Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


AGRICULTURA BIOLOGICA - Efectele social-economice ale agriculturii ecologice

Agricultura



+ Font mai mare | - Font mai mic



AGRICULTURA BIOLOGICA



Agricultura biologica: urmareste obtinerea de alimente prin metode de cultura care respecta mediul inconjurator, adica excluzand utilizarea pesticidelor si ingrasamintelor chimice de sinteza.

Dupa Claude Aubert ('L'agriculture biologique', Paris 1970), agricultura biologica este 'agricultura bazata pe observarea legilor vietii care constau in a nu hrani direct plantele cu ingrasaminte solubile ci fiintele vii din sol care elaboreaza si furnizeaza toate elementele de care plantele au nevoie.'

Metode si tehnici specifice agriculturii biologice

fertilizarea solului cu ingrasaminte organice (balegar, ingrasaminte verzi si composturi, ingrasamintele chimice solubile fiind interzise)

acoperirea solului (se asigura astfel protectia impotriva uscarii lui)

folosirea de ingrasaminte minerale naturale (fosfati, praf de roca, calciu provenit din var, ingrasaminte din alge marine)

rotatia culturilor - in cicluri de 6 sau 12 ani -(pentru a da sanse solului sa nu se deterioreze - monoculturile fiind interzise)

araturi usoare si nu foarte adanci (15 - 18 cm, fora rasturnarea brazdelor)

dezburuienare mecanica, manuala sau termica

inlaturarea parazitilor prin mijloace biologice

Principiile agriculturii biologice

produce alimente de inalta calitate nutritiva

respecta si protejeaza ecosistemele naturale si  diversitatea lor genetica

promoveaza si diversifica ciclurile biologice in sinul sistemelor agrare, respectand microorganismele, flora si fauna solului

mentine si ameliorareaza fertilitatea solului prin folosirea de ingrasaminte naturale (balegar, ingrasaminte verzi si compost)

utilizeaza resurse naturale si reinnoibile regionale

asigura pentru animalele din crescatorii conditii pentru ca acestea sa isi poata exterioriza comportamentul specific

mentine diversitatea genetica a sistemelor agrare

asigura pentru agricultori un cistig suficient si a un mediu de lucru sanatos si sigur

tine cont de impactul tehnicilor de cultura asupra mediului si asupra oamenilor

Efectele social-economice ale agriculturii ecologice

Progresul umanitatii se bazeaza, in general pe noile descoperiri tehnico - stiintifice.
Uneori insa, dezvoltarea societarii umane impune reactivarea unor sisteme tehnologice mai vechi, dar inca eficiente in solutionarea problemelor aparute.



Asa se intampla acum in agricultura, unde stiinta si tehnologia actuala sunt neputincioase in fata a doua fenomene care ingrijoreaza tot mai mult:
a. Supraproductia si efectele secundare negative ale activitatilor agricole de tip industrial care o sustin - scaderea fertilitatii solurilor ca urmare a favorizarii proceselor de eroziune, acidifiere, saraturare si de epuizare a rezervei de materie organica; reducerea diversitatii genetice si biologice; cresterea riscului poluarii apelor de suprafata si de adancime si a solurilor cu nitrati, fosfor, metale grele si substante organice; contaminarea produselor agroalimentare cu substante toxice etc.;
In Romania, dintr-un studiu efectuat de Institutul de Cercetari Pedologice si Agrochimice (ICPA) - Bucuresti privind factorii restrictivi ai capacitatii de productie a solurilor, reiese ca nu exista palma de pamant care sa nu sufere, mai mult sau mai putin, din cauza unuia sau mai multor fenomene naturale precum eroziunea hidrica ( 3365 mii ha ) si eoliana ( 387 mii ha ), alunecarile de teren ( 700 mii ha ); compactarea ( 6500 mii ha ), formarea crustei ( 2 300 mii ha ), acidifierea ( 2 369 mii ha ), alcalinizarea ( 162 mii ha ), saraturarea ( 300 mii ha ), scaderea continutului de humus ( 4 876 mii ha ), asigurarea slaba si foarte slaba cu fosfor ( 4 473 mii ha ) si cu potasiu asimilabil ( 498 mii ha ), poluarea chimica ( 900 mii ha ) etc. Din pacate, in ultimul timp, aceasta situatie s-a agravat din cauza faramitarii excesive a terenurilor si a cultivarii " dupa ureche" a pamantului, precum si a extinderii sistemelor agricole de tip " japca ", prin care acestea sunt exploatate pana la epuizare si apoi parasite. Generalizarea secetei ( de la 3 900 mii ha frecvent pana la aproape 13 000 mii ha in anul 2000 ) si cresterea frecventei ploilor acide contribuie si mai mult la colapsul agriculturii romanesti si, implicit, la disparitia satului romanesc.
b. Productia de subzistenta si urmarile sale negative - foametea si inechitatea sociala.
Din acest punct de vedere, tara noastra ocupa, in prezent, un loc de neinvidiat, deoarece populatia, in special cea din mediu rural, este tot mai saraca si infometata. Conform anuarului statistic al Romaniei ( 1995 ) comparativ cu anul 1989, in 1994 indicele castigului salarial real a fost mai mic cu circa 40 %, iar consumul alimentar a scazut de la 3 259 la 2872 calorii pe zi si locuitor.
Pe plan mondial, aproape 600 milioane de oameni sufera de foame, iar o buna parte dintre acestia, in speciali copii si batlani, mor din lipsa de hrana.
Criza de incredere in agricultura conventionala este alimentata, de asemenea , de noile cazuri grave de intoxicare cu dioxina, boala " vacii nebune ", febra aftoasa si organismele modificate genetic ( OMG ).
Aceste imperative naturale , economice si sociale ar putea fi solutionate, macar in parte, de agricultura ecologica, practica agricola izvorata din experienta seculara a umanitarii, care foloseste metode si mijloace de productie eficiente atat din punct de vedere ecologic cat si economic si social.


Particularitati teoretice
Agriculura ecologica nu este un miracol, ci o creatie a agricultorilor iubitori de natura, ca o alternativa la agricultura intensiva, de tip industrial, bazata pe metode si mijloace de productie eficiente, in special, din punct de vedere economic.
Terminologie
In conformitate cu regulamentul 2092 aprobat de Consiliul Comunitatii Economice Europene la data de 24 iunie 1991 tarile comunitare folosesc, cu acelasi inteles, urmatorii termeni:
- agricultura organica ( Anglia ),
- agricultura biologica ( Grecia, Franta, Italia, Olanda si Portugalia ) si
- agricultura ecologica (Danemarca, Germania si Spania ).
In fiecare din aceste tari exista organizatii si experti care " se abat de la regula "- de exemplu, Olanda unde in ultimul timp, termenii de agricultura organica si agricultura ecologica sunt mai des folositi decat cel de agricultura biologica. De asemenea fiecare din acesti termeni sunt criticati, sustinandu-se, mai mult sau mai putin justificat, ca intreaga agricultura este biologica sau organica si ca nu ar exista agricultura neecologica.
Din dorinta de a fi a tot cuprinzatoare, unele publicatii folosesc termeni de indoielnici acuratete stiintifica precum: organica - dinamica sau organico - biologica.
Definitii
Majoritatea specialistilor, bazandu-se pe prevederile regulamentului CEE 2092/91 sustin ca agricultura ecologica are aceeasi definitie ca agricultura organica sau biologica. De asemenea, unii teoreticieni ( Puia, Soran si Rotar - 1998 ) cred ca agroecologia si ecologia agricola au aceeasi semnificatie: ecologia agricola (agroecologia) este o ramura sau disciplina a ecologiei generale care se ocupa de studiu multilateral, indeosebi sub raport productiv, al influentelor exercitate de factorii de mediu asupra plantelor si asupra animalelor domestice ( asa -numita autoecologie agricola ), precum si de cercetarea structurilor si a dinamicii agroacosistemelor (sinecologia agricola ).
Avand in vedere continutul notiunilor structurale:acri-ogor, camp, teren, cultura-totalitatea valorilor materiale si spirituale create si acumulate de omenire in decursul timpurilor, eco-casa, familie, casnicie, gospodarie, mediu si logic-stiinta, studiu, cercetare si realitatile practice, credem ca
- agricultura ecologica este stiinta sau arta administrarii sau tinerii sub control al vietuitoarelor agricole si a mediului lor de viata, in folosul indelungat al naturii si omenirii.
Astfel definita, agricultura ecologica cuprinde intreaga gama de activitati stiintifice ( observatii, masuratori si experimente ) si aplicative ( analiza, proiectare, administrare ) din agricultura si celelalte ramuri economice care prelucreaza si comercializeaza produse agricole si agro-industriale si pune un accent deosebit pe valorificarea si conservarea sau refacerea resurselor naturale, tehnico-financiare si umane specifice agroacosistemelor locale si zonale.
Ca stiinta, agricultura ecologica se ocupa cu studiul sistematic al structurilor materiale (organismele vii si mediul lor de viata ) si functionale (intra si interrelatiile structurilor materiale )ale sistemelor agricole si cu proiectarea managementului agroacosistemelor capabile a asigura, timp indelungat, nevoile umane de hrana, imbracaminte si de locuit, fora a le diminua potentialul ecologic, economic si social.
Ca ocupatie, agricultura ecologica este activitatea de asamblare a cunostintelor teoretice despre natura si agricultura in sisteme tehnologice durabile, bazate pe resursele materiale, energetice si informationale ale sistemelor agricole.
De asemenea, agricultura ecologica se bazeaza pe intelepciune si ca atare, implica cunoasterea amanuntita a ogorului, vietuitoarelor si a celorlalte realitati economice si sociale, precum si pe intuitie, cumpatare in alegerea si aplicarea masurilor in practica.
Scop
Agricultura ecologica urmareste armonizarea interactiunilor dinamice dintre sol, plante, animal si om sau, cu alte cuvinte, dintre oferta ecologica, economica si sociala a agroacosistemelor si nevoile umane de hrana, imbracaminte si de locuit. Fiind un tip de agricultura durabila scopul agriculturii ecologice poate fi exprimat printr-o functie de tip mini - max.: maximizarea productiilor si minimizarea efectelor secundare negative ale activitatilor agricole.

Tendinte mondiale referitore la formele de practica ale agriculturii

Imaginea unei agriculturi durabile

In textul de mai jos sunt amintite cele patru principii care definesc durabilitatea, menite sa contureze o imagine a durabilitatii in politica agrara. Dezvoltarea durabila se manifesta prin faptul ca

'1. resursele regenerabile nu sunt folosite decat in functie de rata lor de regenerare;

2. sursele epuizabile de materii prime nu sunt folosite de catre om decat atata vreme cat ele pot fi inlocuite, atat din punct de vedere material, cat si functional, cu resurse regenerabile, garantand totodata o productivitate mai mare;

3. afectarea mediului ambiant nu depaseste capacitatea naturala de regenerare a factorilor principali de mediu - aerul, solul si apa;

4. trebuie mentinuta o echivalenta temporara intre momentul interventiei si timpul de desfasurare a proceselor in natura.

Aceasta perspectiva puternic ecologica a conceptului de durabilitate a fost conditionata de faptul ca discutia din jurul durabilitatii a fost marcata inca de la inceput de aspecte privind modernizarea ecologica si instituirea unei noi politici inovatoare a mediului.

'O agricultura durabila

lucreaza cu metode si proceduri care maximizeaza productivitatea solului, totodata minimalizand efectele nocive asupra solului, apei, aerului si diversitatii speciilor precum si asupra taranilor si consumatorilor;

aduce in centrul atentiei metode si proceduri menite sa prezerve resursele;

isi propune sa foloseasca cat mai putine mijloace de productie bazate pe resurse neregenerabile sau pe petrol, incercand sa le elimine pe termen lung. Acestea urmeaza a fi inlocuite cu resurse regenerabile;

aplica metode si proceduri aclimatizate cu locul de utilizare;

ii implica pe tarani, cunostintele si capacitatile acestora; este participatoare.'

Aceasta situatie nu trebuie sa ne faca sa credem ca si functiile economice si sociale vor fi tratate in acelasi fel. Acesti factori sunt conditionati de anumite reguli de joc in ceea ce priveste distributia corecta inter- si intra-generatii a resurselor materiale si nemateriale. Componenta economica este, poate, pana la urma mai importanta, avand o importanta cruciala in dezvoltarea durabila, pentru ca interesele economice trebuie gestionate si reglementate intr-un mod cu totul special. Castigurile realizate astazi cu pretul degradarii ecologice sau a exploatarii sociale nu mai pot fi tolerate intr-un sistem economic ce se inclina in fata durabilitatii.


Extrapoland toate aceste principii asupra politicii agrare, vom vedea (), [ca] o politica agrara durabila [trebuie] organizata astfel incat sa faca posibila o agricultura 

1. caracterizata din punct de vedere economic prin actiuni comerciale de succes, care se descurca fara subventiile de la stat, devenind astfel concurentiala. Persoanele angajate in domeniul agricol nu vor castiga doar de pe urma producerii unor alimente sanatoase si a comercializarii si prelucrarii preponderent regionale, ci, in sensul unei agriculturi multifunctionale, si de pe urma castigarii altor surse de venit din sectorul turistic, prin cultivarea unor materii prime regenerabile sau prin producerea de energie din masa biologica. La toate acestea se vor adauga si alte surse de castig, prin onorarea de catre stat a unor prime pentru protectia mediului si a rezervatiilor naturale;

2. caracterizata din punct de vedere ecologic de faptul ca manipuleaza resursele naturale sol, aer si apa astfel incat acestea sunt protejate fata de influentele negative de durata. Concret, asta inseamna ca ingrasamintele si substantele care protejeaza plantele trebuie sa fie folosite in mod economic si cu multa grija, astfel incat pamantul si apele aflate in apropierea suprafetelor cultivate sa nu fie afectate. Culturile trebuie sa permita prezervarea unui mediu caracterizat prin diversitatea speciilor, urmand sa incurajeze si potentialul genetic al plantelor de cultura sau al raselor de animale de casa mai vechi;

3. caracterizata din punct de vedere social de asigurarea locurilor de munca in mediul rural ();

4. caracterizata din punct de vedere etic de protectia animalelor, astfel incat animalele de productie sa fie tratate in mod corespunzator si sa nu fie chinuite inutil;

5. care ridica protectia consumatorilor la rangul unei noi paradigme politice. Un compromis istoric a fost facut in agricultura dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial in sistemul de productie fordist, care furniza, in schimbul securitatii veniturilor, resurse alimentare suficiente pentru spatiile de aglomerare urbana si pentru cei angajati in sectorul industrial. Odata cu transformarea structurii sociale, acest compromis a inceput sa fie periclitat. Scepticismul din ce in ce mai mare fata de subventionarea permanenta a anumitor produse, indiferent de calitatea acestora si efectul pe care ele le avea producerea lor asupra tertilor, se justifica prin dezvoltarea unor noi clase sociale, cu pretentii ridicate fata de produsele alimentare.

Produsele cele mai cerute sunt alimentele sanatoase, cu coeficient nutritional ridicat si care iau in considerare principiile stipulate de protectia mediului si a animalelor. Consumatorii au inceput sa se informeze asupra provenientei bunurilor cumparate, iar companiile producatoare de produse alimentare ajuta la transformarea unei culturi a neincrederii intr-una a increderii. Cetateanul matur politic este chemat sa sustina, prin felul in care cumpara, o politica agrara durabila, spargand cercul vicios al concurentei preturilor din comertul cu amanuntul.'



Culturile biodinamice



Peste tot in lume, tot mai multi agricultori isi cultiva produsele in mod 'biodinamic' sau 'organic'. Dar ce inseamna toate acestea? In primul rand inseamna ca sunt folosite tehnici care nu fac uz de substantele si tehnologiile chimice si genetice ale industriei agricole, concentrandu-si activitatea pe principiile ecologice.

Fara a se face raspunzatori de 'efectele secundare' nocive, ei isi cresc astfel veniturile, tinand sub control daunatorii si pastrand fertilitatea solului. Un fapt important in acest este ca agricultorii au renuntat la monoculturile intinse (vezi foto), asa cum au aparut ele in multe locuri in decursul colonizarii.

'Ei cultiva o mare diversitate de fructe dupa principiul rotatiei, astfel incat insectele, atrase de cate o anumita specie, sa dispara cand sunt plantate altele. Stiti ca nu este bine sa exterminam toti daunatorii, pentru ca astfel am elimina si dusmanii lor naturali, care tin in viata un ecosistem sanatos. In loc de a se folosi de ingrasaminte artificiale, acesti tarani isi fertilizeaza culturile cu ingrasaminte lichide si reziduuri de plante, dand inapoi pamantului materiile organice, care se intorc astfel in circuitul biologic.'

Culturile biodinamice sunt durabile, pentru ca se afla pe aceeasi linie cu principiile ecologice. Ele tin cont de intregul sistem ecologic, care este extrem de complex si in care si de pe urma caruia traieste, adaptandu-se la ciclurile naturale. Aceasta metoda holistica este o componenta centrala a oricarei proceduri care se doreste durabila.

'Taranii care se ocupa cu o agricultura biologica stiu ca un sol fertil este un sol viu, care contine pe fiecare centimetru cub miliarde de organisme vii - un ecosistem complex asadar, in care substantele vitale se misca in cicluri de la plante spre animale, transformandu-se apoi in ingrasaminte si de acolo in bacterii de sol, si ajungand mai apoi din nou in plante. Energia solara este combustibilul natural care face sa functioneze aceste cicluri ecologice.'


Ca laitmotiv al agriculturii durabile am putea formula urmatoarele:
Sa invatam de la natura in loc sa ne dorim sa o stapanim si sa o manipulam!

Deseori s-a spus ca printr-o astfel de metoda de productie durabila nu se poate acoperi necesarul alimentar al populatiei mondiale, aflate intr-un proces de crestere extrem de rapid. Totusi, avand in vedere rezultatele experientelor si cercetarilor conduse in ultimii ani, acest argument s-a dovedit a nu fi valabil. Fritjof Capra rezuma cateva rezultate interesante obtinute la o conferinta internationala privind agricultura durabila, care a avut loc in 1999 la Bellagio, in Italia:
La Bellagio, oamenii de stiinta au raportat 'ca o serie de proiecte experimentale de mare intindere, efectuate pe tot cuprinsul lumii, in cadrul carora s-au utilizat tehnici agro-ecologice - alternanta fructelor, 'intercropping' (cultivarea altor plante in paralel), folosirea muicilor si a compostului, construirea de terase, de circuite de apa etc. - au dat rezultate spectaculoase, in mare parte in zonele lipsite de alte resurse, despre care se credea ca nu pot produce cantitati excedentare de hrana.
De exemplu, unele dintre aceste proiecte agro-ecologice, la care au participat aprox. 730 000 de gospodarii taranesti de pe intreg continentul african, au condus la profituri crescute cu intre 50 si 100 de procente, in tot acest timp fiind inregistrata o scadere a costurilor de productie, veniturile acestor gospodarii crescand in mod considerabil - uneori chiar de pana la zece ori. S-a vazut astfel mereu ca agricultura biodinamica nu creste doar productia, oferind o paleta larga de beneficii ecologice, ci ajuta in mod clar si taranii producatori.'


Raportul complet este oferit spre descarcare in varianta pdf [750 kb] in mai multe locuri de pe internet, printre altele si pe urmatoarea pagina:

'Cine cumpara produse realizate in mod fair isi asuma o raspundere globala, cine cumpara alimente provenite din agricultura biologica, ne protejeaza atat pe noi, cat si mediul inconjurator, cine pune pret pe calitatea regionala si investeste in marfuri locale, se ingrijeste pentru relaxarea tranzitului de marfuri, asigura locuri de munca si cresterea economica in zonele rurale.'

Ecomarketingul este acel domeniu al stiintelor economice care va trebui sa tina seama de cerintele consumatorului, in special prin politica produsului, prin modificarile survenite in procesul de productie si prin ciclul de viata al produsului. In categoria produselor 'de calitate' pot fi incluse si produsele rezultate in urma practicarii unui tip de agricultura numit 'agricultura ecologica'.

Ecomarketingul se refera numai la bunri materiale si servicii ecologice, indiferent daca sunt de larg consum sau industriale, de folosinta imediata sau de folosinta indelungata, de interes individual, colectiv sau social .

Criteriile dupa care se conduce marketingul ecologic sunt urmatoarele :

-asigurarea de satisfactii care sa contribuie la imbunatatirea calitatii vietii ;

de a se oferi consumatorilor /utilizatorilor bunuri materiale si servicii ecolgice performante sub aspectul protectiei mediului si sanatatii ;

-sa orienteze consumul spre acele bunuri materiale si servicii care protejeaza atat generatia actuala cat si generatiile viitoare. De aici se poate deduce ca Ecomarketingul este influentat direct de politicile, mecanismele si instrumentele de protectie a mediului, precum si de legislatia in domeniu.

Ca urmare a vastitatii ecologiei si marketingului, a interferentelor si influentelor reciproce dintre acestea, Ecomarketingul in agricultura se refera la o multitudine de sfere si domenii de activitate, dintre care se pot enumera:

-protejarea solului, apelor si aerului impotriva poluarii si degradarii;

-refacerea solului, apelor si aerului, acolo unde au avut de suferit;

-cercetarii si introducerii in productia agricola si de industrie alimentara a bioindustriei, a biotehnologiilor si a tehnologiilor ecologice;

-colectarea si utilizarea pentru nutritia oamenilor si a animalelor intr-o proportie cat mai mare a tuturor produselor comestibile furnizate aproape gratuit de catre natura (fructe de padure, vanat, produse alimentare oferite de ape, etc.);

-colectarea si utilizarea pe scara larga a plantelor medicinale, care in tara noastra se gasesc in cantitati mari si sunt caracterizate printr-un proces mai mic de poluare decat in alte tari deosebit de apreciate pentru industria farmaceutica si pentru tratament naturist;

-colectarea si reciclarea deseurilor si produselor secundare provenite din agricultura, industria alimentara, consum etc.;

-infrumusetarea mediului ambiant prin flori, culturi, cresterea pasarilor si animalelor de apartament;

-agroturism;

-prevenirea comercializarii unor produse agroalimentare infestate sau nocive pentru sanatatea omului si mediului.

Pentru ecomarketingul produselor agricole intereseaza conditiile in care se poate desfasura profitabil o agricultura organica pe baza de biotehnologii ceea ce constituie o alternativa sustenabila si o preocupare evolutiva in toate tarile cu economie dezvoltata.

Pentru situatia tarii noastre, pentru extinderea productiei si pietelor agroalimentare realizate prin tehnologii ecologice, cercetarile de marketing trebuie orientate spre urmatoarele directii

-depistarea zonelor si gospodariilor agricole in care se practica cu prioritate tehnologii ecologice (organice);

-cercetarea productiei, distributiei si profitului in aceste gospodarii;

-cercetarea pietei produselor ecologice si a posibilitatilor de extindere ale acesteia;

-testarea pietei produselor realizate prin tehnologii nepoluante, stabilirea perspectivelor in raport de evolutia factorilor de influenta;

-experimentarea unor structuri de productie si de marketing ale produselor agroalimentare ecologice si promovarea acestora pe piata interna si cea externa;

-organizarea valorificarii intr-o proportie cat mai mare a conditiilor materiale deosebite pe care le ofera flora si fauna din tara noastra pentru fructe de padure, ciuperci, plante medicinale, vanat, pescuit pentru care trebuie intreprinse cercetari de marketing specifice fiecarei grupe de produse;

-extinderea activitatilor agricole legate de cadrul ambiental necesar refacerii energiei umane prin agroturism, restaurante de cruditati, degustari de produse agroalimentare in zone cu diferite pofile si vocatii agricole, arhitectura peisagera etc.

In Codexul alimentarius sunt evidentiate obiective care sa contribuie la agricultura biologica, cum ar fi:

-cresterea biodiversitatii pe ansamblul sistemului de productie biologica;

-cresterea activitatii biologice a solului si mentinerea pe termen lung a fertilitatii acestuia;

-reciclarea deseurilor de origina vegetala si animala;

-extinderea folosirii resurselor regenerabile in sistemele agricole organizate la nivel local;

-promovarea utilizarii rationale a solului, a apei si a aerului, si reducerea cat mai accentuata a tuturor formelor de poluare provocate de cultivarea plantelor si cresterea animalelor;

-mentinerea integritatii biologice si a calitatilor esentiale ale produselor biologice in urma procesarii si comercializarii acestora.

SECTORUL DE AGRICULTURA ECOLOGICA SI ADOPTAREA ACQUIS-ULUI COMUNITAR

Sectorul al agriculturii ecologice constituie o problema pentru care MAPDR continua elaborarea de legislatii adecvate. Se fac referiri la organizarea sistemului de inspectie si certificare, pentru a se infiinta primele organisme de inspectie si certificare romanesti. In acest scop, asociatia ,,Renar", organismul national de acreditare, alaturi de Universitatile de invatamant agricol superior si Institutul de Bioresurse Alimentare Bucuresti, vor demara in perioada urmatoare, cursuri de formare si de pregatire a inspectorilor si certificatorilor necesari in procesul de inspectie si certificare al producatorilor.

Prin dezbaterile din cadrul acestui organism au fost identificate principalele probleme intampinate de producatori in productia ecologica:

-nivelul scazut al productiilor obtinute in agricultura ecologica si lipsa sustinerii acestora;

suprafete reduse cultivate dupa metode ecologice, fata de potentialul de care dispunem;

-accesul limitat al producatorilor la credite;

-lipsa unei piete interne de produse ecologice;

-lipsa de pregatire si formare profesionala a participantilor din domeniu.

Permanent se fac propuneri de solutionare a problemelor prezentate de producatori, cu referire la:

-imbunatatirea informatiilor despre agricultura ecologica, prin organizarea unor cursuri de pregatire a formatorilor, a operatorilor si a inspectorilor, prin implicarea Agentiei Nationale de Consultanta Agricola, a asociatiilor de agricultura ecologica si a universitatilor agricole din invatamantul superior;

-intensificarea actiunilor de promovare a conceptului de agricultura ecologica, prin intermediul institutiilor specializate, in scopul cresterii suprafetelor cultivate dupa modul de productie ecologica;

-includerea in tematica de cercetare a tehnologiilor ecologice pentru plante si animale, pentru a fi puse la dispozitia producatorilor care vor sa practice agricultura ecologica;

-campanii promotionale pentru consum, in vederea cresterii cererii interne de produse ecologice.

Bazata pe sisteme de productie agricole durabile, agricultura biologica vizeaza asigurarea producerii de bunuri alimentare in cadrul exploatatiilor agricole ca oferte pe piata prin:

reducerea intrarilor, in mod deosebit a pesticidelor si a ingrasamintelor chimice. Restrictiile in ceea ce priveste fertilizarea si utilizarea de produse fitosanitare garanteaza obtinerea unor produse sanatoase si in acelasi timp, elimina riscul contaminarii mediului fie la nivelul solului, fie la cel al apei freatice.

Pentru tara noastra obiectivele agriculturii ecologice sunt delimitate prin urmatoarele:

-cresterea suprafetelor si crearea de noi piete interne de produse ecologice cu o contributie prioritara potentiala la necesitatile societatii, precum si siguranta hranei si un mediu curat;

-contributie la promovarea unei economii rurale viabile cu ocuparea populatiei din mediul rural si sporirea interesului pentru spatiul rural.

In acest scop in Romania s-a infiintat Autoritatea Nationala pentru Produse Ecologice, Federatia Nationala pentru Agricultura Ecologica, o structura regional-teritoriala la nivelul fiecarui judet, precum si alte organisme de inspectie si certificare pentru acest domeniu.   

Agricultura biologica este definita , ca un sistem de gestiune a exploatatiei agricole, in care se impun restrictii importante in ceea ce priveste utilizarea substantelor fertilizante si pesticidelor. Acest tip de agricultura incurajeaza integrarea unor activitati complementare in cadrul exploatatiei agricole promovandu-se o dezvoltare agricola durabila; ea favorizeaza sistemele de policultura, interesate atat din punct de vedere al mediului cat si al peisajului.

Ferma ecologica organica utilizeaza metode de obtinere a produselor agricole si de cresterea animalelor conform restrictiilor enuntate anterior, cu scopul de a stabili si mentine o interdependenta naturala dintre sol si plante, plante si animale si animale si sol.

Unul din factorii determinanti in infaptuirea reformei politicii agricole comunitare este acela de stabilire a principiului durabilitatii ca baza a dezvoltarii rurale prin metode ecologice  de productie si de crestere a animalelor. Legislatia in domeniu a fost adoptata la nivel comunitar in iulie 1991 si se refera la Reglementarea Consiliului European privind productia organica de produse agricole si indicatiile cu privire la produsele agricole alimentare10 . Aceasta reglementare acopera patru aspecte principale si anume: regulile de productie/procesare, etichetarea, cerintele de inspectie, controlul importurilor din tarile terte. Exista astfel un Comitet de Sustinere a Fermelor Ecologice, creat prin intermediul reglementarii mentionate anterior, iar in acest comitet asista Comisia Europeana in administrarea Reglementarii. Pana in prezent, obiectivul acestei reglementari s-a extins numai asupra produselor agricole neprelucrate si a produselor destinate consumului uman, compuse in esenta din una sau mai multe ingrediente de origina vegetala.  

In Romania initial s-au infiintat module experimentale de tip microferma ecologica , ca exemple concrete pentru producatorii care doresc sa treaca de la agricultura conventionala la cea ecologica. Totodata s-au organizat stadii de pregatire pentru formatori, producatori, procesatori si inspectori .

In ansamblul acestor probleme in sectorul cresterii animalelor, existenta fermelor ecologice presupune asigurarea urmatoarelor conditii :

-animalele trebuie sa dispuna de suficient spatiu interior si exterior care sa le permita un comportament natural;

-tratamentele veterinare este necesar sa fie bazate in special pe produse medicinale naturale;

-antibioticele si alti aditivi medicinali nu trebuie sa intre in componenta furajelor pentru animale;

-animalele vor fi hranite, in principal, cu furaje organice;

-selectia raselor de animale se va face prin luarea in considerare a habitatului lor natural si a rezistentei la boli;

-rezidurile de animale vor fi manipulate astfel incat sa fie evitat orice contact cu acestea.

            Organizarea agriculturii ecologice presupune totodata asigurarea unor elemente cum sunt:

- existenta unor tehnici si tehnologii adecvate;

-cunostinte specifice;

-folosirea de materiale biologice "curate";

-continuari corespunzatoare in activitatile de procesare si de marketing;

- institutii si mecanisme de control; mediu economic permisiv si sprijin din partea statului si a diferitelor organisme neguvernamentale etc.

In prezent suprafetele cultivate in Romania dupa sistemul de productie ecologic au crescut in anul 2002, comparativ cu anul 2000, cu 30%. In acest sens tot mai multi producatori doresc sa treaca de la agricultura conventionala la cea ecologica, insa acest lucru necesita un efort considerabil, din toate punctele de vedere. Conform prevederilor MAPDR pentru viitor se estimeaza o crestere a suprafetelor cultivate care dupa modul de productie ecologic va depasi nivelurile estimate in anul 2005, care au fost de 104000 ha. Pentru grupa culturilor cerealiere care a fost estimata in anul 2005 la 55000 ha se considera ca o pondere insemnata va reveni culturii graului. Numarul de animale de asemenea va creste, respectiv se preconizeaza o amplificare a efectivelor fata de estimarile anului 2005, cu referire la depasirea numarului de 10000 vaci de lapte, 40000 oi de lapte, 70000 gaini ouatoare.

Au aparut unele ferme ecologice care isi valorifica produsele pe piata interna sau externa, dar cantitatea este inca considerata nesemnificativa. Trebuie aratat in continuare ca Romania nu are o piata interna bine dezvoltata de produse ecologice. Cea mai mare cantitate de produse ecologice sunt frecvent exportate in Germania, Elvetia, Olanda si Italia. Structura principalelor produse exportate la nivelul anului 2002 se pot enumera: cereale, plante oleaginoase si proteice, fructe de padure, plante medicinale si alte culturi.

Sansa agriculturii ecologice in tara noastra, creste in conditiile in care

-agricultura a fost si este mai putin intensiva;

-mana de lucru este mult mai ieftina;

-conditiile naturale si resursele sunt favorabile practicarii agriculturii ecologice;

-tendintele de reforma ale PAC sunt orientate catre o agricultura 'curata', 'naturala', in care conceptul de agricultura ecologica are un loc bine definit.




Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2185
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved