Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


DEZVOLTAREA COMPLEXA A COMUNITATII RURALE -IMPACTUL TURISMULUI DURABIL

Turism



+ Font mai mare | - Font mai mic



DEZVOLTAREA COMPLEXA A COMUNITATII RURALE -IMPACTUL TURISMULUI DURABIL



DEZVOLTAREA RURALA

In multe tari ale lumii,dar mai ales in cele dezvoltate ,purtatoare ale tendintelor moderne ale progresului conemporan,strategiile nationale de dezvoltare social-economic cuprind in alcatuirea lor structurara si dezvoltarea rurarului.

Ponderea insemnata a populatiei rurale si a suprafetei ocupate de spatiul rural,precum si importanta vietii rurale fac ca problema dezvoltarii rurale sa atinga importanta atat nationala cat si internationala.

Problema dezoltarii rurale este o problema de actualitate.

In esenta ,ea vizeaza realizarea unui echilibru intre cerinta de conservare a valorilor spatiului rural,pe de o parte ,si tendinta de modernizare a vietii rurale,pe de alta parte.

Astfel ,dezvoltarea rurala se afla la confluenta dintre tendinta de expansiune a urbanului,a dezvoltarii industriei si cerinta de a mentine ,pe cat posibil,ruralul la dimensiunile sale cantitative,dar mai ales calitative actuale.

Literatura de specialitate, care acopera complexa problematica a dezvoltarii rurale, indeosebi in ultimii ani, nu ofera demesuri conceptuale si instrumentar metodologic dedicate strict dezvoltarii optimale a spatiului rural.

De cele mai multe ori, se ia in consideratie involutia generala considerabila inregistrata de economiile agroalimentare si rurale in perioada de tranzitie si aproape toate demersurile metodologice destinate revigorarii economiei in profil teritorial (zonal, regional, local) asimileaza maximizarea unui indicator de rezultate, prin care se recupereaza reculul economic, drept criteriu de optimizare (principiul confirmat de teorie si practica economica, conform caruia o problema de maximizare este, in acelasi timp o problema de optim

Demersul metodologic porneste de la doua premise esentiale. Pe de o parte, de la faptul ca, ipotetic, consideram problema de maximizare a unui indicator relevant si accesibil drept criteriu optimal al dezvoltarii economice in spatiul rural .

Pe de alta parte, din ratiuni informationale motivate (inexistenta unor indicatori statistici expliciti privitori la valoarea activitatii economice realizata intr-o entitate rurala, intr-un an - valoarea consumurilor intermediare, valoarea adaugata bruta, etc.), s-a recurs la construirea unei ipoteze , pornind de la lucruri existentiale reale ( agricultura - principala activitate economica in ruralul ), si anume considerarea volumului valoric al productiei agricole drept criteriu de dezvoltare economica optima in comunitatile rurale .

Lipsa indicatorilor valorici relevanti la nivel de comuna face imposibila determinarea unor parametrii de performanta a activitatilor agricole si neagricole din comunitatile rurale .

Investigarea intregului panel de indicatori economico-sociali, furnizati de statistica la nivel de comuna, a permis concluzia ca cel mai complet este surprinsa statistic activitatea agricola, prin relevarea atat a suprafetelor cultivate, cat si a productiilor medii si totale realizate. Pe baza acestor date s-a construit un indicator sintetic agregat, 'productia agricola / 100 ha teren agricol', recalculat in unitati conventionale, pentru a asigura aditivitatea valorilor.

Practic, acest indicator agregat substituie inexistenta unui indicator valoric comparabil, fapt pentru care i s-a atribuit valentele unei variabile rezultative, in raport cu nivelul si dinamica careia sunt puse alte variabile factoriale explicative.

Turismul rural durabil

In ultimii 50 de ani turismul a devenit una din cele mai importante industrii aflata in continua dezvoltare. Turismul a devenit insa de asemenea o mare problema culturala si de mediu in multe zone datorita dezvoltarii puternice pe termen scurt care nu tine cont de schimbarile pe termen lung pe care le produce. Conceptele care puse cap la cap alcatuiesc o strategie de turism durabil au fost proiectate si testate tocmai pentru a evita deteriorarea echilibrului zonelor unde se desfasoara activitati turistice si sunt potrivite pentru a fi aplicate si in Romania.

Timp de multi ani, Romania a fost tinuta oarecum separat de sistemul turistic international din motive politice. Acum, cu ajutorul strategiilor de turism durabil Romania poate incepe sa obtina beneficii din turism cu evitarea greselilor care s-au facut in alte zone.

Trebuie avut in vedere ca turismul nu poate sa garanteze rezolvarea tuturor problemelor ariilor protejate din Romania. Turismul este o afacere riscanta, nu toti anii sunt de succes si nu toate regiunile pot fi de succes (din punctul de vedere al activitatilor turistice). Fiecare regiune a lumii si toate cele 30000 de arii protejate din intreaga lume incearca sa-si atribuie cate o particica din fluxul turistic mondial.

Conceptele moderne privind ariile protejate si parcurile nationale dateaza din 1872 cand anumite terenuri au fost excluse in mod deliberat de la dezvoltari urbane si rurale in timpul colonizarii Statelor Unite de catre europeni. Aceste concepte sunt astazi folosite in cele peste 30000 de arii protejate din lume. Cu o suta de ani mai tarziu au aparut conceptele de durabilitate si dezvoltare durabila. Originile acestora se trag de la faimosul raport Brundtland din 1987 al comisiei mondiale pentru mediu si dezvoltare (WCED, 1987) .

Raportul Brundtland a pus in evidenta patru principii cruciale pentru conceptul de durabilitate:

Ideea de planificare holistica, planificarea incrucisata intre sectoare si elaborarea de strategii;

Importanta pastrarii principalelor procese ecologice;

Nevoia de a pastra atat mostenirea umana valoroasa cat si biodiversitatea;

Recunoasterea faptului ca dezvoltarile zonale ar trebui sa se produca in asa fel incat sa nu se ajunga la epuizarea resurselor pe termen lung.

Turismul este in primul rand de competenta regionala si nationala iar la nivel european nu exista politici sau instrumente financiare care vizeaza in mod specific turismul. Cu toate acestea, interventiile in domeniul turismului fac parte din politicile europene mai extinse care ar putea avea un impact remarcabil asupra acestui sector.

DEZVOLTAREA RURALA DURABILA

IN ZONA RUCAR - BRAN (JUDETUL ARGES)

Zona Rucar-Bran face parte din Regiunea de dezvoltare Sud Muntenia, alcatuita din judetele Arges, Calarasi, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Teleorman. Regiunea cuprinde o suprafata de 34.453 kmp, ceea ce reprezinta 14,45% din suprafata Romaniei.

La 18 martie 2002, populatia Regiunii Sud era de 3379,4 mii locuitori, reprezentand 15,5% din populatia totala a tarii, numarul locuitorilor pe kmp. fiind de 98,0, mai mare decat media pe tara, care se ridica la 91,4 locuitori.

In totalul populatiei, populatia in varsta de 20-60 ani avea o pondere de 59,5%. Dupa anul 1990, fenomenele demografice au avut o evolutie negativa, inregistrandu-se un spor natural negativ, datorita unei rate a mortalitatii mai ridicate. Regiunea Sud dispune de un potential economic insemnat, care se bazeaza pe: potentialul agricol; potentialul tehnic; resursele de apa care favorizeaza dezvoltarea pisciculturii, a activitatilor comerciale, industriale si de turism pe fluviul Dunarea si raurile din interior; resursele subterane de petrol, gaze naturale etc.

Zona Rucar-Bran reprezinta o punte de legatura intre Muntenia si Transilvania, un pas situat in Carpatii Meridionali; una dintre cele mai atractive zone turistice ale Romaniei si o zona de traditie si spiritualitate. In Sud-Vest se invecineaza cu Muscelul, in Nord si Nord-Est cu Tara Barsei, la Sud si Sud-Est cu Valea Prahovei si Dambovita.

Principalele coordonate ale acestei zone - administrativ-teritoriala, demogra-fica, economica si infrastructurala - prezinta o serie de caracteristici, ce favorizeaza dezvoltarea unor multiple activitati economic-sociale

Coordonata teritorial - administrativa

Culoarul Dambovitei este cuprins intre Podu Dambovitei, la Nord si Cheile de la Cetatuia, in Sud, fiind strajuit de Muntii Leaota, in Est si Iezer la Vest. Specificul este dat atat de existenta unei multimi de bazinete depresionare, cat si de relieful carstic, ce imprima o nota deosebita de pitoresc.

Principalele subdiviziuni componente ale zonei sunt urmatoarele depresiuni si platforme:

depresiunea Podu Dambovitei

■ depresiunea Rucar

■ depresiunea Dragoslavele

■ depresiunea Stoenesti-Badeni

■ platforma Branului

■ platforma Fundata

■ platforma Pestera Simon

Raul Dambovita constituie factorul erozional cel mai important; de asemenea, el se suprapune unor aliniamente tectonice importante, care au contribuit la individualizarea unor depresiuni, separate intre ele prin sectoare mai inguste de vale. Astfel, depresiunile Podu Dambovitei, Rucar, Dragoslavele si Stoenesti au favorizat localizarea si dezvoltarea unor importante asezari omenesti.

Depresiunea Podu Dambovitei reprezinta una dintre cele mai clare depresiuni tectonice din Carpati. Peretii crenelati de calcar ce o inconjoara ii confera un pitoresc deosebit, la care contribuie din plin si cheile pe care Dambovita si afluentii sai le fac la patrunderea sau iesirea din depresiune (Cheile Dambovitei, Dambovicioarei, Oratii si Cheii). In partea sa centrala se afla vatra localitatii cu acelasi nume. Tot aici converg cursurile raurilor Dambovita, Dambovicioara si Cheia, precum si drumul national dintre Brasov si Campulung.

Depresiunea Rucar, despartita de Podu Dambovitei prin horstul de la Pleasa Posadei (1072 m), reprezinta o depresiune tectonica aflata in zona de convergenta a Dambovitei cu Rausorul. Relieful variat este explicat prin marea diversitate petrografica. Vatra depresiunii, situata la circa 700 m altitudine, a permis amplasarea asezarii cu acelasi nume, pe baza unei populari milenare, favorizata de drumul stravechi transcarpatic, dar si de vechea functie vamala.

Depresiunea Dragoslavele, separata de Rucar prin culoarul mai ingust al Dambovitei, sub forma de defileu, este mai putin extinsa, avand o forma alungita. Este un bazin de eroziune, strajuit catre Nord-Vest de Muntele Mateias (1434 m), ambele alcatuite din calcar.

Zona Rucar-Bran face parte din zonele rurale in care predomina factori favorizanti pentru dezvoltarea economico-sociala. Aceste zone sunt caracterizate prin multitudinea resurselor naturale (resurse minerale, vegetatie forestiera, suprafete agricole, fond cinegetic etc.), care au generat, in timp, dezvoltarea atat a unor activitati agricole, cat si a unor activitati neagricole, precum si la multiplicarea surselor de venituri.

Politicile specifice in cadrul acestor zone au in vedere urmatoarele obiective principale:

■ promovarea diversitatii activitatilor economice;

■ crearea de intreprinderi mici si mijlocii cu profil agricol, industrial, artizanal, comercial si de prestari servicii;

■ dezvoltarea infrastructurilor hidroedilitare, de transport, comunicatii si energetice;

■ valorificarea eficienta a resurselor naturale, cu atentie speciala pe crearea unor conditii proprii pentru dezvoltarea activitatilor de recreere si turism;

■ transformarea agriculturii intr-o activitate performanta si diversificata;

■ dezvoltarea potentialului uman;

■ ameliorarea infrastructurii sociale si a conditiilor de viata;

■ reabilitarea, protectia si conservarea zonelor cu valoare naturala si peisagera;

■ antrenarea populatiei locale in procesul de dezvoltare a acestor zone.

Localitatile Dambovicioara si Rucar dispun de suprafete totale de 6.307, respectiv 28.362 ha, din care o pondere insemnata este acoperita de paduri: 3.887 ha in Dambovicioara (ceea ce reprezinta 61,63% din suprafata totala) si 17.460 in Rucar (ceea ce reprezinta 61,56% din suprafata totala) In urma analizelor efectuate, s-a demonstrat ca in ambele localitati analizate, Dambovicioara si Rucar, calitatea aerului este foarte buna, poluarea fiind, practic, inexistenta.

Zona Rucar-Bran dispune de o bogata si diversificata flora si fauna.

Varietatea reliefului, desfasurarea acestuia pe inaltimi intre 500 si 1500 m, conditiile climatice, substratul calcaros ori conglomeratic, imprima vegetatiei dispunerea etajata si bogatia speciilor. Fara indoiala, vegetatia forestiera ocupa primul loc in ecosistem. Raspandite in tinuturi masive, indeosebi in zonele inalte de la Giuvala - Fundata si mai ales pe versantii masivelor muntoase din zona, padurile constituie o bogatie naturala deosebita, ce a avut un rol important in viata populatiei locale.

Raportat la suprafata zonei, procentul de vegetatie forestiera este de 47%, valoare normala pentru un culoar depresionar carpatic, datorita popularii timpurii. Suprafetele forestiere cele mai intinse apartin comunei Rucar, circa 20.000 ha, aici aflandu-se unul dintre marile ocoale silvice ale tarii. Din platforma braneana, Branul poseda aproximativ 4000 ha.

La o prima analiza se constata asadar o predominare a fondului forestier indeosebi in culoarul Dambovitei, mult mai atasat muntilor decat platforma braneana. In acelasi timp, dezvoltarea pastoritului, mai ales in satele branene, a determinat de-a lungul veacurilor extinderea pasunilor si fanetelor montane, inlocuind unele suprafete cu padure.

Zona Rucar - Bran se distinge printr-o serie de valori cultural-istorice, dispunand de un bogat patrimoniu alcatuit din monumente si situri arheologice, ansambluri arhitectonice, monumente de arta plastica, monumente istorice.

CONCLUZII

Ca activitate ce permite incasari in moneda nationala precum si in valuta, si care contribuie la dezvoltarea comunitatilor locale creand noi locuri de munca, turismul poate avea influente atat pozitive cat si negative.

Impactul pozitiv este reprezentat de:

cresterea numarului de unitati de cazare, indeosebi in asezarile urbane si rurale defavorizate;

sporirea numarului de unitati de alimentatie publica, prin sprijinirea initiativelor locale pentru valorificarea bucatariei traditionale si utilizarea produselor locale specifice (vinuri, branzeturi, produse de carne, legume si fructe, etc.);

crearea conditiilor de agrement-divertisment adecvat si diversificat, care de asemenea poate pune in valoare resursele locale (cai, calesti, sanii, barci, instalatii traditionale de agrement, tarafuri, orchestre si fanfare, etc.);

dezvoltarea unui comert specific cu produse de artizanat, albume, pliante, harti, ghiduri, diapozitive, CD-uri, etc.;

modernizarea principalelor cai de comunicatie si de acces spre punctele de interes turistic;

activitatile turistice pot interveni in asigurarea unor servicii care sa se integreze ambiental si situate la preturi rezonabile;

ofera sansa cresterii pregatirii profesionale, prin specializarea personalului din turism, indeosebi a ghizilor, cu ridicat nivel cultural, buni cunoscatori de limbi straine;

. crearea conditiilor ca, prin multitudinea formelor de turism, acestea sa se poata practica pe tot parcursul anului, cu evitarea aglomeratiei din sezonul turistic;

. cresterea veniturilor locale si generale, prin incurajarea de noi investitii in turism.

Impactul negativ este determinat in primul rand de actiunea distructiva a turistilor asupra resurselor turistice. Actiunile distructive - in multe cazuri inconstiente, datorata in special lipsei de educatie turistica si ecologica - pot fi numeroase, mai ales in zonele sau la obiectivele la care se contureaza o evidenta concentrare turistica si in conditiile in care dotarile si amenajarile turistice nu corespund cerintelor de protectie a mediului.

Ele sunt provocate de:

- circulatia turistica necontrolata mai ales in afara traseelor marcate, prin distrugeri asupra solului, vegetatiei, perturbarii faunei. Alte prejudicii sunt aduse prin declansarea de incendii, impiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului, ducand pana la disparitia unor specii. Circulatia turistica necontrolata, in grupuri mari, are influente negative si asupra obiectivelor culturale;

- lipsa unor amenajari specifice, destinate popasurilor, instalarii corturilor, in zonele si traseele de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prin acumulari de deseuri, gunoaie, etc.;

- exploatarea intensiva a resurselor naturale cu valente turistice (ape minerale, namoluri, gaze de mofeta, plaje, apa lacurilor sarate s.a.). Se impune limitarea exploatarii acestor resurse in raport cu valoarea rezervelor omologate, cu asigurarea unei exploatari rationale. Un rol important il are respectarea perimetrelor hidrogeologice si a normelor sanitare de protectie a hidrozacamintelor cu valoare balneara;

- structurile turistice de primire, alimentatie publica nu prezinta dotari de folosire a energiei alternative, a reciclarii si epurarii apelor utilizate, a depozitarii si compostarii gunoaielor.

In conditiile dezvoltarii activitatilor turistice intr-un ritm rapid, fenomenul de impact negativ poate fi exprimat si prin:

- tendinta de extindere a structurilor si serviciilor turistice, in loc de utilizare complexa a dotarilor existente;

- cresterea gradului de urbanizare a localitatilor;

- afluxul extins de turisti conduce la suprasaturarea infrastructurilor turistice existente si diversificarea formelor de poluare.

In acest context, in special in zonele turistice care au statut de rezervatii si parcuri nationale, se pune problema dezvoltarii unui turism controlat si dirijat (ecoturism).

Activitatile turistice intr-o arie naturala protejata trebuie sa fie in concordanta cu capacitatea de incarcare ecologica si cu particularitatile ecosistemelor existente. Amenajarea si valorificarea turistica adecvata si prudenta, ca si gestionarea eficace trebuie sa devina punctul forte pentru pastrarea integritatii ecologice a unor astfel de resurse.

Principiul director al dezvoltarii turismului intr-o astfel de zona protejata trebuie sa fie acela de exploatare echilibrata a tuturor resurselor naturale, umane si culturale, intr-un mod care sa asigure satisfactii deosebite turistilor si posibilitati de dezvoltare echilibrata si durabila a asezarilor turistice aferente. Desi la prima vedere activitatile turistice sunt poate cel mai putin poluante, totusi in timp ele conduc treptat si la poluarea mediului inconjurator.

Pe primul loc se situeaza dezvoltarea excesiva pe orizontala sub influenta directa a cresterii populatiei si a cresterii mediului urban, cu disparitia terenurilor naturale si a padurilor, si nu in ultimul rand a terenurilor agricole prin extinderea infrastructurii. In al doilea rand, circulatia turistica intensa, cu vehicule particulare, in exces de viteza, genereaza mai multe forme de poluare (a aerului, sonora, tasarea solului, s.a.).

Evaluarea impactului turismului asupra cadrului natural se traduce prin prezentarea principalelor efecte nedorite care se pot produce si care influenteaza echilibrul ecologic, al ecosistemelor componente.

De asemenea, nu trebuie uitat ca turismul este legat in dezvoltarea sa - in virtutea efectului multiplicator al activitatilor turistice - de industrie si agricultura, care practicate in/sau apropierea ariilor protejate conduce la modificari ireversibile asupra mediului inconjurator. Incercarile de reducere a impactului negativ, respectarea cerintelor de protectie a mediului, acordarea unui sprijin real unor astfel de activitati, realizarea unor colaborari multidisciplinare pot deschide calea dezvoltarii durabile a oricarei forme de turism

. Turismul este rareori o prioritate independenta intrucat este, de obicei asociat cu strategii mai vaste de sprijinire a competititvitatii, diversificand activitatile productive cu zonele in declin, etc.

In ceea ce priveste tipologiile de interventie, predomina inca investitiile fizice si in infrastructura care vizeaza cresterea ofertei de locuinte ti imbunatatirea accesibilitatii unei zone, mai curand decat interventiile nefizice referitoare la furnizarea de servicii, marketingul teritorial sau in general la diversificarea ofertei turistice. Cun toate acestea, dovezile par sa arate ca, in general, politicile regionale privind turismul in noua perioada de programare avanseaza in directia unei abordari mai calitative si mai integrate concentrata pe reducerea tensiunilor in zonele de coasta si oferirea unui set mai dezvoltat de activitati si de distractie.

In ciuda faptului ca nu vizeaza in mod specific turismul, politicile privind accesibilitatea si protectia mediului pot contribui in mod indirect dar semnificativ la dezvoltarea acestuia.



Desigur, in realitate, in gospodariile agricole taranesti se desfasoara, pe langa activitatile agricole pure, si alte activitati conexe (prelucrare primara, comert, servicii, agroturism, etc) care, , nu sunt surprinse statistic sub nici o forma. De aici apare discrepanta dintre perceptia asupra activitatilor reale desfasurate in comune si reflectarea efectiva a acestora in sistemul statistic teritorial sau national.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1462
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved