Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Studii de mobilitate sociala

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PRINCIPALELE PERSPECTIVE UTILIZATE IN STUDIUL ORGANIZATIILOR
VIATA CUPLULUI MARITAL - DRAGOSTE SEXUALA: GENURI DE DRAGOSTE SI FORME ALE IUBIRII
Stres si traume familiale
COMUNICARE SI SCHIMBARE SOCIALA
Valori, atitudini si opinii
DESIGNUL GRUPURILOR SI ORGANIZATIILOR
Functionarea familiei
GRUPURILE SI SOCIABILITATEA
PROBLEMATICA VIOLENTEI DOMESTICE
STATUS


Studii de mobilitate sociala




La o trecere in revista a studiilor de mobilitate sociala (empirice sau teoretice), Traian Rotariu arata ca acestea pot fi situate aproape intotdeauna, in functie de criteriul folosit, in trei categorii, fiecare categorie circumscriind aria preocuparilor traditionale ale unei scoli sociologice.

a)- In Traditia americana, se utilizeaza in studiul mobilitatii sociale un criteriu de stratificare propriu-zis, avand ca scop urmarirea miscarii intre straturi strict ierarhizate. O asemenea ierarhizare este rezultatul utilizarii drept criteriu a statutului sau status-ului social, constituit fie exclusiv pe baza prestigiului, fie pe baza unui complex de variabile.

b)- In Traditia nemarxista vest-europeana se foloseste drept criteriu de clasificare exclusiv ocupatia indivizilor. Aceasta are ca rezultat obtinerea unui spatiu social format dintr-un numar oarecare de categorii socio-profesionale. T.Rotariu observa ca sociologii din tarile Europei de Vest uzeaza mai rar notiunea de status, iar atunci cand o fac au tendinta de a reduce aceasta notiune la cea de ocupatie, considerand ca intre ele exista o corelatie suficient de stransa pentru a putea identifica, intr-o prima aproximatie, mobilitatea profesionala cu mobilitatea sociala. „Criteriul ocupational nu presupune in sine ideea ierarhizarii, aceasta aparand numai din asocierea scalei de ocupatii cu cea de venit, putere, instructie etc. Din punct de vedere al analizei formale a mobilitatii sociale, sistemul de pozitii neierarhizate reprezinta un handicap serios in tratarea datelor, fapt pentru care unii sociologi europeni se straduiesc uneori sa ierarhizeze ocupatiile prin asocierile mentionate” (ibidem, 361).

c)- In Traditia marxista, cercetatorii utilizeaza drept criteriu al mobilitatii sociale clasele sociale si paturile sau categoriile care fiinteaza in orice societate alaturi de clase. Aceasta pozitie prezinta atat avantaje cat si dezavantaje. Se dezvolta o anumita superioritate atat in privinta obiectivitatii si consistentei criteriilor de clasificare, cat si in privinta posibilitatilor de intelegere si interpretare a fenomenelor implicate in procesele mobilitare. Dezavantajul acestei pozitii este acela a incapacitatii de a surprinde tendintele si aspectele mobilitatii sociale la nivel particular, microsocial, pozitia „marxista” ramanand cantonata numai la evidentierea tendintelor majore in mobilitatea sociala.

Patru mari studii de mobilitate sociala s-au cristalizat in practica sociologica. O prima sarcina a studiilor de sociologie comparativa a constat in evaluarea nivelului si intensitatii mobilitatii sociale – adica in determinarea gradului de „permeabilitate” a structurilor diverselor societati – si in testarea ipotezei ca mobilitatea sociala se afla in continua crestere. A doua sarcina a sociologiei a constat in evidentierea intensitatii schimburilor intre diversele categorii sociale, directiile de mobilitate pentru indivizii plecati dintr-o categorie sau invers, aria de recrutare a celor intrati intr-o categorie (acest gen de cercetari a vizat in special recrutarea „elitelor”, a straturilor din varful piramidei sociale). A treia clasa de studii este cea in care se incearca dependenta mobilitatii sociale de alte fenomene (ca de exemplu, cel educational), cu scopul diagnosticarii si evaluarii factorilor de mobilitate. Efectele mobilitatii sociale asupra altor fenomene si procese sociale constituie al patrulea tip de probleme tratate de sociologia contemporana.

Indiferent de chestiunile concrete abordate, considera T.Rotariu, „cei care s-au ocupat de mobilitatea sociala au plecat de la postulatul valorizant ca starea „de mai multa” mobilitate este preferabila cele de „mai multa” imobilitate, dat fiind ca imobilitate sociala inseamna o inegalitate de sanse sociale adica o autoreproducere a structurilor, deci a inegalitatilor sociale” (ibidem, 363).



Problema mobilitatii sociale a fost relevata in toata amploarea ei de catre Pitirim Sorokin (1927). In lucrarea, devenita clasica, „Social Mobility”, Sorokin acopera o arie vasta de societati, incepand cu Roma si China traditionala. El intreprinde de asemenea, unul din cele mai vaste studii de mobilitate sociala in S.U.A., ajungand la concluzia ca oportunitatile pentru o ascensiune rapida in S.U.A. erau mai limitate decat sugera folclorul american. Primele lucrari de studii comparative pot fi datate ca apartinand deceniului al cincilea al secolului al XX-lea si apartin lui S.Lipset si H.Zetterberg (1956, „A Theory of Social Mobility”, Transactions of The Third World Congress of Sociology) si S.Lipset si R.Bendix (1959, „Social Mobility in Industrial Societies”)

Sociologii americani analizeaza datele provenite de la noua societati industrializate (Marea Britanie, Germania, Franta, Suedia, Japonia, Elvetia, Danemarca, Italia si S.U.A.) acordand o atentie speciala mobilitatii barbatilor de la slujbe de tip gulere albastre catre cele de tip gulere albe.

Ei ajung la concluzia ca, atat in S.U.A. cat si in Europa, industrializarea sporeste mobilitatea sociala si ca ratele de mobilitate ale tuturor societatilor sunt aproximativ similare. Rezultatele cercetarii/cercetarilor combateau ipoteza potrivit careia S.U.A. ar constitui o societate mai deschisa decat tarile europene. In timp ce in celelalte societati mobilitatea verticala „gulere albastre/gulere albe” varia intre 27% si 31%, in S.U.A. aceasta era de 30%. Toate tarile industrializate, spun Lipset si Bendix, cunosc fenomenul expansiunii slujbelor de tip „gulere albastre”, acest fapt avand drept consecinta „un salt in sus al mobilitatii”. Ulterior, cercetarile comparative conduse de T.Fox si S.Miller (1965), apoi de Ph.Cutright (1968), si, in sfarsit, de M.Hazelrigg si M.Garnier (1976) au confirmat, in grade diferite, teza convergentei industriale initiata de Lipset.

Criticile pe care le aduce M.Cherkaoui acestor lucrari sunt esentialmente doua: prima, ca aceste studii fac o comparatie intre tari caracterizate prin etape istorice si de dezvoltare diferite ; a doua, ca datele utilizate in lucrari au fost in totalitate culese pentru cercetari al caror scop nu era comparatia (cu alte cuvinte, sunt disparate). (M.Cherkaoui, 1997, 202)

Date bogate, comparabile, si clasificari amanuntite rezulta din cercetarile comparative ale lui R.Andorka si K.Zagorski despre Polonia si Ungaria, ale lui R.Erikson, J.Goldthorpe si L.Portocarero (1979) despre Franta, Anglia si uedia si ale lui S.Poentinen (1983) despre Tarile Scandinave.

Realizand o ancheta pe baza de chestionar pe patru esantioane a cate 1000 de indivizi fiecare, din Finlanda, Danemarca, Norvegia si Suedia, Poentinen (1983) demonstreaza ca, raportat la generatia tatalui, in aceste tari au avut loc schimbari structurale importante. In Finlanda, exodul rural a insotit industrializarea si cresterea rapida a sectorului tertiar. Rata rapida de schimbare structurala ce caracterizeaza Finlanda a avut drept consecinta transformarea structurii profesionale care, la randul ei, a condus la explozia sectorului tertiar. Aceasta transformare a avut loc si in Danemarca, Suedia si Norvegia, insa intr-un ritm mai lent. Cauza acestor diferente rezida in faptul ca, in timp ce in Finlanda o treime din muncitori si functionari sunt de origine rurala, in celelalte trei tari acestia reprezinta numai o cincime. Concluzia la care ajunge Poentinen (1983, 108) este ca in ansamblu, structura mobilitatii sociale este similara in cele patru tari scandinave si ca, desi diferentele nu sunt spectaculoase, ele sunt semnificative.



O alta preocupare majora a sociologilor a reprezentat-o evolutia mobilitatii sociale exprimata in cercetari care si-au propus fie sa demonstreze ca mobilitatea ramane stabila in timp, fie, din contra, sa verifice daca nu cumva ea creste sau scade in timp. Doua cercetari, referitoare la stabilitatea mobilitatii, ne atrag atentia : cea a lui P.Blau si O.Duncan (1967, „The American Occupational Structure”) si cea a lui D.Featherman si R.Hauser (1978, „Opportunity and Change”).

Ancheta de tip transversal realizata in S.U.A. de Blau si Duncan isi propune sa puna in evidenta o eventuala tendinta a mobilitatii, prin analiza relatiei dintre categoria socio-profesionala a tatalui si aceea a subiectului pe cohorte de varsta. Ei ajung la un rezultat surprinzator conform caruia nu se observa nici o tendinta a mobilitatii. La aceasta concluzie, apare ca un corolar o alta : ridicarea ratei de scolarizare – deci reducerea inegalitatii in fata invatamantului – nu are un efect semnificativ asupra mobilitatii. Ancheta realizata de Featherman si Hauser (1978) a avut drept scop evidentierea, descrierea si explicarea unor eventuale evolutii ale structurii mobilitatii din S.U.A. Rezultatele oferite de aceasta cercetare (care s-a realizat pe un esantion de 33.600 de gospodarii pentru care exista date complete) sunt urmatoarele (apud M.Cherkaoui, 1997, 204-205) :

1)- In S.U.A. se constata o mobilitate foarte puternica intre categoriile socio-profesionale de la o generatie la alta (din 1930 si pana in 1970, Featherman si Hauser evalueaza la 60-80% persoanele de sex masculin care si-au schimbat profesia fata de cea exercitata de tatal lor).

2)- Mobilitatea ascendenta este mult mai mare decat cea descendenta. Datele anchetei sunt urmatoarele : peste 37% dintre barbatii activi au un statut la inceputul carierei superior celui al tatalui lor (fata de 23% de mobili descendenti) ; peste 50% au un statut actual superior aceluia al tatalui (fata de 20% de mobili descendenti). Concluzia sociologilor americani este ca 37% dintre barbati au experienta unei mobilitati intergenerationale ascendente.

3)- Din analiza celor noua cohorte din 1930 si pana in 1970 a rezultat o evolutie curbilineara a mobilitatii ascendente : dupa o crestere constanta din 1930 pana in 1955, ea inregistreaza o scadere ce explica dificultatile de intrare pe piata muncii ale tinerelor cohorte.

4)- Se constata o corelatie moderata intre originea sociala si destinul social, atat in cazul fiecarei generatii, cat si de la o generatie la alta.

5)- Tendintele evidentiate de Featherman si Hauser „coroboreaza teza scaderii mostenirii sociale cu importanta crescanda a criteriilor universaliste, ce se afla la baza repartizarii indivizilor intre diferitele statute sociale” (apud M.Cherkaoui, ed.cit., p.cit.). Cu alte cuvinte, in afara faptului ca se observa o reducere progresiva a corelatiei dintre profesia tatalui si cea a fiului, analiza cohortelor succesive a aratat ca tind sa se reduca nu numai diferentele economice regionale, ci si handicapurile scolare pe care le-au cunoscut negrii si taranii in trecut.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 998
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site