Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Dreptul contabil autonom - Principii contabile- norma nationala si internationala

Contabilitate



+ Font mai mare | - Font mai mic



Dreptul contabil autonom

Contabilitatea reprezinta un instrument de cunoastere si gestiune a patrimoniului, a situatiei nete si a rezultatului obtinut. Ea trebuie sa se orienteze si spre mediul economico-social reprezentat de protagonistii sociali consumatori de informatii ca produs al contabilitatii.



Discutata din acest punct de vedere, contabilitatea trebuie sa asigure informatii pentru investitorii de capital, fiscalitate ca reprezentant al statului, bancheri, furnizorii ca parteneri de afaceri ai intreprinderii, organele de sinteza ale guvernului si salariatii intreprinderilor.

In raport cu acesti utilizatori, contabilitatea, trebuie sa se inscrie pe coordonata neutralitatii si a adevarului, furnizand o informatie fidela asupra situatiei patrimoniale si financiare , precum si asupra rezultatului. Toate interesele informationale ale protagonistilor sociali trebuie onorate in mod egal, fara discriminari.

Pentru a fi neutra, dar si compatibila ca sistem de comunicare, contabilitatea are la baza norme si principii generale de evaluare si calcul economic si o terminologie precisa si identica pentru toti utilizatorii de informatii.

Raporturile contabilitatii cu exteriorul, implicit cu fiscalitatea, pot fi rezumate in urmatoarele reguli si principii :

- delimitarea cheltuielilor si veniturilor la exercitiul curent, in conditiile in care continuitatea activitatii de exploatare este valida.

- evaluarea activelor la intrare in functie de costul istoric, care are o determinare obiectiva si poate fi verificabil prin documente.

- evaluarea anuala a elementelor patrimoniale prin inventarierea patrimonului, la valoarea de utilitate    ( actuala ) a tuturor activelor si datoriilor.

- contabilizarea pierderilor latente, a datoriilor probabile si a deprecierilor de valoare datorate uzurii morale si fizice, degradarii, neancasarii creantelor, clientilor dubiosi si rau platnici la incheierea fiecarui exercitiu , fara a tine cont de eventualele plusvalori latente ( din prudenta ) si active probabile.

- distinctia dintre costurile perioadei si costul produsului, cum sunt cheltuielile generate de administratie si cheltuieli de desfacere care nu fac obiectul costului de productie conform IAS nr 2  Stocuri 

Elementele de mai sus se degaja din principiile contabilitatii general admise prin normele nationale, Directivele europene si IAS, care stau la baza evaluarii si calculului economic in contabilitatea intreprinderii. Avem in vedere principiile : sinceritatii, entitatii patrimoniale, evaluarii monetare, costul istoric, prudenta, continuitatea exploatarii, noncompensarea, intangibilitatea bilantului de deschidere, permanenta metodelor si alte principii. Dintre aceste principii specializate, pentru masurarea si inregistrarea in contabilitate, se evidentiaza evaluarea monetara, costul istoric si prudenta.

1. Principii contabile- norma nationala si internationala

Evaluarea structurilor situatiilor financiare trebuie sa fie efectuate in acord cu respectarea celor noua principii contabile:

1.Continuitatea activitatii.

Este foarte imortant de a tine cont de acest principiu deoarece la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare se va aplica una sau mai multe baze de evaluare combinate din cele patru ( cost istoric. Cost curent. Valoare acualizata sau de decontare, valoare realizabila), daca si numai daca intreprinderea estimeaza ca in viitorul previzibil activitatea continua cel putin 12 luni. Altfel, intreprinderea va evalua structurile situatiilor financiare la valoarea de lichidare. Intr-o asemenea situatie intreprinderea va prezenta in notele explicative motivele care au stat la baza deciziei conform careia intreprinderea nu-si mai oiate continua activitatea.

Ce ar trebui sa faca o intreprindere pentru a evalua daca intreprinderea isi poate continua activitatea? O analiza detaliata a raportului active curente/ datorii curente; soldul creantelor cu o lichiditate mai mica de 1 an corelate cu viitoarele contracte pentru anul urmator. De asemeni datoriile curente si perioada de exigibilitate sa fie mai mare decat a perioada de lichiditate. Durata medie in zile a creditului clienti trebuie safie mai mica decat durata medie in zile a creditului furnizor. Datoriile salariale, sociale, fiscale si asimilate au grad de exigibilitate pana la 30 de zile, deci o analiza atenta a viitoarelor contracte de vanzare din activitatea de baza, atentia va fi indreptata spre conditiile si termenul de incasare, astfel incat intreprinderea sa fie solvabila la termen.

2. Permanenta metodelor

Pentru a asigura comparabilitatea in timp a informatiilor contabile, intreprinderea trebuie sa aplice aceleasi reguli si norme de evaluare. Modificarile politicii contabile sunt permise daca legea le prevede printr-un standard contabil sau daca acestea au ca rezultat informatii mai relevante sau mai credibile. Orice modificare a oricaror schimbari de politica contabila trebuie precizata in notele explicative pentru ca utilizatorii sa poata analiza daca noua politica contabila este adecvata Schimbarile de politici contabile conduc la modificari asupra rezultatelor raportate ale perioadei. Intr-o economie inflationista trecerea de la tratamentul contabil de baza prevazut de IAS nr 2" Stocuri" privind evaluarea stocurilor de materii prime la iesire prin metoda FIFO, la tratamentul alternativ prin metoda LIFO, are implicatii majore asupra activului curent Stocuri prezentat in bilant va avea o valoare mai mica, dar si asupra rezultului contabil, cheltuielile cu materiile prime majorandu-se.

3. Prudenta

Orice element al structurilor situatiilor financiare trebuie prezentat pe baza princupiului prudentei. Cum aplicam in practica acest principiu odata cu inventarierea tuturor elementelor patrimoniale?

a. In contabilitate vor fi recunoscute numai profiturile reale la data inchiderii exercitiului financiar. Aceasta presupune sa se tina seama de orice depreciere de valoare a aunui activ asa cum solicita IAS nr. 36" Deprecierea activelor". Vor fi ajustate toate acele active considerate a fi depreciate intre perioada lor de intrare si valoarea realizabila neta pentru stocuri la 31.12. Adica ajustarile au drept consecinta recunoasterea unei cheltuieli privind activul depreciat. La fel se procedeaza pentru toate activele in urma inventarierii comparandu-se valoarea contabila de intrare cu valoarea de piata. Aici se vor aplica prevedrile IAS nr.16" Imobilizari corporale" privind evaluarea la bilant; IAS nr. 36" Deprecierea activelor", IFRS nr. 5" Activele pe termen lung detinute pentru vanzare activitati intrerupte" ; IAS nr.37" Provizioane, datorii si active contingente" Ecuatiile contabile pot fi de genul:

6813 "Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor imobilizate" = 291" Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor corporale" ; sau

6814 " Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante" = 39"Provizioane pentru deprecierea stocurilor si productiai in curs de executie" ; 49"Provizioane pentru deprecierea creantelor" 59" Provizioane pentru deprecierea conturilor de trezorerie"

In schimb, daca au fost deprecieri a acivelor inregistrate in anul precedent, iar in anul curent prin inventariere se constata valoarea realizabila neta este mai mare decat valoarea contabila de intrare sau acel stoc a fost vandut, prudenta solicita ajustarea stocului la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta. La inventar sau exact cand stocul a fost vandut se va inregistra anularea deprecierii constatata in exercitiul anterior:

291" Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor corporale"= 7814"Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante, la cel mult valoarea cu care deprecierea a fost inregistrate sau la valoarea totala daca activul a fost vandut, sau costul istoric este recuperabil.

b. In contabilitate se va tine cont de toate obligatiile previzibile si de pierderile potentiale care au luat nastere in cursul exercitiului financiar incheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior, chiar daca asemenea obligatii sau pierderi apar intre data incheierii exercitiului si data intocmirii bilantului . Cum aplicam in practica? Va trebui sa recunoastem un provizion pentru riscuri si cheltuieli potrivit IAS nr. 37 " Provizioane, datorii si active contingente" pe seama cheltuielilor dupa natura lor, exploatare, financiare. Ecuatia poate fi:

6812" Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli" = 151" Provizioane pentru riscuri si cheltuieli" Aceste provizioane sunt tratate in bilant ca si obligatii curente/ pe termen mediu sau lung, fiind plasate intre datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an si venituri amanate.

Atentie! Se observa ca dupa inventar toate aceste cheltuieli respectiv venituri fie ca ele corecteaza costul istoric sau sunt tratate drept riscuri viitoare ca urmare a unor evenimente trecute influenteaza contul de profit si pierdere. Ele nu trebuie tratate din punct de vedere numai fiscal a fi deductibile sau nu, ci mai degraba trebuie avut in vedere ca nerecunoasterea lor in contul de profit si pierdere conduce automat la supraevaluarea rezultatului contabil, majorare ireala, care in final se transforma intr-un profit net fictiv. Partea de profit net fictiv din neinregistrarea provizioanelor sau ajustarilor de valoare au ca efect repartizarea unui profit fictiv individente de plata, si implicit decapitalizarea intreprinderii de surse proprii de finantare.

c. Mai mult prudenta solicita sa se tina seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, chiar daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere. In concluzie, practica a dovedit ca multe intreprinderi nu au recunoscut aceste deprecieri si riscuri odata cu inventarierea elementelor de activ si pasiv, nu datorita fiscalitatii. Un management contabil defectuos, conduce la supraevaluarea profiturilor nete transformandu-le in final in dividente fictive.

4. Independenta exercitiului

Veniturile si cheltuielile sunt recunoscute in contabilitate numai daca acestea apartin exercitiului financiar, pentru care se face raportarea.

Cum il aplicam in practica?

Principiul presupune sa nu se tina cont de data incasarii sau de data platii. Concret daca intreprinderea incaseaza suma echivalenta a 3000 de Euro / 1 Eurol= 41.000 lei in data de 30.11. N pentru inchirierea unui spatiu comercial incepand cu data de 03.01. N+1, pentru trei luni , suma incasata in exercitiul N nu reprezinta venit, ci un venit amanat, adica ecuatia va fi: 5121" Conturi la banci in lei" = 472" Venituri inregistrate in avans" 123.000.000 lei.

In situatia in care intreprinderea face plati in exercitiul N privind asigurarile, abonamentele, servicii ce privesc exercitiul N+ 1, aceste cheltuieli vor firecunoscute doar in exercitiul N+1, si nu in exercitiul N. Iesirea fluxului de numerar in exercitiul N va reprezenta o cheltuiala amanata.

Daca reluam exemplul de mai sus intreprinderea care achita cei 3000 de Euro la echivalentul de 41.000 lei , dar va beneficia de spatiu incepand cu data de 03.01.N+1, va realiza in contabilitate in exercitiul N , ecuatia: 471 "Cheltuieli inregistrate in avans" = 5121 "Conturi la banci in lei" cu suma de 123.000.000 lei (3000 Euro x 41.000 lei/Euro)

In exercitiul N+1, proprietarul spatiului, conform contractului va repartiza asupra rezultatului pe o baza sistematica venitul rezultat din inchiriere astfel:

31.01.N+1 , ecuatia este"

472" Venituri inregistrate in avans = 706 "Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii" 41.000.000 lei, pe perioada a trei luni

Intreprinderea care intra in spatiu conform contractului va recunoaste o cheltuiala dupa natura astfel:

31.01.N+1, ecuatia este:

612" Cheltuieli cu redevente, locatii de gestiune si chirii" = 471" Cheltuieli inregistrate in avans" 41.000.000 lei . Ecuatia se repeta si pentru urmatoarele doua luni, pana cand soldul contului 471 devine zero.

5. Evaluarea separata a elementelor de activ si de pasiv[2]

Acest principiu este asimilat normei nationale si solicita ca la stabilirea valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant sa se determine separat valoarea aferenta fiecarui element individual de activ sau pasiv. A se vedea structura situatiilor financiare prevazuta in OMFP. Nr 94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva aIV-a Comunitatilor Economice Europene si CU Standardele Internationale de Contabilitate.

6. Intangibilitatea bilantului de deschidere

Acest principiu nu este expres prevazut in Cadrul General pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. El a fost legiferat de norma nationala contabila si preluat si de OMFP nr.94/2001.

Potrivit acestui principiu bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent, cu exceptia corectiilor impuse de IAS nr.8" Profitul net sau pierderea neta a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile" Retratarea situatiilor financiare privind "Aplicarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara - IFRS 1" privind recunoasterea si masurarea, specifica ca "bilantul contabil de deschidere IFRS reprezinta punctul de plecare pentru contabilitatea ulterioara a entitatii conform IFRS"

7. Necompensarea

Elementele de activ nu pot fi compensate cu valorile elementelor de pasiv. Veniturile nu pot fi compensate cu cheltuieli, cu exceptia compensarilor intre active si pasive admise de Standarde Internationale de Contabilitate.

8. Prevalenta economicului asupra juridicului[3]

Acest principiu nou introdus in norma contabila nationala, solicita ca informatiile prezentate in situatiile financiare sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica. Ce presupune acest principiu in practica intreprinderii? Chiar daca Legea Contabilitatii nr 82/1991 avea in vedere principiul entitatii patrimoniale si nu permitea decat recunoasterea acelor active in bilant daca asupra lor exista dreptul de proprietate, dupa 1997, cand s-a legiferat in tara noastra leasingul financiar, acivele imobilizate contractate prin leasing financiar erau recunoscute in bilant. Principiu popularizat pe continentul european de catre anglo-saxoni, de la americani el avea in vedere recunoasterea unui activ chiar in lipsa proprietatii daca se estimeaza ca prin utilizarea acestuia se obtin beneficii economice viitoare.

Principiul pragului de semnificatie

Acest principiu solicita ca elementele de structura ale situatiilor financiare care au o valoare semnificativa sa fie prezentate in mod distinct in cadrul situatiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative trebuie cumulate fara sa fie necesara prezentarea lor separata.

Respectarea si aplicarea acestor principii in contabilitate, este obligatorie deoarece ele contribuie la realizarea obiectivului de " imagine fidela, clara si completa " asupra patrimoniului, rezultatului si a modificarilor de capitaluri.

Abaterile de la aceste principii nu sunt permise decat in cazuri exceptionale[4]. Orice abateri de la aceste principii vor fi prezentate in notele explicative. Influentele care se degaja ca rezultat al abaterilor, asupra pozitiei financiare si profitului ca si motivele care au determinat incalcarea unuia sau a mai multor principii trebuie precizate.

Astfel, situatiile financiare sau cele simplificate trebuie sa reflecte realitatea tranzactiilor economice, financiare sau nonfinanciare , fiind interzise politicile contabile orientate spre constituirea si utilizarea rezervelor oculte care sa influenteze rezultatul. Finalitatea bilantului nu trebuie sa se rezume numai la onorarea sau asigurarea, in principal, a interesului fiscal sau politic.

Evaluarea in contabilitate

In teoria contabilitatii s-au conturat trei criterii cu privire la evaluarea fluxurilor, stocurilor de active si pasive, cheltuieli si venituri:  valoarea de utilitate sau valoarea reala, justa, valoarea de piata ca referinta de pret si timpul[5] .

Valoarea de utilitate reprezinta costul acceptat pentru a aduce bunul respectiv in patrimoniu sau ceea ce obtinen de la bunul respexctiv daca este utilizat in intreprinderesau se vinde pe piata. Valoarea de utilitate poate fi analizata si prin prisma pierderii pe care l-ar suporta o intreprindere daca ar fi lipsita de bunul respectiv.

In cazul datoriilor, valoarea de utilitate se traduce prin sumele acceptate a fi platite in schimbul obligatiei create sau sumele asteptate a fi platite pentru satisfacerea obligatiilor fiscale.Ea mai poate fi definita ca suma pe care un cumparator potential accepta sa o plateasca pentru cumpararea lui.

Valoarea justa sau reala (corecta) este suma la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie, de buna voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul a fost determinat obiectiv.

Valoarea utila este definita ca o valoare actualizata a fluxurilor de numerar viitoare estimate din utilizarea continua a unui activ si din cedarea sa sfarsitul duratei utile de viata.

Valoarea de piata utilizata in cadrul tranzactiilor directe, reprezinta pretul de vanzare estimat care poate fi obtinut sau achitat pe o piata activa daca aceasta indeplineste conditiile :

Activele de pe piata sunt omogene

Exista cantitati suficiente cu asemenea active tranzactionate, in asa fel incat oricand pot fi gasiti potentiali cumparatori sau vanzatori ;

Preturile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de catre public

IAS/IFRS utilizeaza si alte categorii de valori in afara celor prezentate si anume :

Valoarea contabila reprezinta valoarea (suma) la care un activ este recunoscut in bilant dupa deducerea amortizarii acumulate si a pierderilor acumulate din depreciere conform IAS nr.36' Deprecierea activelor ''.

Valoarea actualizata este estimarea valorii viitoarelor fluxuri nete de numerar in desfasurarea normala a activitatii , sau echivalentul platilor asteptate in viitor necesare pentru a stinge obligatia rezultata din achizitia unui bun sau serviciu.

Valoarea realizabila sau de decontare a unei datorii reprezinta valoarea neactualizata in numerar sau echivalent de numerar asteptate a fi platite pentru a achita datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor,

Valoarea realizabila este valoarea in numerar sau echivalent de numerar care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor.

Valoarea realizabila neta este pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor de distributie.

Valoarea recuperabila este maximul (Max) dintre pretul net de vanzare (Pnv) si valoarea sa utila. (Vu)

Max (Pnv si Vu)

Valoarea recuperabila poate fi exprimata si ca suma pe care intreprinderea se asteapta sa o recupereze din utilizarea viitoare a unui activ, inclusiv valoarea sa reziduala in momentul cesionarii sau instrainarii.

Valoarea reziduala este valoarea neta pe care o intreprindere se asteapta sa o obtina pentru un activ la sfarsitul duratei utile de viata a acestuia dupa scaderea costurilor asteptate la cedare.

Valoarea reevaluata a unui activ reprezinta valoarea reala a unui activ la data reevaluarii mai putin amortizarea ulterioara acumulata.

Valoarea ajustata este valoarea diminuata a activelor care s-au depreciat.Ea se estimeaza in functie de intentia intreprinderii de a pastra activul in scopul utilizarii sau nu in productie. In situatia in care activul este utilizat in procesul de productie , evaluarea se face prin compararea valorii de recuperare(Vrec.) cu valoarea contabila.(Vc )

Daca Vrec. < Vc => o depreciere de valoare (se retine Vrec..)

In situatia in care intreprinderea nu utilizeaza activul in procesul de productie, evaluarea are loc prin compararea valorii realizabile nete ( Vrn.) cu valoarea contabila

Daca Vrn < Vc => o depreciere de valoare ( se retine Vrn.)

Se observa multitudinea categoriilor de valori prezentate, ceea ce presupune nevoia de reguli privind evaluarea in contabilitate si implicit utilizarea politicilor contabile. Trebuie retinut faptul ca referentialul se contureaza asupra valorii juste sau a valorii reale.   Celelalte valori sunt variante ale valorii de utilitate.  , diferentierea lor este data de criteriul timp si situatia in care se afla obiectul evaluarii in momentul comensurarii. Timpul este cel care arata momentul evaluarii in trecut, prezent si viitor. Toate tranzactiile si evenimentele se evidentiaza la momentul prezent prin costul istoric, iar la iesire pe pretul de vanzare. Obiectul evaluarii il reprezinta activele, pasivele, cheltuielile si veniturile. Definirea lor prin Cadrul General IASC , schimba in profunzime conceptele de definire dupa modelul Continental de Contabilitate, model in care statul se implica prea mult in materie de normalizare contabila.

Comitetul de elaborare a IAS, defineste structurile situatiilor financiare in primul rand prin prisma investitorului de caopital :

Activul reprezinta o resursa controlata de intreprindere, care provine din evenimente trecute de la care se asteapta beneficii economice viitoare. Deci nu este neaparat nevoie sa detii titluri de proprietate, nici acel activ sa aiba o anumita valoare ca intreprinderea sa- l plaseze in bilant. Mai important este, daca acel activ aflat in prezent sub controlul intreprinderii va fi utilizat in servicii, productie, administratie, sau pentru vanzare si se esteapta sa se obtina beneficii economice in viitor sau fluxuri de numerar.

Pasivul reprezinta o obligatie prezenta a intreprinderii ce provine din evenimente trecute , care prin decontare va rezulta o iesire a fluxurilor de numerar ce a incorporat beneficii economice.

Intre cele doua structuri se interpune capitalul propriu definit ca fiind interesul rezidual in activele intreprinderii dupa ce au fost deduse toate obligatiile.

Cheltuielile reprezinta diminuari ale beneficiilor economice pe perioada exercitiului financiar, sub forma micsorarilor de active sau a cresterilor de pasive care au ca rezultat diminuari ale capitalurilor proprii.

Veniturile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice sub forma de intrari sau cresteri ale activelor sau descresteri ale datoriilor, concretizate in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din contributiile actionarilor.

Cele patru criterii : valoarea de utilitate, valoarea reala, valoarea de piata si timpul , contureaza urmatoarele baze de evaluare : costul istoric, costul curent sau de inlocuire, valoarea de realizare ( valoarea actuala la iesire) si valoarea actualizata (valoare actuala care este deeterminata cu ajutorul viitorului) .

Cele patru baze de evaluare luate independent nu este satisfacatoare in mod absolut, in consecinta ramane o problema de optiune. Normele contabile europene si cele internationale, s-au orientat spre costul istoric, fara insa a neglija combinarea sa cu lte baze de evaluare sau alternative. Astfel situatiile financiare sunt intocmite conform modelului contabil bazat pe costul istoric recuperabil si peconceptul de mentinere a capitalului financiar sau fizic. Spre exemplu stocurile se evalueaza in bilant la minimul dintre costul istoric si valoarea realizabila neta. Alte intreprinderi utilizeaza costul curent (de inlocuire), ca solutie la incapacitatea modelului contabil bazat pe costul istoric datorita efectelor inflatiei asupra activelor monetare.

Alternativele aduse costului istoric au fost prevazute si in reglementarile contabile din Romania, Directiva a IV-a a CEE, autorizeaza statele membre de a utiliza si alte metode de evaluare in afara costului istoric :

Evaluarea bazata pe costul de inlocuire a imobilizarilor corporale, valabila si pentru stocuri ;

Reevaluarea imobilizarilor corporale si financiare

Evaluarea elementelor structurilor situatiilor financiare care sa tina seama de inflatie.

Rezerva din reevaluare poate fi capitalizata, total sau partial ; ea poate fi redusa in masura in care sumele inregistrate in soldul contului 1058 nu-si mai au obiect ; rezerva din reevaluare nu poate face obiectul unei distribuiri, directe sau indirecte, daca ea nu corespunde unei plusvalori efectiv realizate.

Amintim aici o serie intreaga de optiuni fiscale : amortizari accelerate, impozitele amanate la plata, impozitatea in timp a castigurilor din cesiunea activelor imobilizate, utilizarea tratamentului alternativ in evaluarea stocurilor :LIFO. Cu toate corectiile si alternativele costului istoric la bilant suntem departe de adevarata valoare a bunurilor detinutein intreprindere.

IAS nr.29 ''Raportarea finanmciara in economii hiperinflationiste'' si IAS nr.15'' Informatii care reflecta efectele variatiei de pret'' ofera doua metode complete la insuficientele folosirii costului istoric ca baza de evaluare '' Prima metoda de reflectare a variatiilor de pret consta, in a exprima informatia financiara in putere constanta de cumparare sau putere de cumparare generala, iar cea de-a doua consta, in inlocuirea costului istoric prin costul actual sau costul curent.  Cea de-a treia modalitate'' metoda in termeni reali'' reprezinta o combinatie a celor doua metode.



Aceasta inregistrare este posibila prin OMFP nr.94/2001- dar nu respecta IAS nr 37 pentru ca provizionul din deprecierea activelor nu reprezinta o "obligatie curenta"

Directiva a IV-a a CEE, art.31, pct.1, lit.e, prevazut / OMFP 1752/2005, Cap.I, Sectiunea 5, pct.5.6.

Conform Cadrului general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare

OMFP nr.94/2001, pct.5.12. pag.11

Mihai Ristea, Corina-Gratiela Dumitru-Contabilitate financiara, Ed.Margaritar,Bucuresti,2002

Mihai Ristea, coordonator, Contabilitate financiara, Ed.Universitara, 2004, Bucuresti

Mihai Ristea, CG Dumitru, Contabilitate financiara, Ed. Margaritar, 2002, Bucuresti



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1485
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved