Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Informatia radiofonica

Jurnalism



+ Font mai mare | - Font mai mic



Informatia radiofonica



In cadrul acestei teme, esalonate pe mai multe prelegeri, vom studia urmatoarele repere teoretice si aplicative:

Specificul informatiei la radio

Definitii

Caracteristicile stirii radio

Noutatea

Operativitatea

Interesul

Actualitatea

Semnificatia

Continuitatea

Efemeritatea

Selectarea faptelor

Documentarea

Regimul intrebarilor

Lead-ul

Cuprinsul

Redactarea

Tipologie

Rubricizarea

Camera stirilor

Productia programelor de stiri

Continutul

Care sunt caracteristicile informatiei radiofonice, in comparatie cu alte tipuri de presa

Cum se scrie o stire pentru radio

- Cum se alcatuieste un grupaj de stiri

Obiective

Dupa parcurgerea acestei teme, studentii vor fi capabili sa:

redacteze stiri pentru un post de radio

sa alcatuiasca grupaje de informatii, rubrici tematice

Resurse

Pentru completarea informatiilor de la aceasta tema, pot fi consultate urmatoarele lucrari: Irene Joanescu, Radioul modern. Tratarea informatiei si principalele genuri informative, Editura All, 1999; Daniel Garvey, William Rivers, News-writing for the Electronic Media, Belmont CA, Wodsworth Publishing, 1982; Robert Mc Leish, The Technique of Radio Production, Focal Press, London and Boston, 1988; John Hartley, Discursul stirilor, Polirom, 1999.

Informatia radiofonica

In domeniul ziaristicii, informatia trebuie inteleasa in dublu sens. Termenul este utilizat in acceptiunea de gen ziaristic, dar toate modalitatile de exprimare in domeniul presei implica existenta unei informatii. Insa, informatia a devenit un termen sinonim celui de presa. Astfel, Bernard Voyenne, in "L'Information aujourd'hui", defineste informatia drept "procesul comunicarii sociale si institutiile care asigura acest proces". In ceea ce priveste informatia de radio, Daniel Garvey si William L. Rivers, in "News-writing for the Electronic Media" citeaza opinia unor cercetatori in domeniul comunicarii - Serena Wade si Wilbur Schramm - care cred ca "Stirile de radio sunt principala sursa de informatii mai ales pentru oamenii mai putin educati, pentru femei, oameni de culoare, agricultori si muncitori, in timp ce stirea tiparita este principala sursa de informatie pentru oamenii cu educatie inalta, pentru albi,. pentru barbati, pentru oamenii cu functii de conducere si pentru cei cu venituri mai mari". In aceste conditii, opineaza autorii, redactorul de stiri de la radio trebuie sa se ingrijeasca de continutul si forma de prezentare a informatiilor, astfel incat acestea sa corespunda nivelului cultural, de intelegere si de interese ale potentialului public ascultator.

Definitii

Desi apreciem ca definitiile nu servesc scopului didactic practic urmarit in demersul pe care il intreprindem, nu putem eluda exprimarea sintetica a continutului unui gen publicistic de mare intindere in presa de toate tipurile, dar mai ales la radio.

Toti teoreticienii, dar mai ales practicienii, sunt de acord ca stirea este o relatare succinta a unor fapte reale. Altii adauga elementele de neobisnuit, senzational sau macar de abatere de la regula generala pe care trebuie sa le contina stirea. George Fox Mott in "New Surwey of Journalism" propune chiar o aritmetica a stirii:

"1 om obisnuit + o viata obisnuita = 0

1 om obisnuit + o aventura extraordinara = o stire

1 sot obisnuit + o sotie obisnuita = 0

1 casier + o sotie + 7 copii = 0

1 casier - 10.000 de dolari = o stire

1 sot + o sotie + un scandal = o stire

1 om + o masina + un scandal = o stire

1 barbat + o realizare = o stire"

Precizand ca nu faptul in sine, ci relatarea despre fapt este informatie, in teoria presei s-au lansat definitii peste definitii care, in sine, nu prezinta mare importanta decat in masura in care pun in lumina elemente definitorii ale genului. Ken Metzler, in manualul "Newsgathering", apreciaza ca "stirea este o relatare prompta, succintaa a informatiei factuale despre evenimente, situatii si idei (inclusiv opinii si interpretari) menita sa intereseze o audienta si sa-i ajute pe oameni sa faca fata mediului inconjurator".

Din realitatea inconjuratoare, reporterul selecteaza acele fapte despre care presupune ca publicul sau ar fi interesat. Deci, subiectivitatea reporterului il indeamna sa culeaga de pe teren anumite fapte pentru a satisface setea de cunoastere a publicului sau. Aceste fapte sunt, la randul lor, selectate a doua oara de editor sau de realizator, care va hotari ce subiecte vor intra intr-o anumita emisiune, ce intindere va avea fiecare relatare si in ce moment din desfasurarea cronologica a radioprogramului se va difuza acel material. Trebuie sa retinem, deci, ca informatia de presa este relatarea unui fapt selectat din realitate, interpretat si ierahizat intr-o succesiune de relatari. Responsabilitatea si profesionalismul reporterului sau editorului de radio constau in capacitatea de alege acele fapte care pot fi definitorii pentru momentul respectiv din viata social-politica a tarii sau a localitatii unde functioneaza postul de radio respectiv.

Daniel Garvey si William L. Rivers considera ca informatia este o relatare (un raport) la timp a unor evenimente, fapte si opinii care intereseaza un numar semnificativ de oameni.

Sintetizand, putem propune ca definitie a stirii la radio urmatoarea formulare: o relatare concisa a unor fapte, evenimente, idei reale, semnificative, de actualitate, noi, relatare ce prezinta interes pentru public.

Caracteristicele stirii de radio sunt:

Noutatea. Stirea sau informatia de radio este relatarea unui fapt nou intamplat. Spre deosebire de acceptia data termenului in alte domenii ale cunoasterii umane, informatia de presa presupune ca undeva, intr-un anumit moment, s-a petrecut un eveniment despre care o masa mai mult sau mai putin numeroasa de receptori ar fi interesata sa afle. Nou inseamna, in presa, nou intamplat si nu nou aflat. Ca in toate activitatile umane, fiecare dintre noi are un orizont de cunoastere limitat, in fiecare clipa un om poate afla noi informatii despre lucruri, evenimente, personalitati deloc sau putin cunoscute. Ce este nou pentru ziarist nu este neaparat nou si pentru alti oameni. De aceea numai relatarile despre evenimente nou produse pot deveni stiri de presa.

Unele evenimente sunt noutati absolute. Este vorba de marile si importantele evenimente politice, economice, culturale, stiintifice. Dar alte evenimente sunt mai putin batatoare la ochi si atunci depistarea lor ca fapte nou intamplate este mai dificila. Solutia pentru gazetar, indeosebi pentru incepatori, este de a se documenta mult in prealabil, atat pe teren, cat si la serviciile speciale pentru a afla toate amanuntele posibile despre evenimentul pe care ar trebui sa-l prezinte.

Prezentarea noului este o conditie a insasi existentei presei, pentru ca ziarele, radioul si televiziunea raspund unei nevoi firesti a omului modern de a fi la curent cu tot ce se intampla. Cerinta de a prezenta noutatile cele mai importante ale zilei, ale orei chiar, este cu atat mai imperioasa la radio, deoarece, intre componentele mass media, radioul are datoria sa anunte primul un eveniment.

Operativitatea. Strans legata de noutate se prezinta o alta calitate a informatiei radiofonice: operativitatea, care presupune scurtarea drumului dintre momentul producerii unui eveniment si receptarea lui de catre public. In presa moderna, dezvoltarea fara precedent a mijloacelor tehnice de difuzare a mesajului a facut posibila difuzarea mesajului publicistic cu maximum de operativitate. Acest punct maxim se traduce in limbajul presei audio-vizuale prin transmisia directa. Timpul si spatiul se comprima si informatiile ajung la receptor chiar in momentul desfasurarii evenimentului. Transmisia directa il transforma pe ascultator din simplu consumator de informatie in participant la eveniment.

Interesul. Pentru a fi receptata, stirea de radio trebuie sa prezinte interes pentru o categorie de public. Aceasta cere, din partea redactiei, o buna cunoastere a categoriilor de public carora li se adreseaza pentru a putea raspunde intereselor si

nevoilor lor de cunoastere. Asa cum mentioneaza Wilbur Schramm, in The Process and Effects of Mass Media Communication, interesul si receptarea informatiei se pot exprima prin urmatorul raport:

(forta utilitatii mesajului perceput) - (forta de constrangere perceputa)

Interesul = -------- ----- ------ -------- ----- ------ ---------

cheltuiala de efort in percepere

Deci, cu cat utilitatea mesajului va fi mai mare sau cu cat cheltuiala de efort necesar receptarii va fi mai mica, interesul si, in consecinta, si utilitatea mesajului vor fi mai mari. Forta utilitatii mesajului se traduce prin valoarea continutului. Asadar, continutul mesajului este factorul determinant al interesului.

Interesul poate fi definit ca o nevoie de informatie resimtita de oameni, ca indivizi si, in acelasi timp, in calitate de membri ai diferitelor comunitati sociale sau organizationale. Exista interese generale, de grup si personale. Un post de radio, prin informatiile pe care le difuzeaza, trebuie sa tina seama de categoriile carora le apartin ascultatorii. Forta de constrangere despre care aminteste raportul lui Wilbur Schramm trebuie conceputa in sensul elementelor restrictive pe care le contine o informatie. Continutul stirii se poate adresa unei categorii de specialisti si, astfel, ea nu va interesa publicul larg sau il va interesa mai putin. Sau, de pilda, stirea poate contine prea multi termeni tehnici sau cuvinte rare - neologisme, arhaisme, regionalisme - care vor diminua interesul receptorilor fata de respectiva informatie. Numitorul acestui raport "cheltuiala de efort in percepere" - semnifica comoditatea receptorului,i care refuza sa faca prea mari eforturi pentru a primi si stoca o noua informatie. Ca atare, ziaristul va face eforturi la redactarea, prezentarea si paginarea informatiilor pentru a amplifica interesul publicului si pentru a diminua efortul de receptare.

Interesul receptorilor fata de informatie poate fi stimulat de anumiti factori:

a. Locul de unde provine stirea. Cu cat evenimentul sau faptul relatat s-a desfasurat intr-un loc mai apropiat de receptor, cu atat interesul lui fata de fapt va fi mai mare. Aceasta este una din explicatiile proliferarii posturilor de radio regionale si locale, care emit pe unde ultra scurte si care, cunoscandu-si foarte bine ascultatorii carora li se adreseaza, pot sa le raspunda mai satisfacator intereselor si nevoilor lor de informare.

b. Locul unde se pagineaza stirea. Ascultatorul de radio si-a format anumite reflexe. El stie ca primele stiri sunt cele mai importante. De aceea va fi atent in primele 3-4 minute. Treptat, pe parcursul derularii emisiunii, interesul lui se va diminua pana la zero. Redactorii au grija, de aceea, sa rubricizeze emisiunile mai ample de stiri, sa introduca, din cand in cand elemente distinctive - cortine sonore, formule de adresare directa catre ascultatori, stiri de mare interes utilitar (ora exacta sau buletinul meteo, de exemplu etc.), care au rolul de a stimula atentia si de a readuce interesul ascultatorilor la cote maxime.

c. Continutul stirii. Acesta este elementul determinant al interesului ascultatorului fata de stiri. In ultimii ani, stirea politica a capatat tot mai mult teren, datorita complexitatii acestui domeniu si datorita evenimentelor politice ce se succed cu repeziciune, atat in plan intern, cat si in viata internationala. In acelasi timp, si alte tipuri de informatii capteaza interesul ascultatorului mai mult decat altadata. Este vorba de stirile de interes social, de stirile din domeniul sportului, dar, mai ales, de stirile utilitare, care aduc servicii mari ascultatorilor. Dar exista si o alta categorie de informatii, care poate capta interesul ascultatorilor, indiferent de categoria sociala din care fac parte. Este vorba de stirea "fapt divers", care satisface nevoia de senzational a oamenilor. Asa se explica proliferarea stirilor din viata vedetelor, a stirilor din culisele vietii personalitatilor politice, artistice, sportive, a celor care vorbesc despre tot felul de scandaluri din existenta intima a unor personalitati publice, a stirilor despre crime, violuri, accidente etc. Aceste stiri sunt, de multe ori, la periferia gazetariei, pentru ca spiritul morbid, barfa, informatiile neverificate si care se insinueaza in viata privata a oamenilor fara acordul lor, prezentate uneori fara discernamant si fara grija elementara fata de vocabularul folosit, nu au nimic comun cu gazetaria, cu decenta sau cu respectul fata subiectul si obiectul informarii. Este de semnalat ca aceste "barfe" jurnalistice nu sunt agreate la radio si ca prezenta lor in emisiuni, in comparatie cu presa scrisa sau cu televiziunea, este foarte redusa.

Actualitatea evenimentului. Prezenta in actualitate este o conditie a insasi existentei omului modern. Pentru a-si indeplini cu adevarat menirea sociala, stirea de radio trebuie sa prezinte fapte din actualitatea imediata. Actualitatea unor evenimente poate fi intretinuta o perioada mai lunga de timp prin campaniile de presa, in care, chiar daca evenimentul propriu-zis s-a consumat, efectele, consecintele lui persista si a-l mentine in actualitate prin informatii referitoare la consecinte si implicatii este nu numai util, dar chiar necesar.

Semnificatia faptului sau evenimentului. Aceasta presupune din partea ziaristului o cunoastere clara a evenimentului pentru a-i putea descifra resorturile si urmarile sociale. Consecintele unui fapt, implicatiile sale, felul in care el poate influenta viata oamenilor nu se releva in totdeauna de la sine. Descifrarea semnificatiei unui fapt sau eveniment inseamna o documentare minutioasa, capacitatea de a evalua dimensiunile lui sociale. Prin evidentierea semnificatiei unui fapt, prin relevarea capacitatii lui de influentare a altor fapte, precum si a impactului asupra unor categorii umane, ziaristul poate transforma un fapt, in aparenta banal, in eveniment. Este o calitate ce se cere ziaristului aceea ce a fi creator de evenimente prin descifrarea semnificatiei faptelor cotidiene.

Interesul uman este elementul care genereaza succesul la public al unei informatii. Stirea este tratata ca un gen de recompensa. Publicul este interesat de anumite fapte, iar de altele nu. Semnificatia unui fapt sau eveniment este tocmai acest grad de interes pe care o informatie il poate provoca pentru o categorie cat mai larga de receptori. In general publicul va alege acele fapte care il intereseaza si pe care le-a inclus intr-un sistem foarte personal de interese. Ceea ce intra in acest cadru personal va fi lesne acceptat si retinut.

Continuitatea. La radio, asa cum mentionam, informatia asupra unui eveniment in desfasurare este continua. De la o ora la alta, evenimentul este urmarit in desfasurarea sa, adaugandu-se elementele nou aparute. In emisiunile de bilant ale zilei - radioprogramele de seara si de noapte - sunt redactate stiri de sinteza, care reamintesc momentele cele mai importante ale evolutiei evenimentului. In felul acesta sunt create conditiile ca un numar mare de receptori sa cunoasca evenimentul.

Efemeritatea. Stirea de radio nu este perena, cum este cea difuzata in presa scrisa. Continutul ei trebuie retinut de la prima ascultare. Nu se poate reveni asupra continutului daca, de la prima auditie, un cuvant, un numar sau un nume nu au fost intelese. Pentru a remedia aceste deficiente ce tin de oralitate, elementul specific al mesajului, stirile la radio se reiau pentru a da posibilitate ascultatorilor care nu au inteles mesajul sa-si completeze informatiile. Dar, de la o ora la alta, ascultatorii se schimba si, de aceea, daca evenimentul este apreciat ca fiind foarte important, informatiile se repeta

Irene Joanescu, in "Radioul modern. Tratarea informatiei si principalele genuri informative", mentioneaza urmatoarele caracteristici ale stirilor:

stirile sunt factuale - contin fapte adevarate;

stirile sunt noutati - contin fapte la zi;

stirile sunt interesante pentru un numar semnificativ de persoane.

In aceste conditii, autoarea defineste stirea ca fiind " prezentarea unor evenimente, fapte si opinii recente, care intereseaza un numar semnificativ de persoane". Alti factori care influenteaza valoarea unei stiri sunt amploarea, anvergura si aspectele neobisnuite ale unui eveniment.

Daniel Garvey si William L. Rivers considera ca definitorii pentru informatie in general, deci si pentru cea de radio sau tv, urmatoarele:

* informatiile sunt factuale, adica au in centrul lor fapte. Ei considera ca sunt mai multe tipuri de fapte:

simple fapte (cum ar fi, de exemplu, anuntarea temperaturii);

evenimente - in general lucruri de importanta deosebita;

opinii. In acest caz, evenimentul este exprimarea opiniei si este nevoie de o buna acoperire a prezentarii adevaratelor opinii, a celor noi, interesante si importante pentru public. Exista, in acest caz pericolul prezentarii unor "pseudo-evenimente" pentru simplul fapt ca la adevaratele evenimente reporterii nu au fost prezenti.

* informatia este "la timp" si trebuie sa existe o justificare: in fiecare stire sunt elemente ce o recomanda pentru a fi difuzata intr-o anumita zi si ora, chiar daca stirea nu este strict la zi, din continutul ei trebuie sa reiasa legatura ideii sau faptului trecut cu un aspect al actualitatii;

* informatia trebuie sa intereseze un numar semnificativ de oameni.

In aceeasi lucrare, referindu-se la normele de selectare a stirilor, autorii stabilesc mai multe criterii utile pentru reporteri in procesul de decizie asupra oportunitatii alegerii unui subiect pentru a-l prezenta intr-o informatie :

proximitatea. Cu cat evenimentul se petrece mai aproape de receptor, cu atat informatia va prezenta mai mult interes pentru el;

consecintele. Putem recunoaste adevaratele informatii chiar atunci cand faptele se petrec la mare distanta, daca au efecte si asupra altora, inclusiv asupra noastra;

proeminenta. Este interesant pentru receptori ce face o anumita persoana sau ce sufera o anumita persoana importanta, un vip;

caracterul neobisnuit. Orice fapt ce se plaseaza in afara obisnuitului este interesant pentru public sub aspectul noutatii.Si, totusi, nu orice lucru neobisnuit este interesant. Reporterul trebuie sa traga o linie intre evenimente si pseudoevenimente, pentru ca unele fapte, desi pot fi socante, sunt numai extravagante, uneori chiar traivialitati sau de prost gust;

noutatea intereseaza intotdeauna publicul. Daca o stire va contine expresia "pentru prima oara" va fi mereu interesanta pentru public; .

conflictul. Orice disensiuni intre oameni, grupuri sau natiuni sunt interesante. Presupunerea ca linistea este conditia naturala a vietii se pare ca este gresita. Conflictele sunt cele ce ne retin atentia: Conflictele pot conduce la schimbari, care ne pot afecta viata.;

interesul uman. "Teoreticianul in domeniul comunicarii Daniel Lerner a sugerat ca diferenta majora intre societatile primitive si cele avansate este abilitatea membrilor societatii empatia, adica capacitatea oamenilor de a se plasa in locul altora. In societatile traditionale, rolul fiecarei individualitati era foarte rigid definit, fiecare individualitate gasea aproape imposibil sa-si imagineze cum i-ar sta in alta ipostaza sociala decat aceea care ii fusese predestinata. In societatile mai avansate fiecare individ poate sa vieseze. 'Daca as fi fost presedinte, i-as fi spus eu presedintelui OPEC.' Asemenea notiuni sunt vise imposibile, dar sunt vise posibil a fi visate. Lerner observa ca empatia creste si datorita mass media" . Oamenii au tendinta de a se plasa in locul celor despre care citesc sau aud. Oameni care sufera, oameni care depasesc adversitati, oameni ale caror sperante sunt distruse de o soarta cruda - toti sunt un material bun pentru pentru continutul unor stiri, daca sunt oameni cu care receptorii pot schimba locurile. "Oamenilor le plac stirile despre oameni. Nimic mai simplu".

sexul. "In ultimele doua decenii, ne-am transformat, dintr-o societate care rar mentiona sexul, intr-o societate care pare ca rar mai poate vorbi despre altceva" Daca in ziare si reviste aceasta este o tema deja veche, la radio si la televiziune informatiile despre viata intima a vip-urilor nu se bucura de mare atentie din partea realizatorilor pentru ca informatiile pe aceasta tema rar sunt lipsite de trivialitati si vulgaritati. Dar exista si alte tipuri de emisiuni pe aceasta tema. Este vorba, in primul rand, de emisiuni educative adresate, indeosebi, diferitelor categorii de ascultatori tineri.

Profesorul Ken Blake de la Middle Tenesse State University propune un set de repere pentru orientarea culegatorului de stiri aproximativ asemanator:

impactul - daca evenimentul poate afecta un grup semnificativ de oameni, atunci relatarea trebuie prezentata publicului;

timpul care s-a scurs intre desfasurarea evenimentului si momentul receptarii relatarii - cu cat este mai scurt, cu atat stirea va fi mai interesanta; aceasta notiune este relativa, fiind determinata de periodicitatea aparitiei publicatiilor, a difuzarii unor emisiuni; in cazul radioului cea mai potrivita stire este cea despre un eveniment desfasurat in ultima jumatate de ora;

proeminenta - informatia va avea impact daca in eveniment sunt implicate personalitati, persoane sau institutii bine cunoscute;

proximitatea - stirea trebuie sa relateze fapte petrecute in apropierea locului unde se afla receptorul;

conflictul - informatia trebuie sa prezinte fapte care sa implice o contradictie intre doua sau mai multe persoane; acesta este motivul pentru care, intr-o democratie, publicul este deosebit de interesat de dezbaterile politice care implica lupta de idei, confruntarea de programe si orientari politice intre personalitati mai mult sau mai putin cunoscute;

ciudatenia - informatia are succes daca implica fapte neobisnuite sau stranii. Charles Dana, un faimos editor, a spus odata: "Daca un caine musca un om, aceasta nu este o informatie. Dar, daca un om musca un caine, aceasta este o informatie". Dana sublinia, astfel, ca oamenii sunt interesati de orice lucru iesit din comun;

continuitatea- daca, dupa informatie generala despre o anumita stare a unui sector din viata sociala se difuzeaza alta despre un fapt particular care confirma informatia generala, atunci ambele vor avea impact.

Andrew Boyd, faimos profesor de jurnalism radio si tv la universitatile britanice si redactor si producator de programe radio la BBC, in "Broadcast Journalism. Techinques of Radio and TV News", mentioneaza urmatoarele elemente care dau unei relatari valoarea unei informatii interesante pentru public:

proximitatea;

relevanta - cu cat efectul unei informatii este mai mare asupra ascultatorilor, cu atat impactul ei va fi mai important. Redactorul si editorul de stiri cunosc ca un serviciu de stiri castiga audienta daca stirile pe care le difuzeaza au impact asupra unui numar cat mai mare de ascultatori si pe perioade cat mai lungi;

scurtarea duratei intre desfasurarea evenimentului si transmiterea lui catre receptori;

interesul. Producatorii programelor radiofonice de stiri sunt dese ori criticati pentru ca cedeaza gustului "popular", dar aceasta critica este falsa. Radioul se adreseaza maselor, raspunde intereselor unor mase foarte mari de oameni si nu unor minoritati;

caracterul dramatic al unor evenimente;

caracterul distractiv al unor evenimente. In aceasta categorie sunt incluse stirile tip "fapt divers", care, de obicei, ii fac pe oameni sa zambeasca si care sunt incluse, in general, la sfarsitul unei emisiuni de informatii.

Ghid de selectare a faptelor pentru a le prezenta in informatii

Daniel Garvey si William L. Rivers mentioneaza sapte intrebari pe care fiecare reporter ar trebui sa si le puna atunci cand se confrunta cu evenimentele de pe teren:

l. Ar trebui ascultatorii mei sa cunoasca acest eveniment imediat pentru a-si salva sanatatea sau economiile? (Daca da, atunci evenimentul trebuie prezentat in primul buletin de stiri, iar informatia trebuie repetata si in alte emisiuni ulterioare.)

2. Ar trebui ascultatorii mei sa cunoasca informatia pentru a-si orienta activitatile lor curente sau pentru a se manifesta ca adevarati cetateni intr-o societate democrata?

3. Relatarea este necesara ascultatorilor, dar trebuie comunicata imediat? (Relatari despre evenimente viitoare care intereseaza ascultatorii trebuie difuzate, dar pot fi amanate, in cazul in care exista alte evenimente la zi care au prioritate.)

4.Relatarea este importanta pentru o parte semnificativa a ascultatorilor? (Reporterul trebuie sa-si cunoasca bine ascultatorii si grupele de interes in cadrul acestora.)

5.Informatia este importanta pentru ascultatori, dar ar putea fi amanata? (Uneori informatia, desi este importanta, poate fi amanata pentru un radioprogram de mai tarziu, daca nu este suficient timp pentru verificarea tuturor surselor sau pentru pregatirea difuzarii ei.)

6. Relatarea nu este esentiala, dar, totusi, intereseaza un numar semnificativ de ascultatori? (In multe situatii, evenimentele nu au un impact direct asupra ascultatorilor, dar ei sunt interesati de stiri de senzatie, despre viata vip-urilor etc.)

7. Relatarea este distractiva? (Desi programele de radio sunt foarte dense, exista spatii in care, ocazional, se pot difuza stiri care nu au alt scop decat sa amuze.)

Documentarea. Culegerea informatiilor. Citarea surselor.

Starea permanenta de cautare defineste profesiunea de ziarist. Esti ziarist 24 de ore din 24. Altfel nu se poate. Descoperirea noului, a unor fapte sau evenimente ce pot interesa publicul este o preocupare de zi si noapte a ziaristilor. Andre Gide afirma. "Eu numesc ziaristica ceea ce va fi mai putin interesant maine decat astazi". Aceasta inseamna ca nu numai optiunea pentru un eveniment sau altul este esentiala in munca ziaristului, ci si alegerea momentului optim pentru a difuza o stire, adica oportunitatea difuzarii. Dintr-o multime de evenimente ce au loc in tara si in lume la un moment dat, radio reporterul alege cateva pentru a le prezenta publicului la o anumita ora si intr-o anumita zi. .

Dintr-un eveniment care se desfasoara intr-o perioada mai lunga de timp, ziaristul alege acele momente cheie care pot configura o imagine asupra evolutiei procesului si care au capacitatea de a intretine interesul ascultatorilor fata de eveniment. In aceste demersuri complicare, documentarea este esentala.

Fie ca este vorba de documentarea generala - din care fac parte acele cunostinte de cultura generala de factura enciclopedica, informatii la zi din actualitatea interna si internationala, datele despre profilul publicatiei, rubricii sau emisiunii la care lucreaza, despre publicul pentru care lucreaza - fie ca este vorba de documentarea speciala in legatura cu evenimentul despre care urmeaza sa redacteze o informatie - acest moment al activitatii este esential in reusita unui act jurnalistic.

Documentarea unui reporter are doua etape: in redactie si pe teren.

Culegerea informatiilor pe teren, la fata locului este momentul cel mai dificil din cariera unui reporter incepator si nu s-ar putea spune ca, ulterior, pe parcursul carierei, documentarea nu ramane elementul crucial in realizarea unui material publicistic, indiferent de genul abordat. Se cere unui reporter o calitate speciala, din acest punct de vedere si anume sa aiba "fler". El trebuie sa cunoasca sursele de stiri, sa aiba legaturi bune cu departamentele sau cu sectoarele pe langa care a fost acredidat si unde trebuie sa aiba oameni de legatura. Mai mult. Reporterul trebuie sa studieze actele normative referitoare la problemele despre care va trebui sa relateze, legile, hotararile, normele de functionare a institutiei, sa-si procure o organigrama, astfel incat sa cunoasca structura institutiei, cine sunt sefii pe domenii si ce competente au. In plus, trebuie sa mai cunoasca si ce spune presa despre aceasta institutie din activitatea careia va furniza informatii, care este imaginea ei in opinia publica.

Documentarea nu se realizeaza doar in momentul in care are loc un eveniment. Cand ajunge la locul faptei, reporterul trebuie sat mai multe sau macar sa aiba idee de ceea ce s-a intamplat. Astfel, pregatit si competent, reporterul va face o buna impresie interlocutorilor, le va cuceri stima si respectul. Comportamentul pe teren este decisiv pentru reusita in profesiune a unui reporter.

Dar, in timpul documentarii pe teren, reporterul are obligatia ca datele obtinute pe teren sa le aduca la cunostinta redactiei pentru a se hotari ce pondere va detine subiectul propus de el in economia emisiunii. Frank Candlin, in "Teach Yourself Journalism", ii sfatuia pe tinerii gazetari: "Tineti contactul cu redactia. Nimic nu supara mai mult pe redactorul sef, decat faptul ca un ziarist trimis pe teren, dispare ore intregi fara sa dea vreun semn de viata sau fara sa comunice daca progreseaza in investigarea subiectului abordat. Retineti ca stirile se refera, in primul rand, la oameni si nu la lucruri. Notati numele si titlurile, adresele, numerele de telefon. Ori de cate ori este posibil, luati o declaratie, puneti-i pe oameni sa relateze ce au vazut, ce au gandit. Nimic nu da mai multa credibilitate si autenticitate unui material ca o declaratie a unui martor ocular. Sa actionati cu mult bun simt. Cu cat veti uita mai mult de voi insiva, cu cat veti ramane mai mult in umbra, cu atat veti reusi sa culegeti mai multe stiri interesante. Incercati sa va dezvoltati flerul pentru stiri. In acest scop trebuie sa cunoasteti indeaproape oamenii si problemele din raza voastra de actiune, precum si din alte domenii, in asa fel incat sa recunoasteti, din primul moment, ceea ce este proaspat si original intr-un discurs sau intr-un eveniment si poate constitui subiectul unei stiri. Urmariti pana la capat evenimentele. Fiti prudenti. Vorbele gresite pot fi rectificate cand sunt auzite de un numar redus de persoane; ceea ce se publica intr-un ziar sau se difuzeaza la radio se adreseaza tuturor si nu mai poate fi revocat".

Un moment important in elaborarea unei informatii este mentionarea sursei care a furnizat stirea. Sursele de informatii trebuie sa fie mentionate pentru ca gradul de credibilitate a postului sa creasca. In aceste situatii, sursele - fie ca sunt reporterii sau corespondentii redactiei, fie ca sunt agentii de presa, ziare, alte posturi de radio sau tv. - sunt mentionate astfel incat si raspunderea asupra adevarului informatiei sa revina chiar sursei. In acelasi timp, o multitudine de surse este o dovada a seriozitatii postului.

Dar mentionarea surselor implica si un alt aspect. Este vorba despre mentionarea sursei de informatii in legatura cu paternitatea unor declaratii sau afirmatii, exprimari de opinii, care intaresc increderea ascultatorilor in seriozitatea, onestitatea si autoritatea redactorilor postului de radio respectiv. Faptul ca stirile sunt completate cu declaratii, ca nu redactorii sunt autorii unor teze, ai unor exprimari de pozitii in probleme importante ale actualitatii aduga un spor de credibilitate informatiei. Citatele sunt menite sa convinga ascultatorii asupra adevarului informatiilor, dar si asupra credibilitatii postului. Citatele sunt redate in vorbire indirecta, dar pot fi insotite si de inserturi sonore., fragmente din interviuri, declaratii sau radioreportaje mai ample care s-au difuzat sau urmeaza sa se difuzeze in alte emisiuni. Aceste scurte declaratii sau interviuri confera un plus de veridicitate emisiunilor. Inserturile contin mai ales opinii si nu fapte.

Regimul intrebarilor in informatie

Vom analiza regimul celor "5 W" (what, who, where, when, why) + "1 H" (how) specifice informatiilor de presa, cu referire, in principal, la informatia de radio.



In 1948, sociologul american Harold Laswell, in lucrarea "The Communication of Ideas, stabilea un model al comunicarii prin mass media. El preciza ca acest proces trebuie sa contina raspunsurile la intrebarile: who says, what, to whom, with what effect. Intrucat stirea este una din modalitatile de baza in difuzarea unui mesaj prin presa, deci prin una din componentele mass media, acest model a fost adaptat si la presa. Lantul comunicational stabilit de Laswell ar putea fi redat grafic astfel:

emitator - mesaj - canal - receptor - impact

Cine?      Ce? Prin ce Cui? Cu ce

mijloace?      efect?

Aceasta schema lineara, care disociaza functiile emitatorului de cele ale receptorului, prezinta comunicarea ca pe un simplu fenomen de transmisie de la emitator la receptor. Insa aceasta schema nu este suficienta pentru a explica procesele informatiei de presa.

Ce comunica mijloacele de comunicare de masa? Fara discutie ca nu propriul lor mesaj, ci, dimpotriva, ceea ce s-a intamplat chiar publicului. Principala sursa de stiri este, de cele mai multe ori, chiar publicul, el indeplinind atat rolul de emitator cat si de receptor al informatiei de presa. Gratie mijloacelor moderne de comunicare, informatia este produsa si difuzata pentru un auditoriu de vaste dimensiuni. Mesajele, ca sisteme de informatie, sunt materializate pe un suport dat (limbaj scris, vizual, audio) si devin documente.

In presa radiofonica elementul cel mai important este ce s-a intamplat, continutul faptului sau evenimentului. Raspunsul la intrebarea "ce" este insusi continutul evenimentului. In publicistica radiofonica, acest raspuns este cel mai important, mult mai important decat autorul evenimentului, desemnat prin raspunsul la intrebarea "cine" . De aceea intr-o stire de radio este preferabil, ca, de la inceput, sa se spuna "ce s-a intamplat" si apoi sa se raspunda la alte intrebari. Aceasta structura speciala a stirii de radio este determinata de trasaturile specifice ale tipului de publicistica. La radio, calitatea receptarii, depinzand numai de auz, este mult mai dificila, auzul nefiind unul din simturile foarte fine, cum este vazul, de pilda. S-a constatat ca numai prima parte a mesajului se retine. De aceea este foarte important ca elementul esential al mesajului - relatarea continutului evenimentului - sa fie asezata in prima parte a relatarii pentru a avea garantia ca va fi retinut.

O stire de tip "ce" (ce s-a intamplat) se refera la evenimente importante, care trebuie retinute de cat mai multi receptori. Un asemenea text va avea urmatoarea structura:

ce s-a intamplat? - prima fraza relateaza pe scurt continutul evenimentului;

cum s-a intamplat? - explicatia imprejurarilor sau contextului;

amplificarea introducerii - desfasurarea principalelor aspecte in ordinea importantei lor;

finalul relatarii, care poate cuprinde raspunsurile la intrebarile: cine?, ce?, cand?, unde?, de ce ?, cum? - derulate in ordinea apreciata ca fiind necesatra.

Stirile de fapt divers, stiri de interes uman cum mai sunt denumite (features) sunt concepute in alte modalitati. Ascultatorul trebuie introdus in atmosfera evenimentului - fie ca este tragic, amuzant sau palpitant. Scopul unor asemenea informatii fiind acela de a distra, de a-l deconecta pe ascultator, ele pot incepe cu o introducere in care sa i se explice acestuia de ce ii este oferita relatarea. Se apeleaza la comparatii cu fenomente sau evenimente asemanatoare - toate pentru a emotiona.

Raspunsul la intrebarea "unde" este foarte important in stirea de radio, ca de altfel in toate tipurile de presa. Publicul este interesat sa afle unde a avut loc evenimentul. Proximitatea evenimentului este un mijloc deosebit de atractiv in presa. Cu cat evenimentele relatate se desfasoara intr-un loc mai apropiat de ascultatori, cu atat interesul lor este mai mare. Asa se explica interesul ascultatorilor pentru stirile difuzate de posturile de radio locale si regionale, in general pentru acest tip de presa, pe care o resimt ca fiindu-le mai apropiata.

Raspunsul la intrebarea "cand" nu este foarte important la radio pentru ca, dupa cum se stie, in programe, evenimentele sunt "la zi", la ora chiar. In toate informatiile dintr-un radioprogram ar trebui sa se repete adverbul "azi". Mentionarea momentului de desfasurare a evenimentul nu se face decat in cazul informatiilor retrospective, care se transmit, in general, in primele emisiuni ale zilei, cand se face o trecere in revista a evenimentelor din ziua precedenta, ca si cazul celor anticipative. In cazurile in care se intentioneaza sa se scoata in evidenta faptul ca, de la producerea evenimentului pana la momentul difuzarii informatiei, a trecut un timp scurt se mentioneaza "in urma cu putin timp", "azi- dimineata", "acum cateva minute" etc.

Cine este autorul evenimentului este un element important, care apare, de asemenea, in informatie. Orice eveniment are un autor. Cu exceptia actiunilor impersonale care se refera la evenimente meteorologice - "ninge", "ploua", "tuna" etc. - orice actiune are un autor. (De aceea, formele de reflexiv impersonal ale verbelor sunt, sau ar trebui sa fie, in general, evitate in presa. Formulari de tipul "se zice", "se afirma", "se realizeaza", "se obtine" etc. nu ar trebui sa apara in stirea de presa, pentru ca ii da receptorului o imagine trunchiata si vaga a evenimentului, nespunandu-i si cine este autorul unui fapt sau eveniment.)

La radio, numele autorului, daca nu este vorba de o personalitate, poate fi eludat, mult mai importanta decat numele fiind mentionarea functiei sau a calitatii in care este autorul sau participant la eveniment.

Daca, in multe cazuri "numele fac stirea", relatarea unor evenimente insotita de insiruirea numelor autorilor lor dauneaza retinerii sau chiar intelegerii mesajului pentru ca ascultatorii vor fi tentati sa se opreasca asupra numelor proprii intrebandu-se "cine or fi si astia?". Blocarea interesului asupra unor nume necunoscute dauneaza intelegerii mesajului, facand inutil demersul comunicarii.

Raspunsurile la intrebarile "de ce" si "cum" nu sunt obligatorii in informatia de radio. Investigarea cauzelor unui eveniment, ca si prezentarea modului de desfasurare a evenimentului sunt lasate pe seama altor tipuri de presa sau a altor tipuri de materiale.

Daca stirea este importanta si redactorul considera necesar si util pentru intelegerea semnificatiei continutului se mai poate raspunde si la intrebarea ce inseamna acest lucru, prin care se subliniaza, chiar se explica semnificatia informatiei.

De retinut ca la radio orice intrebare care se pune trebuie sa primeasca un raspuns ferm. La radio numai "vremea" este "probabila", celelalte informatii sunt sau trebuie sa para foarte sigure pentru acest mijloc de comunicare de masa nu admite erate. Niciodata nu se va putea sti cine, cat si cand a ascultat un program, cat si ce a retinut. Asupra stirii nu se poate reveni cu o corectura, chiar daca o informatie se reia de mai multe ori pe parcursul a 24 de ore si este completata si, sigur, corectata daca este cazul. Dar ascultatorii nu mai sunt aceiasi de la o ora la alta si ca atare fiecare difuzare trebuie tratata ca si cum ar fi unica

Lead-ul

Fraza de inceput a unei stiri radiofonice este esentiala pentru captarea interesului ascultatorului. Prima fraza la radio are si rolul de titlu. De fapt primele 20-30 de cuvinte sunt cele care atrag si retin atentia. Intre aceste cuvinte sunt incluse numerele, nume importante si foarte bine cunoscute de receptori, alte cuvinte cu putere de seductie - cum ar fi : accident, discurs, guvern, catastrofa, calamitate, razboi, atentat, aventura etc - acesti termeni devin cuvinte cheie si vor fi retinute imediat de ascultatori. Ele sunt cuvinte simple, directe, cunoscute de toti receptorii, nu neologisme sofisticate.

John Chancellor, prezentator de stiri la NBC, citat in manualul "Radioul modern" de Irene Joanescu, care, la randul sau, preia citatul din Broadcast Writing as a Liberal Art, autor Seth Finn concepe lead-urile drept "ideile fundamentale, uverturile, loviturile la tinta ale scriiturii stirilor. Compus corect, lead-ul raspunde la intrebari inainte ca ele sa fie puse si promite mai multe raspunsuri in continuare" .

Lead-ul raspunde la cele patru intrebari esentiale: ce s-a intamplat, cine sunt autorii, unde si cand s-a produs evenimentul.

Capacitatea unui text de deschidere a unei informatii de a soca ascultatorul este una din sansele textului de a fi retinut si "gustat" de receptor. Daca stirea de radio nu este receptata de la inceput, ea nu mai are nici o sansa de a fi retinuta pe parcurs pentru ca sunt suficiente si numai cateva secunde, deci cateva cuvinte, de lipsa de interes pentru ca textul informatiei sa nu mai ajunga la ascultator sau sa fie inteles distorsionat.

La radio exista obisnuinta - cum mentionam mai sus - de a se incepe prin precizarea a ce s-a intamplat. Ascultatorul trebuie sa retina ca s-a intamplat ceva care ar trebui sa-l intereseze. Important este evenimentul in sine, elementul nou intamplat. Celelalte elemente pot fi completate in timp; daca ascultatorul va considera ca evenimentul este cu adevarat nou si interesant el isi va cauta ulterior elementele legate de autorul evenimentului, locul si timpul producerii sau se va interesa, daca este mai curios, de cauzele si circumstantele in care evenimentul s-a desfasurat. Dar, desigur, se poate incepe si cu raspunsurile la celelalte intrebari: unde, cine, cand si chiar de ce sau cum, cu conditia ca elementele cuprinse in raspunsurile la aceste intrebari sa fie cele mai importante aspecte ale informatiei.

Apeland la literatura de specialitate, Irene Joanescu mentioneaza, urmatoarele tipuri de lead-uri:

lead-ul standard sau direct, care inseamna o expunere explicita, dar si selectiva, in functie de importanta, a faptelor,

lead-ul de fapt divers (soft) . pentru stirile cu impact mai putin serios si prin care se subliniaza interesul uman al informatiei;

lead-ul intarziat (sau aruncat sau structural) care aduce mult cu anuntul,

lead-ul umbrela, care precede doua sau mai multe stiri pe aceeasi tema.

Cuprinsul stirii

Stilul conversational trebuie sa domine atat lead-ul cat si restul stirii. Daca lead-ul poate cuprinde punctul culminant sau chiar deznodamantul unui fapt, in corpul stirii elementele se inlantiue, de obicei, cronologic, amanuntele oferite de reporter fiind necesare pentru intelegerea dimensiunilor, importantei, consecintelor si pentru plasarea in spatiu si timp a unui eveniment. Dar o abundenta de amanunte, in loc sa faca evenimentul mai inteligibil si mai demn de interes, ii dilueaza continutul, ascultatorii retinand, de multe ori, detalii nesemnificative si mai putin importante si uitand adesea chiar evenimentul in sine. Evident, structura informatiei, compozitia se adapteaza continutului

Stirile la radio pot contine inserturi sonore - scurte declaratii ale unor personalitati sau persoane implicate in evenimentul narat de informatie. Daca informatia radiofonica incepe, de obicei, cu prezentarea faptului, a evenimentului de catre reporter sau prezentatorul de buletin de stiri, insertul contine opiniile despre eveniment ale protagonistului evenimentului sau un fragment dintr-un radioreportaj realizat la locul de desfasurare a evenimentului, intr-o ambianta sonora adecvata. Stirea nu incepe si nu se sfarseste cu un insert. Nici emisiunea de stiri nu se termina niciodata cu o informatie cu insert pentru ca se poate intampla ca spatiul alocat buletinului de stiri sa fie depasit si sa se renunte exact la acest material.

Regulile redactarii informatiilor la radio. Probleme de stil.

Nu se folosesc metafore, epitete, hiperbole sau alte figuri de stil pentru ca ingreuneaza textul si pot provoca reactii de respingere din partea ascultatorilor cu mai putin simt poetic sau pot distrage atentia de la adevaratul continut al relatarii. De asemenea, figurile de stil califica un obiect, o persoana, o intamplare si stirbesc, in acest fel, obiectivitatea relatarii.

Trebuie preferate cuvintele cat mai scurte, atunci cand exista sinonime.

Timpul verbelor, cum mai precizam, este bine a fi prezentul, iar din formele trecutului este de preferat perfectul compus pentru ca apropie in timp o actiune trecuta si pentru precizia pe care o prezinta.

Daca scurtam o stire nu reducem numarul cuvintelor, ci eliminam o parte din amanuntele considerate in plus ale relatarii.

Este bine sa fie evitati termenii stiintifici, specializati si, ca atare, cunoscuti de o masa limitata de ascultatori

Frazele sunt mai scurte si cu mai putine si mai clare subordonari. Ascultatorul trebuie sa realizeze de la primul contact auditiv relatia dintre elementele comunicarii. Pentru aceasta, intre elementele mesajului trebuie sa existe o relatie clara, usor de descifrat. Orice dificultate in intelegerea mesajului poate duce la renuntarea la receptie.

Propozitiile trebuie, de asemenea, sa fie scurte si corect construite, pastrandu-se topica obisnuita din gramatica limbii romane.

Termenii utilizati trebuie sa fie cunoscuti de toti vorbitorii. Se apeleaza, in general, la lexicul din fondul principal de cuvinte, compartimentul de baza al limbii. Nu-si au locul in stirile difuzate la radio cuvintele arhaice, regionalismele sau neologismele prea stridente, barbarismele. Radioul este un mijloc de promovare a limbii literare. Aceasta situatie implica din partea celor ce vorbesc la microfon si o mare raspundere, pentru ca modul lor de exprimare este perceput de ascultatori ca model si norma lingvistica.

Numele proprii la inceput de stire nu-si au locul la radio; primele cuvinte care trebuie auzite sunt cele denumesc functia sau calitatea in care personajul este prezent in informatie. Nici apelativele comune - "domnul", "doamna" etc - nu se utilizeaza intr-o informatie de radio. Insa abuzul de nume proprii dauneaza continutului unei stiri pentru ca seriile de nume de persoane, denumiri de localitati, tari etc. fac imposibila memorarea macar a unuia dintre aceste substantive.

Numerele, de obicei, se rotunjesc, pentru ca numerele mari, cu mai multe cifre nu se pot retine. De asemenea, nu se pot retine fractiile, mai curand se retin procentele insa, de obicei, procentele nu comunica mare lucru ascultatorului obisnuit. Lui nu-i spune mai nimic daca i se comunica, de exemplu, ca salariul minim pe economie creste cu 3%. Mult mai mult inseamna pentru un receptor detaliul ca acest salariu creste cu 300.000 de lei. Daca, de asemenea, exista intr-o stire o formulare de tipul 's-a inregistrat o crestere de 65 la suta', este mai bine sa scriem 's-a inregistrat o crestere de doua treimi'.

Nu se utilizeaza nici simbolurile sau abrevierile, decat atunci cand este vorba de institutii foarte cunoscute (ONU, NATO, de exemplu).

De mentionat ca, stirea pentru radio se scrie complet. Nici un cuvant nu se prescurteaza, nu se folosesc simbolurile matematice (de exemplu: 1+1 = 2 se scrie intr-o stire radio: 1 plus 1 este egal cu 2).

Nu este recomandabila utilizarea prea frecventa a pronumelor personale 'el', 'ea', 'ei', 'ele' sau demonstrative 'acesta', 'aceasta', 'acestia', acestea', care mai apar din dorinta redactorului de a nu repeta prea des nume proprii. Pronumele pot induce in eroare denaturand chiar sensul unor declaratii.

Se impune - ca o regula de baza a scrierii pentru radio - respectarea stricta a punctuatiei, chiar daca textul "nu se vede". Semnele de punctuatie il avertizeaza pe prezentator asupra intonatiei in fraza, asupra pauzelor mai mici sau mai mari, asupra accentelor. Virgula, de pilda, ii indica o pauza mai scurta, iar cratima ii va semnaliza o pauza mai mare. Crainicii, prezentatorii isi fac propriile lor semne pe texte, care sa le indice frazarea. Ei isi subliniaza, de asemenea, numele proprii, cuvintele mai dificile, cifrele sau numerele, pentru a fi atenti la lectura.

Unele posturi de radio sau tv. utilizeaza anumite semne pe pagina care sa indice daca stirea respectiva poate fi citita pe un ton sobru sau, dimpotriva, se recomanda a fi citita cu zambetul pe buze. Astfel, pentru a veni in ajutorul prezentatorilor, pe coltul fiecarei pagini se aplica semnul cu masca plangand sau, dimpotriva, razand. In acest fel crainicul isi va adapta lectura la continutul informatiei.

Irene Joanescu enunta sapte puncte relevante pentru intreaga scriitura a stirilor:

"1. Scriitura pentru stiri este scurta si conversationala.

2. Fiecare stire incepe cu cel mai important fapt, desi stilul audio permite variatiuni pe aceasta tema.

3. In radio, stirile sunt deseori scrise astfel incat sa poata incorpora interviuri inregistrate ale surselor. Incercam sa scriem stirea asa incat sa nu se repete cuvant cu cuvant ceea ce spune interlocutorul, sau, invers, inregistrarea sa repete ceea ce spune stirea.

4. Vom compune un text ce poate fi citit usor cu voce tare. Aceasta inseamna ca nu vom folosi un 'lead rezumativ' cum apare in ziare, in care cine, ce, unde, cand, cum sunt deseori inghesuite in prima fraza - nimeni nu poate citi cu usurinta atata informatie. De asemenea, ne asiguram ca toate cuvintele pe care le scriem se pronunta usor.

5. Stirile radio sunt scrise pentru a fi auzite, deci trebuie sa fie absolut clare. Ascultatorii nu se pot intoarce sa descifreze ceva ce nu au inteles.

6. Stirile radio urmeaza unele conventii standard privind structura frazei - inclusiv plasarea numelui sursei, indicarea acesteia, la inceputul frazei in loc de sfarsit.

7. Stirile audio se concentreaza pe cele mai noi intamplari. Trebuie sa ne innoim scriptul frecvent pentru a fi siguri ca nu ramanem in urma cu evenimentele. Ascultatorii doresc sa stie ce se intampla acum. De aceea cele mai multe stiri sunt scrise la prezent".

Repetitie si redundanta

Sunt doua aspecte ce tin de structura compozitionala si stilistica a informatiei. Teoreticienii in domeniul presei sunt de acord ca repetitia este chiar necesara, indeosebi in presa electronica, pentru a facilita intelegerea si fixarea continutului unei informatii. Repetitia inseamna a spune mai mult decat o data un detaliu, un amanunt din continutul stirii. Se poate recurge la acest procedeu pentru a fi siguri ca publicul a inteles mesajul. O veche axioma spune ca, pentru a fi inteles, un lucru trebuie spus de trei ori. Daca de trei ori ar fi prea mult, de doua ori o repetitie este admisa in presa radiofonica, ca, de altfel, si intr-o conversatie obisnuita.

Daca fata de repetitie exista o oarecare intelegere, fata de redundanta nu se poate arata nici o clementa. Redundanta inseamna utilizarea mai multor cuvinte sau expresii pleonastice. Desi redundanta apare in stilul conversational, ea nu poate fi admisa in scrierea pentru radio si, ca atare, elementele redundante trebuie eliminate.

Tipologie

In teoria presei sunt frecvene incercarile de stabilire a unei tipologii a stirilor. Criteriile de clasificare sunt diverse. De pilda, in functie de continut, stirile sunt economice, politice, culturale, sociale, sportive, "fapt divers".

Andrew Boyd propune urmatoarele grupe de interese care il pot ghida pe reporterul incepator in abordarea unor institutii si domenii ce prezinta maximum de interes pentru ascultatori:

Urgente. Serviciile de urgenta reprezinta puncte ale unor drame umane, care prezinta cel mai mare interes pentru receptori - accidente, catastrofe naturale, incendii;

Crime - cresterea ratei criminalitatii reprezinta o sursa de informatii. Crimele, rapirile, violurile, jafurile ii intereseaza pe oameni, care vor sa stie tot ce se intampla in afara caminului lor. Prezentarea unor asemenea evenimente se face in mai multe faze - de la desfasurarea intamplarii, la opiniile politiei si, eventual, la pronuntarea verdictului. Oricum, ziaristul are datoria sa aminteasca si pedepsele ce se aplica in cazurile de fapte antisociale.

Activitatea administratiei centrale si locale - orice actiune a administratiei centrale sau locale intereseaza publicul. Dar buletinele de stiri nu trebuie sa devina emisiuni ale primariilor sau ale guvernului. De aceea, se impune o selectare a acelor noutati care intereseaza in cel mai mare grad cetateanul si anume fapte, hotarari care mai mult sau mai putin ii afecteaza viata lui si a familiei sale.

Planificare si dezvoltare. Publicul este dornic sa afle ce se pune la cale pentru cresterea nivelului sau de confort - drumuri, constructii de locuinte, magazine, scoli, spitale etc.

Conflicte si controverse - confruntarea de idei, de pozitii pro si contra intereseaza totdeauna ascultatorii.

Actiuni ale grupurilor de presiune. Anumite persoane se asociaza in grupuri care au anumite revendicari. Faptele si cererile lor - greve, marsuri, mitinguri, alte forme de protest, precum si reactiile oficialitatilor la aceste actiuni pot constitui subiecte de informatii de mare interes.

Industria - marea majoritate a oamenilor isi are sursa de trai din salariile obtinute din industrie. De aceea, orice actiune - dezvoltarea unor intreprinderi sau, dimpotriva, inchiderea sau reducerea activitatii intr-un anumit sector sunt subiecte de stiri apreciate de ascultatori.

Sanatate - orice problema de sanatate poate constitui subiect de informatie.

Interesul uman - aceasta categorie de informatii se refera la lucruri deosebite care li se intampla unor oameni obisnuiti.

Personalitati - faptele persoanelor publice pot fi oricand subiecte de stiri.

Sportul - multi ascultatori suporta un buletin de stiri pentru ca stiu ca, la sfarsit, li se vor oferi cateva informatii din lumea sportului preferat.

Informatii de sezon - legate de anumite sarbatori, de anotimpuri si de vacante intra in preferintele ascultatorilor.

Stiri de interes local - acestea nu pot lipsi din buletinele de informatii difuzate de statiile locale, pentru ca oamenii sunt interesati mai ales de ceea ce se intampla in imediata lor apropiere.

Vremea - companiile de radio si de televiziune cheltuiesc multi bani pentru a obtine informatii meteorologice cat mai exacte. De obicei, informatiile despre vreme sunt prezentate la sfarsitul emisiunilor, dar, in momentele producerii unor evenimente meteo deosebite, acest gen de stiri tine capul de afis al emisiunilor.

Trafic - dupa vreme, al doilea lucru pe care ascultatorii doresc sa-l afle este cum se circula prin oras, in zona in care locuiesc sau prin tara. Redactorii de stiri tin seama de faptul ca mai toate automobilele si camioanele poseda aparate de radio. De aceea, audienta pe mijloacele de circulatie auto este foarte mare. Unele posturi de radio si-au creat chiar canale speciale pentru conducatorii auto.

Animale - numarul iubitorilor de animale este tot mai mare in lume si cuprinde toate categoriile de varsta sau profesionale. De aceea, pentru ei, din programele de informatii nu trebuie sa lipseasca acele stiri despre respectarea sau nerespectarea legislatiei de ocrotire a animalelor, faptele nostime sau tragice ale cator protagonisti sunt cei ce nu cuvanta.

In functie de structura lor, stirile sunt:

simple enunturi (flash-uri);

explicative (se pune accentul pe raspunsul la intrebarea "de ce?") ;

contextuale (background - ce permite cititorului cunoasterea antecedentelor evenimentului);

de sinteza (un rezumat al etapelor de desfasurare a evenimentului).

Mai trebuie sa adaugam acestor tipuri de clasificari si alte observatii. In dorinta de a capta interesul ascultatorilor si de a face fata concurentei pe undele hertziene, realizatorii de programe de informatii cauta acele subiecte bomba cu care sa-si deschida programele. Continutul stirii reclama difuzarea urgenta pentru ca postul sa-si mentina calitatea de a fi primul care difuzeaza o informatie extrem de importanta. Uneori asemenea informatii se difuzeaza prin transmisie directa si prin intreruperea altor programe.. Spre deosebire de acest tip de informatii denumite si "hard news" sau "breaking news", exista si stiri care pot fi difuzate si mai tarziu fara ca nimeni sa piarda ceva. Acestea sunt stirile soft. Dar mai exista si stiri perene, care pot fi difuzate oricand, deoarece ideea sau problema pe care o trateaza nu-si pierde actualitatera.

In prezent, stirea de radio a devenit starul serviciilor de informatii. Oamenii asteapta de la radio - in acest moment cand concurenta televiziunii este tot mai puternic resimtita - in primul rand, muzica si stiri. Stirile cele mai rapide pot fi transmise numai prin radio. Datorita rapiditatii, stirile radio au o mai mare credibilitate in randul receptorilor decat cele difuzate prin alte tipuri de presa. Superioritatea radioului consta in prioritatea transmiterii stirilor, iar prioritatea mareste totdeauna credibilitatea.

Se afirma in teoria presei ca succesul este asigurat daca anunti primul stirea. Potrivit unor sondaje, la care ne-am mai referit, jumatate dintre americani afla de la radio stirile despre evenimente importante. Prioritatea in relatarea evenimentelor este o calitate determinata de mobilitatea programelor, costurile mai reduse de transmitere, mijloacele tehnice mai putin sofisticate decat cele ale televiziunii.

Grupajul. Rubricizarea

Din totdeauna si in toate domeniile, omul a avut si are tendinta de a-si dramui eforturile. In rationalizarea stradaniilor lui de a gandi sau de a se exprima, el si-a nascocit unelte proprii. A aparut de mult, poate chiar de la inceputurile presei, tendinta de a grupa tematic subiectele pentru a-i da receptorului posibilitatea sa-si gaseasca mai rapid informatiile preferate.

Caracterizata prin unitatea de continut, de titlu si de stil, precum si de spatiul fix in pagina de ziar, rubrica a inceput sa fie raspandita si in radio programe. Rubricile au mare cautare si se difuzeaza in toate emisiunile. Grupajele de stiri din domeniul sportului, informatii meteo, rubricile de stiri culturale, utilitare, reclamele etc. - toate au aceleasi ore de difuzare, in fiecare zi sau in aceleasi zile, cu aceleasi semnale de introducere si de final. In acest fel, ascultatorul ar putea chiar sa-si potriveasca ceasul dupa rubricile preferate pe care le urmareste.

Recomandari

Stirea trebuie sa fie obiectiva sau sa para cat mai obiectiva. De aceea nu trebuie sa cuprinda nici un fel de aprecieri personale ale autorului sau autorilor.

Nu sunt utile in emisiunile consacrate drept "serioase" - buletinde de stiri, radiojurnale - barfele, oricat de picante ar fi. Viata intima a personalitatilor, scandaluri, alte stiri de senzatie mai ales negative pot fi incluse in rubrici speciale.

Nu este obligatorie divulgarea surselor unor informatii, numai ca acestea trebuie temeinic verificate. In general, acele informatii din surse care doresc sa-si pastreze anonimatul nu se difuzeaza, ci sunt pastrate in carnetele de notite personale ale reporterilor pana la confruntarea cu alte surse sau pana la confirmarea producerii evenimentului. Cei ce se grabesc cu anuntarea unui eveniment de senzatie urmand datele furnizate de surse neverificate risca sa se compromita - si ei si postul de radio pentru care lucreaza - si mai sunt in primejdie sa suporte rigorile justitiei.

Orice informatie trebuie verificata cel putin din doua surse. Cine se grabeste si utilizeaza o singura sursa de informare, risca fie sa prezinte faptele trunchiat, lipsite de componentele relevante, fie sa cada sub influenta opiniei subiective a celui ce culege informatia.

Reporterul aduce de pe teren mult mai multe date decat cele i-ar fi necesare pentru redactarea unei informatii. Datele suplimentare pe care le detine ii sunt utile pentru alte materiale sau ii pot fi solicitate de editor pentru a rescrie stirea.

Camera stirilor - News Room

Sistemul de organizare a productiei de stiri are, la radio, o configuratie aparte prin "Camera stirilor - News Room", al carei model este preluat de la BBC. Principiul dupa care functioneaza acest compartiment este acela ca toti cei implicati in procesul de culegere, redactare, difuzare si prezentare a informatiilor si in elaborarea si difuzarea emisiunilor informative - buletine de stiri, radiojuranale - sa lucreze intr-o echipa puternic sudata, in care comunicarea, conlucrarea, chiar solidarizarea sa atinga cote maxime. Existenta si functionarea spiritului de echipa este conditia esentiala in reusita acestui demers gazetaresc, de maxima importanta pentru orice post de radio.

Mai mult, spiritul de echipa la Camera stirilor are chiar o componenta concreta, materiala. Toti membrii unei echipe trebuie sa se afle impreuna, in aceeasi incapere pentru a putea comunica mai operativ, pentru ca orice repartizare de sarcini si atributii, modificari de atributii, modificari de emisiuni prin apartia unor noi evenimente in spatiul orar al zilei acoperit de echipa sa se produca cu maximum de operativitate si de eficienta, fara discutii si cautari inutile. Deci, in aceeasi incapere se afla redactori, editori, comentatori, realizatori de emisiuni si prezentatori. Ei lucreaza in ture pentru a acoperi intreaga durata a programului de emisie. Fiecare tura are un coordonator, unul sau mai multi editori, unul sau mai multi comentatori, mai multi prezentatori.

La unele posturi de radio calitatile de redactor realizator si aceea de prezentator sunt intrunite de aceeasi persoana. Se realizeaza in acest fel o economie de personal, dar si o calitate superioara a emisiunilor pentru ca prezentatorul nu mai este un simplu crainic-lector, ci el cunoaste bine evenimentul pe care il prezinta in informatia pe care o citeste la microfon.

Seful de echipa sau coordonatorul alcatuieste sumare, repartizeaza membrilor echipei subiectele, vegheaza asupra paginarii informatiilor, se preocupa de realizarea comentariilor ce vor fi incluse in emisiune, de corespondentele din tara si din strainatate, de interviurile sau de alte materiale ce urmeaza a fi incluse in emisiuni.

Fiecare radioprogram are un realizator, care colaboreaza strans cu seful de tura din Camera stirilor si isi procura de la acesta materialele necesare, se preocupa de modificarea, rescrierea si corectarea lor, stabileste cine si ce prezinta pe post.

In Camera stirilor se mai afla si toate sursele de stiri: terminale pe telexuri sau pe e-mail ale principalelor agentii de stiri, colectii de ziare, televizoare fixate pe canalele de stiri .

Accesul in aceste incaperi este foarte limitat. In afara echipei de serviciu, celorlalti redactori nu le este permisa intrarea in Camera stirilor decat daca sunt chemati de seful de tura pentru lamuriri suplimentare sau pentru a "livra" stirile aduse de pe teren.

Camera stirilor este "inima" unei redactii de informatii. Aici se stie tot, se produce fiecare informatie ce va fi difuzata pe post. Aici se primesc informatii de la reporteri de teren, cei numiti de americani "foot reporters". Ei transmit informatiile in Camera stirilor pentru a fi rescrise si pentru a le da o forma menita sa le faca apte spre a fi difuzate pe post. Acest proces de rescriere - "rewriting" - este un proces dificil si plin de raspundere. In Camera stirilor cei ce rescriu textele informatiilor au datoria sa verifice fiecare detaliu.

In lumea presei radiofonice exista o lege: nici o stire nu se difuzeaza daca nu este confirmata de cel putin doua surse. Cei ce lucreaza la Camera stirilor au obligatia de a face aceasta confruntare intre surse si de a mentiona eventualele diferente constatate la diferitele surse consultate.

Pentru a rescrie o stire si a o propune spre difuzare, redactorii din Camera stirilor trebuie sa fie persoane foarte informate, la curent cu toate evenimentele interne si internationale, astfel incat ei sa fie capabili sa selecteze si sa ierarhizeze informatiile. Tot redactorii de la Camera stirilor hotarasc ce si unde, pe parcursul unei emisiuni, se introduc inserturile de interviuri, declaratii, radioreportaje. Ei asculta, scurteaza, redacteaza textele de prezentare a benzilor.

In Camera stirilor se afla si secretarii de emisie, care au in grija "bucataria" intregii emisiuni: verificarea textelor, a paginarii, intocmirea sumarelor pentru fiecare emisiune, preluarea apelurilor telefonice. Tot secretarii de emisie urmaresc emisiunea atunci cand se difuzeaza pe post si sesizeaza in scris greselile.

Productia programelor de stiri

Sistemul de organizare a productiei de programe de informatii este la fel de precis pusa la punct ca si intr-o organizatie militara. Fiecare membru al echipei isi cunoaste perfect indatoririle, le executa fara nici un fel de comentariu, preda materialele la timp si imediat reia lucrul pentru urmatoarea emisiune.

La inceputul fiecarei ture, in camera stirilor se desfasoara o sedinta de sumar. Sunt anuntate principalele evenimente ale tronsonului orar acoperit de echipa, cine va merge pe teren pentru procurarea informatiilor pentru ce emisiuni, ce dimensiuni va avea fiecare relatare. Sedinta este condusa de editorul de serviciu si la ea asista toate compartimentele redactionale implicate in programele de informatii. Multe dintre evenimente sunt cunoscute din ziua precedenta, intrucat reporterii, pe teren, au aflat de la persoane sau institutii competente despre ele. Aceste evenimente sunt doar reconfirmate si li se adauga elementele nou aflate in legatura cu desfasurarea lor.

Unul din redactorii din camera stirilor are indatorirea de a citi in permanenta informatiile difuzate de agentiile de presa sau de alte surse - ziare, serviciile proprii de monitorizare etc. Aceste informatii sunt verificate cu mare atentie. La aflarea unui subiect important, reporterii sunt trimisi pe teren pentru a afla si alte detalii interesante despre respectivul eveniment.

Urmatoarea etapa a acestui proces este echilibrarea subiectelor. Intr-o emisiune de informatii trebuie cuprinse toate tipurile de subiecte care ii intereseaza pe ascultatori - politice, economice, sociale, fapt divers, sport etc. Ponderea fiecareia dintre aceste grupaje este stabilita de editor.

Este stabilita, totodata, modalitatea publicistica ce va fi folosita: informatia propriu-zisa, instantaneul, un scurt interviu, nota etc. In fiecare program de informatii este necesara alternanta mijloacelor de expresie publicistica, pentru ca stirile citite de crainici pot plictisi ascultatorul, oricat de interesante ar fi subiectele. Dimpotriva, vocile protagonistilor implicati in evenimente, scurte secvente sonore realizate la fata locului, in ambianta specifica a intamplarilor prezentate, starnesc interesul si conving ascultatorii.

Orice intamplare are mai multe unghiuri de interpretare. Fiecare protagonist sau martor al unei intamplari poate avea propria sa versiune in prezentarea faptelor. Stirile de importanta nationala sunt mai simplu de lamurit pentru ca se refera la evenimente importante in sine, fie ca starnesc reactii pro sau contra. Faptele cuprinse in acest gen de informatii implica interesele unor mase largi de ascultatori si nu au nevoie de mai multe unghiuri de abordare, ci doar de opinii care sa exprime adeziunea sau delimitarea de asemenea fapte. Stirile de interes uman sau de interes local sunt mai dificil de apreciat. In acest caz, reporterul va prezenta evenimentul asa cum s-a desfasurat si va solicita si opiniile, punctele de vedere ale celor implicati sau ale martorilor, care vor prezenta, de multe ori, versiuni originale asupra desfasurarii evenimentelor. De ce sunt necesare aceste marturii, chiar daca nu aduc elemente inedite de cunoastere ? Pentru ca sporesc credibilitatea informatiilor, conving ascultatorii ca faptele narate chiar au avut loc, la locul si ora indicate de reporter.

Principala dificultate pentru reporter este gasirea persoanelor celor mai indicate pentru a acorda aceste scurte declaratii sau pentru a raspunde la cateva intrebari. El nu trebuie sa-si piarda timpul solicitand declaratii unor oficialitati minore, ci trebuie sa insiste in a aduce in emisiune cele mai credibile persoane, oameni cu atributii importante in sectorul respectiv. In aceste cazuri, o relatie buna cu purtatorii de cuvant ai institutiilor respective poate fi de un real ajutor, pentru ca acestia sunt obligati, prin statutul lor profesional, sa raspunda intrebarilor ziaristilor sau sa-i indrume catre cea mai competenta persoana in domeniul respectiv.

Pentru a economisi timp si energie, reporterul nu trebuie sa se lase impresionat de o secretara sau de un sef de cabinet. El trebuie sa fie tenace si sa nu renunte prea usor atunci cand i se spune ca demnitarul pe care il cauta vorbeste la telefon pe alta linie sau tocmai a intrat intr-o sedinta. Reporterul va astepta, va insista, va reveni cu un nou apel pentru ca rar se intampla ca secretara sau seful de cabinet sa-l caute, in momentul cand demnitarul va avea o clipa de ragaz. In cel mai rau caz el se va interesa ce alta persoana il poate inlocui in problema respectiva pe seful mult prea ocupat si va apela la serviciile acesteia.




Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1635
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved