastica, scrima, tir, box, tranta)

Dupa 1 decembrie 1918, activitatea sportiva clujeana a inregistrat rezultate care au plasat-o in avangarda miscarii sportive din Romania. Clubul Sportiv Ardelean a devenit “ Clubul Sportiv al Oficiantilor Municipiului Cluj (27 august, 1919) acordand dezlegare studentilor, care s-au organizat intr-un club al lor.

Premergator actiunilor care au condus la formarea primul club sportiv universitar, documentele timpului atesta ca la data de 11 decembrie 1918, a avut loc la Cluj prima adunare de dupa Unire, a Societatii “Petru Maior“, fiind recunoscuta de oficialitati sub denumirea de “Societatea de lectura a studentilor romani din Cluj “ in cadrul careia functiona cu bune rezultate “Sectia sportiva“.

Anul 1919 a fost marcat de infiintarea “Universitatii Romanesti a Daciei Superioare“. Adunarea studentilor clujeni din data de 19 noiembrie 1919 gazduita de caminul “Avram Iancu“ a hotarat mutarea Societatii “Petru Maior“ de la Budapesta la Cluj, sub denumirea de “Centrul studentesc Petru Maior“. In spiritul curentului sportiv care a cuprins masa de studenti, la inceputul primului an universitar romanesc din Cluj, 1919-1920, sub egida Centrului studentesc se infiinteaza “Societatea sportiva a studentilor universitari“ (S.S.S.U.), care va deveni clubul sportiv 'U', atat de cunoscut si iubit in Cluj si Romania.

La Bucuresti, in anul 1916, din initiativa profesorului Traian Lalescu , se infiinteaza prima organizatie sportiva studenteasca, “Sporting Club Universitar“, devenit “Sportul Studentesc“, cu o echipa de fotbal si una de rugby. Ulterior s-au mai infiintat “Clubul sportiv al medicinistilor” la Bucuresti in anul 1920, “Clubul sportiv Politehnica“ la Timisoara, in anul 1920, “Politehnica“ din Bucuresti, in anul 1927, “Dreptul“ din Bucuresti in anul 1941 etc.

3. Intrecerile si concursurile studentesti, au aparut mult mai tarziu, comparativ cu organizatiile lor sportive. Pana in anul 1929, studentii participau la competitii locale, cu caracter amical si oficial sub forma unor echipe reprezentative.

Prilejul care a oferit studentimii sa realizeze o prima comportare remarcabilaa fost oferit de “Concursurile atletice inaugurale ale Romaniei“, organizate la Cluj in 12-13 septembrie 1920, cand studentii clujeni s-au evidentiat in mod deosebit.

Amploarea pe care o luare miscarea sportiva studenteasca pe plan international a determinat organizarea sub egida Confederatiei Internationale a studentilor (infiintata la Strassbourg in anul 1919 a primelor Concursuri Sportive Universitare Internationale la Roma, 1929, Paris, 1923, Varsovia,1924.

In istoria sportului universitar din Romania, primul Campionat national universitar a fost organizat in anul 1929 si s-a desfasurat la Bucuresti (la atletism, fotbal, scrima si tenis) si la Cluj (la natatie, singura disciplina la care au participat si studentele la proba de 50 m. liber).

In anii urmatori campionatele nationale universitare s-au mai desfasurat la Bucuresti in 1932 si 1935 si la Timisoara in 1933. Primele intreceri la sporturile de iarna (schi si bob) au avut loc in anul 1930. In anul 1940 s-a stabilit desfasurarea anuala a campionatelor universitare, in anul 1941 au fost infiintate alte cluburi sportive universitare, la Bucuresti, Iasi, Sibiu si Timisoara, iar in anul 1942 se constituie Sportul universitar roman, o organizatie care a dirijat activitatea sportiva studenteasca in timpul clui de al doilea razboi mondial. Prin Consiliul superior de indrumare condus de profesorul Iuliu Hatieganu, profesorul C.Stoicescu si profesorul Gr.Benetatto noul organism infiinteaza Centrele sportive universitare si initiaza intreceri in cadrul “Saptamanii sportului universitar“.

Urmatoarele campionate nationale universitare, organizate in acest fel, au avut loc in anii 1942 si 1943 angajand peste 800 respectiv 1.500 de studenti din centrele universitare Bucuresti, Iasi, Sibiu, (unde se mutase temporar Universitatea din Cluj) si Timisoara, la disciplinele: atletism, baschet, box, fotbal, tenis de masa, tir, cros, tenis de camp, volei. Pentru prima data la aceste campionate au participat si studentele la intrecerile de atletism si tir.

In perioada celui de al doilea razboi mondial si pana in anul 1956, activitatea competititionala studenteasca s-a desfasurat mai mult la nivel local, intre ani de studii si facultati sau intre reprezentativele de institute.

Intre anii 1956-1958 apar forme de organizare care vor contribui la stabilirea si consolidarea unui sistem competitional studentesc, ce vor sta la baza campionatelor nationale universitare, cuprinzand toate etapele de desfasurare, pana la faza finala, pe tara. In urma reorganizarii cluburilor sportive universitare, din anul 1966, la nivelul campionatelor municipale si orasenesti la jocuri sportive se formeaza serii studentesti, cu drept de promovare in diviziile nationale “C“ si “B“.

Sistemul competitional studentesc din ultimele doua decenii si pana in prezent, functioneaza sub forma campionatelor nationale universitare, a caror finale le organizeaza anual diferite institutii de invatamant superior, prin rotatie si prin competitii pe plan local.

In perioada interbelica, in viata universitara s-a inregistrat o intensa preocupare pentru organizarea activitatii de educatie fizica si sport din invatamantul superior. La nivelul senatelor universitare a inceput dezbatarea propunerilor privind introducerea educatiei fizice in invatamantul superior.



In anul 1929, anul primelor campionate nationale universitare, Nicolae Iorga, rector al Universitatii din Bucuresti, a propus senatului introducerea obligatorie a educatiei fizice in facultati.

La Cluj, cel care a promovat educatia fizica si sportul in mediul universitar este profesorul universitar, medicul IULIU HATIEGANU. Discurs sau despre 'Igiena universitara', sustinut la 21 octombrie 1930, cu ocazia deschiderii solemne a anului universitar si a preluarii functiei de rector a ramas in istoria invatamantului superior , dar si a educatiei fizice si sportului, ca cel mai complet si bine fundamentat argument in favoarea introducerii educatiei fizice in invatamantul superior din Romania:

  • 'Problema educatiei universitare niciodata nu a fost atat de viu discutata ca in zilele noastre. Astazi suntem in epoca de experimentare si nu cunoastem inca metoda care ar putea fi considerata ca cea mai buna. Totusi, se pare ca se deseneaza tot mai mult o metoda, care priveste pe om in intregimea sa si nu face separatia trupului de suflet. Azi este o constatare biologica confirmata ca despartirea intelectului, sufletului si fizicul nu poate fi prelungita mai mult timp, nepedepsita. Ideologia educatiei din timpurile noi izvoraste din conceptia timpurilor antice, care da pshicului si fizicului partea care i se cuvine'
  • 'Sanatatea nu se pastreaza numai prin lupta contra igienei defectuoase. Pentru asigurarea unei sanatati integrale este nevoie de o igiena pozitiva, vivanta, constructiva; in domeniul acestei igiene pozitive se impune tot mai mult o disciplina educativa, care urmareste o ameliorare a starii fizice, o fortificare a individului atat din punct de vedere al formei cat si al functiei care da rezistenta fata de agentii nocivi, o noua disciplina, intarind fizicul, formeaza si caracterul, o noua disciplina care priveste pe om in intregime. Aceasta disciplina este educatia fizica, ramura cea mai importanta a igienei pozitive, parte integranta si indinspensabila culturii generale. Introducand educatia fizica in universitate, vom introduce un invatamant de igiena pozitiva, vom introduce in acelasi timp un invatamant de educatie nationala“;
  • 'Fiind in acelasi timp si o igiena a sufletului prin augumentarea simturilor, trezirea curajului, independentei, stapanirii de sine, prezentei de spirit, vointei, disciplinei, simtului de dreptate, favorizeaza prin aceasta moralizare a fizicului si psihicului formarea      “omului caracter“;
  • 'Stapanirea fizicului, a vointei, dispozitia de a face bine, tot atatea calitati prin educatia fizica, ar favoriza puterea omului-sanatate, omului-lumina, omului-caracter, gata oricand sa se jertfeasca pentru dreptate si pentru adevar“;
  • “Prin educatie fizica s-ar introduce o noua viata, o noua morala indrumatoare spre progres, care prin influenta ei binefacatoare asupra intregii natiunii ar deveni unul din factorii principali ai regenerarii si renasterii nationale“;
  • “Numai universitatea poate reinvia timpurilor lui Homer, Socrate, Platon, Aristotel si Galen, timpurile gimnaziilor si palestrelor cu acel “Kalos kai agatos aner“.
  • “Numai universitatea poate trezi natiunea la intelegerea ca cel mai puternic factor de reintinerire, de regenerare, de igiena, este educatia fizica si ca arenele sportive sunt adevarate temple ale sanatatii“.

Demersul Prof. dr. I. Hatieganu a determinat constituirea unei comisii sub conducerea sa, pentru intocmirea unui proiect de introducere a educatiei fizice in universitatea clujeana. Proiectul a fost prezentat senatului Universitatii in luna febrruarie a anului 1931 si a fost acceptat in totalitate de facultatile de Medicina si Stiinta, hotarandu-se aplicarea lui in mod obligatoriu, incepand cu anul scolar 1931 - 1932, facultatea de Litere a admis doar in principiu ideea proiectului, iar facultatea de Drept nu s-a pronuntat.

Statutul elaborat in anul 1931 a stat la baza hotararii conform careia in anul universitar 1936-1937, educatia fizica a devenit disciplina obligatorie pentru toate facultatile din Cluj. Activitatea era condusa de un colectiv de profesori format din O. Cheteanu, T. Faur, G. Comanar, C. Suciu, A. Nicoara, I. Drumes si I. Arnaut.

Un mare eveniment al timpului l-a reprezentat construirea la initiativa si cu contributia financiara substantiala a aceluiasi profesor Iuliu Hatieganu a unui Parc sportiv, destinat tineretului, elevilor si studentilor, sanctuar al sanatatii, un loc ideal pentru practicarea exercitiilor fizice si sporturilor.

In anul 1934 la Cluj a avut loc 'Primul congres de educatie fizica' care a avut menirea sa stabileasca principiile fundamentale ale educatiei fizice la toate gradele de invatamant. Cu acest prilej, profesorul universitar Iuliu Hatieganu a prezentat raportul privind educatia fizica din invatamantul superior, afirmand printre altele: “ Educatia fizica a devenit o preocupare pentru toate universitatile si ca aproape in toate tarile europene, educatia fizica universitara este in plina evolutie si pusa alaturi de educatia stiintifica, in vederea realizarii educatiei integrale. Necesitatile actuale ale vietii de stat si ale vietii sociale au contribuit ca usile universitatilor, aproape in toate tarile, sa se deschida si sa faca posibila introducerea educatiei fizice in universitate “.

Realizarile Universitatii clujene privind introducerea educatiei fizice in toate facultatile a stimulat si alte institutii de invatamant superior din Romania.

Senatul Universitatii din Bucuresti, dupa ce a stabilit o comisie pentru studierea acestei probleme care a prezentat un raport la 10 noiembrie 1935, n-a reusit sa introduca educatia fizica in planul de invatamant decat in anul 1940 si atunci numai pentru doua luni de zile (din aprilie si pana in 8 iunie a aceluiasi an) . Fiind in general in afara preocuparilor senatelor universitare, educatia fizica in rindul studentilor n-a avut suportul moral si material necesar pentru a-si gasi loc alaturi de celalalte discipline, pana in anii ce-au urmat dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, educatia fizica a fost introdusa oficial in invatamantul superior numai la inceputul anului universitar 1950 - 1951.

4. O data istorica pentru educatia fizica din Romania, a ramas ziua de 15 iunie 1922, cand a aparut “Legea Educatiei Fizice“, prin care s-au stabilit normele de functionare a doua institutii de stat in domeniul educatiei fizice si sportului:

  • Oficiul National de Educatie Fizica (ONEF) infiintat in acelasi an;
  • Institutul National de Educatie Fizica“ (INEF), primul institut superior de educatie fizica si sport din Romania, care si-a inceput activitatea la 1 decembrie 1922 la Bucuresti. Consiliul profesoral al Institutului a avut prima sedinta la 25 noiembrie 1922, urmat de deschiderea festiva a anului la data de 29 noiembrie, iar la 1 decembrie 1922 au inceput cursurile.

Rodnica activitate depusa de cadrele didactice inca de la inceputul existentei sale, INEF fiind printre primele institutii de acest gen din Europa, a contribuit la afirmarea acestuia pe plan national si european.



La realizarile de seama in domeniul educatiei fizice romanesti, si-au adus contributia personalitati marcante ale stiintei, care in calitate de profesori ai institutului au servit prin competenta, entuziasm si credinta, nobila idee a educarii tineretului pentru practicarea organizata a educatiei fizice si sportului.

In primul sfert de veac de existenta, rectorii si profesorii care i-au pus bazele si au contribuit la dezvoltarea institutiei reprezinta un loc insemnat in istoria acestuia: Prof. Virgil Badulescu (primul rector, 1922 - 1930), Prof. dr. Francisc Rainer (rector, 1930), Prof. Constantin Kiritescu, Acad. Octav Onicescu (rector, 1930 - 1938), Prof. dr. C. Mihailescu (rector, 1938 - 1941 si 1944), Prof. dr. doc. Horia Dumitrescu (rector 1942- 1944 si 1944 - 1946), Prof. dr. doc. Leonida Alexiu (rector 1946 - 1948), Prof. dr. doc. Gheorghe Zapan, prof. dr. doc. Iacob Mihaila, Prof. dr. R. Olinescu, Prof. dr. Gheorghe Tataru, Prof. dr. doc. Adrian Ionescu, Prof. dr. doc. Anghel Manolache, Prof. dr. doc. Florian Ulmeanu, Prof. univ. Virgil Rosala.

Initiatorul si organizatorul primului institut superior de educatie fizica in Romania, primul rector al INEF, prof. Virgil Badulescu (1882-1944), a fost o personalitate marcanta in domeniul educatiei fizice si sportului.

Dupa absolvirea Institutului de Educatie Fizica din Stockholm in anul 1913, a fost profesor la Liceul Manastirea Dealul, iar in primul razboi mondial a condus primul batalion de Vanatori de munte. A fost adeptul sistemului suedez de educatie fizica, ale carui conceptii si continut le-a promovat. Pe langa gimanstica suedeza sub conducerea lui la INEF au fost introduse si alte discipline: atletism, scrima, jiu-jitsu, judo, box, gimnastica ritmica, unele jocuri sportive, gimnastica medicala si practica pedagogica, istoria, teoria si organizarea educatiei fizice, pedagogia, psihologia, igiena, anatomia, fiziologia, mecanica si statistica. Prezenta la catedrele institutului a unor cadre didactice cu autoritate stiintifica (la anatomie, fiziologie, igiena si psihologie, cultura fizica medicala, teoria educatiei fizice si metodica jocurilor de miscare si altele), a asigurat de la inceput un proces de pregatire al studentiilor la un nivel universitar.

Inzestrat cu o mare capacitate de munca a reusit sa transforme terenul de instructie al elevilor scolii militare de infanterie din Dealul Spirii intr-un stadion modern care a fost inaugurat in anul 1926. Din anul 1926 s-a introdus organizarea cursului de inot pentru studenti in tabara de la Eforie si a inceput editarea primei reviste stiintifice de specialitate din Romania “Analele Educatiei Fizice'.

De la infiintare si pana astazi, institutul din Bucuresti si-a schimbat de mai multe ori denumirea, in functie de modul cum era integrat in sistemul de invatamant si social al timpului:

1922 - INEF (Institutul National de Educatie Fizica) ;

1929 - ISEF (Institutul Superior de Educatie Fizica) ;

1937 - ANEF (Academia Nationala de Educatie Fizica) ;

1942 - SSEF (Scoala Superioara de Educatie Fizica) ;

1945 - ANEF (Academia Nationala de Educatie Fizica) ;

1948 - IEF (Institutul de Educatie Fizica) ;

1950 - ICF (Institutul de Cultura Fizica) ;

1968 - IEFS (Institutul de Educatie Fizica si Sport) ;

1990- AEFS (Academia de Educatie Fizica si Sport);

1992 - ANEF (Academia Nationala de Educatie Fizica) ;

Invatamantul superior de educatie fizica din Romania s-a extins incepand cu anii '60 ai secolului al XX-lea prin infiintarea facultatilor si sectiilor de profil din alte centre universitare: Cluj, Timisoara, Bacau, Galati, Constanta, Oradea, Brasov, Pitesti, Craiova.

INTREBARI

Din ce perioada se poate vorbi despre o activitate sportiva in Romania si care au fost primele nuclee ale sportului romanesc ?

Cum s-a numit prima organizatie infiintata pentru a creea cadrul organizatoric necesar dezvoltarii activitatii sportive ?

Care a fost rolul 'Societatii Academice Petru Maior“ in dezvoltarea activitatii sportive studentesti din tara noastra ?

Cand si unde s-a infiintat primul club sportiv studentesc din Romania ?

Datorita cui, educatia fizica a fost introdusa in invatamantul superior din tara noastra ? Unde si cand.

In ce an si unde s-a infiintat primul institut superior de educatie fizica de la noi din tara ?



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1244
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site