Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


POVESTEA LUI HARAP-ALB Ion Creanga

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




POVESTEA LUI HARAP-ALB

Ion Creanga




Basmul-trasaturi ale speciei:

Ø      specie a genului epic,naratiune deliberat fabuloasa,implicand supranaturalul;naratiunea la persoana a III-a se realizeaza din perspectiva unui narator omniscient;

Ø      intrepatrunderea planurilor real-fabulos;

Ø      tema basmului : triumful binelui asupra raului;

Ø      motivele prin care se realizeaza tema : superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug,probele,demascarea antagonistului,pedeapsa si casatoria;

Ø      conflictul fundamental dintre fortele binelui si ale raului se finalizeaza cu victoria binelui;

Ø      protagonistul-care poate avea trasaturi omenesti,dar si supranaturale-este ajutat obiecte magice si de fiinte supranaturale cu forma antropomorfa (umana) sau teriomorfa (animaliera) sa invinga antagonistul-reprezinta fortele raului; acestea sunt personaje adjuvante - care sprijina eroul sa treaca diverse probe din calatoria initiatica sau donatoare – care daruiesc obiecte magice ;

Ø      calatoria initiatica impune o compozitie tipizata ,lineara :

q       expozitiunea defineste starea initiala de echilibru, surprinde statutul detinut de personaj intr-o ierarhie prestabilita ,dar si nedeterminarea spatio-temporala specifica lumii basmului ;

q       intriga sau momentul de incidenta conflictuala marcheaza distrugerea echilibrului initial prin aparitia unor ostacole ce se cer depasite prin initiere ;

q       desfasurarea actiunii se asociaza cu trecerea probelor de pe parcursul calatoriei initiatice cu ajutorul adjuvantilor si a donatorilor;

q       punctul culminant se asociaza cu demascarea antagonistului;

q       deznodamantul presupune restabilirea echilibrului din incipit prin indepartarea obstacolelor , rasplata eroului si pedepsirea antagonistului;

Ø      clisee compozitionale : formule initiale, mediane,finale;

Povestea lui Harap-Alb, publicata in ,,Convorbiri literare,, in anul 1877, este un basn cult in care autorul reorganizeaza tiparul stereotip al basmului conform viziunii sale artistice si stilului personal.Actiunea ,plasata in atemporalitatea lui illo tempore(“era odata”) si aspatialitate(“intr-o tara”), se desfasoara linear prin inlantuirea secventelor narative conform succesiunii momentelor subiectului.

Drumul pe care-l va parcurge fiul cel mic al craiului ca urmare a “cartii” primite de la Imparatul Verde este unul initiatic.Pentru a i se da dreptul de a porni in aceasta calatorie de acumulare a experientei, acesta (neofitul) trebuie sa treaca proba curajului la care este supus de tatal sau.Spre deosebire de fratii sai,mezinul isi dovedeste superioritatea, ajutat fiind insa de Sfanta Duminica (mistatogul) pe care o milostovise . La sfatul acesteia,imprumuta hainele,armele si calul tatalui-simboluri ale experientei ce se transmite de la o generatie la alta –obiecte magice care-l vor insoti pe tot parcursul calatoriei.

Prima proba din calatoria de initiere se consuma in spatiul padurii,statutul personajului definindu-se acum prin abatere de la tiparul basmului popular : el este nonerou pentru ca esueaza in aceasta prima proba,ratacindu-se in padurea labirintica. Padurea devine un simbol cu o dubla semnificatie:ea reflecta intunericul,necunoscutul existente in lumea interioara a personajului , dar si in lumea exterioara a acestuia-materializate sub forma malefica a Spanului.

Ajungand la fantana,fiul craiului , “boboc in felul sau la trebi de aieste ”, este supus prin viclesug de Span care il inchide in aceasta.Coborarea in fantana echivaleaza cu un botez, intermediat insa de fortele raului , reprezentate de Span-acum primeste un nume (Harap-Alb),continand o structura oximoronica ce evidentiaza schimbarea statutului personajului : din fiu de crai devine sluga a Spanului,dar si existenta in interiorul personajului atat a binelui , cat si a raului.Aceasta proba mai inseamna si intalnirea personajului cu sine , autocunoasterea , autoscopia fiind provocata de reprezentantul raului (Spanul) care primeste astfel si anumite valente pozitive; aceasta este o conditie necesara si obligatorie in tentativa de cunoastere a lumii exterioare.

A treia si a patra proba se desfasoara la curtea Imparatului-Verde : Harap-Alb trebuie sa aduca la inceput “salatile “ din Gradina Ursului si mai apoi capul de cerb cu pietrele pretioase. Depasirea acestor probe marcheaza accesul la esentele vegetale,animale si minerale ale lumii,numite si ”marile mistere” ale universului.Aceste probe sunt trecute cu ajutorul Sfintei Duminici si a obiectelor magice: licoarea de somnoroasa pentru urs , obrazarul si sabia lui Statu-Palma-Barba-Cot pentru cerb.

Proba aducerii fetei Imparatului Rosu este trecuta cu ajutorul unor personaje supranaturale , himerice si animaliere : Gerila, Flamanzila,Setila,Ochila si Pasari-Lati-Lungila, furnicile si albinele ; cu ajutorul lui Gerila , Harap-Alb trece proba focului, ospatul pantagruelic -cu mancare si vin- este desavarsit cu ajutorul lui Famanzila si al lui Setila, straja nocturna ,dar si prinderea fetei de imparat sunt depasite cu ajutorul lui Ochila si a lui Pasari-Lati-Lungila,iar separarea macului de nisip si ghicitul fetei se realizeaza cu ajutorul furnicilor si a albinelor. Trecerea acestor probe indica accesul personajului la “micile mistere” ale universului.Alaturi de aceste personaje, Harap-Alb invata sentimentul prieteniei,al solidaritatii umane, i se dezvolta dorinta de cunoastere a tainelor existentei, dar invata si sa fie cumpatat si sa descopere esentele dincolo de aparente. Pesonajele fantastice sunt umanizate : ele reprezinta calitati (setea de cunoastere,dorinta de a afla adevarul), dar si defecte umane (lacomia,excesul bahic), pesonajul invatand de la acestea sa construiasca un echilibru intre ele,dar si legea cumpatarii.

Ultima proba , a douasprezecea, este proba mortii :aceasta marcheza sfarsitul unei etape din viata personajului, aceea de novice, si inceputul alteia, de mistagog, de fiinta experimentata. Statutul personajului va fi restabilit : devine imparat, calificativul de nonerou fiind substituit prin acela de erou . Eroul reintra asadar in posesia palosului obtinut temporar de Span si isi primeste recompensa –pe fata imparatului si imparatia- refacandu-se astfel echilibrul initial.



Numarul probelor la care este supus Harap-Alb este unul simbolic :douasprezece sunt lunile anului, dar si muncile lui Hercule din mitologia universala. Ca si personajul mitologic, Harap-Alb parcurge un circuit inchis, la sfarsitul acestuia el putandu-si ocupa locul in ierarhiile prestabilite ale lumii basmului - textul este un bildungsroman, urmarind parcursul devenirii spirituale a protagonistului.

Harap-Alb nu are puteri supranaturale sau insusiri exceptionale asa cu se intampla in basmele populare, probele –care depasesc sfera realului- fiind trecute cu ajutorul personajelor cu puteri supranaturale. Spre deosebire de protagonistii din creatiile populare, el este initial un non-erou:plange cand il dojeneste parintele sau ,se manie si il loveste cu fraul in cap pe calul ce se indrepta spre tava cu jaratic , este slab de inger ,se lasa inselat de Span pentru ca este “boboc in felul lui la trebi de aieste”. El dobandeste cu ajutorul adjuvantilor si a donatorilor (mistagogii) o serie de calitati morale , etice : mila , generozitatea, pritenia, curajul etc. necesare unui imparat . Numele sau, care contine un oximoron, reflecta dualitatea personajului : sluga (harap) insa de origine nobila (alb), care devine mai apoi o fiinta experimentata prin initiere.

Eroul este sprijinit de adjuvanti si donatori : fiinte supranaturale (Sfanta Duminica), animale fabuloase (calul furnicile, albinele) sau obiecte miraculoase (smicelele de mar, apa vie, apa moarta etc).Cele cinci personaje himerice (Gerila, Flamanzila,Setila,Ochila si Pasari-Lati-Lungila) ilustreaza o particularitate a fantasticului lui Creanga : acesta este umanizat , personajele amintind pin comportament ,gesturi , psihologie , mentalitate si limbajul folosit de protagonistii din Amintiri din copilarie. Un element surprinzator este localizarea fantasticului - din perspectiva geografica :personajele amintesc de taranii din Amintiri din copilarie si vorbesc un grai moldovenesc (”Mai ,fetisoara imparatului ne-a tras butucul!”).

Arta povestirii - scriitorul individualizeaza actiunile si personajele cu ajutorul detaliilor descriptive si dramatizeaza actiunea prin dialog . In text , aglomerarile de amanunte concrete nu indreapta atentia asupra peripetiilor, ci asupra starilor sufletesti ale personajelor. Dialogul , la randul sau,are menirea de a dinamiza actiunea ,de a dramatiza textul si de a caracteriza personajele .

Nota comica-rezulta din

Ø      exprimarea mucalita sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri

Ø      ironia:”Doar unu-i Imparatul Ros,vestit prin meleagurile aceste pentru bunatatea lui cea nemaipomenita si milostenia lui cea neauzita”;

Ø      porecle si apelative caricaturale mangositi”,”farfasiti”;

Ø      zeflemisirea:”tare-mi esti drag…Te-as vari in san,dar nu incapi de urechi…”;

Ø      diminutive cu valoare augmentative:”buzisoare”,”bauturica”;

Ø      caracterizari pitoresti:infatisarile pitoresti ale luiGerila,Ochila;

Ø      scene comice:cearta dintre Gerila si ceilalti,discutia dintre imparat si petitorii starniti de ideea ospatului;

Ø      citate cu expresii si vorbe de duh:”Da-i cu cinstea, sa peara rusinea.”;

Eruditia paremiologica

Ø      proverbele,zicatorile,vorbele de duh dinamizeaza actiunea,provocand si efecte hilare (“Capul de-ar fi sanatos ca belele curg garla”).

Limbajul-oralitatea stilului:

Ø      vocabularul specific, de origine populara, are un aspect fonetic moldovenenesc ;

Ø      exprimarea este frecvent locutionara (“Apoi nu ma faceti din cal magar,ca va veti gasi    beleaua cu mine”) ;

Ø      versuri populare sau fraze ritmate:”La placinte, / Inainte / Si la razboi / Inapoi ”;

Ø      limbajul afectiv se exprima stilistic prin folosirea interjectiilor si a dativului etic(“Si odata mi ti-l infasca”) ;

Ø      textul se mai remarca si prin : economia de mijloace stilistice , oralitatea stilului, generata de expresiile onomatopeice (“Si pornesc ei,teleap-teleap…”), verbele imitative si interjectii (“Mai Pasarila , iacata-o , ia!…”).

Ø      economia de mijloace stilistice : Creanga evita metafora , generalizand comparatia si epitetul ;



Incipit si final

Prin formula initiala: ,,Amu cica era odata intr-o tara, un crai care avea trei feciori,, autorul renunta la tiparele preluate din basmele populare, in care inceputul era foarte lung, avand rolul de a-l transpune pe cititor in lumea fabuloasa. Aceasta formula iti pierde vechile functii, ramane doar constructia era odata, la care autorul a adaugat regionalismul amu, care da, inca de la inceput, originalitate scrierii.

Formulele mediane, de tipul: ,, si merg ei o zi si merg doua si merg patruzeci si noua,, , Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este,, etc. realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretine suspansul, dar si legatura permanenta cu cititorii.

In final, accentul cade pe atemporalitatea actiunii, ca si la inceput. Se vorbeste despre o petrecere care tine mai multe zile si nopti: ,,Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo, bea si mananca.,,

Creanga coboara din lumea basmului, in lumea obisnuita, prin cuvintele: ,,iara pe la noi, cine are bani, bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda.,, dand o nota sociala scrierii sale.

Sfarsitul basmului face parte din categoria formulelor stereotipe care incheie orice basm, insa I. Creanga ii confera o anumita originalitate prin aceasta adaugare din final, prin raportare la acele timpuri stravechi, in care toata lumea avea ce manca.

ALTA VARIANTA, POATE MAI GASITI LUCRURI FOLOSITOARE


Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult (publicat in Convorbiri literare, 1877).
Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul/ supra­naturalul si supusa unor stereotipii/ actiuni con­ventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele ex­terioare si prin limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseele com­pozitionale, numerele si obiectele magice. In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea.
Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii.
Spre deosebire de basmul popular, unde predo­mina naratiunea, basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea. „Creanga nu da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice, ci topeste povestirea in dialog, reface evenimentele din convorbiri sau introduce in povestirea faptelor dialogul personajelor. Naratiunea este dramatizata prin dialog, are ritm rapid, realizat prin reducerea digresiunilor si a descrierilor, iar individualizarea actiunilor si a personajelor se realizeaza, prin amanunte (limbaj, gesturi, detalii de portret fizic). Dialogul are o dubla functie, ca in teatru: sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor. Prezenta dialogului sustine realizarea scenica a secventelor narative, „spectatori' ai maturizarii feciorului de crai fiind atat celelalte personaje, cat si cititorii.
Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria. Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narative/ a episoadelor este redata prin inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea conventiei: „Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai departata. [] Tara in care imparatea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pamantului, si craiia istuilalt la alta margine'. Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aven­turii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii (in plan simbolic: de la imaturitate la maturitate). El paraseste lumea aceasta, cunoscuta, si trece dincolo, in lumea necunoscuta.
In basm, sunt prezente cliseele compozitionale/ formule tipice. Formula initiala: „Amu cica era odata' si formula finala: „Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo be si mananca. Iar pe la noi? cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda.' sunt conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos. insa naratorul inoveaza formula initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva: cica, adica se spune, fara a nega ca in basmul popular (a fost odata ca niciodata), iar formula finala include o reflectie asupra realitatii sociale, alta decat in lumea basmului. Formulele mediane, „Si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua', „si mai merge el cat mai merge', „Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este', realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul/ curiozitatea cititorului.
Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale/ momentele subiectului (modelul structural al basmului): o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), o parte pregatitoare, un eveniment care deregleaza echilibrul initial (intriga), aparitia donatorilor si a ajutoarelor, actiunea reparatorie/ trecerea probelor, refacerea echilibrului si rasplata eroului (dezno­damantul).
Autorul porneste de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulatie universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni, intr-un text narativ mai complex decat al basmelor populare. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului - „fiul craiului', „mezinuT (naivul), parcurgerea drumului initiatic - Harap-Alb (novicele/ cel supus initierii), rasplata - imparatul (initiatul). Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale (concretizat in trecerea probelor) si modificarea statutului social al protagonistului.
Eroul nu are de trecut doar trei probe, ca in basmul popular, ci mai multe serii de probe, potrivit avertismentului dat de tata: „sa te feresti de omul ros, iar mai ales de omul span, cat ii putea, sa n~ai de-a face cu dansii ca sunt foarte sugubet?'. Raul nu este intruchipat de fapturi himerice, ci de omul insemnat, de o inteligenta vicleana, cu doua ipostaze: Spanul si omul ros/ imparatul Rosu. Nici protagonistul nu este un Fat-Frumos curajos, voinic, luptator priceput, iar calitatile dobandite in situatii-limita apartin planului
psiho-moral.
„Cartea' primita de la imparatul Verde, care neavand decat fete, are nevoie de un mostenitor la tron (motivul imparatului fara urmasi), este factorul perturbator al situatiei initiale si determina par­curgerea drumului (initiatic) de cel mai bun dintre fiii craiului (motivul superioritatii mezinului).

Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat in ursul de la pod. Aceasta este o proba a barbatiei/ a calitatilor razboinice, conditie initiala, obligatorie pentru cel care aspira la tronul imparatesc. Podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii si se face intr-un singur sens: „trecerea primejdioasa de la un mod de existenta la altul: [] de la imaturitate la maturitate'5. Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului nazdravan, care „da navala asupra ursului'.
Trecerea podului urmeaza unei etape de pregatiri. Drept rasplata pentru milostenia aratata Sfintei Duminici, deghizata in cersetoare (ii daruieste un ban), mezinul primeste sfaturi de la aceasta sa ia „calul, armele si hainele' cu care tatal sau a fost mire pentru a izbandi. Se sugereaza astfel ca tanarul va repeta initierea tatalui, in aceleasi conditii, ceea ce motiveaza „nemultumirea' lui [„Craiul, auzind aceasta, parca nu i-a prea venit la socoteala') si sfaturile date din dorinta de a-1 proteja de pericolele pe care si el le-a traversat candva. Calul, descoperit cu tava de jaratec dupa trei incercari, va deveni tovarasul si sfatuitorul tanarului, dar are si puteri supranaturale: vorbeste si poate zbura. intamplarile cu cersetoarea si calul pun in evidenta naivitatea, nepriceperea tanarului in a distinge realitatea de aparenta. Urmarile lipsei de maturitate nu sunt grave la curtea craiului: calul il sperie cand isi arata puterile, purtandu-1 in zbor pe fecior pana la nouri, luna si soare. in schimb, dincolo de spatiul protector al casei parintesti, lipsa de maturitate este sanctionata prin pierderea insemnelor originii si a dreptului de a deveni imparat: „Spanul pune mana pe cartea, pe banii si pe armele fiului de crai'.
Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea-labirint, simbol ambivalent, loc al mortii si al regenerarii, caci pentru tanar se va incheia o etapa si alta va incepe: „de la un loc i se inchide calea si incep a i se incurca cararile'. Cum are nevoie de un initiator, cele trei aparitii ale Spanului il determina sa incalce sfatul parintesc si, crezand ca se afla in „tara spanilor', il tocmeste ca sluga. inca naiv, „boboc in felul sau la trebi de aieste', ii marturiseste ce 1-a sfatuit tatal si coboara in fantana, fara a se gandi la urmari.
Coborarea in fantana are, in plan simbolic, semnificatia grotei4, spatiu al nasterii si al regenerarii. Schimbarea numelui/ a identitatii reprezinta inceputul initierii spirituale, unde va fi condus de Span. Personajul intra in fantana naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spanului (initiatorul). „Rautatea' Spanului il va pune in situatii dificile, a caror tra­versare implica demonstrarea unor calitati morale necesare atunci cand va fi „mare si tare'. Juramantul din fantana include si conditia eliberarii (sfarsitul initierii): ,Jura-mi-te pe ascutisul palosului tau ca mi-i da ascultare intru toate [.../; si atata vreme sa ai a ma sluji, pana cand ii muri si iar ii invie'.
Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe: aducerea salatilor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, „cu cap cu tot, asa batute cu pietre scumpe, cum se gasesc' si a fetei imparatului Ros pentru casatoria Spanului. Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.
Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieste cum sa procedeze si ii da obiecte magice: pentru urs o licoare cu „somnoroasa', iar pentru cerb obrazarul si sabia lui Statu-Palma-Barba-Cot. Prima proba ii solicita curajul, iar a doua, mai complicata, pe langa curaj, manuirea sabiei, stapanirea de sine si respectarea juramantului, in pofida ispitei de a se imbogati.

A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare. Drumul spre imparatul Ros, om cu „inima haina', incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeasi, trecerea intr-o alta etapa a maturizarii, probata prin faptul ca Harap-Alb are acum initiativa actelor sale. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici, tanarul hotaraste sa protejeze viata acestora, punand-o in pericol pe a sa si pe a calului, pentru ca alege sa treaca inot „o apa mare'. Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa. Aceeasi rasplata o primeste de la craiasa albinelor pentru ca le face un stup. in plus, cel care va deveni candva imparat dovedeste pricepere, curaj si intelepciunea de a ajuta popoarele gazelor.

Ceata de monstri il insoteste spre a-1 ajuta, pentru ca s-a aratat prietenos si comunicativ: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila.

Pentru a-i da fata, imparatul Ros il supune pe Harap-Alb la o serie de probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor (personaje himerice si animaliere): casa de arama - cu ajutorul lui Gerila (proba focului5), ospatul pantagruelic cu mancare si vin din belsug: „12 harabale cu pane, 12 ialouite fripte si 12 buti pline cu vin' - cu ajutorul lui Flamanzila si Setila (proba pamantului si a apei6), alegerea macului de nisip - cu ajutorul furnicilor, straja nocturna la odaia fetei si prinderea fetei, transformata in pasare, „dupa luna' - cu ajutorul lui Ochila si al lui Pasari-Lati-Lungila, ghicitul fetei - cu ajutorul albinei (motivul dublului).



Fata imparatului Ros, „o farmazoana cumplita' (are puteri supranaturale), impune o ultima proba: calul lui Harap-Alb si turturica ei trebuie sa aduca „trei smicele de mar si apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete'. Proba fiind trecuta de cal (prin inselaciune), fata il insoteste pe Harap-Alb la curtea imparatului Verde. Pentru erou drumul acesta este cea mai dificila dintre probe, pentru ca se indragosteste de fata, dar, credincios juramantului facut, nu-i marturiseste adevarata sa identitate.
Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul, in felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarsit. Calul este acela care distruge intruchiparea raului: „zboara cu dansul in inaltul ceriului, si apoi, dandu-i drumul de acolo, se face Spanul pana jos praf si pulbere'.
Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii, avand semnificatia coborarii in Infern7/ a mortii initiatice: „A cobori in Infern inseamna a cunoaste o moarte initiatica, o experienta susceptibila de a intemeia un nou mod de existenta' (Mircea Eliade). invierea este realizata de farmazoana, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa: pe fata imparatului Ros si imparatia. Nunta si schimbarea statutului social (devine imparat) confirma maturizarea eroului. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.
in basm, sunt prezente numerele magice: 3, 12, 24, semne ale totalitatii.
Personajele (oameni, dar si fiinte himerice cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul se incheie prin victoria fortelor binelui.
Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale (vitejie, darzenie, istetime), dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale/ valori etice (mila, bunatatea, generozi­tatea, prietenia, respectarea juramantului, curajul) necesare unui imparat, in viziunea autorului. Sensul didactic al basmului este exprimat de Sfanta Duminica: „Cand vei ajunge si tu odata mare si tare, ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir-a-par si vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii acum ce e necazul'. Numele personajului reflecta conditia duala: rob, sluga (Harap) de origine nobila [Alb), iar sugestia cromatica alb-negru, traversarea unei stari intermediare (initierea), intre starea de inocenta/ naivitate (negru) si „invierea' spirituala a celui ce va deveni imparat (alb).
Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este „un rau necesar'. De aceea calul nazdravan nu-1 ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat: „Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte'. Nu doar naratorul, ci si personajele par a avea cunostinta de scenariul initiatic pe care trebuie sa-1 traverseze protagonistul. Eroul8 (protagonistul) este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale (Sfanta Duminica), animale fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor si a albinelor), fapturi himerice (cei cinci tovarasi) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, smicelele de mar, apa vie, apa moarta) si se confrunta cu raufacatorul/ personajul antagonist (Spanul), care are si functie de trimitator. Pers. cautat este fata deimparat.
Specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele. Cu exceptia eroului al carui caracter evolueaza pe parcurs, celelalte personaje reprezinta tipologii umane reductibile la o trasatura dominanta. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului, se ironizeaza defecte umane (frigurosul, mancaciosul etc), dar aspectul lor grotesc ascunde bunatatea si prietenia. imparatul Ros si Spanul sunt rai si vicleni. Sfanta Duminica este inteleapta.
Personajele se individualizeaza prin limbaj. „Spanul traieste cu adevarat in replici (actele sale sunt conventionale). [] Foarte vii sunt fabulosii tovarasi de drum ai eroului si cateva scene, cum ar fi aceea din casa de arama, sunt memorabile. [] Personajele nu ies nici o clipa din schematismul lor, insa, retraind in fiecare, Creanga umple schema de viata'9.
Modalitatile nararii sunt povestirea si repre­zentarea. Povestirea faptelor este uneori insotita de reflectiile/ comentariile naratorului si este dublata de un plan al semnificatiilor simbolice.
Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului, care difera de al nara­torului popular prin specificul integrarii, termenilor, al modului de exprimare. „Prin astfel de mijloace, Creanga restituie povestirea functiunei ei estetice primitive, care este de a se adresa nu unor cititori, ci unui auditor, capabil a fi cucerit prin toate elementele de sugestie ale graiului viu'10.
Limbajul cuprinde: termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale, ziceri tipice/ eru­ditia paremiologica (frecventa proverbelor, a zicatorilor introduse in text prin expresia vorba ceea). Citatul paremiologic are o serie de efecte artistice: da rapiditate povestirii, anuland alte explicatii, produce haz, confera perspectiva umanismului popular asupra intamplarilor. Economia de mijloace artistice consta in absenta metaforei, generalizarea comparatiei (expresii consacrate de uz): „straluceste ca un soare'. in schimb, frecventa epitetului de caracterizare confera expresivitatea si umorul.
Placerea zicerii, verva, jovialitatea se reflecta in mijloacele lingvistice de realizare a umorului:
- exprimarea mucalita: „sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri'';
- ironia: „Doar unu-i Imparatul Ros, vestit prin melea­gurile aceste pentru bunatatea lui cea nepomenita si milostivirea lui cea neauzita.';
- porecle si apelative caricaturale: Buzila, mangositi, farfasiti;
diminutive cu valoare augumentativa: buzisoare, bauturica;
caracterizari pitoresti (portretul lui Gerila, Ochila etc);
- scene comice: cearta dintre Gerila si ceilalti, in casuta de arama;
- expresii: „Da-i cu cinstea, sapeara rusinea.'

Oralitatea stilului (impresia de zicere a textului scris) se realizeaza prin:
- expresii onomatopeice („Si odata pornesc ei, teleap, teleap, teleap!'), verbe imitative si interjectii („Mai Pasarila, iacata-o, ia! colo dupa luna, zise Ochila');
- expresii narative tipice (si atunci, si apoi, in sfarsit, dupa aceea); si narativ;
- exprimarea afectiva (implicarea subiectiva a nara­torului): propozitii interogative („Ca alta, ce pot sa zic?') si exclamative („Ma rog, foc de ger era; ce sa va spun mai mult!'), dativul etic („Si odata mi ti-l insfaca cu dintii de cap');
- inserarea de fraze ritmate (portretul lui Ochila), versuri populare („De-ar sti omul ce-ar pati,/ Dinainte s-ar pazi!') sau versuri construite dupa model popular („Lumea de pe lume s-a strans de privea,/ Soarele si luna din cer le radea');
exprimarea locutionala: locutiuni si proverbe/ expresii idiomatice („Pana l-am dat la brazda, mi-am stupit sufletul cu dansul. Numai eu ii vin de hac. Vorba ceea: «Frica pazeste bostanaria».').

CONCLUZIE
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult avand ca particularitati: reflectarea conceptiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individuali­zarea personajelor, umorul si specificul limbajului, insa, ca orice basm, pune in evidenta idealul de dreptate, de adevar si de cinste.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1540
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site