Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Bolile cartofului

Agricultura

+ Font mai mare | - Font mai mic



Bolile cartofului

Viroze

Cartoful (Solanum tuberosum L.) este una din plantele care pot fi atacate de o multitudine de virusuri, dintre care 9 ataca numai cartoful iar 7 pot fi prezente pe cartof dar sunt specifice pentru alte plante de cultura ca tomatele, tutunul, lucerna sau castravetii.



1. Virusul X al cartofului - Potato virus X

Acest virus este cunoscut ca producand mozaicul X (slab, comun) al cartofului incadin 1931, cand a fost studiat de K.M. Smith. In tara noastra este descris in 1960 de I.Pop si col. In toate zonele de cultura a cartofului ca producand pagube cuprinse intre10-20 % , cand este semnalat singur sau pagube mult mai mari, cand se gaseste

asociat cu alte virusuri(Y sau A).

Simptome. In prima parte a perioadei de vegetatie, pana la inflorire, plantele virotice prezinta un mozaic slab intre nervuri. Simptomele dispar in perioada calda din vara la temperaturi mai mari de +24oC sau in perioadele cu temperaturi sub 10oC, pentru ca in toamna sa se observe zone necrotice (arsuri) pe suprafata frunzei sau pe codita ei.

Transmitere-raspandire Transmiterea virusului in natura se face prin tuberculi (de la an la an) sau prin contactul direct intre plantele sanatoase cu cele bolnave. Raspandirea virusului o fac sporii de la ciuperca ce produce raia neagra, cuscuta si insectele.

2. Virusul Y al cartofului - Potato virus Y

Virusul Y este cunoscut ca producand un mozaic sever sau stric (dungi brune) la cartof, ardei, tutun si tomate cu pierderi insemnate de pana la 80 % din recolta plantelor de cartof virozate. K.M. Smith il descrie in 1931, iar in Romania este semnalat de N. Cojocaru si I. Pop `n 1964, dar cele mai mari pagube au fost inregistrate in 1981.

Text Box:  Fig.Virusul Y al cartofului - (original).

Simptome. Virusul prezinta mai multe tulpini a caror simptome variaza in functie de rezistenta soiului, de momentul infectiei, de conditiile climatice si de asocierea cu alte virusuri. Pe frunze se observa marmorari, ingalbeniri urmate de arsuri si caderea frunzelor sau chiar distrugerea plantelor in intregime. Frunzele uscate cad sau raman agatate pe tulpinile care pot prezenta dungi brune alungite. Inaltimea plantelor este mult redusa iar frunzele sunt puternic incretite, mici, daca aceste plante provin din tuberculi virotici. Daca infectia are loc mai tarziu apar doar marmorari ale limbului si rareori necroze (fig.10.1).

Transmitere-raspandire. Transmiterea virusului de la un an la altul se face prin intermediul tuberculilor virotici, iar in perioada de vegetatie prin afide. Cele ce    s-au hranit 30-60 secunde pe o planta virotica raman infectioase timp de o ora, sau chiar mai mult. Virusurile din grupa YN pot fi transmise si prin contactul direct dintre plante.

3. Virusul rasucirii frunzelor cartofului - Potato leafroll virus

Rasucirea frunzelor de cartof este o boala frecventa in toate tarile cultivatoare de cartof, virusul fiind descris din 1964 si in Romania de N. Cojocaru si I. Pop. In functie de sensibilitatea soiurilor pagubele pot fi de 10-95 % din recolta.

Simptome. In timpul perioadei de vegetatie plantele infectate prezinta marginile frunzelor din varful tulpinii curbate spre fata superioara si usor rasucite ca un cornet. Soiurile sensibile prezinta pe frunzele rasucite si o coloratie violacee. Intr-o faza mai avansata a bolii, se rasucesc toate frunzele, acestea devin aspre, tari, sfaramicioase si dau un sunet metalic la atingere. Frunzele au arsuri in vasele conducatoare, ceea ce impiedica migrarea amidonului spre tuberculi, acesta ramanand in frunza ce devine tare si sfaramicioasa. Plantele virotice vor forma in pamant tuberculi de dimensiuni mai mici, din care in anul urmator apar plante de inaltime mica, cu internoduri scurte si cu frunze puternic rasucite la scurt timp de la rasarire (fig.10.2).

Transmitere-raspandire Acest virus este transmis de afide care dupa o perioada de hranire de 45-95 minute raman infectioase toata viata lor.

In afara acestor 3 virusuri principale in tara noastra ar putea sa mai fie sau mai sunt semnalate: virusul deformarii varfului cartofului, virusul M al cartofului,

Text Box:  
Fig.10.2. Virusul rasucirii frunzelor 
(original).

virusul S al cartofului, virusul A al cartofului, mozaicul (Tomato Aucuba, virusul patarii inelare negre a tomatelor, virusul ofilirii patate a tomatelor, virusul rattle al tutunului, virusul tutunului, virusul mozaicului lucernei, virusul mozaicului castravetilor si viroidul tuberculilor de cartof.

Prevenirea si combaterea bolilor virotice ale cartofului.

Masurile de prevenire constau in depistarea si distrugerea plantelor bolnave din lanurile de cartof destinate producerii materialului de plantat.

Intrucat, afidele transmit virusurile, se va produce material de samanta in zonele cu frecventa redusa a acestora, iar pe parcursul anului se vor aplica stropiri repetate cu insecticide pentru a evita infectarea plantelor, culturile fiind izolate spatial fata de alte culturi ale speciilor din cercul de plante gazda a virusurilor. In loturile semincere se va asigura prin erbicidare combaterea buruienilor care pot fi gazde ale virusurilor, sau ale insectelor ce transmit virusul.

In zonele cu frecventa mare a virusurilor, se vor planta tuberculi din soiurile rezistente, in special cele rezistente la virusul Y care, diminueaza cel mai mult productia.

In zonele inchise” se aplica masuri de preincoltire a tuberculilor, plantarea timpurie, alegerea atenta a tuberculilor, eliminarea timpurie a plantelor bolnave, combaterea insectelor si recoltarea timpurie, cu eliminarea randurilor de pe margine. Prin aceste masuri se evita suprapunerea momentului de sensibilitate a plantelor cu perioadele calde ale anului, cand are loc zborul maxim al afidelor si se elimina tuberculii de la marginea tarlalelor ce pot proveni de la plantele posibil infectate. Evitarea atacului afidelor se poate face si prin tratamente cu ulei, ce nu are efect toxic pentru plante dar, impiedica atacul afidelor.

In cultura mare este necesar ca periodic sa se improspateze materialul de plantat cu tuberculi produsi in zonele inchise”, sa se aplice toate metodele agrotehnice, fitotehnice si de protectie la optim, de aceste lucruri depinzand direct productia la unitatea de suprafata.

Micoplasme

4. Stolburul Solanaceelor - Stolbur disease – Mycoplasma

Stolburul este considerat ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. Solanaceae in conditiile cultivarii lor in zone secetoase. Boala a fost descrisa din 1933 de Rijkov (U.R.S.S) si asupra ei au efectuat studii numerosi cercetatori intre care Alice Savulescu si P.G. Ploaie (1960,1969,1971,1972).

Simptome. In functie de grupa de plante pe care este semnalata mycoplasma, se inregistreaza o varietate mare de simptome.

Text Box:  
Fig.10.3. Stolburul solanaceelor
 (I.V.Voronkievici,1955).
La cartof, vinete, ardei, ochiul boului si tutunul turcesc - mycoplasma produce decolorari si ofiliri rapide.

La tomate, vinca, lemn cainesc, cuscuta, volbura si tutunul turcesc - mycoplasma produce inverziri accentuate, transformarea florilor in frunze, proliferari, deformari si sterilitatea florilor.

La catof, morcov si loboda porceasca - mycoplasma produce inrosirea frunzelor sau colorarea lor in mov si reducerea suprafetei acestora (fig.10.3). La tomate apare in urma atacului marirea frunzulitelor de sub fruct si lignificarea fructelor ce nu ajung sa se coaca si sa aiba culoarea rosie caracteristica.

Transmitere-raspandire. Mycoplasma este cunoscuta ca parazita pe 80 specii de plante ce apartin la 10 familii botanice. Transmiterea agentului patogen in natura este asigurata de cuscuta si de insecte. La speciile lemnoase transmiterea mycoplasmei se realizeaza prin altoiri.



In natura pagubele produse de mycoplasma sunt direct proportionale cu raspandirea insectei ce transmite mycoplasma.

In     anul 1996 a fost un an deosebit de favorabil extinderii stolburului, din cauza verii deosebit de secetoase (cu atac mare de Hyalestes) asa incat, stolburul a produs ofiliri grave ale cartofului chiar si in zonele mai nordice Botosani, Suceava.

In anii cu primaveri si veri ploioase si racoroase, datorita distrugerii insectei, atacul de stolbur este doar sporadic si nu da pagube insemnate.

Prevenire si combatere. Culturile de solanacee vor fi corect erbicidate pentru a diminua atacul de Hyalestes obsoltetus si a elimina buruienile gazda ale mycoplasmei.

Stolburul este considerat ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. Solanaceae in conditiile cultivarii lor in zone secetoase. In     solele cultivate cu cartof sau legume terenurile vor fi mentinute la o umiditate corespunzatoare care sa impiedice dezvoltarea insectelor.

Araturile adanci de toamna au un rol deosebit in micsorarea rezervei semintelor de buruieni, iar la plantarea tuberculilor sau a rasadurilor se va avea in vedere ca pe tarlalele respective sa nu existe vetre de cuscuta ce pot transmite micoplasma.

In categoria micoplasmozelor se incadreaza si maturile de vrajitoare de la cartof, varfurile rosii ale cartofilor si germinarea cu colti subtiri la cartof, boli a caror prezenta este cunoscuta de multa vreme in America si partial in Europa.

Bacterioze

5. Innegrirea bazei tulpinii cartofului si putregaiul moale

al tuberculilor - Erwinia carotovora pv. atroseptica si

E. carotovora pv. carotovora

Text Box:  
Fig.10.4. Innegrirea bazei tulpinii cartofului si putregaiul moale al tuberculilor: 1,2 - tuberculi atacati;             3- sectiune prin zona atacata;                  4 - bacterii si grauncioare de amidon
(T. Ferraris, 1938)

Aceasta boala bacteriana a fost cunoscuta si studiata inca de la sfarsitul secolului trecut (1899) de catre Fraun iar Appel (1902) si Hall (1902) izoleaza bacteriile pe care le denumesc Bacillus phytophtorus si B. atrosepticus.

In starea fitosanitara a Romaniei pe anul 1930 este semnalata bacteria sub denumirea de Bacillus pamantaniperda.

Cercetatorii care au evaluat pagubele produse deaceasta boala, au stabilit ca in camp acestea variazaintre 1-5 % si 10-15 % in depozite, iar uneori in depozitele prost aerisite pagubele pot fi de pana la70 %.

Simptome. In timpul perioadei de vegetatie plantele atacate raman pitice cu tulpini subtiri, internodii scurte si ramuri orientate in sus. Frunzele sunt rasucite spre fata superioara, tari si la lovire au un sunet metalic datorita acumularilor de amidon din tesuturi (fig.10.4). Aceste simptome apar datorita faptului ca baza tulpinilor este atacata si amidonul din frunze nu coboara la tuberculi. Baza tulpinii are tesuturi moi, putrezite, negricioase din care cauza boala se mai numeste si boala piciorului negru”. La sectionarea tulpinii, se observa brunificarea vaselor. Tuberculii atacati manifesta initial o brunificare a inelului vascular, apoi pulpa este transformata intr-un mucilagiu urat mirositor datorita suprainfectarii acesteia. Coaja tuberculilor nu este afectata.   

Atacul tuberculilor este favorizat de umiditatea excesiva din pamant, dar in cazul in care intervine o perioada secetoasa, in tuberculi atacul se opreste si apare     un strat de celule brune, uscate, ce separa zona distrusa de cea sanatoasa. Infectarea tuberculilor se produce prin radacini sau prin rani.

In unii ani pot aparea simptome pe tulpini in camp, iar simptomele pe tuberculi numai in depozite.

Transmitere-raspandire. Bacteria rezista foarte multi ani in pamant pe resturile vegetale si de asemenea, pe suprafata tuberculilor cu care este readusa in pamant. Inmultirea bacteriei are loc nu numai in vasele conducatoare din tulpini si tuberculi ci si langa radacinile cartofului. In cazul ranirii tuberculilor sau a sectionarii lor are loc un transfer rapid al bacteriilor si o marire a atacului.

In camp infectia plantelor sau a tuberculilor se face prin rani, sau radacini in timp ce in depozite bacteria poate infecta chiar tuberculii fara leziuni daca acestia nu au coaja groasa si daca temperatura este intre 20-35oC. Bacteria are o activitate puternica, distruge peretii celulelor, circula prin vasele conducatoare oprind circulatia apei ceea ce produce vestejirea plantelor; tesuturile capata o culoare bruna.

Cercul de plante ce pot fi parazitate este foarte larg. Bacteria trece pe tutun, regina noptii, ceapa, usturoi, praz, telina, sparanghel, pe toate legumele varzoase, ardei, cicoare, castraveti, dovlecei, morcov, floarea soarelui, zambila, dalii, stanjenel, crin, maselarita etc.

Prevenire si combatere. Boala poate fi prevenita prin respectarea asolamentelor, fertilizare echilibrata fara exces de azot ce intensifica putrezirea tuberculilor si prin plantare de tuberculi sanatosi fara rani si nesectionati. Plantarea trebuie sa se faca la adancimi mai mici in pamanturile argiloase si la momentul oportun cand solul este incalzit. Lucrarile de intretinere trebuiesc executate in asa fel incat sa se evite ranirea plantelor sau a tuberculilor.

In vederea depozitarii, tuberculii uscati fara pamant pe ei, vor fi sortati pentru a fi eliminati cei raniti. Silozurile trebuie sa fie uscate, dezinfectate, cu o circulatie corespunzatoare a aerului pentru a se putea regla umiditatea aerului (60-70 %) si temperatura (1-2oC).

Silozurile vor fi verificate sub aspect termic saptamanal si daca se constata cresteri de temperatura anormale se va deschide silozul si se vor alege si elimina focarele de infectie.

6. Raia comuna a cartofului - Streptomyces scabies

Boala a fost semnalata in 1847 in Germania, apoi in toate tarile cultivatoare de cartof. Starea fitosanitara a Romaniei o semnaleaza in 1932 insa cercetari amanuntite sunt facute de Tr. Savulescu, Ana Hulea in 1947 si de Hulpoi si col. in 1964; ei au remarcat o frecventa deosebita a acestei boli in Transilvania si Nordul Moldovei, in zonele unde s-a practicat monocultura.

Simptome. Tuberculii atacati prezinta pe suprafata lor pustule plate, adancite sau proeminente, de cativa milimetri in diametru si neregulate ca forma. In cazul in care pamantul are umiditate mica, boala evolueaza, pustulele crapa, se unesc si pe suprafata tuberculilor apar adancituri negre (raia de adancime).

Text Box:  
Fig. 10.5 Raia comuna a cartofului  (W. Kotte, 1952).
Prezenta agentului patogen determina gazda sa formeze o zona cu celule moarte (suber) si o crestere a celulelor din interior spre exterior ceea ce duce la aparitia proeminentelor crapate si innegrite (fig.10.5).

Transmitere-raspandire Bacteria rezista in tuberculii atacati pana la 8 luni, iar in pamant poate rezista de la un an la altul in resturile vegetale. Bacteria pe vreme secetoasa, cand pamantul este aerisit, ataca tuberculii tineri.

Cercul de plante gazda ale bacteriei include: varza, sfecla, rapita, pastarnacul morcovul, stirul, zarna si vinetele. De felul cum urmeaza aceste plante unele dupa altele trebuie sa tinem cont cand le plantam mai, ales in terenurile unde in anii trecuti am observat atacul.

Prevenire si combatere. Atacul acestei bacterii este mult mai mare in terenurile care nu au aciditate, asa incat folosirea ingrasamintelor ce cresc aciditatea va reduce si procentul de plante atacate. Ingrasamintele cu azot maresc sensibilitatea plantelor, iar ngrasamantul verde de soia scade posibilitatile de atac ale bacteriei. Irigarea culturilor in perioada maturizarii tuberculilor scade foarte mult posibilitatile de atac ale bacteriei.

Monocultura de cartof, ca si utilizarea la plantare a tuberculilor partial atacati, poate duce in conditiile unui an secetos, la deprecierea cantitativa si calitativa a tuberculilor.

Cultivarea de lucerna sau soia poate reduce procentul de atac al acestei bacterii deoarece o bacterie (Bacillus subtilis), frecvent gasita in pamantul cultivat cu soia, produce un antibiotic care distruge bacteria ce produce raia comuna.

Folosirea erbicidului 2,4-D a dus la scaderea frecventei atacului de raie comuna, deoarece erbicidul distruge buruienile pe care bacteria se poate gasi.

7. Putregaiul inelar al tuberculilor - Clavibacter michiganensis

ssp. sepedonicus



Aceasta boala descrisa in 1914 este semnalata in toate tarile mari

cultivatoare de cartof, Germania, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Polonia, Suedia, Rusia, iar pentru Romania este considerata boala de carantina desi, in Moldova a fost gasita inca din 1929. Pierderile anuale sunt relativ mici, desi uneori pot ajunge la 50 % (B. Plamadeala, 1987).

Simptome. Plantele atacate manifesta catre sfarsitul perioadei de vegetatie o usoara vestejire a frunzelor inferioare si o decolorare a acestora in verde-pal, apoi in galben, inainte de uscare.

Text Box:  
Fig.10.6. Putregaiul inelar al tuberculilor -                                   (E. Docea si V. Severin , 1964).
In tuberculi se observa la inceputul atacului, zone galben-crem in lungul tesuturilor cu vase conducatoare, in apropierea tulpinilor subterane. Intr-un stadiu mai avansat, in zona inelului cu vase conducatoare apar caverne in care tesuturile sunt inmuiate (fig.10.6). Tuberculii atacati, prin presare elimina din caverne exudat bacterian. In acest stadiu se observa in jurul ochilor pete rosiatice, iar invelisul are crapaturi neregulate, stelate.

Transmitere-raspandire Bacteria este transmisa de la un an la altul prin intermediul tuberculilor bolnavi, iar atacul este amplificat daca se practica sectionarea tuberculilor mari inainte de plantare. La plantele bolnave, infectarea tuberculilor se face prin tulpinile subterane, primele simptome aparand in zona de prindere a tuberculilor, apoi bacteria circula prin vasele conducatoare.

Folosirea masinile de plantat pe terenurile unde s-a manifestat boala reprezinta o sursa importanta de infectie. Testele experimentale au dovedit ca si gandacul din Colorado, cicadele sau paduchele de frunza pot sa transmita bacteria.

Prevenire si combatere. Metoda de prevenire cea mai eficace este plantarea de tuberculi sana tosi si dezinfectia masinilor de plantat si calibrat.

In loturile semincere nu se admite folosirea tuberculilor sectionati, deoarece prin sucul de pe cutit pot fi contaminati de la un tubercul bolnav 20-30 tuberculi sanatosi.Cand se impota cartofi trebuie sa existe certificate din care sa rezulte ca in tara expediatoare nu a existat bacteria, cel putin in ultimii 2 ani de cultura.

In depozite si centrele de ambalare trebuie respectate cu strictete masurile de igiena iar containerele si materialele de ambalat sa fie noi sau dezinfectate.

8. Vestejirea bacteriana a cartofului - Pseudomonas solanacearum

Boala este foarte raspandita in zonele tropicale, subtropicale si temperate ale globului, in Romania fiind semnalata de Tr. Savulescu in 1941. Este inclusa pe lista bolilor de carantina, deoarece poate produce pagube destul de mari (1-15 %) la cartof, tutun, vinete, ardei, tomate, banan dar trece si la alune de pamant, bumbac si ricin.

Text Box:  
          Fig.10.7. Vestejirea bacteriana 
         (C.M. Messiaen, 1991).
Simptome. Bacteria opreste cresterea in inaltime vestejirea si ingalbenirea frunzelor. Desi, infectiile se pot produce pe toata perioada de vegetatie, cel mai mult sufera plantele tinere care se vestejesc rapid, frunzelor se brunifica fara a se rasuci (fig.10.7).

Tesuturile infectate se innegresc, iar din sectiunile facute in tulpini se scurge exudat bacterian de culoare gri-bruna, stralucitoare.

Tuberculii infectati au ochii din zona varfului de culoare cenusie-maro si prin ei iese goma bacteriana ce poate fixa graunciori de pamant.

Transmitere-raspandire. Bacteria este transmisa de la un an la altul prin tuberculii de samanta. In zonele cu temperaturi mai scazute bacteria poate persista si in plante de zarna.

Prevenire si combatere. Ca metoda de prevenire se recomanda plantarea de tuberculi sanatosi. Toate celelalte metode de combatere chimica chiar si antibioticele s-au dovedit a fi ineficiente. Rotatia cartof-porumb-fasole a redus cantitatea de bacterii din pamant. Cresterea aciditatii in pamant a micsorat de asemenea, procentul de atac al acestei bacterii. In vederea limitarii atacului se interzice taierea la plantare a tuberculilor, ceea ce ar putea mari de 2,5 ori frecventa atacului si distrugerea plantelor de zarna.

Agentul patogen este inclus pe lista de carantina internationala, intrucat existenta raselor fiziologice si a unui cerc larg de plante gazda face deosebit de dificila prevenirea instalarii atacului.

Boli produse de ciuperci

9. Raia neagra - Synchytrium endobioticum

Ciuperca este originara din America de Sud de unde a patruns in Europa fiind semnalata in Marea Britanie (1870) si Ungaria (1896).

In Romania a fost gasita in 1921 in zona Fagarasului, dar zona contaminata a fost restransa, pentru ca dupa 1942 datorita transportului cartofului in timpul celui de-al II-lea razboi mondial, sa apara zone de infectie in Hunedoara, Maramures, Suceava, Cluj, Brasov, Sibiu, Bacau, Bistrita Nasaud, Alba si Arges, de unde boala s-a extins cu toate masurile de protectie aplicate.

Pagubele produse de aceasta ciuperca sunt destul de mari, ea fiind inclusa pe lista bolilor de carantina internationala, ceea ce limiteaza posibilitatile de circulatie si vanzare a tuberculilor.

Text Box:  
Fig.10.8. Raia neagra -                                   (E. Radulescu, 1967)
Simptome. Ciuperca ataca pe tuberculi, tulpinile subterane si aeriene si uneori pe frunzele ce vin in contact direct cu suprafata pamantului (bilonului). Portiunile infectate prezinta excrescente buretoase, incretite, datorita cresterii exagerate si neuniforme a tesuturilor parazitate. Pe tuberculi, in jurul ochilor apar tesuturi incretite, asemanatoare inflorescentelor de conopida. Aceste excrescente, la inceput cat bobul de mazare, sunt albicioase apoi cresc, depasesc chiar marimea tuberculului si se inchid la culoare, devin brune-negricioase. Spre toamna, fostii tuberculi se dezorganizeaza iar excrescentele incep sa se rupa in portiuni mai mici. Pe tulpini si frunze, excrescentele au culoare verde, apoi brun-neagra. Tulpinile subterane pe care apar excrescente, nu mai formeaza tuberculi si dupa caderea tumorilor prezinta mici cicatrici. In pamant, pe tuberculi pot fi intalnite si excrescente sub forma de frunza groasa, licheni sau tuberculi cu coaja ondulata, zbarcita (fig.10.8).

In cazul atacului timpuriu planta are putine tulpini si frunze iar la atacurile tarzii boala nu se poate depista decat la recoltare, in vegetatie tufa prezentand chiar un aspect de matura de vrajitoare (tulpini multe dar subtiri).

Transmitere-raspandire Ciuperca ataca tuberculii cultivati in pamanturi acide, cu temperaturi cuprinse intre 15-24oC si cu umiditate de 60-80 %. Variatiile mari de temperatura favorizeaza atacul si permit inmultirea rapida a ciupercii.

In verile reci, cu temperaturi sub 18oC si cu precipitatii abundente, se inregistreaza pagube insemnate mai ales in conditii de monocultura sau rotatii de scurta durata, deoarece sporii de rezistenta pot ramane viabili 8-10 ani iar apa din pamant ajuta la raspandirea sporilor ciupercii.

Soiurile de cartof manifesta o rezistenta diferita fata de aceasta ciuperca.

Cercetatorii Statiunii de Cercetari Suceava aflata in zona favorabila atacului de raie neagra, testeaza la centrul Pojorata, pe un teren puternic infestat noile soiuri create de amelioratori pentru a putea recomanda zonarea acestora sub aspectul rezistentei sau tolerantei lor la aceasta ciuperca .

Cele mai bune sunt soiurile hipersensibile la care, in momentul patrunderii sporului in celula, aceasta moare imediat si odata cu ea si ciuperca ce este parazita obligata. Prin uscarea acestor celule tuberculul se acopera cu un strat de celule moarte, ce vor constitui un baraj pentru urmatorii spori ajunsi pe suprafata tuberculilor.

Transmiterea ciupercii este deci asigurata in cursul vegetatiei de spori, iar de la un an la altul de spori de rezistenta din pamant sau, din particulele de pamant de pe tuberculii sanatosi, masini agricole, mijloace de transport etc. Sporii de rezistenta pot fi adusi in camp odata cu gunoiul de grajd provenit de la animalele hranite cu tuberculi infectati, nefierti.

Prevenire si combatere. Respectarea masurilor de carantina interna si externa limiteaza zonele de atac si pagubele ce pot aparea. Plantarea de tuberculi sanatosi proveniti din zone necontaminate, in pamanturi usoare, in asolamente de lunga durata (cartof o data la 6-8 ani) asigura productii mari. Corectarea aciditatii pamantului, fertilizarea cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd bine fermentat, fara spori de rezistenta viabili), irigarea cu doze moderate, restrang posibilitatile de infectie ale ciupercii.

In zonele favorabile pentru evolutia ciupercii, se vor face controale riguroase, se va urmari distrugerea plantelor ce pot fi gazde pentru ciuperca si se vor planta tuberculi numai din soiurile rezistente sau hipersensibile. In focarele de infectie depistate, vrejii se vor arde, iar tuberculii vor fi industrializati pe loc sau se vor fierbe pentru hrana animalelor. Terenul din zona infestata, delimitata, se va ara la 20-25 cm adancime si se va trata suprafata cu dezinfectanti puternici de sol.



11. Mana cartofului - Phytophthora infestans

Originara din America de Sud, boala a produs de-a lungul anilor epidemii grave (S.U.A. (1843), Canada (1845), Belgia, Olanda, Franta, Anglia). Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei in 1845 si in anii urmatori a dus la plecarea populatiei in America datorita foamei irlandeze”.

In Romania primele semnalari apartin lui G. Maior (1897) pentru ca apoi boala sa se intensifice, cu pagube economice mari (5-22 t/ha) mai ales in zonele de mare cultura a cartofului.

Simptome. Mana se manifesta pe organele aeriene ale plantei dar si pe tuberculi. Pe frunze simptomele apar inainte de inflorit si continua pana toamna. Se observa pete aproximativ circulare galbene-untdelemnii, care in scurt timp devin arsuri brune cu un inel galbui. Pe fata inferioara a frunzelor apare un puf fin albicios, alcatuit din miceliul ciupercii. Vremea umeda si racoroasa favorizeaza extinderea ciupercii asa incat, intreaga suprafata a frunzelor se brunifica. In conditii de temperatura scazuta (+10, +15oC) si umiditate ridicata se brunifica coditele frunzelor si chiar varfurile lastarilor impreuna cu toate frunzele superioare

Tuberculii atacati au pe suprafata lor zone brune-cenusii, cu tesuturile putin scufundate. In sectiune de pe suprafata zonei brune se observa cum progreseaza spre centru o coloratie cenusie-difuza. Sectiunile atacate tinute in mediu umed si la temperatura de 20-25oC se acopera rapid cu un puf alcatuit din miceliul ciupercii (fig.10.9).

Text Box:  
Fig.10.9.  Mana cartofului:
 a-atac pe suprafata tuberculului; 
 b-sectiune prin tubercul atacat; 
c-frunza atacata; d-miceliu; e-spori
(Dumitras Lucretia, 1988).

Transmitere-raspandire Transmiterea bolii de la un an la altul este asigurata de tuberculii manati care au ramas in stocul materialului de plantat. Tuberculii mici, manati, ramasi in pamant pot constitui o sursa de infectie numai in cazul monoculturii cand dau samulastra gata infectata, insa daca exista un asolament sau macar o rotatie de 3 ani aceasta sursa de infectie nu trebuie luata in considerare.

Din tuberculii manati apar lastari brunificati la locul prinderii lor de tuberculi, iar pe lastari apar primele frunzulite cu foliole patate pe care apar spori (infectie primara generalizata). Sporii pot sa ajunga la suprafata pamantului prin urcarea apei din pamant si apoi pot produce noi infectii (infectii secundare).

Primele infectii se observa la 35 zile de la plantat daca, precipitatiile sunt scazute (0,5-4 mm/zi), sau chiar mai repede, daca nivelul precipitatiilor este mai ridicat. Declansarea atacului generalizat de mana este asigurat daca intre tuberculii plantati se gasesc mai mult 0,002 % tuberculi manati.

Sporii ciupercii se raspandesc prin vant, cel putin 11 km/zi ceea ce poate produce distrugerea a 100 ha in conditiile existentei unui focar de infectie, in zone cu precipitatii abundente si temperaturi moderate.

Prevenire si combatere. Plantarea cartofului va fi facuta numai cu tuberculi din soiuri rezistente la agenti patogeni existenti in zona, tuberculi proveniti din tarlalele tratate, pentru a se reduce frecventa tuberculilor manati sub 0,002 %. In aceste tarlale se va urmari cosirea prematura a vrejilor si indepartarea lor pentru a impiedica infectiile tardive ale tuberculilor.

Plantarea tuberculilor nu va fi efectuata prea la suprafa]ta sau intr-un pamant prea nisipos, ce ar permite ajungerea usoara a sporilor de pe frunze la tinerii tuberculi, nici in pamanturile grele ce retin apa, pamanturi ce favorizeaza si atacul bacteriilor la tuberculii tineri.

Fertilizarea se va face cu doze moderate de azot, fosfor, potasiu, (N90P80K60 + 25 t gunoi de grajd) pentru marirea rezistentei plantelor.

La intocmirea asolamentelor trebuie sa se tina seama de faptul ca ciuperca mai ataca tomatele, vinetele si alte solanacee salbatice.

Lucrarile agrotehnice executate corect (bilonarea, erbicidarea, irigarea cu doze moderate) asigura vigurozitatea plantelor, aerisirea culturii si sunt factori defavorizanti ai evolutiei ciupercii. Prin preincoltirea tuberculilor se pot elimina tuberculii bolnavi si deci scade procentul de atac.

Combaterea agentului patogen se face la avertizare prin tratamente periodice. Primul tratament se face cand plantele au 20-30 cm, cand frunzele plantelor de pe acels[i rand se ating. In acest stadiu este posibil ca abia sa se observe cele cateva plante (5 % sau chiar mai pu]in) infectate initial, dar daca nu se executa acest tratament, are loc evolutia exploziva a bolii ce nu mai poate fi oprita. Tratamentul trebuie executat cu utilaje ce dau picaturi foarte fine, care vor acoperi total frunzisul, urmarind cu grija respectarea dozei la hectar. In cazul fungicidelor de contact trebuie sa se realizeze o pulverizare fina cu 200-500 picaturi/cm2, iar la fungicidele sistemice 50-70 picaturi/cm2.

Se recomanda ca primele tratamente sa se faca folosind produse ditiocarbamice care pot chiar stimula cresterea foliajului si lastarilor, urmatoarele tratamente se vor face cu produse sistemice sau cuprice (in alternanta), iar ultimele tratamente se vor face cu produse stanice.

Produsele recomandate in combaterea agentilor patogeni ai cartofului sunt in general avizate pentru mana, dar sunt eficace si pentru alti agen]i patogeni Se are in vedere sa nu se aplice 2 tratamente consecutive cu produse din aceeasi grupa, pentru a nu se ajunge la rase noi rezistente, iar in zonele bogate in precipita]ii se prefera produsele sistemice care, chiar daca sunt spalate vor fi absorbite prin radacini sau amestecurile de substante care dau rezultate foarte bune in vederea prevenirii sau combaterii manei se vor face tratamente cu produse din grupele: Blue Shield 50 WG-3 kg/ha trat.; Curenox 50- 3 kg/ha; Champion 50 WP -3 kg/ha; Funguran OH 50 WP-3 kg/ha; Kocide 2000-1,5 kg/ha/trat.; Kocide 101-3,4 kg/ha `n 1000 l apa; Turdacupral 50 P 4-5 kg/ha; Antracol 70 WP 1,5-2,5 kg/ha (t.p. 7 z); Dithane 75 WG 2-2,5 kg/ha (t.p. 21 zile),etc.

In practica, folosirea amestecurilor de produse a dus la eliminarea posibilitatilor de aparitie a raselor rezistente la o grupa de fungicide.

12. Putregaiul uscat al tuberculilor - Fusarium sp.

Boala se poate instala din camp pe plante insa pagubele mari se inregistreaza in timpul depozitarii tuberculilor.

Text Box:  
Fig.10.10 Putregaiul uscat al tuberculilor:  (G. Goidanich, 1964).
Simptome. Speciile genului Fusarium ce paraziteaza cartoful produc simptome variate. Fusarium oxysporum produce o ofilire in masa a plantelor si chiar pieirea lor, plantele prezentand un ritm incet de crestere, ceea ce se observa printr-o neuniformitate a inaltiimii plantelor. Tuberculii atacati au pulpa apoasa, putrezesc, frunzele se ofilesc, se ingalbenesc si se usuca, iar tulpinile ca si tuberculii prezinta o brunificare a vaselor conducatoare (fig.10.10).

Fusarium solani var. eumartii produce o ingalbenire a limbului frunzelor, urmata de brunificarea frunzelor de la varful tulpinilor apoi si a celor bazale. Baza tulpinii si radacinile tinere putrezesc si devin sfaramicioase. In tulpini, in maduva si in pulpa tuberculilor apar pete brune si o brunificare a vaselor.

F. coeruleum patrunde prin rani sau mici zgarieturi provocate de nematozi in tuberculi si evolueaza in depozitele prost aerisite, unde temperaturile cresc (15-28oC) si umiditatea este mare (50-80 %).

Tuberculii infectati prin rani prezinta mai intai o incretire si brunificare a zonei afectate, apoi coaja se increteste formand cercuri neregulate in zona brunificata si uscata, zona ce se scufunda. In mediu umed, pe suprafata tuberculului apar pernute pufoase albe, gri sau roz si tuberculul putrezeste in profunzime. In mediu uscat, tuberculii se intaresc si se sectioneaza cu greutate. Pulpa afectata devine sfaramicioasa sub coaja intacta.

Transmitere-raspandire. Aceste ciuperci rezista mult timp in pamant, pe resturile de plante, sub forma de spori sau spori de rezistenta.

Atacul nematozilor insotit de variatii bruste de temperatura si umiditate sensibilizeaza plantele si favorizeaza atacul ciupercilor ce se raspandesc apoi prin spori cu ajutorul vantului (in cazul atacului tulpinilor si a frunzelor) sau cu ajutorul apei din pamant (in cazul atacului la tuberculi). La recoltarea tuberculilor, ciupercile sunt raspandite odata cu praful de pe containere, cosuri sau sacii reutilizati si nedezinfectati.

Prevenire si combatere. Masurile agrofitotehnice prin care se creaza conditii optime de dezvoltare plantelor, micsoreaza posibilitatile de instalare a atacului acestor ciuperci. La recoltare si insilozare se vor lua masuri pentru a feri tuberculii de rani. Tuberculii patati sau raniti nu vor fi introdusi in siloz unde exista riscul infectarii tuberculilor sanatosi si a inregistrarii de pagube mari.

Depozitele precum si containerele, lazile sau sacii cu care se transporta tuberculii vor fi dezinfectati cu o solutie de formalina 5 %. Pastrarea unei temperaturi constante de 4-6oC si a unei aeratii corespunzatoare, creaza conditii nefavorabile evolutiei acestor ciuperci in timpul depozitarii.

Plantarea se va face cu tuberculi sanatosi ce au fost bine pastrati in siloz, tuberculi din soiuri rezistente la fuzarioza sau tratati cuproduse din grupele: Derosal 50 SC-0,1 % sau 0,2 kg/t (depozit); Derosal 50 WP-0,2 kg/t; Rovral 50 WP-0,2 % (depozit); Caroben 75 PTS-0,2 % (depozit).





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2944
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site