PRINCIPALELE PERSPECTIVE UTILIZATE IN STUDIUL ORGANIZATIILOR
Organizatia ca grup. Din perspectiva
psihologiei sociale organizatiile sunt grupuri de persoane care
interactioneaza in baza unor reguli sau norme si care au o
identitate colectiva. Eficienta grupurilor este apreciata in
lumina conceptelor de influenta
sociala, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. In
aceasta abordare, nu exista o distinctie clara intre studiul
dinamicii grupului si fenomenele organizati-onale, organizatiile
fiind considerate grupuri. Unii autori (Weick, 1969) incearca,
totusi, mai vizibil, sa aplice conceptele grupului social
rezolvarii problemelor din organizatii.
Organizatia ca politica. Cand relatiile dintre grupuri iau
forma unor jocuri de interese contradictorii cu puteri asociate acestor
interese, organizatia se revela ca politica. Grupurile se
confrunta pentru a obtine controlul resurselor, teritoriilor, informatiei,
canalelor de comunicare, temelor din 'ordinea de zi' sau din agenda
discutiilor de grup. Confruntarile de tip politic, de lupta
pentru dobandirea controlului sunt favorizate de incertitudinea unui mediu in
schimbare, de ambiguitatea scopurilor sau de deciziile intempestive. Organizatiile
sunt alcatuite din parti contradictorii si pentru a le
intelege comportamentul trebuie sa intelegem natura conflictelor
interne si externe, distributia puterii intre grupuri si
procesele prin care conflictele de putere au ca rezultat dominarea, supunerea,
compromisul etc. Studiul competitiilor firmelor comerciale pentru
piete, al institutiilor bugetare pentru resurse, al strategiilor de
lupta folosite sunt temele de studiu in acest cadru teoretic. Tinta
majora a interventiei organizationale din perspectiva dinamicii
grupurilor 'politice' este modalitatea in care membrii
organizatiei pot dobandi constiinta
colectiva a proceselor de confruntare in care sunt angajati,
constiinta prin care confruntarea poate fi transformata in
cooperare. Interventia va fi centrata pe procesul convertirii
politicii organizationale in cercetare organizationala
(investigarea, prin cooperare, a problemelor organizatiei).
Organizatia ca si cultura. Intr‑o abordare antropologica si fenomenologica,
organizatiile pot fi descrise ca mici societati umane, in care
oamenii creeaza pentru ei insisi si
impartasesc semnificatii, simboluri, ritualuri si
scheme cognitive. O linie de cercetare este dezvoltata in cadrul unei
antropologii cognitive. Obiectul acestor studii il constituie schemele
cognitive prin care membrii unei organizatii percep
'realitatile', le includ in categorii, ignora sau
interpreteaza subiectiv 'anomaliile' care contrazic schemele.
Schemele alcatuiesc sisteme apreciative care sunt sursa normelor,
evaluarilor si orientarilor organizatiei. Unele
cercetari au ca obiect modalitatile in care membrii
societatilor organizationale isi reprezinta
realitatea. Modele de construire si schimbare organizationala
(Whyte, 1967), alegerea in situatii organizationale, incerte si
ambigue (J.March, J.P.Olsen, 1976) sunt teme de studiu a caror origine o
gasim in psihologia cognitiva
(Piaget, 1965, Kelly, 1955, Bruner, et.al.
1956).