Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


BILANTUL CONTABIL

Contabilitate

+ Font mai mare | - Font mai mic



BILANTUL CONTABIL



Bilantul contabil deschide si incheie ciclul operatiunilor contabile, concretizand dubla reprezinta chintesenta contabilitatii.El reprezentare a patrimoniului si prezentand intr-o forma generalizata si sintetizata situatia economico-financiara a intreprinderii.

Bilantul contabil:definitie,rol,functii

1.1.1Definitia si componentele

Bilantul este un procedeu al metodei contabilititii,prin care se prezinta simultan, ordonat si sintetic, patrimoniul si situatia economico-financiara a intreprinderii. El se prezinta ca un tablou care cuprinde in forma sintetica si in expresie valorica activele (bunurile, mijloacele) imobilizate si circulante existente la un moment dat in intreprindere, sursele din care au fost constituite (finantate), precum si rezultatele economico-financiare, obtinute in perioada pentru care se intocmeste.

La baza conceptului se afla cuvintele din limba latina, “bi” si “lanx”,ceea ce inseamna “doua tabele”, dar el a capatat circulatie prin cuvantul italian “bilancia”. Acest concept desemneaza o balanta cu doua tabele, care simbolizeaza valor de marire egala aflate fata in fata si in echilibru; intr-unul din tabele (cel din partea stanga) este inscrisa valoarea activului, iar in cealalta, valoarea pasivului.

Activul cuprine, in expresie baneasca, bunurile (mijloacele)economice privite din punct de vedere al formelor concrete de existenta si al destinatiei lor.

Pasivul evidentiaza in forma baneasca sursele de provenienta a mijloacelor (activelor), modul de formare (procurare)a acestora.

ACTIV

PASIV

1.Active fixe (imobilizari)

1.Capital propriu de finantare

2.Active circulante (bani-marfuri-bani)

2.Provizioane

3.Capital atras

Denumirea celor doua parti ale bilantului se sprijina pe caracteristicile obiectelor reflectate: denumirea de Activ reflecta trasatura bunurilor sau mijloacelor de a se afla intr-o continua miscare si transformare si de a se identifica cu insasi activitatea intreprinderii respective, an timp ce Pasivul areta caracterul static si dependenta surselor, faptul ca volumul si structura acestora sunt determinate de mijloace.

Trebuie subliniat ca, desi activul cuprinde bunuri sau mijloaceiar pasivul-sursele,continutul bilantului este mai mult decat aceste componente. Intrucat se intocmeste la sfarsitul perioadei de gestiune alaturi de mijloace si surse, bilantul reflecta si rezultatele economico-financiare.

Beneficiile (profitul) apar in pasiv, deoarece constituie sursa de provenienta a unor mijloace din activ. Cu suma beneficiilor, volumul mijloacelor economice la sfarsitul perioadei este mai mare decat la inceputul perioadei de gestiune.

In schimb, pierderile, in mod logic, tin de activul bilantului, deoarece ele diminueazamijloacele economice ale intreprinderii. Cu sursa lor, volumul mijloacelor economice de la sfarsitul perioadei este mai mica decat la anceputul ei.

In practica anilor 1990 insa, profitul sau pierderea apareau la pasiv, dar cu semnul “+” sau “-“.

Pe planul cunoasteri contabile, bilantul arec rolul de a demonstra si realiza dubla reprezentare. El ridica procesul de cunoastere la nivelul superior al sintetizari si generalizarii informatiilor din conturile contabile. In acest fel se desprind interdependenta si corelatiile care caracterizeaza activitatea economica, precum si factorii de influenta. Totodata, este punct de plecare pentru fundamentarea si cunoasterea regulilor de functionare a conturilor.

Pe planul practicii contabile si al muncii de conducere a unitatilor gestionate, bilantul permite punerea in corelatie a tuturor conturilor in care se reflecta elementele patrimoniale ale intreprinderii. El este procedeul prin care se incheie si cu care incepe un ciclu contabil, oferind o imagine asupra situatiei economico-financiare a intreprinderiisi furnizand informatii pentru analiza financiara la diferite nivele.

Bilantul indeplineste mai multe functii.

1. Functia de reflectare si generalizare. Conform acesteia, bilantul reprezinta un sistem de indicatori economico-financiari prin care se cuprind informasii referitoare la alocarea resurselor si finanterea activitatii si la productia si reproductia fondurilor separate din punct de vedere patrimonial. El generalizeaza activitatea intreprinderii la un moment dat si informatiile continute in conturile cotabile, dand astfel expresie trasaturilor comune ale elementelor de patrimoniu avansate si consumate in activitatea economica.

Bilantul contabil cuprinde soldurile finale ale conturilor din momentul inchiderii exercitiului financiar-contabil,dupa care urmeaza:

-in activ sunt cuprinse soldurile debitoare ale conturilor de activ;

-in pasiv inscrierile soldurilor creditoare ale conturilor de pasiv.

Aceste solduri semnifica ezistente de activ, respectiv de pasiv din momentul intocmirii bilantului, exprimate la valoarea reala.

2. Functia de control si analiza se manifesta in procesul de urmarire si interpretare a modului de realizare a obiectivelor activitatii economice, a modului de angajare si utilizare a mijloacelor si fondurilor separate patrimonial. Totodata, prin el se formuleaza concluzii privind factorii care au actionat asupra activitatiisi modul degospodarire a patrimoniului. Aceasta functie se concretizeaza in analiza bilantului, care poate pune in evidenta date concludente cu privire la:

-gradul de rentabilitate(profitabilitate) al intreprinderii;

-structura mijloacelor economice, pe elementele componente-imobilizari, stocuri, disponibilitati banesti si , deci, gradul de lichiditate al intreprinderii;

-structura capitalului pe cele doua componente-capital propriu si datorii-si determinarea gradului de indatorare si a solvabilitatii intreprinderii.

3. Functia de decontare a patrimoniului se realizeaza la sfarsitul perioadei de gestuine, la incheierea anului chalendaristic. In acelas scop, bilantul este folosit ca instrument de justificare puntru recuperarea cheltuielilor din venituri sau finantare destinata in acest sens, precum si de stabilire a raspunderii privind gospodarirea patrimoniului .

O asemenea functie este importanta in deosebi la societatili comerciale ale caror capital s-a format prin asociere, mai ales la societatile pe actiuni.

1.1.2. Intocmirea bilantului contabil

Fiind un document ce sintetizeazain expresia balorica intreaga activitat economico-financiara a societatii comerciale pe parcursul unui exercitiu financiar, este evident ca intocmirea bilantului contabil este o lucrare deosebit de complexa, care poate dura cateva saptamani. Din acest motiv, termenul lega de depunere a Bilantului la Administretia Financiara este de regula 15 aprilie al exercitiului urmator.

In perioada 01.01.N-15.04.N+1 se efectueaza Lucrarile contabile de inchidere a exercitiului financiar N.

El cuprinde:

-intocmirea balantei de verificare inainte de inventariere;

-inventarierea generala a patrimoniului si inregistrarea rezultatelor acesteia;

inregistrarea regularizarilor, rectificarilor si delimitarea operatiunilor pe exercitii financiare;

-determinarea rezultatului exercitiului si repartizarea lui.

1.Intocmirea balantei de verificare inainte de inventariere, presupune preluarea sumelor inregistrate cronologic in Registrul-Jurnal si sistematic in Registrul Cartea-Mare si intocmirea balantei cu 4 serii de egalitati la 31.12.N, cuprinzand:

- Sume precedente (cumulate pe 11 luni) - debitoare si creditoare, avand egalitatea TSpD=TSpC

Rulaj lunar (decembrie) – debitor si creditor, avand egalitatea RD = RC

Total sume (cumulate pe 12 luni) – debitoare si creditoare, unde:

TOTAL sume = Sume precedente + Rulaj luna, avand egalitatea TSD = TSC

Sold final (la 31.12) – debitor si creditor, unde:

Sold final debitor = Total sume debitoare – Total sume creditoare

(pt.conturile de activ)

Sold final creditor=Total sume creditoare – Total sume debitoare

(pt.conturile de pasiv)

avand egalitatea: TSFD = TSFC.

Intocmirea balantei inainte de inventarierea anuala are ca scop verificarea corectitudinii inregistrarii operatiunilor in conturi pe parcursul exercitiului financiar (pe principiul dublei inregistrari) si depistarea si corectia eventualelor erori, asa cum am in anul precedent.

Un alt scop al intocmirii acestei balante la fel de important ca si primul, il constituie stabilirea soldurilor scriptice ale conturilor, la 31.12.N, care vor fi preluate in listele de inventariere si comparate cu cele faptice.

2. Inventarierea generala a patrimoniului stabileste situatia reala a fiecarui element patrimonial si o compara (cantitativ si valoric) cu situatia scriptica (din contabilitate).

3. Inregistrarea regularizarilor, rectificarilor si delimitarea operatiunilor de exercitii financiare, se refera la urmatoarele aspecte: provizioane pentru riscuri si cheltuieli; diferense de conversie; operatiuni in curs de clarificare; venituri si cheltuieli inregistratein avans.

a) Inregistrarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli – se face atunci cand la sfarsitul exercitiului financiar societatea comerciala se afla intr-una din urmatoarele situatii: este in litigiu cu alta societate; a acordat garantii clientilor pentru bunuri vandute cu termen de garantie; are de efectuat reparatii capitale la mijloacele fixe din dotare; are datorii cu creante in devize – neplatite, respectiv neincasate, pentru care cursul valutar la 31.12 evolueaza nefavorabil (a crescut pentru datorii si a scazut pentru creante).

Constituirea provizioanelor se inregistreaza pe seama cheltuielilor de exploatare (contul 6812-activ), financiare (contul 6862-activ) si exceptionale (contul 6872 – activ) si respectiv prin contul 151 “Provizioane pentru riscuri si cheltuiel”- pasiv, defalcat pe tipuri de provizioane: 1511; 1512; 1513; 1514; 1518 (pasiv).

Anularea pronizioanelor ramase fara obiect se face pe seama veniturilor din exploatare (contul 7812 – pasiv) si financiare (contul 7862 – pasiv).

b) Inregistrarea rezervelor din conversie – se face atunci cand la sfarsitul exercitiului financiar avem datorii sau creante in devize neplatite, respectiv neincasate, inregistrate la curs initial.

Pentru a arata fluctuatia cursului valutar intre data inregistrarii sumei si 31.12, se determina rezervelor din conversie. Ele pot fi:

-favorabile (contul 107 – pasiv), cand cursul creste pentru creante si scede pentru datorii;

-nefavorabile (contul 107 – activ), cand cursul scade pentru creante si creste pentru datorii.

c) Inregistrarea operatiunilor in curs de clarificare – se face atunci cand pentru o operatiune nu avem document justificativ sau nu cunoastem contul corespondent, la 31.12. N. Se inregistreaza prin contul 473 “Operatiumi in curs de clarificare”- bifunctional.

d) Inregistrarea veniturilor si cheltuielilor in avans – se face atunci cand la 31.12.N avem facturi aferente lunilor urmatoare (chirii, intretinere, reperatii).

4. Determinarea rezultatului exercitiului si repartizarea lui – toate operatiunile privind rezultatele inventarierii, regularizarea si delimitarea pe exercitii financiare, se include in balanta de verificare la 31.12.N, pe baza careia se stabileste rezultatul exercitiului. El poate sa fie profit sau pierdere.

1.1.3. Felurile bilantului

Pentru o conoastere multilaterala si completa a bilantului el trebuie analizat sub aspecte variate din punct de vedere teoretic si practic. Ca urmare, este necesara o clasificare a bilantului , prin intermediul careia sa se poata determina locul pe care il ocupa in teorie si practica contabila, in raport cu celelalte instrumente ale metodei contabilitatii.

Criteriile, dupa care se poate realiza clasificarea bilantului, sunt multiple, fiecare din ele avand un continut adecvat scopului pentru care se intocmeste si sursele din care se iau informatiile pentru elaborarea lui.

Un prim criteriu de clasificare a bilantului, poate fi acela al statutului juridic al unitatii gestionare pentru care se intocmeste. Din acest punct de vedere se deosebesc:

-bilant initial

-bilant curent

-bilant final

Bilantul initial se intocmeste la infiintarea unei unitati patrimoniale, careia statul sau membrii constituiti intr-o asociatie ii pun la dispozitie mijloace materiale si banesti in vederea realizarii scopului pentru care a fost creata. Aceste valori materialr si banesti sunt enumerate si precizate in inventarul de constituire a unitatii gestionare si din aceasta, prin intermediul conturilor in bilantul initial, in care sunt sintetizate si grupate avand in vedere cerintele principiului dublei reprezentari. Acest bilant nu cuprinde rezultate financiare. Bilantul initial nu este legat deci de inregistrarile contabile ezistente inainte de inceputul unei perioade de gestiune, ci de momentul inceperii activitatii unei unitati gestionare.



Bilantul curent este bilantul intocmit in cursul activitatii unitatii gestionare, la termenele impuse de actele normative. El se intocmeste pe baza situatiei din conturi,a soldurilor conturilor preluate ca posturi de bilant.

Fiind intocmite si cu scopul cunoasterii rezultatelor activitatii unitatii gestionare pe o perioada data, bilanturile curente cuprind si posturi privitoare la rezultatele financiare.

Daca avem in vedere succesiunea in timp a perioadelor de gestiune, fiecare bilant, intocmit la sfarsitul unei perioade de gestiune, ofera informatiile de plecare pentru perioada urmatoare.

Daca se are in vedere perioada legala cand unitatile gestionare de la noi din tara sunt obligate sa intocmeasca bilantul curent, deosebim bilant trimestrial, bilant semestrial si bilant anual.

Bilantul final se intocmeste, atunci cand o unitate gestionara isi inceteaza activitatea. El se bazeaza in mod obligatoriu atat pe inventar, cat si pe datele extrase din conturi si cuprinde atat mijloacele economice in dubla reprezentare, cat si rezultatele financiare finale ale acestei unitati.

Sub raportul sferei de cuprindere, a nivelului organizatoric la care se refera datele si informatiile pe care le contin, se deosebesc bilanturi primare si bilanturi centralizatoare.

Bilanturi primare pot fi considerate bilanturile unitatilor gestionare bazate pe principiul gestiunii economice: intreprinderi,institutii bugetare. Bilanturile primare sunt Intocmite exclusiv pe baza datelor din conturi.

Bilanturi centralizatoare sau sintetice pot fi considerate bilanturile intocmite la nivelul organelor centrale pe subramuri, ramuri si pe economia nationala, prin preluarea succesiva si centralizatoare a datelor din bilanturile unitatilor gestionare coordonate. Aceasta centralizare a datelor si informatiilor din bilanturile primare, se face cu scopul obtinerii unor indicatori de sinteza cu o capacitate informativa din ce in ce mai cuprinzatoare, care sa permita luarea unor decizii la toate treptele economiei natiomale.

Daca se auin vedere scopurile carora servesc datele si informatiile din bilant, se pot deosebi bilanturi de analiza si bilanturi de prognoza.

Bilanturile de analiza cuprind exclusiv date efective referitoare la o perioada trecuta, permitand o serie de analize asupra factorilor care au influentat marimea si structura bilantului, cat si a elementelor patrimoniale pe care le cuprinde.

Bilantul de prognoza cuprinde date si informatii de plan care permit prevederea tendintelor viitoare ale mijloacelor si rezultatelor financiare ale intreprinderii. Bilantul de prognoza, nu este altceva decat o concentrare si grupare dupa structura bilansului, a principalelor date si informatii, indicatorii, din bugetul de venituri si cheltuieli, planul de productie, planul costului, planul de munca ti salarii, planul de investitii. In prezent la noi in tara nu se intocmette asemenea bilant de prognoza, sau in orice caz intocmirea lor nu este reglementata prin acte normative.

Contabilitatea mai cunoaste si alte feluri de bilant. Astfel, sub aspectul reglementarilor legale care obliga la intocmirea bilantului pot exista: bilant comercial si bilant fiscal.Consinutul si structura acestor bilanturi sunt diferite. Primul este intocmit in vederea relevari situatiei patrimoniale a intreprinderii, in timp ce al doilea, serveste ca baza pentru impozitarea veniturilor intreprinderii.Daca avem in vedere teoriile bilantului, fiecare teorie corespunzandu-i un anumit fel de bilant, atunci se pot enumera: bilantul static, bilantul dinamic, bilantul organic, bilantul eudinamic, bilantul integral, bilantul pagatoric,bilantul nominalist.

Aceste feluri de bilant se deosebesc prin aceea ca au la baza o anumita structura a posturilor, ca evaluarea elementelor patrimoniale pe care le cuprind este facuta dupa conceptii si cu scopuri diferite, ca unele cuprind si rezultatele financiare, in timp ce altele nu.

Din punct de vedere al modului de sintetizare si grupare a informatiilor din contabilitatea curenta, in bilantul contabil, aceasta poate avea o forma dezvoltata sau o forma simpla. Unitatile patrimoniale mici si mijlocii pot intocmi bilantul contabil in forma simplificata.

1.2.Continutul economico-juridic si structura bilantului

Activul si pasivul ca parti inseparabile ale bilantului si ca expresie a dublei reprezentari a patrimoniului intreprinderii pot avea diverse interpretari.

1.Din punct de vedere al teoriei economice, activul exprima forme functionale pe care le imbraca bunurile (activele) intreprinderii in circuitul lor economic (forma baneasca, forma productiva- mijloacele de productie si forma marfa). Mijloacele economice avansate temporar unor terte persoane imbraca forma de creante.

Privind din acelasi punct de vedere, pasivul exprima depandenta social-economica a mijloacelor (activelor) gestionate de intreprindere, relatiile economice in conditiile carora se formeaza si functioneza mijloacele economice pe care le gestioneaza unitatea. Din acest punct de vedere, fondurile se pot afla in gectiunea intreprinderii cu titlu definitiv sau pot fi atrase temporar.

Analiza din punct de vedere financiar, activul evidentiaza imobilizarile financiare, sau mai exact mijloacele materiale si banesti avansate prin fructificarea, ca forme de investire a fondurilor de investire de catre o unitate economica. Pasivul pune in evidenta modul de finantare a bunurilor pe care le foloseste unitatea respectiva, si anume:finantarea din capital propriu, din credite bancare sau din aranjamente financiare fata de terti. Caile de finantare cu fonduri releva formele concrete de manifestare a relatiilor banesti ale intreprinderii in cadrul sistemului de finantare, creditare si decontare;din punctul de vedere al continutului lor, aceste relatii pot fi: financiare, de credit si de decontare.

Bilantul este susceptibil si de interpretare juridica, avand in vedere ca circuitul capitalului, precum si contabilitatea, ca sistem de evidenta, se gafeaza pe un patrimoniu.

Din acest punct de vedere, actuvu exprima mijloacele materiale si banesti ca obiect de drepturi si drepturile de creante asupra unor terte porsoane. In aceeasi interpretare, pasivul exprima drepturile ti obligatiile titularului de patrimoniu.

Intr-o interpretare cibernetc-informationala, structura de activ are o determinare substantial-informationala,in timp ce pasivul, numai una informationala. Din punct de vedere substantial, activul exprima munca concretizata in bunurile acumulate, prucum si resursele utilizate in activitatea economica si aflata intr-o continua miscare si transformare; sub aspect international, activul reprezinta o informatie in forma baneasca cu privire la volum si structura resurselor utilizate, in timp ce pasivul exprima o informatie cu privire la natura economica-juridica a relatiilor valorice stabile intre titularul de patrimoniu si mediul economico-social.

Bilantul este conceptul astfel incat sa asigure o mare capacitate de generalizare si sintetizare, el concepand intru-un volum relativ relativ mic de date intregul sistem de informatii anregistrate in contabilitate.

Pentru aceasta, activele intreprinderii si sursele lor de formare sunt generalizate (prezentate) dupa anumite criterii si include in bilant intr-o ordine determinata, potrivit careia activul si pasivul se structureaza pe grupe, capitole si posturi de bilant. Acestea au la baza omogenitate elementelor patrimoniale si cerintele informationale.

Astfel, la activ, mijloacele economice (activele) sunt prezentate si ordunate pe baza a doua criterii:

a)        modul de participare la circuitul economic si rolul si destinatia acestor elemente;

b)        criteriul lichiditatii.

Potrivit primului criteriu, activele imobilizate (fixe) sunt prezentate distinct de cele circulante, in grupe separate, dupa cum imobilizarile corporale sunt separate de cele necorporale, iar stocurile materiale sunt si ele prezentate separat de miijloacele banesti.

Ordinea de dispunere a acestora in activul bilantului este de regula in functie de cel de-al doilea criteriu:crescatoare dupa lichiditatea activelor, de la cele mai putin lichide, cum sunt imobilizarile necorporale si corporale, catre disponibilitatile banesti ale firmei.

La pasiv, unde se reflecta specificitatea elementelor patrimoniale in functie de modul lor de provenienta, gruparea acestora se face pe baza urmatoarelor doua criterii:

a)        natura relatiilor de prioritate care caracterizeaza madul de dobandire;

b)       gradul de exigibilitate.

In acest cadru, capitalul propriu, fondurile proprii si de rezerva si provizioanele sunt prezentate discret de datoriile, obligatiile si imprumuturile intreprinderii.

In acest cadru, ordinea de pasiv este cea a exigibilitatii crescande a surselor de finantare, ea cuprinzand la inceputul capitalului propriu si continua cu creditele bancare si cu alte obligatii.

In acelasi timp, in elabolarea bilantului actioneaza atat principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv, cat si principiul necompensatiei creantelor cu datoriile. Se stie ca,in practica, un client poate sa fie si furnizor sau creditor (cond acorda un avans) pentru intreprindere. Compensarea creantei asupra acestuia cu datoria fata de el este interzisa, deoarece, in cazul de faliment, creantele si datoriile sunt tratate diferit.

Nu este admisa nici compensarea depozitelor existente la banca cu datoriile fata de aceasta. Potrivit literaturii de specialitate, compensarea poate fi la originea delictului de prezentare a unui bilant fals.

Ierarhizarea elementelor patrimoniale in activ si pasiv se face astfel incat ordinea acestora sa asigure o corelatie intre lichiditatea activelor si exigibilitetea pasivelor.

Datele privind marimea elementelor de patrimoniu la activ si pasiv sunt prezentate la inceputul anului si la sfarsitul perioadei, pentru fiecare element determinarea facandu-se pe baza relatiei de sold:

Sold final = Sold initial + Cresterea din - Micsorarea (iesirile)

cursul perioadei din cursul perioadei

Bilant contabil

Activ    Continut si structura Pasiv

Nr.

Crt.

Denumirea posturilor

Ex.financiar

Nr.crt.

Denumirea posturilor

Ex. financiar

Prece-dent

Inche-iat

Prece-

dent

Inche-iat

A

C

T

I

V

E

I

M

O

B

I

L

I

Z

A

T

E



Imobilizari necorporale

-Cheltuieli de reconstituire

-Cheltuieli de cercetare dezvoltare

-Imobilizari in curs necorporale

-Alte imobilizari necorporale

Imobilizari corporale

-Terenuri

-Cladiri si constructii speciale

-Masini si utilaje

-Alte imobilizari corporale

-Imobilizari in curs.

Imobilizari financiare

-Titluri de participare

-Creante imobilizate

-Alte titluri imobilizate

C

A

P

I

T

A

L

U

R

I

P

R

O

P

R

I

I

Capital social sau individual

din care: capital subscris varsat

-Prime legate de capital

-Diferente de reevaluare

-Rezerve

-Rezultatul reportat

Rezultatul exercitiului

-Profit

-Pierdere

Fonduri

-Subventii pentru investitii

-Provizioane reglementate

Total capitaluri proprii

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Provizioane pentru riscuri

-Provizioane pentru cheltuieli

A

C

T

I

V

E

Total active imobilizate

Stocuri

-Stocuri de materii prime si materiale, obiecte de inventar si stocuri aflate la terti

-Produse si productia in curs de executie

-Marfuri

-Animale

Active circulante in decontare

-Avansuri acordate furnizorilor

D

A

T

O

R

I

I

Total provizioane pentru riscuri si cheltuieli

-Imprumuturi si datorii asimilate

-Furnizori si conturi asimilate

-Avansuri primite de la clienti

-Alte datorii

Total datorii

Conturi de regularizare si asimilate

-Venituri inregistrate in avans

-Diferente de conversie pasiv

Total conturi de regularizare si asimilate

1.3.Tipuri de modificari in activ si pasiv

Bilantul reflecta situatia patrimoniului unei intreprinderi in mod static, la un moment dat.

Patrimoniul se afla in sa in continua miscare, ca urmare a proceselor economice si a operatiunilor care aduc transformari in continutul si formele de existenta ale mijloacelor si surselor.

Orice operatiune economica sau financiara delimiteaza o miscare. Pentru contabilitate este esentiala stabilirea obiectivului, valorii si sensului miscarii si transformarii.

Dupa natura lor, operatiile care aduc modificari patrimoniului pot fi economice sau financiare. Ele sunt economice, atunci cand exprima raporturi patrimoniale si se refera la productia si schimbul de valori. Operatiile financiare reprezinta miscari de valori fara echivalent. De exemplu, achizitionarea de materii prime sau vanzarea de marfuri sunt insotite de plata valorii acestora imediata sau viitoare si de aceea ele sunt operatii economice.

In schimb, plata taxei pe valoarea adaugata sau a altei firme de impozit sau varsarea cotelor pentru asigurarile sociale nu sunt insotite de atribuirea unei alte valori in schimbul acestor sume si de aceea, ele reprezinta relatii financiare.

1.3.1.Modificari de structura si modificari de volum

Marea diversitate a operatiilor economice, care produc schimbari in activul si pasivul bilantului, care poate fi sistematizat, asa cum s-a aratat in capitolul despre patrimoniu, in doua tipuri fundamentale si patru categorii principale dupa cum urmeaza:

A.     Modificari de volum

I. Cresterea volumului patrimoniului gestionat de intreprindere prin marirea concomitenta a unor elemente din activsi pasiv;

II. Scaderea volumului patrimoniului prin micsorarea concomitenta a unor elemente atat din activul, cat si din pasivul bilantului.

B. Modificari de structura

III. Cresterea si micsorarea concomitenta a unor elemente din activul bilantului, deci nimai in mijloacele intreprinderii;

IV. Cresterea si micsorarea simultana a unor elemente din pasivul bilantului, deci numai in cadrul surselor.

Pentru exemplificare vom porni de la urmatorul bilant simplificat (valorile sunt in mii lei).

ACTIV

PASIV

1. Mijloace fixe

1. Capital social



2. Materiale

2. Credite bancare

3. Disponibil la banca

3.Furnifori

TOTAL ACTIV

TOTAL PASIV

1. Presupunemca intreprinderea primeste si receptioneata un nou transport de materii prime si materiale pe care urmeaza sa le plateasca prin banca, prin documente corespunzatoare, in valoare de 200.000.000lei

In acest caz, in activ se produce o crestere a stocului de materiale, in valoare de 200.000.000 lei, careia ii corespunde in pasiv o cresterea obligatiilor fata de furnizori, de aceeasi valoare (200.000.000).

In acest fel, are loc o crestere a valorii activului cu 200.000.000 (de la 2.000.000.000 la 2.200.000.000), precum si a valorii pasivului cu aceeasi valoare.

Exemplul de mai sus pune in evidenta primul tip de modificare a bilantului,care consta in cresterea simultana cu aceeasi marime a unui element de pasiv, dupa formula:

A + X = P + X

In aceasta categorie de modificari se include operatiunile economico-financiare care majoreaza patrimoniul intreprinderii prin aducerea de noi parti sociale la capital, prin obsinerea de credite bancare sau prin aprovizionarea cu materiale prin contractarea de datorii fata de furnizori.

2. Al doile tip il reprezinta micsorarea simultana cu aceeasi marime a unuielement de activ si a unui element de pasiv, dupa formula:

A – X = P – X

De exemplu, se comfirma, prin extras de cont, plata unei parti din valoarea materialelor primite anterior de la furnizor, in valoare de 100.000.000 lei

In acest caz se diminueaza simultandisponibilul de la banca, precum si obligatiile fata de furnizor, cu suma de 100.000.000 lei.

INn aceasta grupa de modificari se cuprin operatiile care conduc la micsorarea patrimoniului, prin iesirea de valori, prin rambursarea creditelor, prin plata altor datorii fata de buget, sau fata de alte persoane juridice sau fizice.

3. Sporirea unui element de activ poate avea loc simultan cu micsorarea unui alt element de activ, de aceeasi valoare.

De exemplu, se retrage din contul bancar suma de 100.000.000 lei, care este adusa nla casa intreprinderii. Ca urmare, creste disponibilul din casa Intreprinderii si se diminueaza disponibilul din contul bancar,cu suma de 100.000.000.

A + X – X = P

In acest caz, este vorba de operatiuni care modifica structura activului prin transformarea elementelor de activ, unele in altele (trecerea materiilor prime in sectiile de prelucrare si inregistrarea lor la cheltuieli de productie, obtinerea de produse finite, transformrea in creante a unor valori materiale si banesti,incasarea creantelor.

4.Cresterea unui element de pasiv, simultan cu diminuarea cu aceeasi marime a unui alt element de pasiv:

A = P + X – X

Acest tip de operatii economice financiare semnifica modificarea in structura pasivului prin : transformarea unor datorii in alte datorii, cresterea capitalului propriu prin operatii interne, prin reprezentarea unei parti din profit pentru constituirea unor fonduri.

Prin ultimul gen de modificari, presupunem ca pentru suma de 200.000.000 lei datoria fata de furnizor, intreprinderea semneaza un bilet de ordine (acceptat de furnizor) prin care se obliga sa plateasca la o data ulterioara suma respectiva; in acest caz, se diminueaza obligatiile de la contul Furnizori, dar apare un cont nou, tot de obligatii: ‘‘efecte de platit’’.

Sintetizand toate cele patru modificari, vom obtine, un nou bilant, diferit ca volum si ca structura fata de cel anterior:

ACTIV

PASIV

1. Mijloace fixe

1. Capital social

2. Materiale

2.Credite bancare

3. Disponibil la    banca

3. Furnizori

4.Casa

4. Efecte de platit

TOTAL ACTIV

TOTAL PASIV

Se desprind urmatoarele concluzii:

1.Din analiza datelor de bilant se poate stabili numai marimea modificarii posturilor din activul si pasivul bilantilui la un moment dat, comparativ cu o perioada precedenta: cauzele care au provocat aceste modificari nu pot fo cunoscute cu ajutorul bilantili, intrucat el nu reflecta operatiile economice, ci starea mijloacelor fixe si circulante sub cele doua aspecte, al existentei si al provenientei.

2. Desi operatiile economice au modificat componenta posturilor de bilant, marimea lor, totdeauna trebuie asigurata egalitatea dintre totalul activului si totalu pasivului bilantului.

Bilantul este singurul procedeu al metodei compatibilitatii in care mijloacele economice sunt reprezentate sub dublul lor aspect. Datorita acestui fapt, intre cele doua lanturi ale patrimoniului se stabileste o anumita interdependenta, care consta in aceea ca valoarea mijloacelor economice este totodeauna egala cu totalitatea surselor de constituire, indiferent de modificarile survenite in structura acestora.

Mentinerea acestei egalitati decurge din faptul ca datele din bilant se refera totdeauna la un volum dat de mijloace economice, privite simultan din doua puncte de vedere.

1.3.2. Ecuatia bilantiera fundamentala si formele ei

Pornind de la definitia fundamentala a bilantului si de la principiul dublei reprezentari a patrimoniului, ecuatia fundamentala a bilantului este, asa cum a rezultat si din analiza anterioara, urmatoarea:

Activ = Pasiv

Daca se are in vedere definitia patrimoniala a bilantului, atunci se poate utiliza o formula care exprima situatia neta a patrimoniului:

Activ – Datorii = Sold

sau:

Sold = Activ – Datorii

In acest caz, soldul net este echivalent cu sursele proprii sau capitalul propriu.

Daca, de exemplu, o intreprindere dispune de bunuri, mobile, depozite bancare, creante in suma de 50 milioane unitati monetare, dar are datorii fata de furnizori si de bancare in suma de 20 milioane, situatia ei se setermina dupa formula:

Sold net = Activ – Datorii

50 mil. – 20mil. = 30 mil. = Sold net

(Activ) (Datorii)

De unde, bilantul cuprinde:

Activ 50 mil. = Situatia neta (sau capitalul propriu)

30 mil. + 20 mil. Datorii

O asemenea formula de reprezentare a ecuatiei fundamentale a patrimoniului da posibilitatea sa se evidentieze district sursele proprii, capitalul propriu sau situatia neta a patrimoniului intreprinderii; ea permite, totodata, compararea capitalului propriu cu obligatiile sau datoriile titularului de patrimoniu,ceea ce releva o latura importanta a intreprinderi, denumita in literatura de specialitate ‘‘ gradul de asigurare a autonomiei sau independentei financiare ‘‘.

Cu alte cuvinte, in aceasta exprimare, ecuatia fundamentala caracterizeaza si exprima capacitatea subiectului de patrimoniu de a face fata prin sursele proprii (inclusiv rezultatul net) cererii de a-si onora obligatiile fata de banca, furnizorii, creditori de stat.

Daca insa trebuie sa evidentiem si rezultatul net al activitatii de exploatare, care poate fi profit sau pierdere, atunci ecuatia generala pote fi reprezentata astfel:

Activ – Datoria totala = sursele proprii (capitalul propriu) +/- Rezultatul net

Rezultatul net se determina pe baza contului de rezultate, in care se evidentiaza consumurile de resurse si veniturile obtinute (potrivit ecuatiei fundamentale prezentate la capitolul I: Cheltuieli +/- Rezultate = Venituri), precum si al contului de profit si pierdere, care insoteste bilantul contabil.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1893
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site