Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Discursul jurnalistic dupa momentul decembrie 1989

Jurnalism

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Importanta acordata radioului, presei si TV
Rolul presei in societate si influenta ei
COMISIA EUROPEANA / CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
Teorii mediatice in relatiile publice
Proceduri profesionale in mass-media
Tipuri de informatii
Zvonurile
MODELE STILISTICE ALE PRESEI ROMANESTI
Teorii normative despre media
Functiile limbajului jurnalistic


Discursul jurnalistic dupa momentul decembrie 1989

Transformarile profunde intervenite dupa 1989 in toate sferele vietii politice, economice, sociale, culturale, etc. - carora presa, legata de societate, nu s-a putut sustrage – se regasesc nu numai in continutul mediatic scapat de rigorile cenzurii, ci si in cel al formelor de expresie si comunicare: libertatea limbajului, explozia Internet-ului, etc. Au intervenit mutatii in discursul publicistic postrevolutionar. Astfel, goana dupa senzationalism si preferinta pentru zonele macabre ale existentei (crime, accidente, droguri, prostitutie, violuri, furturi, etc.) au devenit obsesii ale multor institutii publice. Tinut aproape cinci decenii in chingile stranse ale cenzurii si ale limbajului de lemn, discursul jurnalistic isi redescopera vitalitatea de altadata. A aparut si limbajul publicitar, in cadrul caruia limba romana trebuie sa faca fata presiunii sloganurilor din alte limbi (engleza cel mai frecvent). Spatiul publicistic religios a fost si el reanexat dupa o lunga perioada de marginalizare, in paralel cu extinderea mediilor electronice.



Se poate vorbi de asocierea jurnalismului contemporan de ceea ce se numeste „manipulare perfecta”, aparuta ca urmare a perfectionarii tehnicilor de manipulare (de exemplu telerevolutia romana si razboiul din Golf), asadar tendintele discursului jurnalistic nu se manifesta intotdeauna intr-un sens neaparat pozitiv, putand aparea derapaje mai mult sau mai putin vizibile. Jurnalistul de azi nu mai are aproape nimic in comun cu gazetaria secolelor trecute, pe de o parte datorita inovatiilor tehnologice (Internetul) si pe de alta parte ca urmare a experientei totalitare, care a modificat esential paradigma discursului jurnalistic. Discursul jurnalistic contemporan are o pronuntata dimensiune polemica , maniera de polemizare traducand gradul de cultura si instruire al individului si al societatii in general. Chiar daca sunt multi cei care impartasesc ideea ca perioada interbelica a fost intervalul cel mai productiv al culturii romane, unele dezbateri recente par sa contrazica aceasta constatare, cel putin sub raportul nivelului publicistic.

Unul din cele mai frecvente reprosuri aduse jurnalistilor aparuti dupa decembrie 1989 a fost acela ca se documenteaza „dupa ureche” ori ca sunt agramati si sfideaza regulile gramaticale elementare. Acest repros vine pe fondul unei sensibilitati specifice romanilor pentru problemele de limba. De aici si succesul emisiunii de la Prima TV, „Cronica Carcotasilor”, in care o buna parte din „carcoteli” se refera la probleme de limbaj, scriere sau pronuntie, de acord, semantica, etc. Multe publicatii (Jurnalul National cu rubrica „Detectorul de purici” sau ziarul studentesc „Carusel”) au rubrici in care sunt depistate si greseli de limba, scopul implicit al acestor demersuri fiind acela de a utiliza o limba cat mai corecta si expresiva.

Peisajul presei romanesti dupa 1989 a fost total schimbat de realitatile social-politice ale momentului, publicistica romaneasca metamorfozandu-se intr-o presa afirmat libera sau voit libera. Intr-un studiu dedicat discursului jurnalistic postrevolutionar, Claudia Talasman afirma: „Nu se poate cuantifica exact trecerea de la o limba de lemn la limbajul democratiei. Cert e ca in locul incriminatei limbi de lemn s-a instalat acelasi tip de limbaj dar intr-un ambalaj mai stralucitor si diversificat, cu evident iz occidental” .

Apar acum un limbaj publicitar in plagiat, un discurs politic cu tendinte si vadit partizanat politic, un discurs colocvial impregnat de importuri literare dificil de aclimatizat specificului limbii romane si realitatilor romanesti descrise. In perioada comunista jurnalismul a cunoscut un „avant pionieresc” si, cu toate improvizatiile si imitarile, a substituit in prima faza o obisnuinta: presa politizata comunista. Aparuta pe un reflex al lecturii de rutina, presa de dupa 1989 a cunoscut cea mai mare dezvoltare din istoria existentei sale in spatiul romanesc. Vanzarea informatiei a constituit cea mai prfitabila afacere a momentului. Ziare multe si diversificate ca tematica, stil si public-tinta, construiesc imaginea unei Romanii postrevolutionare agitate - „E momentul in care Marele Adevar trebuie scos la iveala si de unde nu exista” delibereaza Talasman. Incet, dar evident, din presa informativa presa romaneasca devine una de comentariu, speculatii, teribilisme si inedit. Ineditul este cuvantul de ordine care guverneaza momentul eliberarii din orice fel de constrangeri, cenzuri si mai ales autocenzuri.

Acum apar primele ziare tip tabloid, in care discursul se consolideaza pe elemente de extravaganta, neobisnuit, exagerari atat la nivelul continutului cat si al formei. Rumoarea momentului, nelinistea, bucuria, confuzia generala din societate se transmit fidel in continutul materialelor publicistice din orice tip de ziar ce apare pe piata romaneasca. Impactul speculatiilor informationale este enorm in contextul in care romanii traiesc, imediat dupa revolutie, momente de tensiune si vulnerabilitate comunicationala. In acest context, discernamantul omului simplu, asaltat cu informatii din mass media, este pus intr-o mare dificultate.

Momentul de efuziune publicistica inregistrat imediat dupa Revolutie a fost depasit de fenomenele socio-politice manifestate in societatea postdecembrista. Alegeri, dispute, scandaluri, violuri, crime marunte sau mari cu actori cunoscuti sau anonimi – toate acestea au devenit subiecte de presa aprig disputate, adevarate exercitii de libertate a exprimarii, asa cum a fost propagata si inteleasa de jurnalistii autohtoni.



La nivelul exprimarii publicistice s-au inregistrat cateva modificari majore, fundamentale pentru evolutia ulterioara a limbajului jurnalistic si pentru afirmarea stilului jurnalistic atat de controversat in teoria literara. Diversitatea stilistica a limbii romane este determinata de multiplicarea si diferentierea contextelor de uz, constituindu-se intr-una din trasaturile sale specifice. Mass media a pus in circulatie tipuri de discursuri cu totul noi sau care nu mai avusesera timp de decenii dreptul la manifestare publica.

Stilul neutru si impersonal, cu un grad inalt de artificializare, care domina discursul politic inainte de momentul 1989, este inlocuit repede de o diversitate de structuri ale limbii vorbite, elemente lexicale populare si chiar argotice, asimiland rapid imprumuturi si calcuri, engleza fiind noua sursa de influenta lingvistica. Stirea de senzatie, care bulverseaza sisteme si ordini, devine o moda. Inflatia de informatie, dorit impresionabila din orice perspectiva, reprezinta elementul de rezistenta al unui intreg sistem media abia infiripat. Variatia, interesul – deci audienta – sunt create de stiri despre crime, violuri, divorturi, etc. care devin tot mai prezente in presa de orice factura. Dupa Revolutie, atitudinea de incriminare a regimului comunist s-a modelat in functie de regimul aflat la putere si a cunoscut variante interesante de manifestare, intensitate si evolutie. Dintr-un anticomunism de fronda initial se ajunge la un anti generalizat asupra oricarui obiect, subiect, atitudine sau pozitie afirmata in sfera politica, economica, sociala, etc.

Tele-Revolutia romana, mai tarziu razboiul din Golf, au scos in evidenta alt fenomen, si anume pericolul implicat de mediatizarea totala a unui eveniment, pericolul manipularii perfecte. Mediatizarea sub forma informatiei-spectacol, a confruntarii informatiilor cu evenimentele, ilustrand o putere de-a dreptul magica de a transforma mitul si imaginarul in realitate, se releva a fi, in cel edin urma, ocazia unei dezinformari dintre cele mai subtile.

Nu fara temei, dezinformarea mediatica produsa cu ocazia tele-revolutiei romane (de la genocid – 60 000 de morti - anuntati de mediile occidentale si rasaritene, la 1033 de morti si 2198 raniti declarati de televiziunea si presa romana) a suscitat ulterior un intreg val de critici, interogatii si banuieli exprimate prin sintagme ca „mare show mediatic” sau „manipulare misterioasa”. Intalnirea a doua sisteme mediatice - cel occidental, in cautarea spectaculosului, si a celui iesit dintr-o data din chingile totalitarismului si bazat adesea pe rumori – va face ca noutatile sa devina episoade ale unei serii produse direct, a caror simbolistica si retorica au asigurat cote de audienta de o performanta inegala. Ca urmare, o parte insemnata a publicului roman a ajuns la perceptia mediatizarii revolutiei ca avand un efect manipulator. S-a manifestat totusi, in cazul televiziunii, o oarecare razbunare pentru anii de compromis si minciuni si pentru gazduirea cultului personalitatii. Televiziunea a devenit animatorul si martorul direct al unei realitati ce nu avea nevoie de decor, inventand cu o viteza deconcertanta un continut si un limbaj noi. Limbajul mediatic este folosit pentru a conferi legitimitate unei constructii intentionate a realitatii. Cand factualul este in dezordine si criza, se prefera interpretarea lui dupa un scenariu mitic, care, pe de o parte aduce ordine psihologica intr-o dezordine sociala iar pe de cealalta parte ne linisteste in asteptarile noastre imaginare.

Tele-revolutia romana va insemna insa declansarea unei adevarate revolutii in materie de comunicare, de exprimare publica si de actiune sociala – libertatea de asociere, de exprimare, a cuvantului, cea religioasa, etc. Opinia si informarea, dreptul la asociere si manifestarea publica isi recuceresc dreptul la libertate. Libertatea cuvantului ca prim pas spre democratie se propaga aproape instantaneu in presa, iar mediile de informare devin simbolul si poate chiar liantul schimbarii. Cresterea continua a mijloacelor actuale de difuzare, antrenand o marire prodigioasa a volumului de mesaje trimise catre public, provoaca neincetat o inflatie a comunicarii, cu efecte pe termen lung.



Ilie Rad (coordonator), Schimbari in Europa, schimbari in mass media, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004, p.138





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 933
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site