Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


DEZVOLTAREA SISTEMULUI OSOS SI A ORGANELOR DE SIMT IN ETAPA PRENATALA

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Activistul
NEUROFIZIOLOGIA ATENTIEI - MODELUL LUI SOKOLOV
TEORII ALE ALEGERII PROFESIONALE
Legea Asteptarii - concept, model si maxime
TULBURARI DE PERCEPTIE
COMPETITIA CA FORMA DE COMPORTAMENT COSOCIAL; FENOMENUL FACILITARII SOCIALE
METODE EXPERIMENTALE IN STUDIUL INVATARII
Factori conditionali ai invatarii - MOTIVATIA
COMPORTAMENTELE PSOSOCIALE;DEFINITIE, CARACTERIZARE PSIHOSOCIALA SI CLASIFICARE
CHESTIONARUL 16 FACTORI PRIMARI 16 PFQ

DEZVOLTAREA SISTEMULUI OSOS SI A ORGANELOR DE SIMT IN ETAPA PRENATALA

Sistemul nervos este de origine ectodermica. Dupa diferentierea foitelor embrionare in ectoderm, mezoderm si endoderm, se petrece mai intai o ingrosare a ectodermului, formandu-se placa neurala, din care, dupa a 15-a zi de la conceptie se va dezvolta encefalul.




Placa neurala va suferi o invaginare, care se va adanci treptat, formand 2 creste, care se vor apropia una de cealalta si vor da nastere tubului neural. Acesta se va afunda in mezoderm si va avea o portiune caudala, care va suferi schimbari mai ample, dand nastere portiunilor inferioare ale sistemului nervos.

Partea cefalica a tubului neural sufera 2 strangulari, dand nastere la 3 vezicule: rombencefalul, mezencefalul, prozencefalul, dupa care mezencefalul se divide in alte 2 vezicule (metencefal si mielencefal). Mezencefalul ramane nedivizat, iar prozencefalul va forma cele 2 emisfere cerebrale.

Canalul neural, partea caudala, se dilata pe unele portiuni, formand cele 4 ventricule cerebrale.

Restul tubului neural alcatuieste maduva spinarii si sufera ingrosari la nivel cervical si lombar.

Toate aceste modificari au loc in primele 3 luni si jumatate de viata intrauterina. Neuronii ce alcatuiesc aceste formatiuni isi dezvolta dendrite si axoni si incep sa produca enzimele necesare functionarii lor.

Intre 4 si 6 luni de viata intrauterina se produc mielinizari intense ale radacinilor anterioare si posterioare ale maduvei spinarii, precum si ale cordoanelor anterioare, posterioare si laterale. Tot acum are loc si mielinizarea nervilor cranieni motori (oculomotor, facial si trigemen).

La inceputul lunii a 5-a de viata intrauterina se formeaza primele santuri pe suprafata emisferelor cerebrale si se stabilesc primele conexiuni intre diferitele niveluri ale sistemului nervos.

In luna a 7-a de viata intrauterina scoarta cerebrala are, in cea mai mare parte a ei, 6 straturi d celule. Fata de celelalte segmente ale sistemului nervos, emisferele cerebrale au un ritm de dezvoltare mai lent in etapa prenatala, cand functia lor de relatie se realizeaza destul de restrans.

Intre 6-9 luni de viata intrauterina se dezvolta si analizatorii, in urmatoarea ordine: mirosul, gustul, auzul, vazul, tactul.

Transformarile structurale descrise fac posibila manifestarea vietii intrauterine atat in plan biologic, cat si in planul vietii de relatie. In acest fel la 9 saptamani apare o agitatie motorie difuza, iar de la 10 saptamani pot fi inregistrate bataile inimii. La 12 saptamani apar miscari la nivelul tractului digestiv.

Cercetari mai noi confirma faptul ca la 6 luni de viata intrauterina fatul emite niste sunete interpretate ca tipete foarte slabe, iar la 8 luni apare posibilitatea unui mod de comunicare direct, gestual, cu exteriorul.

Pe acest principiu se bazeaza ideea ca atunci cand s-a realizat o comunicare verbala cu fatul sau cand s-a utilizat in mod frecvent o anumita muzica, dupa nastere copilul se dovedeste mult mai receptiv la astfel de stimuli, comparativ cu cei care nu au fost supusi la influente de acest tip.

De asemenea, inregistrandu-se miscarile fatului, s-a constatat ca acestea difera calitativ, in functie de starile psihice ale mamei.

Toate aceste fenomene au dus la acreditarea ideii de existenta a unui prepsihism sau psihism prenatal.

Cert este ca toti cei ce au cercetat acest psihism prenatal acrediteaza ideea ca in perioada prenatala mamele nu trebuie sa fie numai purtatoarele biologice ale copilului, ci trebuie sa urmareasca atent manifestarile acestuia, sa stimuleze producerea acestor manifestari si sa incerce sa comunice cat mai mult cu fatul.

CONDITIILE DEZVOLTARII NORMALE IN ETAPA INTRAUTERINA

Pentru ca dezvoltarea prenatala a fiintei umane sa se desfasoare in bune conditii trebuie mai

intai sa fie asigurate premisele exprimate in echipamentul ereditar normal al parintilor, sanatatea fizica si mentala a acestora, interactiunea optima intre parinti si consensul acestora de a avea copii.

O conditie a dezvoltarii normale a produsului de conceptie o constituie alimentatia rationala a mamei, care trebuie sa cuprinda produse proaspete, care sa contina vitamine, proteine, saruri de calciu, fosfor, fier, glucide si lipide.

Regimul zilnic de viata al mamei trebuie sa alterneze in mod optim activitatea cu odihna, sa evite suprasolicitarile profesionale sau casnice, dar si excesul de grija exprimat prin inactivitate prelungita.

In ultimele luni de sarcina, mama trebuie sa isi reduca activitatea profesionala, dar sa isi pastreze un program zilnic de activitate, de plimbare si de exercitii fizice usoare.

Foarte importanta este si starea psihica a mamei, care trebuie sa se simta ocrotita si asigurata afectiv de partenerul ei de viata, dar si de ceilalti membri ai familiei. Climatul familial trebuie sa fie de calm, incredere, siguranta si ajutor corespunzator, pentru a face fata cu usurinta tuturor problemelor pe care le ridica venirea pe lume a unui copil.

Pastrarea sanatatii fizice si evitarea acelor situatii care ar produce contaminari microbiene, ca si renuntarea la substante iritante (tutun, cafea in exces) reprezinta, de asemenea, factori favorizanti ai dezvoltari intrauterine normale.

FACTORII PERTURBATORI AI DEZVOLTARII INTRAUTERINE

Mediul intrauterin in care se dezvolta fatul ii asigura acestuia o maxima protectie, atat timp cat



sunt indeplinite toate conditiile cu influenta pozitiva amintiti mai sus. Neindeplinirea oricareia dintre aceste conditii se transforma in factori nocivi, care actioneaza mai puternic in perioada embrionara, putand determina perturbari grave in procesul de dezvoltare embrionara.

O ereditate deficitara a unuia sau a ambilor parinti se exprima in tare fizice si psihice in proportie

de 39%, iar bolile genetice tind sa se perpetueze la descendenti intr-un procent semnificativ.

Alimentatia deficitara a mamei incetineste dezvoltarea in special a sistemului nervos, a numarului de neuroni si determina intarzieri in dezvoltarea intelectuala.

Infectiile virale determinate de virusi precum gripa, rubeola sau virusul citomegalic pot determina

inchiderea deficitara sau neinchiderea tubului neural, precum si degenerari grave ale tesutului nervos, malformatii cardiace, deficiente senzoriale, in special de vedere si auz.

Efectele radiatiilor puternice sunt grave si imprevizibile, putand produce mutatii genetice cu efecte deosebite in planul dezvoltarii copilului.

De asemenea, un factor nociv in dezvoltarea fatului il constituie consumul abuziv de tutun, alcool, medicamente sau droguri.

Asupra mamei pot actiona si agresori psihosociali: tensiunile nervoase generate de un climat de munca incordat, de neintelegerile cu familia, de lipsa ajutorului in momente dificile. Toate acestea pot determina o stare anxioasa, care se accentueaza pe masura apropierii momentului nasterii, epuizand mamei fortele fizice si morale.

Evenimentele percepute intens de mama in plan afectiv determina modificari nedorite ale biochimismului intern, cu repercusiuni asupra dezvoltarii copilului.

NASTEREA

Psihologii spun ca nasterea constituie in mod necesar un soc pentru copil, chiar daca acesta este

complet inconstient de ceea ce i se intampla, in timp ce pentru mama actul nasterii reprezinta un eveniment care presupune intrarea in functie a unor mecanisme complexe ce angajeaza intregul organism si solicita un efort fizic si psihic deosebit.

Nasterea poate fi mai grea sau mai usoara, in functie de interventia mai multor factori:

ordinea nasterii, fiind stiut faptul ca la primipare nasterea este mai dificila si dureaza mai mult decat la multipare

pozitia de angajare a fatului, care poate ingreuna sau poate usura nasterea (prezentatia craniana este facila pentru actul nasterii, pe cand cea transversa este aproape imposibila, impunand manevre obstetricale speciale)

starea psihica a mamei, inainte si in timpul desfasurarii nasterii. Teama amplifica durerea si determina spasme musculare, care se opun procesului nasterii. De aceea este foarte importanta pregatirea mamei pentru evenimentul nasterii, pregatire din care trebuie sa faca parte constientizarea durerii, dar din care trebuie sa fie alungata teama.

Mama trebuie sa fie ajutata sa isi dozeze fortele atat fizice cat si psihice, sa inteleaga caracterul

natural al procesului nasterii si sa colaboreze la desfasurarea in bune conditii a nasterii.

Pentru copil, trecerea la noul mediu, trecere care incepe prin canalul pelvian, reprezinta un adevarat soc ceea ce psihologii numesc angoasa fiziologica. Aceasta este determinata de ruptura brusca a numeroaselor echilibre ce caracterizau mediul intrauterin, mediu in care copilul avea o adaptare perfecta si era scutit de efort.

Aceasta angoasa nu cuprinde numai aspecte fizice, ci si psihologice, motiv pentru car primele reactii ale copilului dupa nastere au suportat numeroase interpretari. Trecand peste toate speculatiile, necesitatea adaptarii la respiratia de tip aerian, la temperatura mediului extern, la circulatia de tip extrauterin, la o digestie specifica si intrarea in functie a mecanismelor de excretie specifice vietii extrauterine constituie pentru nou-nascut un stres deosebit, acre deseori se transforma in boala, care necesita interventii imediate si ale caror consecinte sunt imprevizibile.

DEZVOLTAREA IN PERIOADA DE NOU-NASCUT

Corespunde primei luni de viata (0-28 de zile).

In aceasta perioada deosebit este efortul de adaptare la viata extrauterina, iar stadiul se caracterizeaza prin cateva particularitati fizice, si anume:



la nastere, greutatea medie a copiilor este in jur de 3500 g (baieti) 3300 g (fetite)

talia nou-nascutului se cuprinde intre 49-52 cm (baieti) 48-50 cm (fetite). Actualmente, datorita conditiilor nu tocmai propice de dezvoltare intrauterina, datorate modificarii fondului biologic al populatie, tendinta generala este de scadere in greutate si de crestere usoara in inaltime.

corpul nou-nascutului pastreaza un timp pozitia embrionara, specifica, cu flexia membrelor in raport cu pozitia usor arcuita a corpului.

nou-nascutul normal are o proportie caracteristica intre trunchi si corp (capul reprezinta ¼ din lungimea corpului). Perimetrul cranian e mai mare decat perimetrul toracic, avand valoarea de 34 cm, fata de 32 cm perimetrul toracic.

cutia craniana prezinta unele portiuni neosificate (fontanele). Acestea sunt importante atat in momentul nasterii, permitand usoara deplasare a oaselor craniene in vederea acomodarii la spatiul de trecere, dar au importanta si in continuare, permitand cresterea oaselor craniene, deci marirea capacitatii cutie craniene in raport cu cresterea encefalului.

fontanela anterioara este de forma rombica, cu diametrul de 2 cm si se inchide intre 6-18 luni.

fontanela posterioara este mai mica, de forma triunghiulara si se inchide in prima luna de viata.

intre oasele craniene se afla suturi neosificate, acre au acelasi rol ca si fontanelele si care se osifica in timp intr-un mod particular, permitand cresterea oaselor.

gatul nou-nascutului este scurt, iar toracele are forma unui trunchi de con, cu baza in jos. Dupa instalarea respiratiei de tip aerian, trunchiul capata forma cilindrica, cu diametrul antero-posterior turtit si cu coastele aproape orizontalizate.

abdomenul este mare, evazat si cu diametrul apropiat de cel al toracelui, dar mai mare.

membrele inferioare sunt scurte si aproape egale cu cele superioare.

pielea are o culoare particulara, aproape rosie, datorita epidermului foarte subtire, prin care transpare vascularizatia bogata a dermului si datorita concentratiei mai mari a hemoglobinei in sange.

sistemul nervos are toate componentele si numarul de neuroni specific omului, dar se prezinta intr-o stare incompleta din punct de vedere functional, fiind prezente doar reflexele neconditionate, precum si reflexele arhaice. Nou-nascutul are numai o activitate reflexa relativ simpla, incluzand reflexul de supt, de cautare a sanului, de inghitire, cascatul, sughitul, stranutul si plansul ca reflexe de aparare.

activitatea bioelectrica a nou-nascutului este redusa, existand o tendinta de epuizare rapida, fapt care face ca cea mai mare parte a timpului sa doarma.

Perioada neonatala se caracterizeaza printr-un ritm rapid de crestere atat in greutate, cat si in lungime. La sfarsitul primei luni de viata, nou-nascutul are un castig ponderal de aproximativ 800 grame si un castig in inaltime de aproximativ 5 cm.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1009
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site