Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


ASPECTE GENERALE PRIVIND EVALUAREA INTREPRINDERII

Contabilitate



+ Font mai mare | - Font mai mic



ASPECTE GENERALE PRIVIND EVALUAREA

1.NECESITATEA EVALUARII ITRPRINDERII

Necesitatea evaluarii intreprinderilor este determinata ,in primul rand,



de cerinta corectarii distorsiunilor care apar intre bilantul contabil, impus de cadrul juridic de desfasurare a activitatilor economice si bilantul economic, impus de pretentiile unei analize economico-financiare a intreprinderii .Aceste distorsiuni sunt determinate de caracteristicile economiei concurentiale si de actiune a urmatorilor factori:

- existenta preturilor libere, care ridica pentru managerii intreprinderii nevoia actualizarii informatiilor din evidentele si statisticile intreprinderii ,in functie de evolutia preturilor pe piata ;

- mecanismul raportului de schimb al monedei nationale ,care actioneaza din exteriorul intreprinderii , fiind determinat de fenomene si procese macroeconomice legate de schimburile comerciale cu exteriorul si de relatiile cu institutiile si organismele financiare internationale. In aceasta situatie conducerea intreprinderii procedeaza la actualizarea permanenta a datelor si sistematica a datelor din evidenta interna , in functie de evolutia cursului monedei nationale .

- gestiunea interna a intreprinderii in ceea ce priveste modalitatile de tinere a contabilitatii , de evaluare a consumurilor ,metodele de amortizare folosite. Astfel in virtutea autonomiei functionale a intreprinderii conducerea acesteia va alege metodele considerate cele mai potrivite pentru gestionarea resurselor materiale si financiare cu eficienta avand grija sa se respecte principiul permanentei metodelor. Orice metoda asigura fidelitatea rezultatului numai printr-un ,fapt pentru care este necesara corectarea datelor din evidenta contabila . Totodata sunt solicitate raportari despre activitatea cotata de catre organe din afara intreprinderii( cenzori externi independenti. In Romania intreprinderea a fost si este legata de privatizare .Cu ocazia privatizarii evaluarea este necesara datorita urmatoarelor cauze: - productie -cea mai mare parte a elementelor patrimoniale inregistrata in evidenta intreprinderii nu reflecta valori de piata,chiar daca s-a incercat actualizarea preturilor prin reevaluarile succesive ele s-au realizat pe baza unor premise subiective si a unor precizari mai putin clare fata de situatia reala.

- realizarile obtinute de intreprinderi nu pot fi extrapolate deoarece nu sunt efectul unei situatii normale (inflatia ce s-a manifestat in perioada de tranzitie la cote foarte ridicate si conditiile economice sociale si politice si-au pus amprenta asupra evaluarii intreprinderilor. Evaluarea intreprinderii este obligatorie in urmatoarele situatii :

a)ori de cate ori au loc modificari in marimea si structura capitalului social al intreprinderii(emisiune de noi actiuni ,incorporarea rezervei si profitului,cedari de actiuni in favoarea altui actionar ce se realizeaza prin debitarea conturilor.) b)ori de cate ori au loc schimbari in numarul si componenta actionarilor si asociatilor ;venituri din clasa 7, clasa cu aceeasi denumire si creditarea contului c)in tranzactiile comerciale(achizitii,fuziuni,dezinvestire.)

In cazul operatiunilor de achizitii procedura de evaluare difera in functie de natura achizitiei .In cazul achizitiei clasice investitorul procedeaza la o investigatie de lunga durata caz in care incearca sa cumpere pachetul majoritar de actiuni. El va solicita o metodologie aprofundata de evaluare pentru a decide cat mai in cunostinta de cauza .Daca investitia e cu caracter financiar ,scopul fiind plasarea disponibilitatilor banesti investitorul va proceda la cumpararea de actiuni de la bursa printr-un intermediar specializat. Investitia este mai redusa si necesita proceduri de evaluare mai simpliste. In cazul operatiunilor de dezinvestire problematica evaluarii este similara dar este abordata din punct de vedere al vanzatorului, care se poate afla in una din urmatoarele situatii:

- vanzarea unei mici intreprinderi unui grup important;

- vanzarea unei intreprinderi in dificultate.   

In ambele situatii vanzatorul nu-si poate permite o evaluare in conditii normale pentru ca exista mai multi candidati la preluare. Totusi rezultatul nu trebuie sa difere semnificativ ,metodele de evaluare fiind similare si numai raportul de forte intre negociatori va influenta marimea abaterii pretului de adjudecare fata de valoarea stabilita. In cazul operatiunilor de fuziune,calculele sunt mai complexe deoarece trebuie evaluate 2 intreprinderi. Daca fuziunea se efectueaza in 2 intreprinderi detinute in totalitate de acelasi actionar, evaluarea se realizeaza diferit fata de situatia fuziunii in cazul intreprinderilor mici care se restructureaza in plan juridic:

d)in actiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni,partaje,constituiri de ipoteci ,faliment.

La succesiuni evaluarea se face pentru calculul drepturilor de succesiune. Pe baza evaluarii unul dintre mostenitori poate face oferta de cumparare celorlalti.

In cazul partajului evaluarea bunurilor comune inclusiv intreprinderi este necesara pentru ca unul dintre soti sa-l despagubeasca pe celalalt (in bani sau bunuri).

In aceste 2 cazuri metodele de evaluare tin cont de reglementari juridice si administrative pentru a stabili un pret cat mai rational. In cazul constituirii ipotecii sau falimentului evaluarea tine cont de norme bancare sau de procedura falimentului ceea ce conduce in mod automat la o subevaluare a patrimoniului.

e)in cazul exproprierii proprietatile sunt evaluate urmarindu-se stabilirea despagubirii pe care trebuie sa o primeasca proprietarul reprezentand valoarea de piata a intreprinderii si pierderile pana la reamplasarea afacerii.

f)in caz de litigii evaluarea urmareste stabilirea pierderilor pe care le inregistreaza intreprinderea ca urmare a primirii de la furnizori de produse contrafacute sau care nu respecta standarde de calitate.

PRINCIPIILE GENERALE DE EVALUARE

Evaluarea unei intreprinderi trebuie facuta doar de experti calificati,membri ai unei asociatii profesionale ,care sa recunoasca continutul standardelor de evaluare ,standardele europene si nationale si care sa utilizeze metode adecvate in scopul unei evaluari corecte pentru a-si onora calitatea de "expert neutru. La baza evaluarii stau urmatoarele principii :

1.Evaluarea unei intreprinderi se face pe principiul unei participatii de 100%,adica in ansamblul ei, cu diagnosticarea partilor bune,rele, fara a omite prezentarea acestora.

Evaluarea se bazeaza pe principiul alternativelor in sensul ca subiectii unei tranzactii au la baza mai multe alternative. Astfel vanzatorul poate alege intre mai multi cumparatori motivatia lui fiind atitudinea viitoare a acestora fata de intreprindere, iar cumparatorul are ca alternativa plasarea disponibilitatilor banesti pentru cumpararea intreprinderii sau crearea unei intreprinderi. Acest principiu actioneaza datorita unei tipologii diverse de vanzatori si cumparatori, astfel in categoria vanzatorilor exista :

- actionari minoritari sau majoritari .

- actionari manageri care conduc direct activitatea firmei si pentru care aceasta are o valoare sentimentala.

La randul lor cumparatorii pot fi:

- investitori redresori care repun in activitate o firma dupa care o vand.

- detinatori de disponibilitati banesti care cauta plasamente rentabile

- cumparatori care vand, dupa achizitionare bucata cu bucata.

3 .Valoarea intreprinderii se determina pe baza principiului veniturilor viitoare anticipate respectiv pe perceptia asupra castigurilor ulterioare realizate din exploatarea intreprinderii .Cu alte cuvinte cumparatorul va achizitiona o afacere generatoare de beneficii ci nu un set de active corporale,acestea explica si modul de formare al valorii intreprinderii ce cuprinde pe de o parte activul net corectat si fondul comercial ,respectiv capacitatea de a produce profit ca aport a activelor necorporale apte sa genereze profitul , fie prin exploatarea lor in afacerea propriu-zisa fie prin efectul lor asupra altor afaceri ale cumparatorului. Exista si exceptii de la acest principiu in sensul ca valoarea este uzanta acceptata atat de cumparator cat si de vanzator .

. 4.Principiul substitutiei este cel mai important conform caruia valoarea unui bun, a unei proprietati sau intreprinderi care e substituibil si in aceeasi masura dorit. Toate facturile privind vanzarile de produse finite, lucrari si servicii Acest principiu presupune ca pretul de cumparare maxim pe care este dispus sa plateasca un investitor este:

-fie pretul de cumparare al terenului costul de realizare a unei constructii cu aceeasi utilitate.

fie pretul de cumparare pe piata a unei proprietati similare cu aceeasi utilitate.

fie pretul de cumparare a unei proprietati alternative care genereaza un profit echivalent,in aceleasi conditii de risc. Ultima alternativa de pret maxim pentru cumparator indica faptul ca principiul substitutiei nu se aplica doar in cazul bunurilor de aceleasi fel sau cu aceleasi caracteristici ,ci se aplica si pentru bunurile alternative ,mai ales in cazul in care cumparatorul intentioneaza sa-si conduca singur viitoarea afacere si poseda cunostinte in cat mai multe domenii.

5.Selectarea din seria de valori obisnuite ,conform metodelor de evaluare utilizate, a acelei valori considerata ca reflecta cel mai bine specificul activitatii intreprinderii. Astfel valoarea finala propusa de evaluare va fi rezultatul unei metode considerata adecvata pentru intreprinderea in cauza si nu media aritmetica a valorii obtinute prin mai multe metode de evaluare. Aceasta deoarece conform standardelor europene internationale media valorilor obtinute nu are relevanta economica intrucat rezultatele obtinute prin metode obtinute au doar rol informational ,ele reflectand un anumit aspect al intreprinderii.

6.valoarea determinata prin activitatea de evaluare este valabila numai la o anumita data ,numita data evaluarii. Schimbarile continuu in conjunctura economica in comportamentul consumatorilor, in maniera de conducere si uneori in legislatie, fac ca valorile pentru aceeasi intreprindere determinate in momente diferite , sa fie mereu altele. Respectarea acestor principii in activitatea de evaluare pe fondu unei pregatiri si a unei tinte profesionale iresponsabile din partea evaluatorului conduce in mod necesar la determinarea unei valori conforme, juste prezentata in rapoarte de evaluare elaborate intr-un stil clar, pe intelesul utilizatorilor si care sa reflecte intr-o maniera transparenta toate aspectele intreprinderii.

3. FORMELE EVALUARII INTREPRINDERII

Evaluarile imbraca mai multe forme in functie de mai multe criterii :

a. Din punct de vedere al obiectului:

- evaluari de bunuri.

- evaluari de grupe de bunuri.

- evaluari de active economice

- evaluari de intreprinderi.

b. Din punct de vedere al scopului:

- evaluari contabile, realizate in entitate cu ocazia inregistrarii in contabilitate a fenomenelor si operatiunilor economice cu ocazia inventarierii si intocmirii situatiilor anuale (bilantului).

- evaluari administrative stabilite de administratie in scopuri fiscale pentru determinarea masei impozabile, precum si evaluarii dispuse prin acte normative privind reevaluarea patrimoniului intreprinderii cu capital de stat .

- evaluari economice care au ca scop raportarea bunului economic a activului sau a intregii intreprinderi la piata .In acest sens se stabileste valoarea intreprinderii prin mecanismele pietei (cere ,oferta sau prin intermediul bursei pentru intreprinderile cotate respectiv prin analogie cu intreprinderi cotate in cazul celor necotate , dar care au profil de activitate si valori asemanatoare ale capitalului social si activului.

c. Din punct de vedere al metodei utilizate:

- evaluari patrimoniale;

- evaluari pe baza de rezultate (se bazeaza pe actualizarea rezultatelor;

- evaluari bursiere;

- evaluari pe baza cash flow-ului net actualizat;

- evaluari combinate;

Pentru ca evaluarile sunt destinate satisfacerii unui scop se poate aprecia ca in principial se intalnesc 2 forme de evaluari:

1.Evaluare contabila .

Evaluare economica.

1. Evaluarea contabila se practica in diverse metode atat pentru masurarea fenomenelor si operatiunilor economice cat si cu ocazia inventarierii patrimoniului si intocmirii bilantului.

Situatiile financiare anuale asigura o imagine fidela a patrimoniului , situatiei financiare si rezultatelor obtinute de intreprindere doar in masura in care se respecta cu buna credinta regulile de evaluare a patrimoniului.

Conform metodologiei contabile sunt precizate 4 reguli de evaluare a elementelor patrimoniale.

1.Evaluarea la data intrarii in patrimoniu se face la valoarea de intrare,stabilita in functie de modalitatea de procurare a activului,putand fii:

- pretul de achizitie care contine: pretul de cumparare propriu-zis+cheltuieli de transport-aprovizionare+cheltuieli de incarcare ,descarcare, manipulare+taxe si comisioane precum si alte cheltuieli aferente achizitiei nerecuperabile fiscal.

- costul de productie :cheltuieli directe (materii prime,materiale,salarii directe si cota proportionala din valoarea cheltuielilor indirecte(cifu ,ccs, cheltuieli de administrare ,de desfacere.

- prin donatii.

Valoarea de utilitate in functie de pretul pietei pentru bunul respectiv si pentru bunuri similare si starea bunului in cazul in care s-a primit titlu gratuit sau prin donatii.

Valoare de aport in cazul bunurilor primite ca aport la capitalul social.

Evaluarea la data sau cu prilejul inventarierii anuale se face la valoarea de utilitate sau actuala sau de inventar.

3.Evaluarea la intocmirea situatiei financiare anuale incheierea exercitiului conform careia, elementele patrimoniale se evalueaza si se reflecta in situatia financiara la valoarea de intrare pusa de acord cu rezultatul inventarierii neincasate.

4.Evaluarea cu ocazia iesirii elementelor din patrimoniu:vanzare, cedari donatie, restituire de aport .Se face avand in vedere valoarea de intrare pentru stocuri care nu poate fi utilizata procedurii identificarii specifice si se utilizeaza metodele:FIFO,LIFO,CMP,pretului standard .

METODA FIFO-prima intrare, prima iesire a stocurilor sa se faca la valoarea de intrare a primului lot pe masura epuizarii acestuia luandu-se in consideratie pretul lotului urmator.

METODA LIFO-pp ca iesire,sa se ia in consideratie pretul de intrare al ultimului lot pe masura epuizarii acesteia apelandu-se la pretul lotului anterior..

METODA CMP pp evaluarea stocurilor la iesire la un cost mediu ponderat. Metoda pretului standard (costului standard pp utilizat la intrare cat si la iesire a aceluiasi pret unitar pret sau cost standard diferenta dintre pretul sau costul efectiv si pretul sau costul stand se cumuleaza si se contabilizeaza separat la intrare si se repartizeaza proportional cu valoarea cantitatii iesite. Utilizarea oricarei metode de evaluare contabila trebuie sa respecte principiul permanentei metodelor. Evaluarea contabila prezinta un neajuns major In sensul ca in toate cele 4 momente ale evaluarii se utilizeaza costul istoric corectat partial cu ocazia inventarului periodic si intocmirii situatiei financiare cu deprecierea reversibila s ireversibila a elementelor de activ. Metodele de amortizare prevazute in legislatie nu pot sa comensureze exact marimea uzurii fizice si morale a activelor imobiliare ,astfel incit valoarea contabila neta nu poate fi considerata ca valoare a activelor. Mai mult durata de functionare indelungata a mijloacelor fixe face ca valoarea de intrare , respectiv costul istoric la care sunt inregistrate in tot acest interval daca nu intervin reevaluari sa fie departe de pretul actual al bunurilor similare in conditiile de inflatie accelerata. In plus prevalenta juridicului in contabilitate,in analiza financiara a activitatii nu se ia in calcul intregul activ care a participat la obtinerea rezultatelor. Este cazul bunurilor preluate in regim de leasing operational conform reglementarilor apartin locatarului iar intreprinderea desi beneficiaza de folosirea lor nu ia in considerare valoarea acestora la stabilirea indicatorilor financiari. Totodata scoaterea efectelor de comert inainte de scadenta conduce la scoaterea lor din evidenta desi exista riscul reinregistrarii la scadenta daca debitorul nu-si onoreaza obligatia fata de banca, caz in care se demonstreaza marimea nevoilor precum si calculul duratei creditului comercial clienti. In calculul indicatorilor financiari si de eficienta este luat intreg capitalul avansat chiar daca o parte din acestea nu participa la obtinerea rezultatelor intreprinderii.

2Evaluarea economica raporteaza obiectul la conditiile pietei astfel valoarea rationala de piata este pretul in bani sau intr-un mijloc echivalent pe care un cumparator si un vanzator ar putea in mod rational sa-l accepte daca proprietatea ar fi scoasa la vanzare pe o piata deschisa ,intr-o perioada rationala de timp,in cazul in care vanzatorul si cumparatorul au dispus de informatii pertinente si nici unul dintre ei nu ar fi fost presat de necesitatea de a actiona. Mediul in care are loc evaluarea si in care va fi perfectata tranzactia este un mediu ipotetic conform definitiei anterioara e in sensul ca ambii beneficiaza de informare egala ,nici unul nu a fortat sa accepte tranzactia din anumite considerente si mai mult rationamentele se fac intr-un timp rezonant. Valoarea intreprinderii stabilite in aceste ipoteze este insa valoarea corecta stabilita de evaluator neutru ce respecta codul deonotologic. De cele mai multe ori evaluarea economica in vederea vanzator - cumparator este determinat de anumite motivatii caz in care valoarea de piata sau pretul efectiv al tranzactiei se abate de la aceasta valoare. Obtinerea de vanzator a intreprinderii poate fi determinata de:

- nevoia de lichiditati pentru salvarea altei afaceri sau pentru rambursarea apropiata a unui imprumut, pentru a nu se ajunge in starea de incapacitate de plata, caz in valoarea intreprinderii ar scadea foarte mult .

- scaderea cifrei de afaceri pe fondul unei conjuncturi economice nefavorabile sau a restrangerii cererii pentru produsele din nomenclatorul de fabricatie.

- decizia de privatizare adoptata de organismele nationale pentru intarirea sectorului privat din economie.

- decesul proprietarului,mostenitorii acestuia nefiind pregatiti sa gestioneze in continuare afacerea.

- Optiunea de cumparare a unei intreprinderi poate fi motivata de:

- dorinta de a elimina o firma concurenta si intarirea pozitiei cumparatorului pe piata .

- cresterea integrarii productiei pentru produsele complexe prin realizarea , pe viitor, pe cont propriu,a unor subansamble sau piese importante pentru fabricatia cumparatorului.

- intrevederea in viitor a unei rentabilitati ridicate pentru produsele si serviciile cumparate sau cresterea eficientei de ansamblu a activitatii cumparatorului prin valorificarea in viitor a produselor realizate in intreprinderea cumparata prin reteaua de magazine proprii.

- diversificarea activitatii pentru diminuarea riscului.

- transformarea atitudinii cumparatorului dintr-un investitor pasiv pe piata financiara , intr-un investitor activ pe piata bunurilor si serviciilor.

Fata de evaluarea contabila care este atributara unor reguli si principii stricte ,evaluarea economica are rolul de a ajusta patrimoniul intreprinderii pentru reflectarea capacitatii acestuia de a produce beneficii viitoare.Ca urmare bilantul contabil sufera corectii in sensul eliminarii monovalorilor , a mijloacelor fixe neutilizate la capacitate , a stocurilor nevandabile sau miscare lenta a clientilor litigios ori adaugarii bunurilor achizitionate in regim de leasing care nu figureaza in patrimoniul intreprinderii dar care participa la realizarea cifrei de afaceri.

Totodata se procedeaza la evaluarea fondului comercial,factor ce concura la cresterea valorii intreprinderii. Ca atare evaluarea economica beneficiaza de metode si reguli flexibile si se bazeaza in mod decisiv pe priceperea evaluatorului in utilizarea acelor metode adoptate specificului intreprinderii si in reflectarea punctelor forte si punctelor slabe ale intreprinderii in mod onest, nepartinitor si profesionist. Evaluarea economica consta intr-un complex de tehnici ,procedee si metode prin care un bun , o grupa de bunuri,un activ sau o afacere a intreprinderii sunt aduse din punct de vedere valoric la nivelul pietei si prin care li se permite comparabilitatea cu aceasta.

4. TIPURI DE VALORI

Teoria evaluarii nu opereaza cu notiunea generica de valoare ci cu tipuri de valori ce rezulta din utilizarea mai multor metode. Sunt specifice unui anumit scop sau categorie de proprietati evaluate cu optici contrare (a vanzatorului si a cumparatorului).

Unele categorii de valori sunt utilizate si in evaluarea contabila avand in vedere ca bilantul si evidenta contabila reprezinta punctul de plecare in devalorizarea de piata a intreprinderii.

Principalele tipuri de valoare cu care se opereaza in activitatea de evaluare sunt:

Valoarea de piata

Valoarea de origine

Valoarea de inlocuire

Valoarea lichidativa

Valoarea de lichidare

Valoarea in functiune

Valoarea de investitie

Valoarea ipotecii

Valoarea gajului

Valoarea de asigurare

1.Valoarea de piata - este pretul la care se incheie tranzactia intre vanzatorii si cumparatorii interesati.

- este suma estimata pentru care un activ ar putea fi schimbat la data evaluarii intre un cumparator hotarat sa cumpere si un vanzator hotarat sa vanda, intr-o tranzactie libera, dupa un marketing adecvat, in care fiecare parte a actionat in cunostinta de cauza si fara constrangere.

Din definitie rezulta ca aceasta valoare de piata este specifica pietei libere cu concurenta perfecta. Totusi valoarea de piata poate sa difere de la o piata la alta pentru ca reflecta evaluarea activului facuta de cumparator si vanzator si influentata de diversi factori:

excedentul sau penuria

moda

posibilitatea asigurarii serviciilor

Valoarea de origine - este valoarea de achizitie formata din costurile achizitionarii si punerii in functiune a bunului sau activului, fiind echivalentul costului istoric la care se reflecta bunurile in contabilitate

3.Valoarea de inlocuire - este data de costurile necesare pentru procurarea unui bun ce prezinta aceleasi posibilitati de utilizare pentru aceeasi perioada de folosinta. Cu acest tip de valoare se opereaza in toate tipurile de evaluari. Aceasta valoare se atribuie in special, echipamentelor, masinilor si utilajelor folosite in activitatea de exploatare.

4.Valoarea lichidativa - este definita ca "pretul de vanzare al unui bun in conditii normale". Ea reprezinta suma ce se poate obtine daca un activ, un grup de active sau totalitatea activelor unei intreprinderi sunt vandute separat de intreprinderea care le-a folosit, prin actul de vointa al proprietarului

5.Valoarea de lichidare - rezulta dintr-o lichidare fortata a intreprinderii. Astfel exista riscul ca elementele de activ sa fie subevaluate, respectiv sa se vanda la cel mai scazut pret. Aceasta valoare implica faptul ca vanzatorul este obligat sa vanda, iar cumparatorul este constient de dezavantajul vanzatorului.

6.Valoare in functiune - este "valoarea intreprinderii atunci cand este luata in considerare ca entitate operationala, cu echipa manageriala si cu strategia folosita.

Ea este expresia unei afaceri stabile si rezulta din analiza cash-flow-ului actualizat sau din capitalizarea profiturilor care reflecta cifra de afaceri si eventualele datorii viitoare conditionate. Aceasta valoare include contributia nediferentiata a terenurilor, a cladirilor, masinilor si alte elemente intangibile.

7.Valoarea de investitie - este definita ca fiind valoarea proprietatii pentru un anumit investitor,pentru o categorie de investitori sau pentru obiective de investitii identificate. Acest concept subiectiv face legatura intre o proprietate anume si un investitor care are obiective si criterii de investire bine definite.

8.Valoarea ipotecii - este valoarea unei proprietati determinata de un evaluator care efectueaza o evaluare prudenta a vandabilitatii viitoare a proprietatii, pe baza luarii in considerare a aspectelor mentenabile pe termen lung, a conditiilor normale si celor locale ale pietei, utilizarii curente si utilizarilor alternative adecvate ale proprietati.

9.Valoarea gajului - este stabilita de evaluatorii agreati de institutii specializate in finantarea sau creditarea activitatilor. Valoarea stabilita in acest caz trebuie sa fie excesiv de prudenta si bazata pe o analiza multicriteriala, avand in vedere ca finantatorii sunt interesati de garantarea rambursarii creditului si nu de preluarea activului sau afacerii respective.

10.Valoarea de asigurare - este valoarea unei proprietati sau unui bun insusita in polita de asigurare si care se refera la posibilele daune ce se vor plati de asigurator in cazul producerii riscului asigurat.

Asadar, adecvate unor scopuri sau puncte de vedere, se pot stabili o varietate de tipuri de valoare, pentru bunuri, active sau intreprindere.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1089
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved