Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


APLICATII ALE TEORIEI DECIZIILOR IN VERIFICAREA IPOTEZELOR

Matematica

+ Font mai mare | - Font mai mic




APLICATII ALE TEORIEI DECIZIILOR IN VERIFICAREA IPOTEZELOR

Introducere




Fie x o variabila aleatoare, functia de repartitie F, si (x1, x2,, xn), n - selectie din x. Functia de repartitie F este necunoscuta si se presupune ca ea apartine unei clase P de functii de repartitie. Se considera o parte Po P si completarea sa P P Po Utilizand o realizare (x1, x2, … xn) a n-selectiei (X1,…Xn) trebuie sa decidem daca este rational ca FIPo. Faptul ca FIPo este o ipoteza pe care o notam cu Ho. Faptul ca FIP este o ipoteza (numita alternativa) pe care o notam cu . Este comod sa se identifice Ho cu Po si H1 cu P punand H0=, H1=.

Cu aceasta notatie Ho si H1 definesc o partitie a lui P. Problema revine la a alege una din aceste parti. La aceste alegeri sunt in mod normal associate decizii.

Deciziile sunt:

do daca se alege ipoteza Ho si

d1 daca se alege ipoteza H1

Exemplul 1 In controlul de calitate dintr-o intreprindere care imparte este la originea teoriei testelor, trebuie respectate anumite norme pentru reperele primite de la furnizorul sau. Fiecare piesa a unui lot poate fi clasata fara ambiguitati in piesa “buna” sau “defecta” daca ele satisfac normele sau nu. Presupunem ca putem accepta lotul daca proportia de piese defecte nu trece de un prag de toleranta po. Suntem condusi in a alege intre urmatoarele doua ipoteze si deci deciziile corespunzatoare.

do – decizia de acceptare a lotului,

d1 – decizia de respingere a lotului.

In general, decizia nu va fi luata dupa un examen exhaustiv al lotului deoarece costurile de ccontrol sunt foarte mari si uneori chiar imposibil, ci numai dupa examinare unei parti. De exemplu s-a decis de a examina 100 de piese luate aleator si de a refuza lotul daca se intalnesc mai mult de 6 piese defecte si de a accepta lotul in caz contrar.

Acceptarea sau refuzul lotului este de natura aleatoare si in luarea deciziilor exista doua riscuri:

R1: Riscul de prima speta care consta in a respinge Ho cand ea este adevarata. In cazul nostru acesta este riscul vanzatorului caruia i se refuza lotul atunci cand acesta este bun.

R2: Riscul de a doua speta care consta in a accepta Ho cu julte rebuturi. In cazul nostru acesta este riscul cumparatorului care accepta un lot neconform. Aceste cazuri posibile sunt ilustrate in urmatorul tabel:

Ho

H1

Ho

decizie corecta

R1

H1

R2

decizie corecta

Ipoteze adevarate(Stari ale naturii)

Pentru intreprinderi, la fiecare tip de eroare este asociat un cost astfel ca tabloul precedent trebuie sa fie completat prin acela al costurilor.

Ipoteze adevarate

Ho

H1

o

c1

c2

O

in acest exemplu, apar urmatoarele elemente:

O variabila aleatoare care ia valoarea 1 daca o piesa aleasa intamplator din lot este defecta si 0 daca nu este defecta.Notam cu p proportia de piese defecte

legea de probabilitate a lui X este f depinde de p, notand prin P multimea :

P se vede ca, nu este niciun inconvenient de a o identifica cu multimea

Fie o n-selectie (x1, x2, … xn) provenita din X daca extragerea are loc “cu reluare” si o partitie a lui P in doua parti.

P care se identifica cu ,

P1 care se identifica cu ,

Problema este deci urmatoarea: proportia p de piese defecte fiind necunoscuta este vorba de a decide daca pIP sau daca pIP . Pentru a lua o decizie avem la dispozitie urmatoarele informatii:

realizarea (x1, x2,…,xn) a unei n-selectii (X1, X2,…Xn) provenita din X

costul riscurilor R1 si R2

eventuale informatii carene permit sa atribuim ipotezelor Ho si H1 probabilitati apriori.

Se vede ca, verificarea ipotezelor este un caz particular din teoria deciziilor. Paragraful urmator prezinta corespondenta dintre verificarea ipotezelor si teoria deciziilor.

Teoria deciziilor si verificarea ipotezelor

Tabloul de mai jos arata ca verificarea ipotezelor este inclusa in teoria deciziilor. Pentru simplificare vom presupune ca, clasa P este constituita din functii de repartitie care depind de un parametru .

Teoria deciziilor



Verificarea ipotezelor

H= – stari ale naturii

q: o probabilitate „apriorii” pe H

X -v.a cu functia de repartitie F(x,h), .

Un sir de v.a.X1,..,Xn independente din X.

O selectie de dimensiune n

D= o multime de decizii posibile

So=[s] de strategii nealeatoare

.

S= – strategii statistice aleatoare

multime de masuri pe D)

o functie de pierdere

multimea valorilor posibile pentru parametrul . Elementele unei partitii PQ a lui vor fi numite „ipoteze” si notata cu H.

*: probabilitatea apriorii pe .

X – v.a cu functia de repartitie .

Un sir de selectii X1,..,Xn independente din X.

O selectie de dimensiune n.

D=; di-decizia de a accepta ipoteza Hi,

Fo= teste nealeatoare

O functie f face sa corespunda lui , decizia adica un element din partitia PQ

F= functii de decizie aleatoare (test aleator) functia s asociaza valorii    o masurafx(A):Rn D’

L(,d): D R+     o functie de pierdere

Observatia 1. Alegerea unei masuri de probabilitate apriorii penu este necesara intotdeauna ca in teoria Neyman-Person care incearca sa rezolve problema fara sa faca apel la acesta (). Totusi in teoria deciziilor, este de mare interes introducerea unei masuri apriorii ce permite sa definim criterii de optimizare de care se tine cont in luarea deciziilor, aceasta inseamna ca se poseda o informatie despre verosimilitatea relativa a ipotezelor ceea ce nu trebuie refuzata.

Observatia 2. Exemplul de test aleator in cazul unei partitii . Cand se considera o partitie a lui formata din doua elemente H si atunci D este constituita din aceste doua elemente.

O functie se numeste functia critica a testului aleator si k(x) este probabilitatea ca sa fie o realizare a unei n-selectii. Se poate defini functia S cu ajutorul functiei k astfel:

Un test aleator este deci o aplicatie S:Rn L unde L este o multime de masuri de probabilitate pe D deci ea este strategia:

Daca k nu poate sa ia decat valorile 0 sau 1 se regaseste cazul testului nealeator in acest caz multimea este multimea de realizari x pentru care testul conduce la respingerea lui H; se numeste regiune critica a testului. Se observa ca un test nealeator este definit fara ambiguitate de regiunea sa critica.

Observatia 3. Functia de pierdere si riscul de prima si a doua speta

Vom vedea ca pentru o functie de pierdere L particulara functia de risc introdusa in teoria deciziilor conduce in mod natural la cele doua riscuri de prima si a doua speta. in acest scop, in exemplul din observatia 2 vom lua ca functie de pierdere

Fie S un test aleator: Functia de risc corespunzatoare cand este valoarea adevarata a parametrului. Calculam riscul pentru functia de pierdere L.

*

Se vede ca este probabilitatea ca aceasta fiind valoarea adevarata, testul S conduce la respingerea lui H, adica riscul de prima speta; in aceiasi maniera este probabilitatea pentru ca aceasta fiind adevarata, testul S conduce la acceptarea lui H; acesta este riscul de speta a doua.

In cazul unui test s nealeator si sunt respectiv masuri pentru masura a multimilor K si .

In rezumat:

Reamintim ca se poate inzestra multimea S a testelor aleatoare care sunt functii de decizie particulare cu o relatie de preordine partiala. Testul S1 este mai puternic decat testul S2 si se scrie S1 S2 daca



Elementele extreme ale acestei preordini definesc testele admisibile.

Decizii si strategii

Definitia 1 O problema de decizie statistica este definita prin specificarea structurii statistice si a spatiului masurabil . Probabilitatea de trecere se numeste strategie.

Spatiul se numeste spatiul deciziilor si se presupune deci ca informatia furnizata de este cea necesara pentru a lua o decizie din familia de decizii , data in avans. Dacaeste observatia facuta se ia o decizieconform legii de probabilitate pe (D,D); in particular daca este pentru toti o masura Dirac in punctul a lui se spune ca strategia este determinista. Ea consta in a lua decizia, dupa ce s-a observat. Din punct de vedere matematic, este usor sa intelegem de ce nu ne putem limita numai la considerarea strategiilor deterministe. Familia strategiilor este o multime convexa in timp ce familie strategiilor deterministe nu este.

Exemplul 1. Presupunem ca avem o productie de serie omogena a unui acelasi obiect, se prelucreaza n-obiecte fabricate pentru control: poate sa se decida statistic, cunoscand numarul de obiecte defecte din cele n-controlate, daca productia in ansamblul sau poate fi acceptata sau nu. O ipoteza relativa la modul de extragere este usor de a vedea ca structura statistica este definita de:

iar si K este o algebra de parti. Spatiul deciziilor este format din doua puncte care corespund la acceptarea sau neacceptarea productiei globale. Intuitiv teoria din capitolul urmator ne arata ca este de tipul: este fixat un nivel de admisibilitate. Dacase accepta productia, dacaase respinge productia. Din punct de vedere practic, notiunea de strategie stocastica poate sa para ireala, exemplu de mai sus arata ca, in anumite cazuri aproape de este dificil sa se ia o decizie. Repartitia de probabilitate definita pentru orice de strategie S poate fi interpretata practic ca un fel de preferinta pe multimea deciziilor posibile.

Este dificil de a da un sens concret -algebrei D a carui utilitate este numai matematica. Astfel pentru anumite probleme de decizie se considera numai multimea de decizii.

in multe cazuri, se cunoaste o multime care apartine lui T D care corespunde la o multime de decizii corecte (juste): adica daca este valoarea adevarata a parametrului, decizia luata este compatibila cu daca cuplul . in exemplul de mai sus, se presupune ca productia este acceptabila daca proportia de obiecte defecte este inferioara lui p0 un numar real dat. Daca se noteaza unde 0 reprezinta acceptarea productiei si 1 respingerea sa avem:

Definitia 1. Probabilitatea de trecere IS compusa din si S astfel se numeste imaginea (puterea strategiei) S. in particular daca strategia este determinista sau, atunci .

Imaginea strategiei S pentru orice , este o repartitie de probabilitate a statisticii s cu valori in si nu este a lui S ca statistica.

Studiul unei strategii se face in statistica matematica esential cu ajutorul imaginii sale, ceea ce inseamna eficienta practica a unei strategii este definita de imaginea sa.

Aplicatii ale teoriei deciziilor statistice in verificarea ipotezelor statistice

Teoria verificarii ipotezelor statistice este un caz particular al teoriei deciziilor statistice. In orice problema de statistica este vorba de a extrage din observatiile obtinute, reprezentate printr-un punct, informatii despre valoarea unui parametru q

O problema de decizie se compune din elementele:

a)    (H, T) – spatiul starilor, T este o - algebra de parti a lui H, si elementele lui H, si elementele lui H se numesc stari.

b) Probabilitatea apriorii ,

c) - o variabila aleatoare cu valori in spatiul X, care va fi definita prin functia de repartitie Ph. un sir de variabile aleatoare independente fiecare au aceeiasi repartitie ca . Primele n din acest sir, formeaza o n-selectie si este fixata inainte de experienta. Se pot considera cazuri cand experimentarea se continua sau se opreste in functie de rezultatul obtinut.

Remarcam ca, legea de probabilitate a n selectiei depinde in mod egal de h, fara a face confuzie cu legea de probabilitate a lui .

d) O selectie de volum n.

e) D o multime de elemente numite decizii.

f) - multime de strategii (functii de decizie) care asociaza oricarui rezultat al selectiei o decizie . Astfel de strategii se numesc pure sau nealeatoare.

g) Consideram pe D inzestrat cu o-algebra si probabilitatea de trecere} se numeste multimea de strategii mixte (functii de decizii mixte) sau aleatoare.

h) - functia de pierdere, unde L(h,d) reprezinta pierderea suferita cand h este starea realizata si d decizia luata. Aceasta functie include toate costurile luate in calcul, in particular costurile de experimentare.

a)      presupunand ca h si d sunt alese de mecanisme aleatoare se poate considera L o variabila aleatoare fapt ce va permite definirea functiei de risc. Studiu strategiilor in statistica matematica se realizeaza cu ajutorul puterii caracteristice (sau imagini) .

Particularizarile problemei de decizie la verificarea problemei de decizie sunt:

a’) Spatiul starilor H devine spatiul parametrilor vor fi numite ipoteze si notate in multe carti cu H cu indice.

e’) Spatiul deciziilor D= deci D este in corespondenta bijectiva cu partitia a lui .

f’) functia de decizie nealeatoare acum numita test nealeator asociaza fiecarui rezultat x un element al partitiei . - strategiei aleatoare ii corespunde un test aleatoriu asociaza lui x o probabilitate pe D. Celelalte elemente care intervin intr-o problema de decizie intervin si in problemele de verificare a ipotezelor statistice.

Definitia 1. Se numeste criteriu orice statistica.

Fie si doua ipoteze disjuncte.

Definitia 2 Criteriul obtinut din strategia atribuind ipotezelor si probabilitatile si se numeste criteriu de verificare a ipotezei cu alternativa . Functia de putere a lui este restrictia pe a imaginii .

a criteriilor .

Definitia 3. Spunem ca doua criterii si de verificare a ipotezei cu alternativa sunt echivalente daca au aceeiasi functie de putere.

Decizii incorecte se pot lua numai in doua cazuri:

i)        sa alegem alternativa in timp ce , acestui eveniment ii corespunde probabilitatea .

ii) sa luam decizia cand in realitate si acestui eveniment ii corespunde probabilitatea .

Definitia 4. Daca este un criteriu de verificare a ipotezei cu alternativa , atunci numarul se numeste nivel de semnificatie



Criteriul se numeste nedeplasat daca .

Multimea se numeste domeniu critic.

Relatii de preordine in multimea testelor

Problema esentiala in verificarea ipotezelor este de a gasi un cel mai bun test (criteriu) de verificare a unei ipoteze in raport cu alternativa sa; daca astfel de criteriu axista.

Definitia 2.1. Fie doua criterii si de verificare a ipotezei cu alternativa . Punem

si

daca cel putin un avem o inegalitate stricta. Citim pe ( este mai puternic decat ).

Desigur relatia de preordine data este de o functie de pierdere sau de o probabilitate apriori introduse in doua straturi sunt valabile si in clasa strategiilor corespunzatoare criteriilor.

Riscul corespunzator criteriului de verificare a ipotezei cu alternativa are forma:

,

Definitia 2.2 Criteriul este preferat criteriului si notam daca

Definitia 2. Criteriul se numeste admisibil daca nu exista un alt criteriu astfel ca sa fie preferat lui .

Teorema 1. .

Demonstratie. Fie , tinand cont de definitia lui L atunci deci .

3. Criterii optime

Definitia 3.1 Criteriul de verificare a ipotezei cu alternativa se numeste uniform cel mai puternic (UCMP) daca pentru orice alt criteriu

de verificare a ipotezei cu alternativa este adevarata relatia:

.

Teorema 2 Fie si un criteriu de verificare a ipotezei cu alternativa cu nivelul de semnificatie . Dacaeste UCMP de verificare a ipotezei cu alternativa cu nivelul de semnificatie atunci este testul UCMP de verificare a ipotezei cu alternativa .

Demonstratie dacaeste un criteriu de verificare a ipotezei cu alternativa astfel ca atunci

in virtutea proprietatii UCMP in raport cu rezulta .

Corolar. Criteriul de verificarea ipotezei cu alternativa este UCMP daca si numai daca este UCMP in raport cu orice .

Teorema 3 Fie L, Q o probabilitate apriori pe si presupunem finite integralele

atunci exista un criteriu nealeator numit optim Bayesian, adicacriteriu de verificare a ipotezei cu alternativa .

Demonstratie. Consideram unde este un criteriu arbitrar. Din lema lui Neumane-Pearson a s rezulta ca multimea D este convexa si inchisa si functia liniara isi atinge maximul intr-un punct extrem a lui D deci rezulta ca, testul este nealeator.

Urmatoarea (problema) teorema rezolva unei ipoteze simple cu alternativa simpla si cu nivel de semnificatie dat.

Teorema 4. Fie P0 si P1 doua masuri de probabilitate diferite pe (X,K) cu densitatile p0 si p1 in raport cu o masura. Pentru orice constanta nenegativacriteriul de forma:

este UCMP pentru verificarea ipotezei P cu alternativa P . Pentru orice exista un criteriu cu nivel de semnificatie .

Demonstratie. Existenta criteriului este asigurata de lema NP. Fie functia

, .

Atunci este crescatoare si continua numai unul din cazuri

a)      daca atunci orice criteriu pentru care daca si daca este UCMP.

b)      Daca atunci criteriul








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1068
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site